”Verity” de Colleen Hoover (recenzie)

• Titlul original: ”Verity”
• Data publicării: 2019
• Editura: Epica
• Colecția: EpicLove
• Număr pagini: 336
• Traducere de Cristina Buzoianu

”Lowen este o scriitoare debutantă, cu mari dificultăți financiare. De aceea, când Jeremy, soțul celebrei autoare Verity Crawford, îi propune să completeze seria de romane pe care soția lui, grav vătămată într-un accident, nu mai este capabilă s-o ducă la bun sfârșit, Lowen nu poate să refuze oferta. Astfel, ajunge la reședința Crawford, cu intenția de a sta câteva zile — atât cât să caute prin haoticul birou al lui Verity orice notițe și posibile schițe de care ar avea nevoie ca să înceapă să scrie următoarele romane. Dar cu cât petrece mai mult timp împreună cu Jeremy, cu atât mai puțin se grăbește să plece.

În biroul soției, Lowen găsește un manuscris ascuns. O autobiografie conținând mărturii îngrozitoare, inclusiv adevărul din spatele evenimentelor care le-au distrus familia. Adevăr care, dacă i-ar ajunge la cunoștință lui Jeremy, l-ar zdrobi complet pe tatăl deja îndurerat. Lowen decide să păstreze secretul despre manuscris, îngăduindu-i lui Jeremy să continue să creadă că Verity este nevinovată. Însă pe măsură ce sentimentele lui Lowen pentru tatăl și soțul devotat se adâncesc, ea începe să se întrebe dacă a nu-i dezvălui și lui ce-a aflat este în interesul ei.”

S-a întrecut pe sine Colleen Hoover cu ”Verity”, zău de nu, așa de tare mi-a plăcut romanul ăsta, mi-a depășit orice așteptare și a demonstrat că este capabilă să se muleze pe orice gen, jos pălăria în fața ei…

Verity Crawford este o autoare de succes, seria sa de romane de suspans a fost foarte bine primită de public, însă în urma unui nefericit accident de mașină, rămâne imobilizată la pat, într-o stare vegetală, și nu-și poate duce la bun sfârșit seria. Soțul ei, Jeremy Crawford, se gândește să-i vină în ajutor și să caute un coautor pentru a încheia seria. Și cine poate fi mai potrivit decât un scriitor debutant? Lowen este perfectă pentru această poziție, mai ales că întâmpină și probleme financiare. Pe lângă propunerea de a continua seria de romane, primește și oferta de a folosi spațiul propriu al autoarei, pentru a o înțelege mai bine și a se familiariza cu modul de scriere al acesteia, dar și în speranța că va găsi schițe creionate în birou pentru a avea un punct de pornire, un mic imbold. Mult râvnitele schițe se pare că sunt de negăsit, în schimb, dă peste un manuscris autobiografic al lui Verity, ce cuprinde dezvăluiri șocante din viața acesteia, dar și adevărul ce a stat la baza dezbinării familiei Crawford. O dată cu descoperirea acestui manuscris, Lowen se vede pusă în fața unei situații extrem de incomode și riscante, învadându-i intimitatea autoarei și cele mai întuncate gânduri, însă în funcție de ce alege să facă în continuare, depinde cum i se va schimba viața…

”Verity” este un roman ce te scutură bine de tot, chiar dacă ești familiarizat/ă cu operele lui Colleen, este total diferit de ce a scris până acum și a făcut o treabă excelentă, părerea mea. Nu știu ce mănâncă femeia asta, probabil am mai spus-o, dar se pare că este foarte bun dacă îi bubuie niște idei mintea aia…wow… Încă de la primele pagini te captivează și-ți transmite că va fi greu să lași cartea din mână, eu, cel puțin, n-am lăsat-o până n-am ajuns la final. M-am bucurat de șansa oferită lui Lowen de a continua seria, aștfel reușind să se facă mai remarcată, chiar și când a primit oferta de a locui în spațiul folosit de Verity, cum altfel să pătrunzi în mintea autorului, dacă nu să te pui în locul lui, să te familiarizezi cu mediul? Dar când o descoperi…te sochează complet. Am rămas efectiv blocată, nu mi-a venit să cred ce-mi citesc ochii și-mi era greu să procesez ceea ce tocmai am aflat. Îmi era imposibil să admit că o persoană ar fi capabilă de asemenea acte de cruzime, să fie atât de inconștientă încât să provoace durere constant doar pentru a nu pierde atenția celui iubit, de a permite unor gânduri înfiorătoare să-i bântuie mintea, dar mai ales, să le pună în practică. Mi-a explodat mintea, nu alta, și-mi venea să distrug cartea, să-i rup paginile, să o izbesc de pereți, s-o arunc la toaletă și să trag apa după ea, numai să nu o mai văd în fața ochilor, îmi venea să îi fac atâtea…m-a terminat psihic, a fost bolnavă…și atât de bună, excepțională.

”Verity” este întunecată, te ține cu sufletul la gură și cu fiecare pagină parcursă te cutremură mai mult și mai mult. Este thriller, este și romance, are și puțin erotism, le combină atât de bine, încât crează dependență. Ce poate fi mai bun de atât? Te surprinde, deși eu am avut o mică bănuială în privința acțiuni, dar chiar și așa, turnura cu care m-a izbit m-a luat complet pe nepregătite. S-a jucat și cu mintea mea, n-am mai reușit la un moment dat să realizez care este adevărul curat, mi-a oferit indicii și am luat parte la evenimentele ce m-au ajutat să-mi fac o idee ce cum se învârt lucrurile, ca apoi…zbang…să-mi fie servită fatala… Iar finalul, băi…un final ce m-a lovit în plin, parcă aș fi fost un sac de box și încasam o furtună de lovituri, nu mai reușeam să le fac față… Un roman ce nu trebuie ratat, mai ales dacă sunteți fani ai autoarei, dar nu numai, sunt convinsă că veți fi surpinși…