”Ursul și privighetoarea” de Katherine Arden (recenzie)

Titlul original: ”The Bear and the Nightingale”

An apariție: 2018

Editura: YoungArt

Număr pagini: 300

Traducere din limba engleză de Cătălina Stanislav

În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.

”Ursul şi privighetoarea” e mai mult decât un basm – e o incursiune într-o lume în care o tânără fată se maturizează, îşi ascultă instinctul şi refuză să se supună „destinului femeilor”, într-o epocă în care acestea nu puteau decât să-şi slujească bărbatul şi gospodăria.

Mi-am dorit această carte de prima dată când am văzut-o pe bookstagram, mai ales la cei străini, era extrem de lăudată și mi-a trezit interesul foarte mult. Întâmplarea a făcut să merg și la Bookfest (asta a fost anul trecut) și să o zăresc la standul celor de la YoungArt, printre multe alte cârți tânjite, mi-am clătit ochii cu ea, am luat-o în brațe, am răsfoit-o, însă nu știu cum am făcut și în loc să o opresc în mână, am pus-o la loc 😐. Abia acasă am realizat că, de fapt, nu am și cartea, ci doar alte patru…Mda, mai fac și din astea și nu vă spun cât de necăjită am fost. Dar acum sunt extrem de bucuroasă, deoarece cu ajutorul celor de la Cartepedia am reușit să o aduc pe rafturile bibliotecii mele și vreau să le mulțumesc pentru că mi-au îndeplinit dorința de a o avea și a citi-o. Dacă și voi vi-o doriți, o puteți găsi aici 😊. 

Vasea este ultimul copil născut în familia lui Piotr Vladimirovici, venirea ei pe lume a cauzat moartea mamei sale. A crescut ascultând basme și de cei din familia sa, având grijă ca mereu să slujească spiritele casei, dar și să păstreze datinile familiei. Cât timp s-au îngrijit de aceste spirite, nu au cunoscut dificultăți, însă când Piotr Vladimirovici hotărăște să aducă o nouă femeie în casă, care să se ocupe de gospodărie și de copii săi, situația se schimbă radical. Țin să vă spun că nu am suportat-o absolut deloc pe Anna, noua soție a lui Piotr și mama vitregă a Vasyei, iar dacă ați citit cartea sau o veți citi, veți știi la ce mă refer. Femeie cu frică de Dumnezeu, Anna încearcă să se impună cât mai mult în noua familie și să-i transforme pe membrii acesteia în credincioși, însă Vasea nu împărtășește deloc aceste dorințe. Răzvrătirea ei îi crează foarte multe probleme și pentru acestea este pedepsită, ceea ce ar trebui să o potolească, însă are efect invers. Într-o lume în care femeia este bună doar pentru a naște prunci cât mai mulți și a se îngriji de gospodărie, să fie supusă bărbatului în totalitate, Vasea vrea să-și schimbe destinul. Dacă va reuși sau nu, rămâne să aflați voi 😉.

”Ursul și privighetoarea” m-a fascinat încă de la primele pagini, când m-a prins în relatarea basmelor, mi-a făcut cunoștință cu diverse spirite, fie bune sau rele. Am aflat ce rol are fiecare spirit și de ce este bine să te îngrijești de ele, poate va veni momentul când vei avea nevoie de ajutorul lor. M-a învăluit în umbre și m-a purtat pe un tărâm magic, de care cu greu m-am putut desprinde și m-a determinat să o urmez pe Vasea până la ultima pagină, să aflu cum i se va încheia povestea. Mă repet, nu am suportat-o deloc pe Anna, am avut momente când și Piotr mă necăjea maxim și așa-mi venea să-i trag două, având în vedere că era părintele ei, trebuia să o susțină pe Vasea și să o înțeleagă, nu să se arunce după femeia sa, să-i urmeze orbește deciziile. L-am îndrăgit pe Alioska, fratele mic al Vasyei, un năzdrăvan ca și ea, ce o iubea necondiționat, dar și pe Dunia, dădaca lor.

Pe cât de mult mi-am dorit această carte, pe atât de mult m-a încântat cu fiecare pagină, mi-am dat seama de ce a fost așa de laudată și eu, una, consider că-și merită toate laudele cu vârf și îndesat, a creat o lume de-a dreptul fantastică. Eu, oricum, sunt mare fan fantasy și de fiecare data când descopăr un nou roman din acest gen, îmi crește inima, nu alta. Să pot pătrunde într-o lume nouă, ireală chiar, să am alături o eroină de neuitat, clar va rezulta o aventură pe cinste. Finalul a fost pe măsură și, fără doar și poate, volumul următor va fi în forță, nu mă îndoiesc de acest lucru. Aștept cu nerăbdare să mă reîntâlnesc cu Vasea, dar și cu Împăratul Îngheț, am eu unele bănuieli și vreau să văd dacă mi se confirmă sau nu, așa că, YoungArt, hai cu traducerea pentru ”The Girl în the Tower.”

”Basmele sunt frumoase în nopțile de iarnă, nimic mai mult.”

”El i-a ridicat capul și și-a pus degetele în locul moale de sub maxilarul ei. Capul ei de învărtea. Mirosea a mosc și mied și cai. Mâna lui era foarte mare, în contrast cu spatele ei. Cealaltă mână a lui i-a alunecat peste umăr, sân și șold. Orice ar fi găsit, părea să-i facă plăcere. Cân i-a dat drumul, pieptul lui era agitat și nările i se mișcau ca ale unui armăsar. Vasea a stat nemișcată, înghițind în gol ca să-i treacă greața. S-a uitat în sus către fața lui. Sunt o iapă pentru el, a realizat dintr-o dată. Și dacă iapa nu cedează când îi pune hamurile, ei bine, o s-o omoare.”

”Sângele e un lucru. Văzul e altceva. Dar curajul – ăsta e cel mai rar dintre toate.”