Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi “rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?
De când am văzut pentru prima dată pe contul Simonei cartea ”Oameni anxioși” a lui Fredrik Backman, ceva în mintea mea a început să se rotească tot mai mult, iar bucuria mea era tot mai mare, clar trebuia să fac cumva să pun mânuța pe ea cât mai curând posibil, mai ales că Roxi, de data aceasta, mi-a luat-o înainte și a citit cartea cu câteva zile înaintea mea. Am reușit să o obțin cu ajutorul celor de la Cartepediași vreau să le mulțumesc din tot sufletul pe această cale, o găsiți pe site-ul lor aici. Dacă sunteți fani Backman, nu trebuie să vă scape această carte…
Între coperțile cărții descoperim povestea a opt personaje: un spărgător de bănci înarmat, care, lovit de panică, fuge de la locul faptei și încearcă să se ascundă de poliție, ajungând astfel într-un apartament tocmai când acesta era vizitat de potențiali cumpărători, un cuplu de lesbiene ce-și caută apartament pentru a-și putea trăi viața de familie, un cuplu de pensionari ce vânează locuințele scoase la vânzare pentru a le achizitiona și redecora, ulterior să le scoată la vânzare pentru a obtine un profit, o directoare de bancă cu mari probleme în ceea ce privește apropierea de alte persoane și multe alte frământări interioare, o bătrânică simpatică și un iepure. Deși par a fi normali și inofensivi, exceptând spărgătorul ce ajunge fără să vrea în apartamenul deschis spre vizionare, nu sunt chiar așa normali, au un singur lucru în comun unul cu celălalt: sunt frământați de anxietate, într-o anumită proporție, iar când sunt luați ostatici de către spărgător, fiecare dintre aceștia ajung să-și descarce sufletul și-și dezvăluie dramele personale.
Deși volumul nu debordează de acțiune, este extrem de profund, chiar am fost surprinsă de acest lucru. Obișnuită cu scrierile lui Backman, prevedeam că se va desfășura altfel povestea, însă nu a fost așa. La început mi s-a părut că merge greu lectura, aveam în față foarte multe paragrafe care cuprindeau descrierea personajului, analiza acțiunilor, dar și a trăirilor și sentimentelor sale, iar atunci mi s-au aprins beculețele, mi-am spus că sigur îmi coace autorul ceva spre final, așa cum am pățit cu toate operele sale. Chiar dacă au fost pagini unde am râs cu lacrimi, știam că spre final îmi va da dauna, era de așteptat din partea sa… Cu fiecare pagina parcursă, am avut posibilitatea de a aprofunda povestea personajelor și am rămas uluită de trăirile lor, temerile pe care le aveau, anxietatea cu care se luptau, frământările ce nu le mai dădeau pace gândurilor, dar și ușurarea simțită când au fost liniștiți de ceilalți. Am empatizat foarte mult cu fiecare în parte și poveștile lor de viață m-au emoționat până la lacrimi, unele de bucurie, altele de tristețe, nici nu mă așteptam la altceva din partea lui Backman.
Mi-aș dori să vă pot spune atâtea în ceea ce privește această carte, însă îmi doresc să o descoperiți și voi, este extrem de frumoasă, chiar dacă este încărcată de descrieri și analiză personală, pe alocuri mai trebuie citit și printre rânduri, dar este și încărcată de replici pline de umor, ce-ți trezesc zâmbetele la viață. Eu chiar așa am parcurs-o, cu un zâmbet larg pe față, ce se mai pleoștea din când în când, dar am și meditat mult asupra celor citite. Nu pot să spun că mi-a intrat la suflet atât de adânc precum ”Un bărbat pe nume Ove” sau ”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”, cărți ce mi-au dat fatala anul trecut, însă ”Oameni anxioși” are și ea locul ei în sufletul meu… Fredrik Backman, fără doar și poate, este și va rămâne unul dintre autorii mei preferați și sunt extrem de nerăbdătoare să văd ce titlu de-al său se va mai traduce la editura Art în colecția Musai…
”Căci ăsta e rolul părinților – să fie umeri. Umeri pe care copiii să se urce când sunt mici, ca să vadă lumea, umeri pe care să stea când sunt mari, ca să poată atinge norii, umeri pe care să se sprijine când pașii le șovăie sau se clatină sub lovituri. Se bazează pe noi și asta e o responsabilitate uriașă, pentru că ei încă n-au înțeles că habar n-avem de nimic.”
”Lucru de neînțeles pentru fiii și rușinos pentru tați să recunoască este că, de fapt, nu ne dorim să-i vedem pe copiii noștri nici urmându-și propriile visuri, nici călcându-ne pe urme. Ci noi vrem să le călcăm pe urme, când ei ne urmează visurile.”
”Se pare că Dumnezeu râde de cei care își fac planuri. Dar se pare că nu ne învățăm minte niciodată.”
”A te îndrăgosti e un lucru magic, romantic, de nestăpânit. Dar a te îndrăgosti și a iubi sunt două lucruri diferite. Sau? Nu-i musai să fie? Nimeni nu are energie să fie naibii îndrăgostit tot timpul, ani la rând.”
”Când este îndrăgostit, nu te poți gândi la nimic altceva – uiți de prieteni, de job, uiți să-ți mănânci prânzul. Dacă am fi îndrăgostiți tot timpul, am muri de foame. A iubi înseamnă a fi îndrăgostit…din când în când. Înseamnă a te tempera un pic.”
”Îl iubești pe celălalt până când nu mai puteți trăi unui fără celălalt. Pe urmă, nici când nu mai iubești o vreme, tot nu mai poți trăi…fără celălalt.”
”Nu te îndrăgostești de un sex. Te îndrăgostești de un idiot sau o idioată.”
”Când ești copil, tânjești să fii om mare și să decizi singur totul, dar când ajungi la maturitate, îți dai seama că asta e partea cea mai grea. Că trebuie să ai tot timpul opinii, să decizi cu ce partid să votezi și ce tapet îți place, ce preferințe sexuale ai și care iaurt îți reflectă cel mai bine personalitatea. Să alegi și să fii ales de alții, clipă de clipă, tot timpul.”
”Nu putem schimba nimic, nici măcar oamenii, decât puțin câte puțin. Așa că ajutăm când avem posibilitatea. Îi salvăm pe cei pe care putem să-i salvăm. Facem ce putem. Apoi găsim o cale să ne convingem că e…de-ajuns, astfel încât să putem trăi cu propriile eșecuri fără să ne înecăm.”
”Corăbiile sunt mai în siguranță în port, dar nu pentru asta sunt făcute corăbiile.”
”Dumnezeu nu ne apără de cuțite” de asta ne-a dat semeni pe lume, ca să ne apărăm unii pe alții.”
”…singurătatea e precum foamea – nu bagi de seamă cât de înfometat ești până nu începi să mănânci.”
”…umorul e ultima linie de apărare a sufletului. Atâta timp cât râdem, suntem încă vii.”
”Asta e forța literaturii, să fie ca mici scrisori de dragoste între oameni care nu pot vorbi despre sentimentele proprii decât prin cuvintele altora.”
Hello, hello 😊…am reușit să vă pregătim și articolul cu titlurile parcurse de noi în luna martie și care ne-au rămas la suflet, titluri ce vi le recomandăm cu dragă inimă și chiar ne-am bucura dacă ne-ați da de știre dacă le-ați parcurs deja sau daca se află în teancul vostru de TBR (pentru a ajunge la recenziile titlurilor este nevoie doar să dați clic pe titlu 😊). Acestea fiind spuse, titlurile de luna aceasta sunt de la editurile Epica, Litera, Niculescu, Bestseller, Rao, Art, Bookzone, Storia, Polirom, Trei, Leda Edge și Nemira:
“Toate acele locuri minunate” de Jennifer Niven – O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire, când ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.
“Urgia și zorile” și “Trandafirul și hangerul” de Renne Ahdieh – duologia este o repovestire clasică, ce-i are ca personaje principale pe Șeherezada și califul Khalid, este o poveste fermecătoare, ce te poartă pe meleaguri necunoscute, îți răsfață privirea cu diverse pietre prețioase și bijuterii, veșminte dintre cele mai rafinate îți mângâie pielea, magia te învăluie fără să îți dai seama, iar nopțile îți dezvăluie secrete de mult ascunse, dar și o iubire pe cale să crească tot mai puternică.
“Pământ american” de Jeanine Cummins – prezintă povestea neștiută a numeroșilor imigranți, nevoiți să treacă granița Mexicului ilegal pentru a-și asigura siguranța, dar și liberatea în Statele Unite ale Americii, unii dintre imigranți plătind pentru libertate chiar cu propria viață. Riscurile pe care sunt nevoiți aceștia să și le asume, finanțele de care trebuie să dispună pentru a-și asigura o călăuză care să-i conducă spre libertate, fuga nebună pentru a nu fii prinși de la migra, protecția pe care și-o creează în jurul lor pentru a fi în siguranță, dar și lupta cu neîncrederea în cei din jur, sunt doar câteva dintre piedicile cu care se întâlnește un imigrant în călătoria sa spre libertate.
“Vânătorii de zmeie” de Khalid Hosseinni – este dureros de profundă, te atinge până în măduva oaselor și te roade cum nici nu ai idee, povestea din spatele paginilor este tristă și nedreaptă, care pe lângă trădări, acte de violență extremă și lașitate, este încărcată de speranță și are o frumusețe aparte, te zdrobește, dar te și întregește, puțin câte puțin și-ți demonstrează că orice act de cruzime nu rămâne nepedepsit, trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți, dar și că merită să trăiești cu speranța-n suflet, că va fii mai bine într-un final…
“Singura amintire a Florei Banks” de Emily Barr – Flora Banks suferă de amnezie anterogradă şi îi este destul de greu să reţină informaţii pe termen lung. Memoria i se resetează chiar şi de câteva ori pe zi, la intervale de ore, şi doar cu ajutorul noţilelor de pe braţele sale reuşeşte să se comporte cât de cât normal şi să ştie ce se întâmplă cu ea într-un anumit moment. Însă, un singur sărut îi schimbă total viaţa, întrucât acest sărut este singura amintire ce nu i se şterge din minte, este prezentă ca şi cum s-ar fi întâmplat exact în acel moment. Ce poate fi mai frumos decât un prim sărut memorabil, ce-ţi rămâne imprimat în inimă şi-n gând? Dar ce faci când băiatul este nevoit să plece? Rămâi doar cu amintirea acelui sărut sau porneşti pe urmele lui? Reprezintă el „tratamentul” potrivit pentru ca memoria Florei să revină la normal?
“Slam. Din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover – La doar șase luni după decesul neașteptat al tatălui său, Layken este nevoită să se mute, împreună cu fratele și mama sa într-un alt oraș, la celălalt capăt al țării. Se pare că este singura căreia nu-i priește schimbarea, întrucât fratele său, Kel, în vârstă de doar nouă ani, se simte ca acasă din prima zi și deja leagă prietenii. Acomodarea sa dă semne că s-ar putea transforma în ceva plăcut atunci când face cunoștință cu băiatul din vecini, Will, în vârstă de 21 de ani, mhmhmh…o bombonică de băiat din toate punctele de vedere. Toate bune și frumoase, dar doare pentru o perioadă scurtă de timp, când cei doi sunt puși în fața unei situații ce le dă viața complet peste cap și sunt nevoiți să-și stăpânească sentimentele. Mda, după ce a fost obligată să se mute din orașul natal și relația imposibilă cu băiatul din vecini, ai putea să spui că ”noul început” al lui Layken nu este unul chiar plăcut…
“Verity” de Colleen Hoover – Verity Crawford este o autoare de success, seria sa de romane de suspans a fost foarte bine primită de public, însă în urma unui nefericit accident de mașină, rămâne imobilizată la pat, într-o stare vegetală, și nu-și poate duce la bun sfârșit seria. Soțul ei, Jeremy Crawford, se gândește să-i vină în ajutor și să caute un coautor pentru a încheia seria. Și cine poate fi mai potrivit decât un scriitor debutant? Lowen este perfecta pentru această poziție, mai ales că întâmpină și probleme financiare. Pe lângă propunerea de a continua seria de romane, primește și oferta de a folosi spațiul propriu al autoarei, pentru a o înțelege mai bine, pentru a se familiariza cu modul de scriere, dar și în speranța că va găsi schițe creionate în birou pentru a avea un punct de pornire, un mic imbold. Mult râvnitele schițe se pare că sunt de negăsit, în schimb, dă peste un manuscris autobiografic al lui Verity, ce cuprinde dezvăluiri șocante din viața acesteia, dar și adevărul ce a stat la baza dezbinării familiei Crawford. O dată cu descoperirea acestui manuscris, Lowen se vede pusă în fața unei situații extrem de incomode și riscante, învadându-i intimitatea autoarei și cele mai întuncate gânduri, însă în funcție de ce allege să facă în continuare, depinde cum se va schimba viața sa…
“Cum sa furi o inimă cu un sărut” de L.J. Shen – Francesca Rossi era fiica conducătorului Organizației mafiote din Chicago și i-a fost promisă lui Angelo Bandini, moștenitorul uneia dintre cele mai influente familii mafiote din Chicago. A primit o educație pe măsură, la un internat din Elveția, educație necesară pentru a deveni o soție așa cum se cere în lumea mafioților, era frumoasă, prezentabilă, știa să întrețină orice conversație, dar în interiorul ei se ducea o luptă continuă cu dorința nestăvilită de a avea parte de primul sărut de la iubitul ei din copilărie căruia avea să-i dăruiască mai mult decât un simplu sărut. Planurile ei sunt spulberate în seara balului, când ceea ce a fost scris, s-a adeverit, dar nu cum se aștepta…primul sărut i-a fost furat de un senatorul Wolfe Keaton, un bărbat impunător și arogant, ce s-a dovedit a fi dușmanul de moarte al tatălui ei, sărutul fiind doar o mică pregătire pentru dușul rece ce avea să-l primească din partea tatălui ei: căsătoria forțată cu Wolfe. De aici începe adevărata distracție…
”Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne – Pentru Bruno, un băiețel în vârstă de nouă ani, Holocaustul și ”problema evreiască” nu înseamnă nimic și nici nu are habar ce atrocități se petrec dincolo de sârma ghimpată a lagărului pe care îl conduce tatăl său. Tot ce știe este că se plictisește groaznic. Asta, până în ziua în care îl cunoaște pe Shmuel, un băiețel trist, condamnat să poarte, asemenea altor mii de oameni, niște ciudate pijamale în dungi. O poveste cutremurătoare despre prietenie, în care cele două personaje principale vor trece de la dulcea ignoranță a copilăriei la maturizare înainte de vreme.
“Cu pretul vietii – o poveste despre curaj si supravietuire la Auschwitz” de Max Eisen – prezintă viața lui Max înainte de Auschwitz, în lagărul de concentrare, dar și după eliberarea din lagăr, lupta sa pentru a supraviețui cât a stat în acel mediu infect, cu gândul că poate este ultima zi acolo, dar și lupta purtată pentru a fi acceptat în societate după ce s-a eliberat din lagăr. A întâlnit oameni cruzi, lipsiți de sentimente, dar și oameni inimoși, ce i-au întins o mână și l-au ajutat, ceea ce pentru el a contat enorm și i-a ridicat moralul. Chiar dacă a trăit un episod traumatizant, a rămas uman, nu a devenit răzbunător, a încercat să facă bine, s-a autoeducat și a împărtășit experiența sa cea dureroasă cu ceilalți, și-a făcut povestea cunoscută.
”Regatul spinilor și al trandafirilor” de Sarah J. Maas – Feyre a crescut într-o lume în care magia există doar în legende. Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult decât atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat? Mânată de promisiunea de a-şi apăra familia, făcută mamei ei, Feyre va afla că în lumea zânelor totul este posibil, chiar şi să te îndrăgosteşi de un Mare Lord al spiriduşilor. O ameninţare pluteşte, însă, asupra acestui tărâm magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul zânelor şi lumea oamenilor.
“Tronul de Clestar” de Sarah J. Maas – cu o copilărie distrusă și o adolescență încărcată de crime, Celaena este cea mai bună și temută asasină din breaslă, însă a făcut cea mai mare greșeală posibilă: s-a lăsat prinsă, și acum, la vârsta de doar 18 ani, își ispășește pedeapsa în minele de sare din Endovier. Condamnarea ei poate lua sfârșit atunci când Căpitanul Gărzilor, Chaol Westfall, un tânăr în vârstă de doar 22 ani, îi propune un sacrificiu în schimbul libertății sale, libertate pe care o poate câștiga dacă va ieși învingătoare într-o competiție până la moarte, alături de alți asasini și hoți ai țării, devenind Campionul Regelui. Celaena a fost alegerea prințului moștenitor și-l va reprezenta în această luptă sângeroasă pentru putere, însă dacă va avea pierde sau va câștiga, va trebui să descoperiți voi. Își va obține libertatea mult visată sau nu?
“Sapte ani in Tibet” de Heinrich Harrer – Cunoscut alpinist, austriacul Heinrich Harrer este invitat în 1939 să participe la o expediție germană de identificare a unei noi căi de acces pe muntele Nanga Parbat din India. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial îi împiedică însă pe membrii expediției să se întoarcă în Europa. Transferați dintr-un lagăr în altul, ei plănuiesc să evadeze și să meargă în Tibet. Dintre toți, doar Heinrich Harrer și prietenul sau Peter Aufschnaiter reușesc, după o călătorie lungă și epuizantă, să ajungă în Lhasa, capitala Tibetului, „orașul interzis” în care nici un european nu fusese primit până atunci. În cei șapte ani petrecuți în Tibet, au învățat limba și au fost definitiv cuceriți de această țară și de locuitorii ei. Heinrich Harrer a devenit chiar prietenul și învățătorul lui Dalai Lama, pe care l-a însotit în India atunci când Tibetul a fost invadat de China. Fascinantele povești despre evadările din lagar și traversarea plină de peripeții a masivului Himalaya, despre viața de zi cu zi în Lhasa și despre oamenii pe care i-a cunoscut se regăsesc în cartea sa, care a devenit încă de la apariție un bestseller, fiind tradusă în peste cincizeci de limbi.
Seria ”Făpturile văzduhului” de Holly Black – Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.
“Taine si povesti la feminin” de Maria Cristiana Tudose – este cartea ce trebuie să o descopere fiecare femeie, întrucât are foarte multe de învățat din ea, printre care cum să facă deosebirea dintre iubirea falsă și cea adevărată, să nu permiți nimănui să-ți doboare valorile, cele influențate de familie și care te-au format, să nu uiti niciodată de unde ai plecat și să apreciezi ceea ce ai, mai ales ceea ce ține de familie și suflet, să nu devii superficial și să ai încredere în tine mult mai mult, pentru ca doar de tine depinde viitorul tău și nu de altcineva, cum să scapi de o relație toxică și multe altele. Dacă ați citit “Eu sunt femeie” și v-a plăcut, “Taine și povești la feminin” vă va ajunge la suflet cu siguranță.
“Rămâi cu mine” de Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ – este un roman sensibil, ce surprinde greutăţile cuplului, dar şi lupta tăcută cu reproşurile celor din jur. Într-o societate în care femeia trebuie să nască cât mai mulţi copii, bărbatul are dreptul de a-şi lua câte soţii doreşte, cu cât mai multe are, cu atât moştenitorii sunt mai mulţi, Yejide şi Akin aleg să fie doar ei şi nu acceptă „intruşi” (până la un moment dat…). Este foarte greu să faci faţă presiunilor, să nu cedezi când povara este prea greu de purtat, dar mai ales să ai curajul să lupţi pentru ceea ce e al tău. Atât Yejide, cât şi Akin duc o luptă interioară foarte grea, şi deşi se iubesc foarte mult, ajung în punctul în care nu se mai înţeleg unul pe celălalt, lucrurile se schimbă între ei. Yelide trăieşte în lumea ei o perioadă, Akin ia decizii pripite, ce ajunge apoi să le regrete cumplit, toate acestea demonstrând cât de fragilă este căsnicia atunci când se pierde încrederea şi susţinerea reciprocă nu mai pare a fi soluţia. Au reușit să treacă peste multe încercări, au făcut sacrificii pentru relaţia lor, dar s-au văzut şi eforturile depuse pentru a deveni părinte şi cât de greu este să fi mamă.
„Splendida cetate a celor o mie de sori” de Khalid Hosseini – este un roman profund, dureros şi captivant, care ne prezintă destinele crâncene a două femei din Afganistanul aflat sub ocupaţia sovietică şi apoi sub regimul taliban. Deşi sunt puţin familiarizată cu evenimentele înfiorătoare care au marcat această ţară, tot am simţit o durere de nedescris atunci când citeam despre alţi morţi, alte nedreptăţi, alte orori…Este o carte cu un puternic impact emoţional, dar o recomand din tot sufletul, căci istoria Afganistanului este prea puţin cunoscută de către noi. Finalul cărţii este unul plin de speranţă, însă după tot ce am citit, nu am putut decât să-i mulţumesc lui Dumnezeu că m-am născut în România şi că sunt privilegiată în ceea ce priveşte drepturile pe care le avem şi egalitatea dintre femei şi bărbaţi.
”Și munții au ecou” de Khalid Hosseini – este un roman complex, cu o structură total diferită de tot ce am citit până acum, urmărind poveștile unei întregi generații și făcând salturi, atât dintr-o țară în alta, cât și din prezent în trecut și viceversa. Un roman despre legăturile de familie, dragoste, pierdere, trădare, sacrificii supreme, loialitate, curaj, alegeri și consecințele acestora, regret, dar și despre a doua șansă, speranță și regăsire. Un roman format dintr-o multitudine de povești menite să zguduie din temelii sufletul cititorului.
”Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Aleksievici – Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-şi dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităţilor şi al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Autoarea şi-a dedicat şapte ani din viaţă colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieşite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoţită de partea sa de întrebări şi de suferinţă. Abandonând tăcerea în care şi-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârşit, să prezinte războiul aşa cum l-au trăit.
”Ultimii martori” de Svetlana Aleksievici – Dintre toate scrierile autoarei, “Ultimii martori” este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răvăşitor sufleteşte, ‘Ultimii martori’ ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.
“Acolo unde cântă racii” de Delia Owen – Kya Clark locuia în mlaștină cu familia sa, până nu de mult, când mămica a ales să-i părăsească și să nu mai privească în urmă. La scurt timp, au plecat alți trei membri ai familiei, ea rămânând cu tăticu’ și cu Jodie, fratele ei. Însă nici Jodie nu a mai stat mult alături de ei și a ales să părăsească mlaștina pentru a-și face un rost în viață. Astfel, Kya a rămas cu tăticu’, un părinte alcoolic, ce-și pierdea majoritatea timpului la jocurile de noroc. Fetița s-a văzut nevoită să se descurce singură, încercând să facă totul bine pentru a fi băgată în seamă de tăticu’, de a-i face pe plac acestuia, să fie bine, sperând că dacă se comportă cuviincios, mămica se va întoarce. Nu s-a întors însă, iar într-o zi și tăticu’ a plecat…La o vârstă fragedă, Kya a fost părăsită de familie și uitată în mlaștină. Dar chiar și așa, copilă fiind, a reușit să se descurce pentru a se întreține, să-și asigure cele necesare pentru a supraviețui și a făcut o treabă excepțională…mlaștina era casa ei, pescărușii îi erau cei mai apropiați prieteni, uneori și confidenți. Devenind adolescentă, Kya a început să simtă nevoia unei apropieri, atâta izolare și singurătate nu este sănătoasă, iar o singură alegere îi transformă viața complet și îi face cunoștință cu neprevăzutul…
“The Priory of the Orange Tree” de Samantha Shannon – Regina Sabran the Ninth face parte din Casa Berethnet, care a domnit peste Inys vreme de 100 de ani. Este necăsătorită, însă va fi nevoită să dea naștere unei fiice pentru a-și proteja poporul și de a opti întoarcerea dușmanului, The Nameless One. Această sarcină este foarte greu de dus la îndeplinire și are parte de multe obstacole, având în vedere că nu a luat în calcul, niciodată, opțiunea de a avea un soț, iar fără această căsătorie, poziția sa pe tron este amenințată. Ead Duryan, pe numele său adevărat Eazad du Zala uq-Nara, este un mag din Sud și discipol al Mănăstirii Portocalului, trimisă la curtea reginei Sabran pentru a o proteja pe Înălțimea Sa, însă fără a-și divulga adevărata identitate. Este constrânsă să trăiască în minciună vreme de aproape un deceniu, misiune foarte dificilă, ținând cont de credințele și formarea sa. Tane este o orfană din Vest ce s-a pregătit toată viața sa pentru a deveni călăreț de dragon și nu se vede făcând altceva, însă visul ei se poate realiza sau nărui în funcție de alegerile pe care le face. Care este legătura între cele trei femei, cum se vor împleti drumurile reginei, a magului, dar și al orfanei visătoare rămâne să descoperiți voi…
“Gustul păcatului” de Sierra Simone – Sean Bell este unul dintre frații lui Tyler, protagonistul din ”Confesiunea unui preot”, un bărbat înzestrat atât din punct de vedere fizic, cât și financiar. Este chipeș, știe cum să își impună prezența, să profite de atuurile sale, dar și cum să pătrundă între picioarele femeilor, să ajungă unde tânjește. Chiar și așa, nu a simțit niciodată fiorii iubirii adevărate. Zburând din floare-n floare, și-a luat doar ce a avut nevoie pe moment și nu s-a mai uitat în urmă, iar la cei 36 de ani ai săi, are un ”dosar” voluminous. Zenny este o tânără postulată, pe cale să depună jurămintele pentru a deveni călugăriță și să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu. Nu poate spune că până acum, la vârsta de 21 de ani, a gustat viața așa cum trebuie, având în vedere că este atât de tânără. Ce au cei doi în comun, un păcătos, om fără credință în Dumnezeu, și o viitoare călugăriță?
”Ghidul unui călugăr pentru a fi fericit” de Gelong Thubten – Ești față-n față cu o carte motivațională, propriul tău ghid practic de meditație și mindfulness, un ghid accesibil și ușor de înțeles. Într-un secol atât de agitat în care omenirea traversează o stare continuă de neliniște, căutarea fericirii pare fără sfârșit. Viața ne consumă pe interior și ne pune piedici ostile, iar o soluție în acest sens este să adaugi în biblioteca ta o carte de dezvoltare personală și motivațională care nu te va lăsa indiferent.
”Când înflorește liliacul” de Martha Hall Kelly – Destinele a 3 femei ajung să se împletească într-un mod tulburător. Caroline Ferriday lucrează ca voluntară în New York la consulatul francez, ajutând o mulțime de copii orfani si de oameni care au de suferit în urma războiului. Kasia Kuzmerick, o tânără din Polonia, vrea doar să se bucure de adolescență, de iubire și de prietenie, însă Hitler ajunge aici, iar orice pas greșit o poate costa viața, astfel, ea ajunge în Germania la lagărul pentru femei Ravensbruck. Herta Oberheuser, unul dintre puținii doctori femei din Germania, suferă cumplit din cauză că nu își poate exercita profesia, însă un anunț de angajare ca medic guvernamental pare să fie exact ceea ce căuta, dar ea ajunge să lucreze în lagărul Ravensbruck, unde constată că sarcina ei este să ucidă și să facă experimente pe prizoniere, nicidecum să salveze vieți.
”Pe pamânt suntem stralucitori doar o clipă” de Ocean Vuong – E o carte dură, chiar brutală aș putea spune, extrem de dureroasă, chiar dacă au fost și momente în care am zâmbit. Dacă nu aș fi știut dinainte că Ocean Voung e poet, tot mi-aș fi dat seama prin felul în care scrie. Se vede că îi place să jongleze cu metafore, iar frazele lui sunt atât de vii și însuflețite, încât fiecare cuvânt te atinge într-un fel sau altul. M-a captivat, m-a fascinat, m-a intrigat, m-a secat de energie, devoram cuvintele cu o foame pe care nu am mai simțit-o de ceva vreme. Structura cărții, ca o scrisoare a naratorului pentru mama sa care nu știe să citească, mi s-a părut extrem de interesantă.
“Casa strâmbă” de Agatha Christie – Pentru un observator întâmplător, familia Leonides părea cât se poate de fericită și unită. Cu toate acestea, odată cu asasinarea lui Aristide Leonides, șeful familiei, legăturile dintre membrii supraviețuitori se dovedesc la fel de șubrede ca uriașul conac în care locuiesc. În urma crimei, atmosfera claustrofobică a casei sporește suspiciunile fiecărei rude, până când aparența de familie iubitoare este spulberată de tristețe, suferință și secrete bine ascunse..
”Micuțele doamne” de Louisa May Alcoot – În America secolului al XIX-lea, băieţoasa Jo, frumoasa Meg, timida Beth şi Amy cea romantică trebuie să se îngrijească de întreaga casă în vreme ce tatăl lor este plecat la război. În acelaşi timp, luptă să fie mai bune şi să devină, din fetiţe, adevărate micuţe doamne. Oricât de dificile ar fi aceste lucruri, surorile March sunt sprijinite de înţeleapta lor mamă şi legate de o dragoste de nezdruncinat.
”Anonima de miercuri” de Rodica Ojog – Brașoveanu – după ce a fost amnistiată, Melania Lupu și-a reluat viața obișnuită, cu toate tabieturile ei, în garsoniera din strada Toamnei. Iar de când l-a recuperat și pe Mirciulică, găzduit provizoriu de niște prieteni, bătrâna a avut sentimentul că viața e într-adevar frumoasă. Gata să înfrunte viitorul, Melania nu are ranchiuna unui fost deținut, ci dimpotrivă, consideră anul petrecut în „pensiunea aceea drăgălașă“ interesant și instructiv. Dar nu trece mult și, cum-necum, o nouă anchetă face ca ea și maiorul Cristescu să se intersecteze din nou, spre disperarea lui.
Traducere din engleză și note de Diana Marin – Caea
”Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit?
Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare.
Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.”
Volumul mi-a fost recomandat atât de Mihaela, cât și de Roxana, anul trecut când le-am rugat să-mi pregătească o listă cu cele mai memorabile titluri parcurse de ele. Vă mărturisesc că am fost extrem de curioasă în privința acestuia, iar cu ajutorul celor de la editura Paladin am reușit să îl obțin și eu, pe această cale țin să le mulțumesc, cartea o găsiți și voi pe site-ul lor aici 😊. ”Gândește-te la un număr” face parte din seria Dave Gurney, ce cuprinde șase volume, la noi, însă, sunt traduse doar primele două, momentan.
Dave Gurney este un polițist ieșit la pensie, pe vremurile când își exercita meseria era extrem de priceput și foarte bun în ceea ce făcea, numele său fiind din ce în ce mai cunoscut. Nici ieșit la pensie nu are pace, nu se poate desprinde de vremea pe când lucra, iar un mail primit din partea unui fost coleg de școală, coleg cu care nu a mai comunicat timp de mai bine de 20 de ani, îi ridică un mare semn de întrebare. Mark Mellery, fostul coleg al lui Dave și directorul unui institut din Peony, apelează la polițistul pensionat pentru a-l ajuta într-o chestiune ce amenință bunăstarea și liniștea sa e tot mai tulburată. A început să primească diverse scrisori misterioase, destinatarul fiind unul necunoscut, însă Mark nu are încredere în poliție și își dorește ca enigma să fie rezolvată de către Dave. Nu trece mult timp de la apariția scrisorilor și Mark este ucis cu sânge rece, iar de aici și până la implicarea într-o anchetă nu este decât un pas, iar Dave se vede prins într-o cursă plină de crime macabre, ce par a nu avea nicio legătură una cu cealaltă.
Încă de la primele pagini am prins drag de Dave și Madeleine, soția sa, cuplul mi-a ajuns la suflet și am simțit că Madeleine își va face simțită implicarea în nedumeririle lui Dave, fără a conștientiza acest lucru, ea a fost raza de lumină atunci când mintea lui Dave era plină de întuneric. M-au distras copios unele replici ale acesteia, modul cum alegea să le exprime, deși în sufletul său se duceau alte lupte. Este foarte greu să stai cu frica-n sân, să te rogi ca soțul să nu-ți fie rănit în timp ce-și exercită meseria, o meserie plină de riscuri, dar chiar și cu aceste obstacole în drum, cei doi au reușit să le depășească împreună și n-am putut decât să mă bucur de acest lucru, deși îmi doream să nu se întâmple nimic rău cu niciunul dintre aceste personaje.
Acțiunea romanului este împărțită în trei părti: prima parte ne face introducerea cu personajele, firul poveștii fiind unul mai lent, încărcat de detalii, te pregătește cumva pentru ceea ce urmează; partea a doua deja începe să devină puțin mai alertă și faptele criminalului sunt analizate minuțios, criminal cu o minte rece, ce se joacă cu anchetatorii după bunul său plac, însă în partea a treia se dezlănțuie nebunia, ritmul este unul intens, iar eu, personal, am parcurs-o pe nerăsuflate. Încep să iasă la iveală unele detalii și oricât de multe conexiuni încerci să legi, vei fi surprins, nu știu dacă într-un mod plăcut sau nu. N-am avut nici cea mai mică idee cine ar putea fi în spatele crimelor, oricât mi-am stors creierii, nu reușeam să dibuiesc deloc, dar și când am aflat mi-am explodat mintea, nu alta…dezvăluirea a venit ca un pumn în față, ce să mai, și nu știam nici ce să mai cred. Încercasem să-mi dau seama ce l-a determinat să acționeze în acel mod, ce motiv a avut să recurgă la asemenea fapte, fiind stupefiată de acțiunile sale și de cât de bine și-a exercitat misiunea, punându-i serios la lucru pe anchetatori și dându-le numeroase bătăi de cap.
”Gândește-te la un număr” este un volum încărcat de mister și de suspans, te poartă, cu pași mărunți, într-o anchetă dificilă, unde trebuie să fii deschis către toate posibilitățile, te ține cu sufletul la gură, te și toacă, pe alocuri, cu frustrarea de a nu intui cine e făptașul, numeroase răsturnări de situație ce te dau complet peste cap, nici nu apuci să te redresezi bine, că te lovește din nou, are de toate pentru toți 😊.
”Mintea omului înseamnă o multitudine de contradicții și conflicte. Mințim ca să-i facem pe ceilalți să aibă încredere în noi. Ne ascundem adevărata natura în încercarea de a ajunge la intimitate. Alergăm după fericire în moduri care alungă fericirea. Atunci când nu avem dreptate, ne luptăm din răsputeri să demonstrăm că avem.”
”Alegerile pe care le facem pot avea consecințe pe care nu le anticipăm.”
”Indiferent cât de mult încearcă cineva s-o ignore, moartea găsește o cale să se facă observată. Se infiltrează printre trăirile tale ca apa prin zidul unei pivnițe.”
“Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Chiar și în iubire. O nouă șansă este volumul doi al seriei Again, o carte de dragoste fenomen internațional, tradusă în numeroase limbi, cu peste 600.000 de exemplare vândute doar în Germania.
Cum poți să repari o inimă frântă?
Allie și Kaden predau ștafeta iubirii celor mai buni prieteni, iar de îndată ce Dawn îl cunoaște pe Spencer, simte că ceva e pe cale să se întâmple. La fel vei simți și tu, iar această poveste nu va lipsi de pe lista ta cu top cărți de dragoste. Sentimentele de iubire se înfripă din ce în ce mai mult în inima protagonistului, însă Dawn e convinsă că orice ai face, la final vei fi rănit. Spencer e hotărât să-i arate contrariul și începe o bătălie în care iubirea devine cea mai puternică armă. Steagul alb se ridică abia atunci când Dawn află că în spatele poveștii lui de viață se ascund răni emoționale adânci. Acum O nouă șansă dezvăluie două suflete ce se întâlnesc cu adevărat și pornesc într-o călătorie la finalul căreia speră să se vindece reciproc.
O carte de dragoste despre puterea iubirii de a duce pasiunea dincolo de cer, o gură de aer proaspăt presărată cu o iubire de neuitat ce te poartă cu pași repezi spre a valora mai bine micile bucurii ale vieții.”
Am aşteptat acest volum încă de când l-am finalizat pe primul, despre care am scri pe blog aici, şi sunt extrem de fericită pentru coletul încărcat de bookurii primit de la Bookzone în urmă cu câteva zile, le şi mulţumesc din suflet pe această cale, TBR-ul meu a fost dat complet peste cap, dar nu mai contează…au făcut un copil super fericit. De cum l-am desfăcut, mi-am propus ca prima lectură să fie volumul „O nouă şansă”, eram foarte nerăbdătoare să aflu ce s-a întâmplat cu personajele din „Un nou început”, dar totodată îmi doream să descopăr şi povestea celorlalte personaje. Atât Dawn, cât şi Spencer, cei mai buni prieteni ai lui Allie şi Kaden, au un trecut încărcat de secrete dureroase, secrete ce nu au fost împărtăşite nimănui, din teama de a nu fi judecaţi şi din dorinţa de a merge mai departe indiferent de cele trăite. Însă lucrurile nu se petrec chiar aşa cum îşi doresc ei, iar tatonările dintre aceştia aprind adevărate scântei. Dawn se teme să nu fie, din nou, rănită, ultima relaţie i-a lăsat un gust amar şi nu-şi doreşte ca inima să-i fie din nou distrusă, iar Spencer îşi pune în gând să-i demonstreze contariul, nu sunt toţi bărbaţii la fel şi merită să-ţi acorzi o nouă şansă la iubire. De la o tatonare până la primul sărut, nu este decât un pas…iar cum decurg lucrurile între cei doi…eh, rămâne să descoperiţi…cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Bookzone aici.
M-am ataşat foarte repede de personaje, mi-au ajuns la suflet instant, deşi am avut momente când le-aş fi tras nişte palme sănătoase, dragostea mea pentru ele a fost cu năbădăi, dar a meritat fiecare pagină. Am parcurs volumul cu un zâmbet imens pe faţă şi am râs din suflet la replicile dintre Dawn şi Spencer şi nu numai, apariţiile lui Allie şi Kaden mi-au reamintit de ce m-am îndrăgostit de ei în primul volum, şi sincer vă mărturisesc că sunt mega curioasă ce personaje îşi vor mai destăinui povestea în următoarele volume ale seriei „Again”. Mi-a dat o stare de bine lecturarea acestui volum şi nu pot decât să mă bucur că am început luna cu o carte amuzantă, încărcată de iubire, dar şi de durere şi suferinţe. Am empatizat foarte mult cu Dawn, i-am înţeles fiecare temere în parte, însă îmi venea s-o împing de la spate şi s-o scutur puţin, ţipam la ea că nu e dracul chiar atât de negru şi să mai rişte puţin, că nu păţeşte nimic. Bine că a fost Spencer acolo şi a mai făcut din treaba mea…Spencer, o dulceaţă de băiat, ce mi-a intrat sub piele unu-doi, îmi venea să-l mănânc, dragul de el…Avea şi el gărgăunii lui, dar acesta a fost farmecul poveştii…
„O nouă şansă” este povestea a două suflete rănite, cu răni emoţionale adânci, dar simpatică de-a dreptul. Se citeste foarte repede, nu mi-a permis timpul, altfel o citeam într-o zi, nu în trei, dar chiar şi aşa, îmi era foarte greu să las personajele în urmă şi să revin la ele următoarea zi. Abia aşteptam să se încheie programul de lucru să mă pot reîntâlni cu Dawn şi Spencer, curiozitatea mea în ceea ce îi privea nu mai îmi dădea pace, şi chiar dacă am râs foarte mult alături de ei, m-am şi emoţionat foarte tare spre final…speranţa chiar este, dacă-ţi permiţi să faci pace cu trecutul şi să te bucuri de fiecare zi…atât de multe aş vrea să vă spun, însă v-aş strica tot farmecul lecturii şi nu vreau acest lucru…Această serie a devenit plăcerea mea vinovată, sincer, şi cu drag aş reveni când mă loveşte dorul nebun de o destindere pe măsură.
Călătoria epică a eroinei care a captivat milioane de fani din întreaga lume continua în volumul IV al seriei Tronul de Cleștar. Aelin Ashryver Galathynius a.k.a. Celaena Sardothien i-a pierdut pe toți cei dragi. Dar s-a întors, în sfârșit, în Rifthold – pentru a se răzbuna, pentru a-și salva regatul și pentru a înfrunta umbrele trecutului… Va lupta pentru vărul ei, Aedion, un războinic care și-ar da viața doar pentru a o mai vedea o data. Va lupta pentru prietenul ei, Dorian, un print captive într-o închisoare monstruoasă. Va lupta pentru magia de care are nevoie pentru a învinge Valgii. Și va lupta pentru poporul ei, supus unui rege violent, cu planuri malefice.”
Furtună…uragan…nu știu, cel mai dezlănțuitor fenomen meteorologic a fost volumul acesta al seriei ”Tronul de Cleștar”. Nu pot să spun că eram pregătită pentru ce am găsit în el, însă nu pot decât să mă bucur pentru că m-a scuturat bine de tot, nu am fost deloc dezamăgită și m-a făcut dependentă de această serie. Deși îmi vine să mă zgârii pe ochi pentru că n-am volumul cinci și voi mai aștepta puțin până să pun mâna pe el, sunt ferm convinsă că își va merita așteptarea, încă nu sunt pregătită să ajung la volumul șase, ca apoi să mai aștept alte luni bune după traducerea ultimului volum al seriei.
Am trăit ”Regina umbrelor”, sincer vă spun, m-a trecut prin toate stările posibile și imposibile, mi-a confirmat o parte din bănuielile ce le-am avut în volumul anterior. Am urmărit personajele cu sufletul la gură, pe fiecare dintre ele, m-am distrat copios la tatonările dintre Aelin și Rowan, dar și la replicile amuzante și uneori tăioase ale acestora, dar și ale lui Aedion, Chaol, Lysandra sau Nesryn, am suferit alături de ei, mi-au scăpat și câteva lacrimi, n-am putut să le stăpânesc oricât de mult am vrut, dar au meritat. Am luat parte la lupte sângeroase, dacă ziceam că în volumele anterioare au fost multe, ei bine, aici a fost măcel după măcel, erau la ordinea zilei, nu cred că a fost capitol fără vărsare de sânge. Manon mi-a câștigat admirația, deși am avut momente în care aș fi luat-o de gât pe cât de tare mă irita, dar am iertat-o într-un final, în schimb, au fost alte personaje pe care le-aș fi torturat într-un mod în care nici n-aș putea să îl descriu (Celaena effect…).
Acțiunea a fost mult mai alertă, mă și așteptam să curgă transpirațiile pe mine citind volumul, ca să nu mai spun că pielea de găină nu m-a părăsit deloc. N-am avut vreme nici sufletul să mi-l trag, răsturnările de situație m-au lovit una după alta, am fiert la foc mic în capitolele unde își făceau apariția Aelin și Rowan, vai de steaua mea, Rowan, mi-ai intrat sub piele…Personajele au evoluat foarte mult, de la primul volum și până la acesta, au devenit mult mai puternice, mai calculate, mai determinate, deși încă sunt măcinate de regrete, au reușit să facă pace cu trecutul, o parte din acesta, să-și accepte acțiunile, dar și greșelile și să înfrunte orice va veni cu capul sus. S-au legat prietenii puternice, care pe mine m-au înduioșat la maxim și m-am bucurat enorm, presimt eu unele iubiri ce vor lua naștere în volumele viitoare, dar rămâne de văzut dacă mi se vor confirma bănuielile sau nu…
Așa că, dacă până acum n-ai aflat povestea lui Aelin, a.k.a. Celaena, asasina și Campionul Regelui, nu știu ce mai aștepți…Eroina îți promite o aventură pe cinste, un fantasy plin de mister, suspans, secrete întunecate, luptă pentru putere, dar și pentru un popor nimicit și înrobit, bătălii sângeroase, zboruri în înaltul cerului alături de balauri și vrăjitoare, demoni și multe altele…
”Când vei rupe lanțurile acestei lumi și o vei făuri pe următoarea, să îți aduci aminte că, pentru un regat, arta este la fel de vitală ca și mâncarea. Fără artă, un regat nu înseamnă nimic și, în timp, va fi uitat.”
”Vei face greșeli. Vei lua hotărâri pe care, uneori, le vei regreta. Câteodată nu va exista niciuna corectă, ci doar una mai bună, din câteva alegeri rele.”
”Ea avea să găsească din nou acea dragoste – într-o zi. Și avea să fie profundă și neașteptată, începutul, și sfârșitul, și eternitatea, genul de iubire care ar fi putut schimba istoria și lumea.”
”Uitatul în urmă nu ajută pe nimeni și cu nimic. Putem doar să mergem înainte.”
”…mă faci să vreau să trăiesc. Nu să supraviețuiesc; nu să exist. Să trăiesc.”
”Și tu mă faci să vreau să trăiesc. Nu să exist – ci să trăiesc. Am petrecut secole rătăcind prin lume, din imperii și regate până în pustiuri, fără să mă așez undeva, fără să mă opresc – nici măcar o clipă. Am privit întotdeauna spre orizont, întrebându-mă mereu ce mă aștepta dincolo de următorul ocean, peste următorul munte. Dar cred…cred că, în tot acest timp, în toate acele secole, te-am căutat doar pe tine.”
”Era ca și cum mureai un pic în fiecare zi. Ca și cum trăiai, în același timp. Era o bucurie atât de desăvârșită, încât era durere. M-a distrus, m-a nimicit și m-a călit. Am urât sentimentul, pentru că știam că nu pot să scap și că mă va schimba pentru totdeauna. (…) Am iubit-o și pe ea într-un mod pe care nu pot să ți-l descriu – pot doar să îți spun că a fost cel mai puternic lucru pe care l-am simțit vreodată, mai impresionant decât furia, decât dorința carnală, decât magia.”
”Celaena Sardothien şi-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorinţă este să răzbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adarlan este principalul vinovat. Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Celaena, moştenitoarea de foc a unui regat distrus, va călători în Wendlyn, un ţinut îndepărtat în care magia încă mai dăinuieşte. Va reuşi oare temuta asasină să îşi accepte moştenirea nemuritoare, învingându-şi teama de necunoscut? Până unde va fi ea dispusă să meargă pentru a-şi îndeplini promisiunea făcută Nehemiei?”
De această dată am însoțit-o pe Celaena în Wendlyn, unde este trimisă pentru a îndeplini o nouă misiune, însă socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg, se pare… După ce a jurat să răzbune moartea prieteniei sale Nehemia, popasul în Wendlyn o pune la grea încercare, mai ales că pe acest tărâm magia este încă prezentă, iar darul pe care-l posedă își face simțită prezența. Negarea sau acceptarea acestui dar îi pune multe piedici, întrucât l-a negat vreme îndelungată, iar o dată cu trezirea lui la viață au renăscut și amintirile de mult ferecate în uitare, ce au provocat durere și încă provoacă…
Dacă primele două volume ale seriei mi s-au părut intense, ei bine, cel de-al treilea volum le-a depășit cu mult și cum ziceam în încheierea recenziei de la volumul doi, o găsiți aici, ”Mostenitoarea focului” m-a lovit în plin. Deși l-am parcurs în două zile, aș fi vrut într-una singură la cât de greu mi-a fost să las cartea din mână, însă a fost bine și așa. Am parcurs pe nerăsuflate paginile, m-am pierdut, efectiv, în ele, m-am rupt de realitatea mea așa cum de mult nu m-am mai rupt. Am savurat fiecare rând citit, am râs, am plâns, mda, sunt emotivă și-mi era dificil să-mi păstrez lacrimile, mai ales când și-a făcut apariția Rowan (nu vă dau detalii, rămâne să aflați voi care e treaba cu el…), m-am încărcat de nervi când apărea în peisaj Regele Adarlanului, Doamne, că nu l-am putut înghiți deloc încă de la primul volum, așa l-as fi sugrumat, să scot din el și ultima fărâmă de aer (de la Celaena mi se trag apucările astea criminale), însă el nu a fost singurul pe care l-aș fi exterminate, au mai fost și alții. M-am reîntâlnit cu o parte din personajele vechi, ce mi-au fost dragi, am făcut cunoștință cu unele noi, de care iar am prins drag, dar am și suferit când am descoperit ce soartă au avut, greutățile ce le-au încercat, acesta fiind doar începutul.
Acțiunea volumul a fost extrem de alertă, nu am avut loc de respire, ce să spun de plictiseală, fiecare pagină m-a purtat tot mai departe în călătoria Celaenei, fie în prezent, fie în trecut. Au ieșit la suprafață alte secrete, unele mai dureroase decât celelalte, s-au vindecat cicatrici, s-au acceptat temeri și s-au îmbrățișat dureri, s-au format alianșe noi și s-au destrămat cele vechi, s-au arătat adeăvații prietenii, dar și susținători, iar Celaena m-a surprins foarte mult prin modul în care a evoluat. Pe lângă nelipsitele secrete, minciuni, trădări, brutalitate greu de descris, forțe întunecate ce amenință la fiecare pas, am avut parte și de prezența vrăjitoarelor, a temuților balauri, dar și ființe supranaturale ce dețin puteri menite să zguduie lumea.
”Moștenitoarea focului” este un fantasy exploziv și nu m-a dezamăgit nici măcar o clipă. Mi-au transpirat palmele parcugându-l, pielea de găină mi-a ținut companie în această luptă aprigă între lumină și întuneric, volumul a ridicat ștafeta foarte sus și-mi doresc ca în același ritm nebun să fie și volumul patru. Finalul acestuia m-a luat pe nepregătite și nici m-am conștientizat când am ajuns la ultima pagină, am mai căutat câteva, însă din păcate n-au mai fost…S-a încheiat în forță, deci următorul va începe în forță…
Cum vă menţionam şi-n articolul trecut cu recomandările lunii ianuarie, vine mult promisa listp cu recomandări din luna februarie a acestui an. Mai greu cu organizarea, însă sperăm ca printre titlurile recomandate de noi să găsiţi titluri pe gustul vostru, şi de ce nu, să riscaţi şi să ieşiţi puţin dn zona de confort. Dacă aţi citit vreun titlu din cele menţionate de noi, ne-am bucura foarte mult dacă ne-aţi împărtăşi părerile voastre, iar în cazul în care wishlistul vostru cuprinde cărţi menţionate de noi, daţi-ne de ştire, de asemenea ne vom bucura J. Acestea fiind spuse, titlurile pe care vi le recomandăm din luna februarie sunt:
“Ursul şi privighetoarea” de Katherine Arden vă poartă într-o lume ruptă din basm şi vă face cunoştinţă cu Vasea, ultimul copil născut în familia lui Piotr Vladimirovici, o fată ce-şi doreşte să-şi schimbe destinul. Dacă va reuşi sau nu, vă îndemnăm să descoperiţi, mai multe detalii găsiţi în recenzia de pe blog postată aici.
“Prinţesa de Cenuşă” şi “Lady Smoke” de Laura Sebastian prezintă povestea Theodosiei, care avea doar șase ani când mama ei a fost ucisă, fiind martoră la crimă, și de zece ani locuiește alături de dușmani și ucigașul mamei sale. Casa pe care o știa și în care a crescut nu mai este ce a fost, poporul ei a fost călcat în picioare și supus sclaviei, ea fiind singura persoană care primește ”tratament preferențial”. Însă acest ”tratament” este unul de-a dreptul crunt: pentru fiecare persoană astrenă sau grup care se răzvrătește și reușește să aducă măcar puțină daună dușmanului, ea este pedepsită de către Kaiser. Veţi avea parte de un fantasy alert, ce te va ține cu sufletul la gură, încărcat de minciuni, trădări, secrete, lupte, prietenie şi iubire; recenziile celor două volume le găsiţi aici şi aici.
“Memoriile unei gheise” de Arthur Golden ne introduce în lumea lui Chiyo, o fată dintr-un sat de pescari, ce este vândută unei okiya pentru a fi inițiată în artele gheișelor. Ritualurile seducției sunt nenumărate și surprinzătoare, într-o lume al cărei eșafodaj se sprijină uneori pe culorile unui kimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginității unei adolescente (mizuage) sau pe țeserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheișă, întâlnește iubirea, însă în calea împlinirii acesteia înfruntă piedici și rivale nenumărate, printre care vestita gheișă Hatsumomo. Sub îndrumarea înțeleptei Mameha, Sayuri ajunge să stăpânească destine, să dețină secrete și să construiască un imperiu al erotismului ritualic. Este o carte complexă, ce prezintă o lume total ascunsă nouă, cuprinde și o fărâmă de adevăr, dar și istorie…o adevărată plăcere să te pierzi în acea lume încărcată de erotism și rafinament. Dacă nu ați citit-o până acum, nu știți ce pierdeți…mai multe detalii v-am dezvăluit în recenzia ce o găsiţi aici.
“Tu mi-ai schimbat viata” de Abdel Sellou prezintă povestea de viaţă a autorului. Aceasta este relatată cu o dezinvoltură ieșită din comun, într-un limbaj cât mai simplu, Abdel fiind un om simplu și doar cu șașe clase, astfel mărturisindu-și viața și demonstrându-ne cât de mult ne poate influența o persoană gândirea și, totodată, viața. Vă recomand cu căldură această poveste şi vă las linkul către recenzie aici, poate vă conving să o parcurgeţi.
„Grădina cu Fluturi” şi ”Trandafirii de mai” de Dot Hutchinson sunt unele dintre cele mai cutremurătoare thrillere citite. Am parcurs cărţile cu genunchii la piept și ochii măriți, cu fiori prin corp și ochi înlăcrimăți, dar și furie și neputință, cu o stare de nestare. Sunt încărcate de răsturnări de situație, acte de curaj, dar și de iubire, câteodată duse la extrem, devotament, prietenie, dar și făptaşi cu o minte bolnavă de-a dreptul 😊; recenziile celor două volume le găsiţi aici şi aici.
“Motivul X” de Stefan Ahnhem este al patrulea volum al seriei Fabian Risk şi multe detalii nu vă putem împărtăşi, întrucât va fi spoiler şi nu ne dorim acest lucru. Tot ce vă putem spune este că, dacă sunteţi tare de stomac, merită să-i daţi o şansă acestei serii, am recomandat-o şi anul trecut, deci o vom recomanda în continuare.
În centrul romanului “Disecție” de Han Kang se află un episod atroce din istoria Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din mai 1980 când armata a ucis cu o brutalitate și o cruzime de neînchipuit civilii care protestau, inclusiv femei și copii. Bilanțul celor împușcați, omorâți în bătaie sau cu baioneta este încă un subiect disputat: armata a declarat sub două sute de morți, presa străină peste o mie. Dar cifrele contează mai puțin aici pentru că răscolitorul roman al lui Han Kang vorbește despre un bilanț mai profund și mai devastator: poveștile întrețesute aici ne spun, într-o scriitură de o sensibilitate exacerbată, că o traumă se depune în carnea și în oasele victimei zeci de ani, dar și că moartea unui singur om bulversează ireparabil viețile celor care rămân în urmă; recenzia completă a acestei cărţi o găsiţi pe blog aici.
”Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina este o carte pe care o recomand oricui cu drag, atât pentru contextul istoric în care se desfășoară acțiunea (deportarea țăranilor deschiaburiți în colonii siberiene de muncă), cât și pentru călătoria interioară a personajului principal feminin spre renaștere. O carte de o frumusețe cum rar am întâlnit! (mai multe detalii v-am împărtăşit în recenzia postată pe blog ce o găsiţi aici).
”Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini este o carte care-ți ajunge la suflet și rămâne acolo, atât datorită personajelor puternice și însuflețite, cât și datorită poveștii emoționante și a stilului de scriere simplist și profund, în același timp. Cartea asta n-o citești, ci o simți până-n măduva oaselor. O trăiești, o iubești și o urăști deopotrivă, pentru tot ce te face să simți. O carte despre copilărie piedută, durere, dragoste, prietenie, alegeri și consecințele acestora, trădare, vinovăție, respect, loialitate, onoare, legături de familie, depășirea fricii, înfruntarea trecutului, iertarea de sine, maturizarea, despre fața nemiloasă a războiului , fanatismul religios, diferențele etnice și sociale, schimbarea radicală a unei țări, dar și despre un dram de speranță. Recenzia completă a cărţii se găseşte pe blog aici.
Am primit patru cărticele de la Editura Frontiera în urmă cu câteva zile şi vă mărturisesc că le-am citit de cum le-am primit, am fost extrem de încântată de ele, de poveştile descoperite, dar şi de ilustraţiile cărţilor, şi eram nerăbdătoare să le citesc şi celor mici de la grădiniţă, de aceea am şi întârziat cu realizarea acestui scurt articol în care să vă povestesc puţin despre fiecare în parte. Nu se compară sentimentul de a citi o poveste copiilor în prezenţa lor şi a citi o poveste în faţa camerei pentru a te vedea ei de la distanţă, iar în momentul în care am propus să citim o nouă poveste, s-a dezlănţuit veselia. Minutele în care citim poveştile sunt singurele minute în care se lasă liniştea în toată sala şi urechiuşele sunt ciulite, pregătindu-ne să pornim într-o nouă aventură. De data aceasta, am făcut cunoştinţă cu Ernest şi Celestine, dar şi cu Olenka şi ai săi prieteni ce s-au întâlnit în căsuţa din pădure, şi am descoperit cum se schimbă natura de-a lungul celor patru anotimpuri, mai jos găsiţi mai multe detalii, iar accesând titlurile bolduite veţi fi redirecţionaţi către site-ul editurii, unde găsiţi cărţile prezentate în acest scurt articol.
„Ernest şi Celestine la picnic” de Gabrielle Vincent ne-a arătat ce trebuie să facem atunci când plănuim un picnic în natură, dar vremea nu ţine cu noi şi ne trimite norişori de ploaie. Câţiva stropi nu fac niciun rău, din câte ne-au demonstrat ursul Ernest şi şoricica Celestine, iar un picnic pe ploaie sună chiar interesant. Având în vedere că pricindeii de la Kids U sunt pofticioşi, iar gustările pregătite de cei doi le-au făcut cu ochiul celor mici, următoarea zi ne-am organizat şi noi pentru un picnic…şi atât de bucuroşi au fost cei mici, evident i-am avut alături de Ernest şi Celestine, doar ei au venit cu ideea, ne-am delectat atât cu frumoasele ilustraţii ale poveştii ce ne-au vorbit mai mult decât frazele, cât şi cu gustările pregătite pentru al nostru picnic. Din „Ernest şi Celestine la picnic” cei mici au reţinut că prietenia nu ţine cont de vârstă, înălţime sau rasă, iar cu ajutorul imaginaţiei putem trece peste orice dilemă.
În povestea din„Ernest şi Celestine l-au pierdut pe Simeon” de Gabrielle Vincentam descoperit cum se rezolvă problema pierderii jucăriei preferate, ce nu poate fi înlocuită de nicio altă jucărie, iar Ernest s-a dovedit a fi plin de idei în încercarea de a-i aduce zâmbetul pe buze lui Celestine. Şi de această dată ne-am delectat cu minunate ilustraţii şi cei mici mi-au mărturisit că nu este nicio tragedie dacă se pierde jucăria preferată, întrucât există soluţii potrivite pentru fiecare problemă. Nu ştiu cât să le dau crezare sau nu, am văzut tragedii iscate în urma pierderilor jucăriilor preferate, dar cu ajutorul lui Ernest am aflat cum trebuie să remediem astfel de dileme.
„Olenka” de Gaya Wisniewskiestepovestea ce ne-a reamintit de frumuseţea iernii, bulgăreala, tăvăleala prin zăpadă, dar şi peripeţiile ce se pot ivi în acest anotimp. Între coperţi am descoperit o poveste caldă, ce ne vorbeşte de frumuseţea prieteniei, dar şi cât de consolidată poate deveni aceasta atunci când dăm de greu, iar adevăraţii prieteni ne vin în ajutor. Spre surprinderea mea, copilaşii au stat atenţi pe tot parcursul poveştii, mă aşteptam să-şi piardă din răbdare, având în vedere că povestea este mai lungă, iar la ei răbdarea este limitată din câte am mai observat, iar acest lucru nu a putut decât să mă bucure, au fost chiar şi îngrijoraţi de cum se va remedia întâmplarea neaşteptată ivită.
„Copacul meu” de Gerda Mullera devenit preferată celor mici de la Kids U, dar şi a mea. Pornind de la ilustraţiile ce le-au captat atenţia de la prima pagină şi până la ultima, dar şi a informaţiilor ce au reuşit să le asimileze parcurgând povestea verişorilor Radu, Bogdan şi Cătălina, prichindeii au fost fascinaţi de lecturarea acestei cărţi, dorindu-şi să pornească şi ei într-o excursie în pădure. „Copacul meu” este încărcată de informaţii, ce s-au dovedit a fi utile şi pentru noi adulţii, şi au reuşit să fie asimilate foarte uşor de ai noştri copilaşi, fiind explicate cât mai pe înţelesul lor, au fost extrem de încântaţi să descopere cum se schimbă natura în decursul unui an, trecând prin toate cele patru anotimpuri, schimbări ce scot la lumină şi diverse vietăţi în funcţie de anotimp. Având în vedere că noi nu avem pădure la grădiniţă, am simulat o mini excursie cu cei mai mărişori, descoperind vietăţile ce se ascundeau în curtea noastră, încercând să ne amintim cât mai mult din ce am descoperit din poveste, dar şi să ne reîmpospătăm memoria.
”Lumea lui Tom Ripley se poate prăbuși într-o clipită atunci când afacerea murdară în care e implicat degenerează într-un scandal de proporții. Împrejurările ostile cer măsuri disperate, iar Tom își cunoaște interesul și acționează cu sânge rece. Este posibil să fim toți capabili de crimă, dar ce îi determină pe unii s-o comită și pe alții să caute alte soluții pentru a-și salva pielea?”
Și de această data Ripley mi-a demonstrat că este un personaj total ieșit din comun, iar ca personaj negativ este unul chiar foarte bine construit. În ”Ripley sub pământ” am întâlnit un Ripley pus la casa lui, cu o soție, ceea ce m-a șocat puțin, având în vedere dilemele sale din primul volum în ceea ce-i privește sexualitatea, chiar am avut tendința de a-l crede homosexual știind ce gânduri îi trec prin minte, și cu o menajeră pâinea lui Dumnezeu, vreau și eu așa femeie să se îngrijească de mine și de stomăcelul meu…pot spune că Ripley s-a aranjat cum nu se poate mai bine și chiar i-a mers extrem de bine. I-am întâlnit și latura mai sensibilă, a dovedit că poate nutri și sentimente frumoase, deși mintea i-a bubuit gânduri necurate. În ciuda acelor sentimente mai aparte, Ripley a rămas tot Ripley, același personaj lipsit de remușcări, ce acționează direct atunci când se simte amenințat, nu stă să rumege de două ori situația, ci aplică cea mai rapidă metodă. M-a frapat, încă o dată, cu inteligența sa, cum a reușit să aibă câștig de cauză din fiecare situație compromițătoare, mișmașurile sale m-au și distrat pe acoluri, dar m-au și bulversat. Nu-mi venea să cred cu ce lejeritate putea acționa în unele momente, până și celelalte personaje erau în aceeași situație ca și mine.
Volumul a fost la fel de antrenant precum cel precedent, despre care am scris pe blog aici, Ripley a reușit să-mi capteze toată atenția, și de data aceasta l-am urmărit prin Londra, Salzburg, Paris și chiar prin Grecia…mare călător este el, invidia mea a devenit și mai mare în ceea ce-l privește călătoriile… N-am avut nicio clipă de odihnă, Ripley era în formă și de o energie ieșită din comun, aveam senzația că nici nu mai pot ține pasul cu el la un moment dat, dar a meritat fiecare pagină. Aș mai fi vrut câteva, ce e drept, mai ales că m-a lăsat cu un mare semn de întrebare, iar până se va traduce următorul volum nu știu cât mai durează… Am fost extrem de încântată de faptul că acest volum a fost încărcat de și mai mult dialog, descrierile au fost mai puține decât în primul, aceasta fiind și cauza parcurgerii lui mult mai repede, în câteva ore l-am dat gata 😊.
Ripley clar nu are toate țiglele pe casă, mai ales după ce i-am observant modul de a acționa și a rezolva probleme, îndiferent de cât de mari sunt, le tratează de parcă ar fi ceva nesemnificativ, deci și de această data jos pălăria în fața sa. Astept cu nerăbdare să văd ce-i mai coace mintea, cum va evolua povestea sa și totodată îi mulțumesc Mihaelei pentru recomandarea volumelor, n-am fost deloc dezamăgită, dar și editurii Paladin pentru exemplarul oferit, îl găsiți și voi pe site-ul editurii aici.
“Lumea este condusă de zei și titani. O lume plină de rivalități și intrigi în care Circe nu-și poate găsi locul. Mai întâi, îndură umilința și disprețul propriei familii, fiindcă ea, fiica lui Helios, zeul Soarelui și cel mai puternic dintre titani, nu-i nici la fel de puternică precum tatăl său și nici fermecătoare ca mama ei nimfă. Dar Circe se dovedește a fi un copil neobișnuit, care deține puterea vrăjitoriei, ceea ce constituie de acum o amenințare pentru zei…”
La cât de des am văzut „Circe” pe diversele conturi de bookstagram, laudele aduse, curiozitatea mea deja nu-mi mai dădea pace şi trebuia să descopăr şi eu care e treaba, de ce o laudă lumea atât de mult. Şi de această dată mi-au venit în ajutor cei de la Cartepedia şi vreau să le mulţumesc pe această cale, o nouă bookurie să mă încânte şi să-mi facă biblioteca şi mai frumoasă. Am admirat vreme îndelungată coperta, am mângăiat-o de fiecare dată când o aveam în mâini pentru a o citi, efectiv m-am amorezat de aspectul cărţii. M-am bucurat enorm când am observat şi harta de la începutul cărţii, pentru mine este o reală încântare să am hărţi ilustrate, îmi fac lectura mult mai plăcută şi mă ajută să mă poziţionez în acea lume creată.
Circe este fiica lui Helios, zeul Soarelui, şi a nimfei Perse, şi deşi face parte din lumea celor mai temute entităţi, nu-şi poate găsi locul în lumea zeilor şi a titanilor. Este mereu criticată, chiar şi de fraţii şi surorile născute după ea, consideraţi mai mici, suportă umilinţe şi pleacă, de fiecare dată, capul, dar şi dispreţuită de familia sa, Circe se dovedeşte a fii o zeiţă cu totul neobişnuită: nu are puterea tatălui, dar nici frumuseţea mamei, însă deţine puterea vrăjitoriei, iar această putere constituie o ameninţare pentru zei. Şi ce faci când simţi ameninţarea? Eh…nu vă dezvălui, sunteţi nevoiţi să descoperiţi voi cum decurge povestea lui Circe, cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Cartepedia aici.
La începutul lecturii m-am pierdut puţin în detaliile oferite în ceea ce priveşte zeităţile, aveam eu unele cunoştinţe despre ele, însă erau foarte limitate şi m-au băgat în ceaţă toate gradele de rudenie existente, nu mai ştiam care a cui frate sau sora este, cine sunt verişorii şi de pe care parte se trag, bunicii care ai cui sunt, însă pe parcurs au prins formă şi aceste detalii, iar lectura mea a devenit tot mai plăcută. Am rămas fascinată de lumea aceasta, bogăţiile zeităţilor, viaţa lor cea fără de capăt, dar pe cât de mult m-a fascinat, pe atât de mult am simţit repulsie faţă de îngânfarea lor. Erau mult prea plini de ei, considerau că totul li se cuvine, nu le ajungeai nici cu prăjina la nas, dar aveam o mică satisfacţie când observam o mică „piedică” în lumea lor perfectă. Circe m-a cucerit foarte repede, deşi am avut momente în care aş fi vrut s-o scutur puţin, să strig la ea să fie cu băgare de seamă şi să nu acorde atâta încredere tuturor, însă ştiam că e în zadar şi am ales doar să-i urmăresc povestea, să văd pe ce drum o va lua. Iar povestea ei a fost una dintre cele mai încărcate de durere, dar şi emoţionantă…
În ciuda tuturor criticilor aduse şi a dispreţului primit din partea familiei, a suferinţelor la care a fost nevoită să le facă faţă, Circe a devenit o femeie puternică şi demnă de admirat. Pentru mine, Circe nu a fost un personaj cunoscut din mitologia greacă, însă am rămas plăcut surprinsă de cum i-a creat autoarea povestea şi m-am pierdut cu fiecare pagină parcursă tot mai mult. Deşi era o zeitate, eu am văzut-o asemeni unei muritoare, empatică, îndrăzneaţă, nechibzuită, puternică şi capabilă de multă iubire. Zeităţile şi muritorii nu se deosebesc atât de mult pe cât s-ar crede, aşa cum pot şi mândri, pot fi şi modeşti, pot simţi ură prin fiecare por sau pot simţi iubire nemărginită, depinde doar din ce fel de familie te tragi şi ce alegi să pătrezi de la cele învăţate sau văzute în cadrul familiei, cel puţin asta mi-a transmis povestea lui Circe, iar ea, chiar dacă a provenit dintr-o familie mândră nevoie mare, a fost un personaj simplu, dar totodată cu impact. Am urmărit-o cu un zâmbet pe buze, dar şi cu sufletul îndoit când îi descoperisem tristeţurile şi singurătatea, mi s-a bucurat sufletul când am văzut o fărâmă de speranţă în viaţa sa.
„Circe” este o poveste îndrăzneaţă, dar şi intimă totodată, plină de emoţie şi captivantă, încărcată de istorie fascinantă şi foarte bine scrisă. Nu pot decât să mă bucur de această nouă poveste descoperită şi să fiu cu ochii pe autoare, mi-a şoptit o vrăbiuţă că „The Song of Achilles” este la fel de bună precum „Circe”, deci nu-mi rămâne decât să pun mânuţa pe ea şi să mă bucur de zeităţi.
„Lumea-i un loc urât, în care trebuie să ne ducem traiul.”
„Până şi cel mai bun fier ajunge să se sferme dacă-l baţi prea mult.”
„Curajul nu ţine de vârstă, ci de caracterul pe care şi l-a clădit omul.”
„Se zice de obicei că femeile sunt făpturi delicate, precum florile sau ouăle, nu ştiu, ca orice se poate sparge într-o clipă de neatenţie.”
„Fiecare pas ar fi o amintire pe care nu mi-aş dori-o deloc.”
„Unii oameni sunt precum constelaţiile care nu se lasă la pământ decât un anotimp.”
„Nu vrea să-mi spună că nimic nu doare. Nu vrea să-mi spună că nu ne speriem de nimic. Ci doar atât: că suntem aici. Asta înseamnă să înoţi în valuri, să păşeşti pe pământ şi să-l simţi sub tălpi. Asta înseamnă să trăieşti.”
„Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morţii, însă acum îmi dau seama că sunt mai morţi decât orice altceva, căci sunt neschimbători şi totul şi se scurge până la urmă printre degete.”
Bookworm in a cozy corner 