An publicatie: 2018

Editura: Quantum Publisher

Numar pagini: 296

“Stii genul acela de persoana care se indragosteste in adolescenta de fata visurilor lui, pe care pana si parintii ei il plac?

Cuminte si care nu pierde noptile prin cluburi?

El si ea sunt cuplul model, isi fac planuri de viitor, pe care, incet, incet, le pun in practica. Se casatoresc, fac copii, trec si de nunta de argint, au nepoti si traiesc fericiti toata viata pana la adanci batraneti…

OK! Daca asta cauti, n-o sa gasesti in aceasta carte.

Zanele, unicornii si rozul sunt pentru povestile clasice de dragoste, iar aceasta nu este o poveste de dragoste, dar contine dragoste. Ce-i drept, altfel.

Daca razi cu prietenii cand iti amintesti de nazbatiile din adolescenta, daca iti amintesti cu emotie de prima iubire care ti-a dat lumea peste cap, cartea asta este pentru tine.

Contine o poveste adevarata, destainuita cu umor savuros chiar de catre cel care a trait-o.”

Pentru inceput vreau sa-i multumesc lui Cipri pentru ca a fost un dragut si mi-a trimis cartea, de asemenea si pentru dedicatia de la inceputul volumului 😊. Iti multumesc din suflet, Ciprian Pop, ai reusit sa imi aduci un zambet pe buze pana la urechi! 😊

Desi nu-l cunosc personal, am ajuns sa aflu cate putin despre persoana lui din aceasta carte si mi-am dat seama ca a avut parte de o viata plina de peripetii. M-am bucurat tare mult cand am descoperit ca prezinta intamplari din viata reala a autorului si aveam impresia ca ii citesc jurnalul, ma simteam ca fiind cea mai buna prietena a lui si mi se destainuia cu tot ceea ce il apasa pe suflet, dar si cu toate boacanele lui.

M-am amuzat teribil citind acest volum, radeam ca turbata, iubitul ma certa ca ma aud vecinii razand cu asa pofta, imi tot spunea ca raman fara aer de la ras. Dar tot el era cel care se distra alaturi de mine pentru ca ma indemna sa iau cartea in mana ca sa-i mai citesc si lui fragmente din carte 😊.

Au fost pasaje unde si eu m-am identificat cu Cipri, in multe aspecte il intelegeam atat de bine, aveam impresia ca retraiesc momente din trecutul meu. Sincer va spun ca imi era greu sa las cartea din mana, aventurile lui Cipri creasera dependenta si mereu cand ma apucam de citit, ma gandeam: “Oare ce o sa-i mai bubuie mintea de data asta?”.

Cipri, draga, m-am distrat copios aflandu-ti povestea, stiam eu ca asa va fii. Iti da asa o stare de bine, te face sa uiti de toate necazurile si sa zambesti vrei nu vrei, ca sa nu mai spun ca iti provoaca dureri de burta si obraji de la atata ras (eu radeam cu lacrimi si ramaneam fara aer, la propriu…). Desi pe final ai fost un nemernic (scuze, dar a fost urat ce ai facut), si nu ma refer la cum ai incheiat cartea 😐.

Nu mi-a venit sa cred cum m-ai lasat in aer, am mai cautat pagini, dar ciuciu…teapa…chiar de doua ori m-am uitat sa fiu sigura, eram convinsa ca sunt paginile prinse intre ele…

Sa pun eu mana pe urmatorul volum, sa aflu cum se termina povestea…sau te gandesti si la un volum trei?

Cartea “Fraiero” o gasiti pe site-ul editurii Quantum Publisher aici.

De Lore 😊

Titlul original: “Priest”

An publicatie 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 349

Traducator: Adina Stephanie

“Exista multe reguli pe care un preot nu le poate incalca. Un preot nu se poate casatori. Un preot nu isi poate abandona enoriasii. Un preot nu poate incalca increderea sacra pe care parohia si-a pus-o in el. Mereu am fost bun la urmat reguli. Pana cand a aparut ea.

Scanteia unei iubire interzise se aprinde in intunericul din confesional. El, un preot catolic care incearca sa se impace cu trecutul dureros. Ea, o tanara rebela care cauta iertare pentru prezentul pacatos. Va rezista el in fata ispitei sau se va dezbraca de sutana si de legamintele fata de Dumnezeu, lasandu-se prada celor mai nerusinate fantezii?

<Confesiunea unui preot> duce tabuul la un nou nivel si nu se fereste sa depaseasca limitele. Cei piosi vor inchide zgomotos cartea si vor deschide Biblia. Iar cei fara prejudecati vor gusta lacom din fructul interzis, savurand stilul atat de incitant si traind trup si suflet povestea inedita de iubire.”

Pana si titlul iti marturiseste pacatele sau cel putin te duce cu gandul la ele…si ce pacate…Tyler, imi cam pare rau de tine, dar daca ai vrut preotie, suporta…sau nu?

“Confesiunea unui preot” este o noutate editoriala aparuta la Bookzone si m-am bucurat foarte tare cand editura mi-a propus cartea si mi-a oferit-o alaturi de alte carti. Va multumesc din suflet, datorita voua, biblioteca mea a mai crescut putin, iar eu am descoperit povesti noi 😊.

Nu m-am pregatit nicicum pentru aceasta lectura, incepusem sa vad cartea tot mai des pe bookstagram si eram curioasa ce poveste ascunde intre paginile ei si surpriza…am aflat…si inca ce poveste…

V-am mai spus eu ca sunt un cover hunter, nu? Nah, pai si coperta asta mi-a atras tare mult atentia, desi nu are nimic special, probabil m-a atras prin simplitatea ei, femeia ce se sprijina de umarul preotului, ca si cum s-ar descarca, iar preotul este serios, sta batos, de parca acest gest nu-l tulbura deloc, mai ales cand se apropie de el o femeie (banuiesc eu ca este foarte atragatoare), pur si simplu ii ofera consolare.

Eh, si sa revin la Tyler…sau sa-l numesc parintele Bell? Inca nu m-am hotarat, parca mai mult imi place sa-l pomenesc pe numele mic 😊.

Tyler, desi este preot, este si barbat, iar fiecare barbat, precum si femeile au ganduri pacatoase. Sa nu fim ipocriti si sa zicem ca nu e asa, pe umarul fiecaruia din noi locuieste un dracusor care ne ispiteste, iar pe Tyler se pare ca l-a jucat asa cum a vrut el…dracusorul asta…

Am ramas surprinsa atunci cand am aflat adevaratul motivul pentru care a luat decizia de a se face preot, parca ceva nu se potrivea…dar pana la urma cine sunt eu sa judec sau sa-mi dau cu parerea? L-am simpatizat de la prima pagina si am simtit ca ma voi distra pe seama lui, dar si ca ma voi imbujora la gandurile sale, doar mi se va confesa, nu?

Niciodata nu am inteles de ce la catolici nu este permis ca preotul sa se casatoreasca, sa-si intemeieze o familie, fiind “condamnat” la a ramane celibatar. Adica, preotii ortodocsi de ce au voie si cei catolici nu, religia nu e aceeasi pentru toti, nu sunt aceleasi reguli? Asta ma intrebam eu, oricum nu am primit raspuns, e intrebarea mea retorica. Nu o sa intru in alte detalii legate de religie pentru ca nu sunt in masura sa discut prea multe….

Povestea lui Tyler si Poppy mi-a placut tare mult si mi-a demonstrat ca desi convingerile tale sunt foarte puternice, atunci cand apare persoana care trebuie, iti darama tot ceea ce tu ai construit si tii mortis sa nu le dai pierdute.

Imi urca temperatura cand intram in gandurile lui Tyler, era imposibil sa nu fiu trecuta de un fior sau sa fiu strabatuta de o broboada de transpiratie pe sina spinarii. Nu sunt straina de genul erotic, am mai citit cateva carti din acest gen, insa am descoperit ca este un gen foarte picant, iar cum gusturile mele in materie de citit sunt mai light, sa spun asa, putina picanterie nu strica 😉.

Tyler a fost pus intre ciocan si nicovala…cam nasol pentru el, sincer…dar cand o cauti cu lumanarea, te mai si arzi, iar cand am observat ce fel de persoana este Tyler, ei bine…lumanarea te frige rau de tot. Ca sa nu mai spun cum a fost construit …barbatul bine sculptat, cu un corp perfect, toate acolo unde trebuie si cat trebuie, parca te determina sa-ti para rau ca isi iroseste bunatate de trup fiind preot. Eu cel putin, imi doream sa profite de trupul ala, sa nu-l abandoneze asa…au inima mea…Tyler, Tyler…(aici vorbeste dracusorul de care va spuneam mai devreme, am si eu unul…nu cred ca pot scapa de el…).

“Confesiunea unui preot” este altceva, este acea carte care, desi nu am vrea sa credem, cred ca descrie putin si din viata reala. Nu sunt usa de biserica si nici nu ma dau a fi sau ca as fi cea mai pudica persoana, insa au fost detalii care m-au surprins total, nu ma asteptam la ele si inroseam instant cand ma adanceam in ele. Parca nu-mi venea a crede ca erau gandurile unui preot…adica, se presupune ca a ales sa se lipseasca de placerea trupeasca…

Daca te gandesti sa o citesti si nu ai inca 18 ani, fa bine si mai asteapta, nu te grabeste nimeni, plus de asta, cartea va fi mereu acolo si dupa ce atingi pragul, nu forta! 😉

“Confesiunea unui preot” este o carte ce vorbeste despre iubire, sacrificiu si chiar religie, desi la prima vedere pare a fi doar o carte erotica fara poveste. 😊

Cand simti ca iti este frig, pune mana pe “Confesiunea unui preot” si imediat te vei incalzi, garantat! 😉 (cred ca este cea mai potrivita de a fi citita iarna, sa nu mai fie nevoie de centrala…glumesc 😊)

Cartea “Confesiunea unui preot” o gasiti pe site-ul editurii Bookzone aici 😊.

De Lore 😊

Titlul original: “Juste avant le bonheur”

An publicatie: 2017

Editura: Act si Politon

Numar pagini: 333

Traducator: Teodora Olenici

“Julie a renuntat de mult sa mai creada in povesti, in bunatate si in toate aceste minciuni. La varsta de 20 de ani este caserita la un supermarket. Se confrunta cu hartuirile repetate din partea sefului si cu teama de a-si pierde slujba. Dar nu isi permite acest lucru. Are nevoie de locul ei de munca. Trebuie sa se intretina singura, caci familia s-a indepartat de ea in momentul in care a ramas insarcinata cu micutul Lulu, acum in varsta de trei ani.

Intr-o zi, afland povestea ei, Paul, client al supermarketului in care lucre Julie, o invita pe aceasta si pe baietelul ei sa petreaca cateva zile pe coasta Bretaniei cu el si fiul sau, Jerome. Prudenta la inceput, Julie accepta totusi invitatia, fara sa stie ca acea calatorie ii va schimba viata pentru totdeauna. O calatorie a uitarii si o serie de evenimente neasteptate ii vor arata lui Julie partea trista, dar prietenoasa a vietii. O poveste plina de vitalitate si speranta care ne ajuta sa ne impacam cu propria viata.”

“Chiar inainte de fericire” ma astepta inca de luna trecuta in biblioteca, mi-am dorit-o foarte mult, insa am simtit ca nu este momentul ei la vremea respectiva si am amanat-o pana acum cateva zile si foarte bine am facut. Am descoperit o noua poveste induiosatoare, sensibila si plina de sinceritate, exact ce aveam nevoie.

Julie, personajul principal feminin, mi-a demonstrat ca desi viata este crunta cu tine uneori, inca iti mai gasesti putere sa treci peste greutati, sa zambesti si de ce nu, sa iubesti.

O singura clipa iti poate schimba viata, o alegere iti demonstreaza ca poti sa fii fericit si cu putin, iar sa risti iti da ocazia sa descoperi oameni de suflet.

As vrea sa va vorbesc mai multe despre personaje, sa intru in esenta lor, insa nu pot sa fac asta pentru ca ar trebui sa va dau spoiler, iar eu chiar imi doresc sa cititi si voi aceasta carte, asa ca va ramane sa le descoperiti ! 😉

Ce m-a induiosat foarte tare a fost faptul ca autoarea a scris romanul dupa decesul fiului sau si am simtit cat de mult suflet a pus in aceasta poveste.

Pierderea unei persoane iubite genereaza o durere de nedescris si cartea a reusit sa-mi franga sufletul. Insa, pana sa ma cuprinda plansul citind, am ras pe infundate, sincer va spun. Julie are un simt al umorului foarte dezvoltat, dar nici celelalte personaje nu se lasau mai prejos.

“Chiar inainte de fericire” mi-a dat o stare de bine, chiar daca acea stare a fost tulburata de durere, tristete si suferinta. Au fost pagini ce le-am citit cu lacrimi pe obraz, alte lacrimi erau incarcate deja in ochi si amenintau sa dea navala, simteam ca mi se rupe inima asemeni personajelor. Traiam si eu durerea lor si nu stiam ce sa le spun ca sa le pot consola ☹.

Si totusi, dupa toata uratenia ce ti-o arata viata, sa mai ai inca speranta, sa ai putere sa treci peste greutati desi esti rupt in bucati. Peste durere treci mult mai usor atunci cand ai cu cine sa o impartasesti, cand persoanele cele mai apropiate iti sunt alaturi, iar Julie a avut alaturi prieteni de milioane 😊.

“Chiar inainte de fericire” este o carte de vorbeste despre o mama singura care-si gaseste puterea de a merge mai departe cand viata o pune la grea incercare, despre speranta si curaj, prietenie si iubire, familie si…viata 😊.

“Viata e usoara ca un fulg atunci cand adierea care o poarta este insufletita de dragoste si tandrete.”

“Odata de tristetea dispare, ea lasa un pic de loc pentru alte lucruri.”

“Poti sa intinzi mana cuiva, dar nu poti sa-l scoti din groapa in care se afunda daca nu se tine de mana pe care i-o intinzi. Asta in cazul in care nu cazi si tu cu el, ceea ce nu rezolva lucrurile. In cazul asta, sunt doi oameni impreuna in groapa, dar tot in groapa se cheama ca sunt.”

“Viata in sine nu e frumoasa, ci felul in care noi o vedem o face sa fie mai frumoasa sau mai putin frumoasa. Nu incercati sa fiti pe deplin fericita, ci bucurati-va de lucrurile mic pe care viata vi le ofera si care, adunate la un loc, va ajuta sa va fie bine pe termen lung.”

“Atunci cand ai credinta, poti muta muntii din loc, dar uneori nu este indeajuns. Muntii se prabuesc peste tine.”

“Tacerea are acest merit de a lasa privirea – oglinda sufletului – sa vorbeasca. Intelegem mai bine profunzimile sufletului atunci cand suntem tacuti.”

“Viata este mai putin dureroasa atunci cand te joci ca si cum ai fi in curtea scolii, cand te agati de lucrurile simple care iti aduc alinare.”

De Lore 😊

An publicatie: 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 256 + 222

“Nimeni nu stie exact de ce Malakai se indreapta spre pierzanie, dand cu piciorul sansei de  avea un viitor stralucit. Iar Hannah nici macar nu e curioasa.

Unii ar spune ca a fost un miracol, dar ea i-ar contrazice. A fost pura coincidenta si nimic mai mult. O coincidenta care avea sa-i dea viata peste cap.

O dimineata ca oricare alta. Un accident. O viata salvata.

<Malakai> nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidente, supravietuire, despre prietenie, responsabilitati, sacrificii si speranta. Si despre cum uneori partea cea mai grea nu e sa salvezi viata altei persoane, ci sa o tii in viata.”

“Hannah nu intentiona sa isi complice viata, insa i se frange inima de fiecare data cand il priveste pe Malakai. Isi da seama ca desi e in viata, Malakai vrea sa dispara si isi promite ca nu va permite asta. Asa ca face tot posibilul sa-l scoata din universul lui intunecat.

Convins ca toata lumea il paraseste la un moment dat, Malakai face tot posibilul sa o tina pe Hannah la distanta. Insa insistenta ei reuseste sa ii darame zidurile, iar secretele ies la iveala.

Instabil e cuvantul pe care Hannah ajunge in scurt timp sa il deteste. Malakai e instabil, iar cand isi da seama de asta, simte ca deja e prea tarziu si nu mai poate face nimic sa-si protejeze inima.”

A fost o perioada cand a inebunit bookstagramul cu “Malakai”, toata lumea o lauda si eu eram foarte curioasa daca este chiar asa de buna de provoaca isterie printre cititori. Asa ca, Bookzone, va multumesc din suflet ca m-ati oferit sansa de a-l descoperi pe Malakai 😊.

De cum am dat prima pagina si am vazut playlistul de la inceputul volumului, m-am dus cu gandul la cartile lui Penelope Douglas si mi-am promis ca urmatoarea zi voi cauta melodiile si le voi asculta. Devenisem prea prinsa de carte, incat sa ma mai preocup cu melodiile 😐.

Desi, aparent povestea incepe lejer, nu e chiar asa sau cel putin eu am simtit-o diferit, m-a bagat direct in paine. Eram intr-un suspans continuu, nu puteam intui in niciun fel urmatoarea miscare si nici nu mai stiam ce sa cred. Si apoi am inceput sa ii cunosc pe Malakai si Hannah 😊…ta na na…

Sincer va spun, ca initial am avut impresia ca voi da peste un nou roman gen After (daca ati citit articolul, stiti la ce ma refer, daca nu, il gasiti aici…), insa nu a fost asa. I-am indragit tare mult, mai ales tachinarea dintre ei, nu am vrut sa cred ca toate actiunile lui Malakai erau intentionate. Toti am fost adolescenti si stim cum este sa fii impulsiv si sa faci multe lucruri fara sa le gandesti prea mult (adica eu, inca mai fac asa si maine – poimaine trec la lvl 3.0 😊).

In alta ordine de idei, cartea m-a surprins. Nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult si nici sa creeze dependenta. Foarte greu imi era sa o las deoparte, chiar si pentru a-mi odihni putin ochii, dar am tras tare si am finalizat volumele in cateva ore (daca ar fi sa cumulez orele, nu cred ca depasesc 12 ore 😊).

Ma bucur si mai mult ca am avut posibilitatea sa continui cu lectura, intrucat am avut si volumul doi; primul m-a lasat cu un mare semn de intrebare si daca nu aveam urmatorul volum, cred ca inebuneam. Este o tortura maxima pentru mine sa finalizez un volum si sa-mi lipseasca continuarea, am senzatia ca ma deconectez complet de poveste si apoi imi ia ceva timp pana ma reconectez.

Volumul doi m-a lasat fara cuvinte…wow wow wow… Imi vine sa ma descarc complet, sa ma dau spoiler dupa spoiler, dar stiu ca ar fi foarte urat din partea mea…ce pot sa va spun este ca nu ma asteptam la atatea secrete, sa intru in profunzimea lui Malakai si sa o apreciez pe Hannah tot mai mult, cu fiecare pagina parcursa.

Desi am avut momente in care imi venea sa tip la ea, sa-i spun sa o lase balta cu sansele, cu toate incercarile, ca se va distruge pe sine, nu am facut-o. Pe Malakai imi venea sa-l strang de gat, sa-i trag o serie de palme, sa-l #$%#…dar nici asta nu am facut-o. Apoi aveam impulsul de-al strange in brate, de a-l pupaci pana l-as zapacii…n-am avut posibilitatea sa o fac 😐.

In schimb, am stat cumintica pe canapea si am citit, am urmarit cum se va finaliza povestea si m-am socat. Banuiam eu ca Malakai are ceva probleme la mansarda, insa nu constientizam gravitatea lor si chiar daca am incercat sa-l inteleg, sa-i caut scuze, nu am reusit sa o scot la capat…Hannah, draga mea, jos palaria in fata ta, esti o eroina…

Am citit volumul doi cu sufletul la gura si nici nu stiu cand am ajuns la finalul lui, final ce m-a dat complet peste cap, chiar nu ma asteptam la asemenea deznodamant, dupa toata aceea cursa in rollercosterul emotiilor. Cred ca am citit de vreo trei ori ultimile pagini, intrucat nu-mi venea sa cred…clar nu a fost finalul ce eu l-as fi prevazut.

Subiectul cartii este unul cat se poate de real, acea realitate pe care noi, ceilalti, incercam sa o evitam sau nu ii dam importanta necesara, iar modul in care a fost conturata povestea in jurul subiectului…remarcabil. Malakai este un personaj foarte complex, invaluit intr-o aura de mister, insa nici Hannah nu este lasata mai prejos.

“Malakai” este acea carte care te sfasie in bucati si cand crezi ca reusesti sa te aduni, mai rupe o bucatica din tine. Isi merita toate laudele observate de mine pe retelele de socializare. Jos palaria, Adina Stephanie, pentru aceasta poveste profunda! 😊

“Pentru o scurta perioada, m-a lasat sa cred ca am reusit. Mi-a dat impresia ca s-a mutat in universul meu. Acum imi dau seama ca o parte din Malakai a ramas mereu pierduta in acel univers al lui si ca n-am avut nicio sansa sa-l aduc inapoi. Nu cand a tot continuat sa piarda bucati din el sis a le mute, incetul cu incetul, dincolo.”

“Esti singura persoana de care am nevoie. Pentru ca in tot haosul din mintea mea, nu mai vad pe nimeni altcineva. Dar te vad pe tine. Si te iubesc atat de mult, incat uneori ma sperie gandul ca intr-o zi o sa dispari si o sa ramana din nou doar haosul.”

“Nu mi-am dorit niciodata sa ma indragostesc, sa devin vulnerabila si sa am pumnul unei alte persoane inclestat in jurul inimii mele.”           

De Lore 😊

Editura: Bestseller

An aparitie: 2018

Numar pagini: 254

“Ne consideram stapanii naturii si ai pamantului, dar ce putem face atunci cand natura decide sa se razbune pe noi?

La numai 26 de ani, Adriana are o multime de intrebari la care nu a gasit inca raspunsuri. De ce mama si bunica ei au impartasit acelasi destin tragic la varsta de 27 de ani? Este o pura coincidenta sau un blestem de familie?

In cautarea hipnotica dintre viata si moarte, dintre trecut si prezent, ea descopera un tulburator secret de familie. Intre provocare si adevar, viata Adrianei se scurge ca firele de nisip intr-o clepsidra.

Un roman despre incredibila forta vindecatoare a dragostei si legatura puternica dintre om si natura.”

Vreau sa ii multumesc Editurii Bestseller pentru ca mi-a daruit aceasta carte 😊. Imi doream sa o citesc inca de cand am aflat ca se va lansa, pe autorul Vitali Cipileaga l-am descoperit prin intermediul cartilor “De vorba cu Emma” si “In umbra pasilor tai”, carti ce m-au emotionat cumplit. La fel am patit si cu “Portocale verzi”.

Coperta a fost cea care mi-a atras atentia de prima data cand am vazut-o pe retelele de socializare: florile de portocal, fructul, contrastul dintre verde si portocaliu, parca ar exprima viata insasi. Insa ce m-a derutat putin a fost sarpele din jurul gatului femeii reprezentate pe coperta, ceea ce imi starnea intesesul putin mai mult, simteam ca se ascunde o poveste frumoasa intre paginile cartii, dar sarpele e cel care incearca sa strice treburile, sa ispiteasca la rau.

Am reusit sa citesc cartea in cateva ore, s-a citit foarte usor si destul de repede, are un limbaj atat de lejer, capitole scurte si cu esenta, ce te determina sa mai dai o pagina, sa afli care va fi urmatoarea miscare.

Am ramas impresionata de anumite locuri descrise in carte, locuri ce visez si eu sa le vizitez intr-o zi, si descoperindu-le printre paginile cartii, m-am simtit ca si cum as fi prezenta acolo si ma plimb pe strazi, ma minunez la peisaje si ma bucur de tot ce ma inconjoara.

Cum va spuneam, “Portocale verzi” m-a emotionat mult de tot, in special finalul. Cand am dat ultima pagina, aveam lacrimi in ochi, povestea a fost incarcata de emotii spre sfarsit.

Inceputul a fost dificil putin, metaforic chiar si incercam sa-mi dau seama care, cum, ce reprezinta, dar cu cat avansam, prindeau contur si ideile mele.

Desi am avut episoade cand ma enervam pe Adriana si-mi venea sa o scutur putin, nu o intelegeam de ce facea anumite lucruri, la fel am patit si cu tatal ei, Benjamin. Ma suparau atatea secrete si ocolisuri dupa visin, dar pe final am inteles de ce s-a procedat asa, care a fost scopul.

M-am bucurat tare mult de momentul cand Adriana l-a intalnit pe EL, chiar daca a fost intr-un cadru care o dezavantaja si aveam marea curiozitate de a afla ce se va intampla pe parcurs, cum vor evolua lucrurile.

Insa ce ma macina rau de tot era legatura povestii cu portocalele, incercam sa fac conexiunea cu titlul, nu-mi puteam da seama de unde pana unde, dar si cand am descoperit…Evrika!

Interesant modul in care autorul a creat o poveste in jurul portocalelor, cum aceste fructe reprezinta salvarea personajului principal…ce fel de salvare, ramane voi sa descoperiti! 😉

Lasand deoparte supararile mele pe Adriana, o si admiram pentru taria de care a dat dovada, a reusit sa ramana puternica pana la final, nu s-a pus niciodata pe primul loc si si-a permis sa descopere iubirea, de asemenea, sa o dezvolte in cel mai frumos mod posibil, in ciuda secretului ei.

“Portocale verzi” este o poveste despre natura, relatia dintre om si natura, dar mai ales despre iubire. Este acea carte care te trezeste la realitate si-ti aminteste, inca o data, ca nu esti stapan peste natura si ca aceasta nu-ti datoreaza absolut nimic.

Citeste-o si vei intelege la ce ma refer! 😉

Cartea o puteti gasi pe siteul Editurii Bestseller – pentru Romania aici si pentru Moldova aici :).

“Oamenii sunt mai vicleni ca serpii. Ei ingroapa secretele in pamant, dar niciodata prea adanc in propria constiinta. Cu cat mai adanc au sapat  ca sa le ascunda, cu atat mai mult acestea rabufnesc pe suprafata sufletului. Cunoasterea e unica eliberare. Adevarul e unica arma prin care iti poti face dreptate.”

“Viata trebuie pretuita. Si nu e usor, e o alegere la care trebuie sa lucrezi zilnic, in fiecare clipa. Fericirea in sine e o alegere.”

“Noi, oamenii, ne aruncam in jocuri pe care nu le controlam. Dar ne hazardam in speranta ca vor ramane doar placere de moment, fugare si lipsite de impact. Si uitam ca din momente si decizii mici se distruge o viata, asa cum, la fel de adevarat e ca din momente si decizii mici ea se construieste.”

De Lore 😊

Titlul original: “Archer’s Voice”

An pblicatie: 2017

Editura: Epica

Numar pagini: 413

Traducator: Adina Pintea

“Bree Prescot soseste intr-o mica localitate de provincie cu speranta ca aici va fi locul unde isi va gasi linistea sufleteasca pe care o cauta cu disperare, dupa un moment traumatizant petrecut intr-o noapte cumplita, cand tatal ei a fost ucis. In timp ce se instaleaza in noua ei locuinta, soarta i-l scoate in cale pe Archer Hale, un tanar singuratic si misterios, care ascunde in sufletul sau o suferinta profunda. Este un om fara voce si discret, care, pentru toti locuitori orasului, in afara de Bree, trece neobservat.

<Vocea lui Archer> este despre intalnirea dintre o fata blocata in amintirea unei nopti terifiante si a unui barbat pentru care iubirea reprezinta cheia vindecarii si libertatii lui. Este povestea unui tanar care traieste cu o rana ingrozitoare si a unei fete care il va ajuta sa-si gaseasca <vocea>. E un roman emotionant si captivant despre suferinta, destin si puterea tamaduitoare a dragostei.”

Oh, Archer…ce mi-ai facut tu mie…inima si sufletul imi sunt praf…

Vreau in primul si-n primul rand sa-i multumesc Roxanei pentru ca mi-a daruit aceasta carte, nu credeam ca ma voi indragosti atat de tare de personaje.

A fost si inca este mega laudata, o tot vedeam pe bookstagram, insa nu ma asteptam sa-si puna chiar asa amprenta pe sufletul meu.

“Vocea lui Archer” este prima carte ce am citit-o de la autoarea Mia Sheridan, insa o vrabiuta mi-a soptit ca voi mai primi si cealalta carte “Te-am ales pe tine” 😊. Sper sa fie la fel de buna ca Archer…

Iar in al doilea rand, sa revenim la Archer 😊.

V-am spus ca l-am adorat? Ca m-am indragostit de el de la prima descriere, desi parea a fi un salbatic? Ei bine, da…acea salbaticie a lui mi-a pus capac, iar felul in care era descris de celelalte personaje feminine…mama, mama, nu va mai spun, ca inghit in sec 😊 (sa nu ma auda iubitul sau mai rau, sa citeasca recenzia, ca iese scandal…oricum, am ochi doar pentru el, Archer este fictiv ☹).

As fi ipocrita sa nu recunosc ca-mi curg ochii la detalii picante privind personajele masculine, iar cum a fost construit Archer, un deliciu pentru ochisorii mei…perfectiunea intruchipata 😊.

Dar sa-l mai las deoparte putin ca sughite saracul printre paginile cartii, prea l-am ridicat in slavi…(dar si merita…).

Povestea cartii este una emotionanta, dar si captivanta. Odata prinsa in povestea lui Bree si a lui Archer, cu greu am mai putut sa ies. Ambii sunt nevoiti sa-si infrunte temerile, sa depaseasca toate suferintele ce-i macina pentru a putea fi fericiti.

Muream de drag cand aveam parte de o scena in care erau cei doi, au devenit unul dintre cuplurile mele preferate si sunt un model de urmat. De la ele am invatat ca indiferent de defectele pe care le ai si peste care crezi ca nu vei putea trece sau nu le vei accepta vreodata, ai dreptul la iubire, atat sa o primesti, cat sa o si oferi 😊, iar iubirea lor…fluturi in stomac si plutiri deasupra norilor pufosi 😊.

Alaturi de personaje am ras, foarte mult ce e drept, am si suspinat, doar nu se putea altfel, am avut momente cand am stat cu inima in pioneze, nestiind la ce sa ma mai astept, am avut si episoade in care simteam ca turbez de furie si-mi venea sa dau cu cineva de pamant, dar neputinta, faptul ca nu eram prezenta in carte sa ma pot descarca, ma inebunea complet ☹.

Am suferit, m-a durut sufletul si am simtit de multe ori durerile lor, as fi vrut sa am un burete si sa le sterg toate necazurile, sa fie plin de lumina si zambete in viata lor, insa nu era posibil.

Lectura a reusit sa ma prinda atat de tare, incat imi parea rau seara cand trebuia sa ma despart de Archer ☹, dar si urmatoarea zi, cand ma intorceam la el, imi rasarea un zambet tamp pe chip…eram indragostita 😊.

Dependenta curata “Vocea lui Archer” , sincer va spun…

Imi facusem diverse scenarii de cum va decurge povestea, incercam sa intuiesc anumite actiuni, pe alocuri s-au indeplinit, insa finalul…sau mai bine spus ultimile pagini au fost…foarte intense.

Am trait un soc, nevenindu-mi sa cred de ce este in stare o persoana pentru a obtine puterea suprema, sa fii ultimul om si sa-i calci pe toti in picioare, sa provoci atata suferinta, doar ca sa ai tu un beneficiu. Pe langa soc, imi era si greata, intrucat realizam ca asemenea persoane exista si in viata reala, persoane lipsite de caracter si josnice pana in panzele albe.

Daca autoarea m-a rasfatat cu scene de iubire si tandreturi de-a lungul cartii, m-a tinut in priza, ei bine, pe final eram la 380v…strabatuta de un curent si de o agitatie, ma pierdeam cu firea, nu mai aveam stare.

De mult timp nu am mai citit un romance asa de bun si daca as avea posibilitatea de a da mai mult de 5 stele, i le-as da pe toate 😊.

Archer, ma bucur enorm de mult ca te-am cunoscut si sa stii ca te voi pastra mereu in inima mea, ai locul tau special! 😊

“M-am gandit la cat de diferiti eram…si totusi cat de mult semanam unul cu celalalt. Ea ducea in suflet povara vinei ca nu se luptase atunci cand credea ca ar fi trebuit sa o faca, in timp cee u eram marcat de urmele a ceea ce se intampla atunci cand te lupti. Amandoi reactionasem diferit intr-un moment teribil si totusi amandoi sufeream inca. Poate ca, atunci cand vine vorba despre durere si despre cum se invinovateste fiecare, lucrurile nu pot fi private in bine sau rau, alb si negru, ci in nenumarate nuante de gri.”

“Daca ar trebuit sa-mi urmez instinctele, m-as fi ridicat in picioare si as fi lipit-o de perete. M-as fi apasat de corpul ei in incercarea de a ma elibera putin de durerea arzatoare dintre picioare. Mai intai i-as fi gustat gura, apoi toata fiinta ei. Mi-as fi trecut mainile peste trupul ei, pe sub haine, ca sa simt atingerea carnii ei dezgolite sub palmele mele. Mi-as fi dorit sa scriu cu degetele pe pielea ei toate gandurile mele, sa descriu toate felurile in care mi-o doream.”

“Se apropie de mine, cu buzele usor intredeschise, privindu-ma cu un amestec de nesiguranta si senzualitate ostentativa. Nu voi uita niciodata acea privire…nu voi uita cat voi trai frumusetea desavarsita a expresiei de pe fata lui. Data viitoare nu mai avea sa fie la fel. Odata ce ma sarutase, odata cu primul sarut, nu avea sa mai fie la fel, stiam asta. L-am sorbit din priviri, l-am memorat, l-am facut o parte din mine. Apoi buzele lui le gasira pe ale mele si am gamut, un sunet potolit, venit pe neasteptate din gatul meu.”

“Zambetul cu care ma intampina in fiecare zi, cand alergam in bratele lui, ma facea sa ma simt venerata si simteam in inima mea ca, in sfarsit, eram acasa.

Si nu era vorba de loc, ci de bratele lui, in bratele lui eram acasa, singurul loc in care voiam sa fiu, locul in care ma simteam in siguranta. Locul in care ma simteam iubita.”

“Lucrurile rele nu li se intampla oamenilor pentru ca le merita. Lucrurile nu functioneaza asa. Asa e…viata. Si nu conteaza cine suntem, noi trebuie sa acceptam lucrurile, asa mizerabile cum or fi ele sis a incercam sa trecem mai departe orice ar fi, sa iubim oricum ar fi sis a continuam sa speram…sa avem incredere ca exista un scop al calatoriei noastre.”

“Dintre toate cuvintele pe care le rostim cel mai tare sunt cele pe care le traim.”