”Tu mi-ai schimbat viața” de Abdel Sellou (recenzie)

Titlul original: ”Tu as change ma vie”

An apariție: 2020

Editura: Bestseller

Număr pagini: 296

Traducere de Ioana Plety

„În viața reală a fost mult mai interesant decât în film.” — Abdel Sellou

Abdel nu voia acest post, ieșise de foarte puțin timp din închisoare și nu avea nicio experiență și niciun chef să se joace de-a dădaca, cu atât mai puțin să o facă pentru un bogătan. Philippe, în schimb, nu-l voia decât pe el: toți ceilalți aveau prea multă falsă pudoare, prea multă compasiune. Fiecare dintre cei doi protagoniști a oferit celuilalt o șansă, fără emoții exagerate, într-o provocare mutuală: anume să-și transforme propriile slăbiciuni și pe ale celuilalt în puncte forte.

În autobiografia sa, Abdel Sellou ne expune o versiune surprinzătoare a acestei aventuri, o lecție de viață, o „dragoste la prima vedere” de tip amical, pe cât de hilară, pe atât de emoționantă. — Philippe Pozzo di Borgo

O carte despre prietenie adevărată, despre cum prietenia schimbă oamenii, vindecă sufletul. O carte care inspiră și sădește speranță și credință în oameni.

De când am văzut că va apărea această carte mi-am spus că trebuie, neapărat, să o citesc și eu (cam așa spun cu toate cărțile, însă nu tot timpul se întâmplă, din păcate…), iar cu ajutorul celor de la Editura Bestseller am reușit să-mi îndeplinesc dorința de a afla povestea ce stă în spatele filmului ”The Intouchables”, pe această cale țin să le și mulțumesc 😊. Am iubit acel film și l-am văzut de nenumărate ori, nu m-aș putea sătura niciodată să-l vizionez, de fiecare dată era ca și cum l-as fi văzut pentru prima oară, m-a distrat și m-a emoționat în același timp. Exact la fel a fost și cartea ”Tu mi-ai schimbat viața”, având în vedere că știam mare parte din acțiune, tot au fost detalii ce în film au fost omise…Abdel și-a relatat povestea cu o dezinvoltură ieșită din comun, într-un limbaj cât mai simplu, el fiind un om simplu și doar cu șașe clase, astfel mărturisindu-și viața și demonstrându-ne cât de mult ne poate influența o persoană gândirea și, totodată, viața.

Abdel provenea dintr-o familie cu cinci copii, stabilită în Alger, însă ajunge să fie abandonat, alături de un alt frate de-al său, unor rude din Paris, aceștia devenindu-i mamă și tată, deși nu au niciun drept asupra lui. Din mărturisirile lui Abdel, am aflat că este o practică foarte frecventă între cei de naționalitatea sa, deci nu este nimic ieșit din comun să fii încredințat altor rude și să trăiești total rupt de propria familie. Chiar și așa, Abdel s-a descurcat în viață, a devenit un delincvent și a tratat toate lucrurile cu foarte mare superficialitate, nu stătea locului, era argint viu. Gândurile lui erau cum să producă bani cât mai mulți, căuta oportunități peste tot din care să obțină un beneficiu, neștiind că toate aceste nelegiuiri îl vor ajunge din urmă și vor avea consecințe asupra lui. Nici nu împlinise vârsta de douăzeci de ani, că era deja uns cu toate alifiile. A avut diverse slujbe, unde nu a reușit să stea mai mult de câteva zile, poate săptămâni, asta până când l-a întâlnit pe Philippe…

ANPE-ul i l-a scos în față pe acest tetraplegic putred de bogat, iar acea întâlnire îi schimbă viața lui Abdel, dar și lui Philippe. Abdel ajunge în casa lui Philippe pentru a obține o semnătură, însă nu se obține chiar așa ușor, ci trebuie să muncească pentru ea, așa că i se propun câteva zile de probă. Cât de fraier să fii să refuzi să trăiești în lux, să ai parte de toate condițiile de care tu ai fost privat de-a lungul vieții, să trăiești și tu ca un barosan? Cam așa a gândit Abdel…iar de la acea propunere, începe adevărata poveste.

Nu am să vi-o dezvălui, însă dacă și voi ați văzut filmul, cunoașteți mare parte din poveste. Eu, personal, nu am reușit să mă desprind de poveste, mărturisile lui Abdel m-au amuzat cumplit, dar m-au și emoționat foarte mult, mi-au demonstrat că trebuie să profiți de fiecare ocazie ivită, să-ți trăiești viața la maxim, dar și că o prezența unei singure persoane îți poate schimba total concepțiile și te poate influența într-un mod foarte constructiv. Relația dintre cei doi este una dintre cele mai frumoase și reprezintă adevărata prietenie, chiar dacă sunt total diferiți unul de celălalt: un delincvent ce nu a dat doi bani pe nimic, a trecut prin viață ca rața prin apă și un burghez condamnat la o viață în scaun cu rotile în urma unui nefericit accident cu parapanta, dependent complet de cei din jurul său, chiar și pentru strictul necesar. Vă recomand să descoperiți și cartea, să vă lăsați furați de dezvăluirile lui Abdel și să vă binedispuneți cu peripețiile acestuia (cartea o găsiți pe site-ul editurii aici 😊).

„Eram convins că lumea reală are propriii ei supereroi, adevărați și rari, și că eu făceam parte dintre ei.”

”Ne băteam în joacă. Totul era pretext de distracție. Frica pe care o puteam citi pe chipul celuilalt ne stimula ca pe un leu la vederea unei gazele care o ia la fugă. Nu ne amuza să fugim după o pradă ușoară. În schimb, savuram să o vedem având îndoieli, să pândim momentul când avea să conștientizeze pericolul, să o ascultăm negociindu-și salvarea, să o lăsăm să creadă în bunăvoința noastră chiar cu puțin înainte să lovim… Nu aveam inimă…”

„Nu aștepta ca lucrurile să devină mai ușoare, mai simple, mai bune. Viața va fi întotdeauna complicată. Învață să fii fericit în acest moment. Altfel, vei rămâne fără timp.”

”Îmi petreceam timpul cu amicii din cartier. Și spun ‘amici’ pentru că nu erau prieteni în adevăratul sens al cuvântului. La ce servește un prieten? Să i te destăinui. Or, eu nu aveam nimic de mărturisit nimănui pentru că nimic nu mă afecta. Nu aveam nevoie de nimeni.”

„Nu renunța. Nu renunța niciodată. Nu renunța înainte ca lupta să ia sfârșit.”

”Nu mă identificam cu ei, priveam viața mai degrabă ca pe un desen animat: cazi într-o prăpastie, te lățești ca o clătită pe pământ și te ridici. Moartea și suferința nu există. În cel mai rău caz te alegi cu un cucui în frunte și steluțe care ți se învârt înaintea ochilor. Îți vei reveni repede și repeți aceleași greșeli.”

”Viața nu este decât o mare înșelătorie. Nu posed nimic, totul îmi este indiferent.”

„Nu e nevoie de instructaj pentru dragoste și devotament.”

„Durerea dispare uneori, dar amintirile sunt încă aici.”

„Profit de viață! Nu-i rău să profiți. Ar trebui să încercați toți asta! Ați arăta mult mai bine!

„Nu contează cine ești la exterior, important e cine ești în interior.”

„Savuram fiecare clipă, fără să-mi pese de ceea ce avea să urmeze și fără să-mi rememorez vreodată trecutul.”

”Un adevăr ascunde o minciună. Un alt adevăr poate părea atât de ieșit din comun, că este văzut drept minciună. Minciunile se adună și sunt atât de mari, că în final ne întrebăm dacă nu cumva ascund în ele o parte de adevăr.”