“Nouasprezece minute” de Jodi Picoult (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “Nineteen Minutes”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 559

Traducator: Lavinia Vasile

“Peter Goughton, un adolescent de saptesprezece ani din Sterling, New Hampshire, a indurat ani intregi de abuzuri verbale si fizice din partea colegilor de clasa. Cea mai buna prietena a sa, Josie Cormier, a cedat presiunii si isi petrece timpul cu cei care deseori instiga la hartuire. O ultima agresiune il face pe Peter sa cedeze si il determina sa comita un act de violenta care schimba pentru totdeauna vietile locuitorilor din Sterling.

Chiar si cei care nu se aflau in scoala in acea dimineata se trezesc cu viata data peste cap. Printre acestia se numara si Alex Cormier, judecatoarea de la Curtea Suprema care a primit cazul Houghton si a carei fiica, Josie, este martora la evenimentele ce au avut loc. Ea este obligata sa decida daca trebuie sau nu sa se ocupe de cel mai important caz din cariera sa, stiind ca acest lucru va provoca o prapastie si mai mare in relatia cu fiica ei fragila din punct de vedere emotional. Intre timp, Josie pretinde ca nu-si aminteste ce s-a intamplat in ultimile minute ale atacului lui Peter. Sau isi aminteste? Iar parintii lui Peter, Lacy si Lewis Houghton, examineaza neincetat trecutul incercand sa-si dea seama ce au facut sau au spus ca sa-l impinga pe fiul lor la un gest atat de extrem.”

Daca ma credeti, nici nu stiu ce anume m-a determinat sa iau aceasta carte, probabil pretul…a fost foarte accesibil si cu o vizita la chioscul de ziare m-am ales cu inca o comoara 😊.

Si nu-mi pare rau deloc…

Actiunea cartii a inceput atat de frumos, imi erau prezentate personajele, care nu aveau nici o treaba unele cu celelalte (sau cel putin asa credeam eu, pana mi s-au spulberat ideile…), diverse cadre…eram introdusa incet, incet in peisaj.

Si in toata linistea aceea, dintr-o data…incepe nebunia…

Faptul ca actiunea cartii a fost impartita intre prezent si trecut, capitolele fiind alternate, mi-a placut foarte mult. Asa, am putut sa-mi fac o idee de cum evolueaza personajele si ce anume le-a determinat sa faca alegerile din prezent, alegeri ce le schimba complet viata. Cu cat citeam mai mult, cu atat descopeream faptul ca povestea ascunde un adevar crunt.

De-a lungul lecturii, aveam impresia ca vizionez un serial, capitolele prezentau cate putin din viata fiecarui personaj, ca si cum azi ar rula episodul cu privire la personajul X, maine va fi cel ce-l priveste pe Y, ceea ce mi s-a parut foarte interesant.

Insa, ceea ce m-a debusolat la un moment dat si-mi venea sa o las deoparte (dar bine ca nu am facut-o 😊), erau anumite pasaje unde ma incarcau cu detalii, sincer, ma pierdeam in ele. Nu spun ca nu sunt importante detaliile, dar cand deja sunt mult prea incarcate, devine obositor (cel putin in cazul meu…).

Subiectul romanului este foarte interesant si de maxima actualitate: bulling-ul, efectele lui in trecut, prezent si viitor, cum schimba o persoana acest act, iar combinatia dintre bulling si sistemul juridic mi-a atras cel mai mult atentia 😊.

Desi am mai citit o singura carte ce trateaza subiectul bulling-ului, romanul de fata a fost complex din toate punctele de vedere: a avut personaje multe, cu impact si incarcatura emotionala, familii disfunctionale, ce pot parea perfecte atunci cand le privesti din afara, dar care in interiorul lor adapostesc adevarate prapastii.

Bulling-ul il raneste atat pe cel agresat, cat si pe agresor. Cel agresat incearca sa caute o iesire si sa fie lasat in pace, poate ajunge sa aiba ganduri de razbunare, agresorul, in schimb, poate fi ranit pe viitor din cauza actiunilor sale din trecut sau prezent – Karma’s a b***h…cam asa e treaba…

Imi este frica sa intru in detalii, de teama ca va dau vreun spoiler. Cert este ca romanul prezinta o poveste plina de tensiune, greu de lasat din mana, mereu te determina sa cauti raspunsuri.

Ca sa nu mai spun ca are un final total imprevizibil. Desi credeam ca stiu totul si am toate indiciile puse cap la cap, se pare ca autoarea a mai avut un as in maneca si mi-a servit dauna.

“La vederea lui, toate anotimpurile i se perindara prin minte – toate culorile toamnei erau in parul lui; ochii ii aminteau de albastrul cerului de iarna; zambetul lui era larg ca soarele verii.”

“Poate ca lucrurile rele se intampla pentru ca e singura cale care ne ajuta sa ne reamintim cum ar trebui sa arate binele.”

“Mort inseamna mort. Cand mureai, nu te mai intorceai sa vezi ce pierdeai. Nu apucai sa-ti ceri iertare. Nu primeai o a doua sansa. Moartea nu era ceva ce puteai controla. In realitate, moartea era intotdeauna cea care triumfa.”

“Fericirea nu era doar ceea ce comunicai; era, de asemenea, ceea ce alegeai sa-ti amintesti.”

“Nu erai invincibil cand erai adolescent. Erai doar idiot.”

“Parte din maturitate era sa inveti sa nu mai fii asa de sincer – sa inveti cand e mai bine sa minti, in loc sa ranesti pe cineva cu adevarat.”

“Ochii lui erau de un cenusiu sters care te ducea cu gandul la lasarea noptii, la gloante argintii sau la sfarsitul iernii. Culoarea care umplea cerul inainte sa fie sfasiat de fulgere.”

“ – Daca nu te las sa-mi faci cinste cu un pahar, atunci ce te face sa crezi ca as primi o sticla de vin de la tine.

Nu ti-o dau, am de gand sa o deschid, si ai putea sa imprumuti putin vin de la mine.”

“Care este diferenta intre a-ti petrece viata incercand sa fii invizibila sau prefacandu-te ca esti persoana care crezi ca vor toti cei din jur sa fii? Oricum o dai, te prefaci.”

Advertisements

“Disparitia din Silver Water” de Haylen Beck (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “Here and Gone”

An publicatie: 2017

Editura: Herg Benet Passport

Numar pagini: 344

Traducator: Flavius Ardelean

“Noul ei inceput devine curand propriul cosmar…

O femeie strabate statul american Arizona alaturi de copiii ei, incercand sa scape dintr-o relatie abuziva. Undeva pe drum, este insa oprita de un serif local ce se comporta straniu, lucrurile scapa repede de sub control, iar ea este retinuta de politie. Pe cand ajunge in arestul orasului Silver Water, copiii ei s-au facut nevazuti, iar politistii incep sa sustina ca acesti nici nu au existat. Daca sunt intr-adevar disparuti, sigur e din vina mamei lor…

Intre timp, in cealalta parte a tarii, un barbat aude sterile televizate insistent despre cazul celor doi copii disparuti, care ii amintesc atat de bine de o intamplare din trecutul lui. In timp ce cautarea copiilor intra pe ultima suta de metri, este si el atras in efortul tuturor de a-i gasi.”

Primul lucru ce m-a atras la aceasta carte a fost coperta: drumul lung ce da impresia ca se termina in lantul muntos, pur si simplu mi-au captat ochii 😊. Ca sa nu mai spun de titlu: “Disparitia din Silver Water” imi dadea impresia unei povesti invaluite in mister si suspans.

Subiectul, in schimb, a fost cel ce m-a cutremurat complet: mama singura, copiii disparuti, politie, detectivi, suspecti…se anunta a fi o lectura pe cinste 😊.

Mare mi-a fost mirarea cand am inceput sa intru in miezul povestii. Ajunsesem sa fiu incarcata de asa o furie, imi venea sa turbez, nu alta, probabil daca aveam personajele in fata ochilor, le strangeam de gat (la propriu…), atata energie negative si nu stiam cum sa ma descarc.

Ma durea sufletul cand aflasem povestea mamei si motivul pentru care a ales sa plece cu ai sai copii, ca apoi, din nous a fie despartita de ei ☹. De multe ori mi-a venit sa plang, ii simteam durerea si neputinta, asa o stare de…nici nu stiu cum sa o descriu…simteam tensiune maxima, parca ma apuca si ciuda cateodata pe ea pentru ca nu-si gasea puterea sa fie curajoasa si sa infrunte toate mizeriile ce i se intamplau.

Si atunci, apare el: calare pe un cal alb si o salveaza 😊. Glumesc, nu a fost nici un cal alb, iar de salvat…eh…ramane sa descoperiti voi 😊.

Intr-o lume in care manipularea este la ordinea zilei, minciunea de asemenea, nu mai stii in cine sa ai incredere, adevarul este pus la indoiala, iar tu inca iti mai cauti puterea sa nu cedezi.

Am fost prinsa in aceasta poveste tensionata ca intr-o cursa de rollercoster, acum urcam si dintr-o data cu asa o viteza, incat imi era sa nu ma ieie cu rau.

Am citit cartea cu sufletul la gura, ca sa nu mai spun ca am devorat-o in cateva ore, cu pause necesare (evident 😊), ma provoca sa tot dau pagina, sa descopar ce se ascunde intre randuri; o poveste plina de intorsaturi de situatie si suspans neprevazut.

“Disparitia din Silver Water” este un thriller exceptional, cu un scenariu de groaza si final pe masura. Nu stiu ce ai putea sa-ti doresti mai mult de atat!

In cazul meu,este unul dintre thrillerele cele mai bune citite anul acesta si sper sa nu fie ultimul! (mai am cateva care ma asteapta cumintele in biblioteca si pe Kindle 😊)

Cartea care iti provoaca mintea – “Femeia de la fereastra” de A.J. Finn (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “The Woman in the Window”

An publicatie: 2018

Editura: Litera

Colectia: Buzz Books

Numar pagini: 541

Traducator: Alina Simut

“Nu e paranoia daca se intampla cu adevarat…

Au trecut zece luni de cand Anna Fox a iesit ultima data din casa. Zece luni in care a bantuit ca o fantoma prin camerele vechii sale locuinte din New York, pierduta in amintiri, prea inspaimantata sa ca-si paraseasca siguranta propriului camin.

Singura punte de legatura a Annei cu lumea reala este fereastra camerei sale, unde sta zi de zi, urmarindu-si vecinii. Cand familia Russell se muta peste drum, Anna este imediat atrasa de aceasta. O familie perfecta cu trei membri, un ecou al vietii pe care si ea a dus-o candva.

Dar intr-o seara, un tipat teribil rupe tacerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia sa vada. Acum trebuie sa faca tot ce poate pentru a descoperi adevarul despre cee ace s-a intamplat in realitate. Dar daca il va afla, o va crede cineva? Si poate sa aiba incredere in ea insasi?”

Cand am decis sa incep “Femeia de la fereastra” eram deja implicata intr-o alta lectura, insa ajunsesem intr-un punct la cartea respective, unde mi se ofereau niste detalii irelevante pentru mine, asa ca hotarasem sa pun pe tusa cartea, macar pentru o vreme, nu ma mai atragea si imi era teama sa nu ma bage in reading slump ☹.

Si foarte bine am facut ca m-am apucat de “Femeia de la fereastra” 😊 (multu, Ana – @martipaan, ca te-ai agitat atata sa o citesc 😊).

Am evoluat destul de repede cu povestea, m-a prins de la prima pagina si am ramas captivata de ea pana la sfarsit. Capitolele curgeau, dadeam paginile in nestire, nici nu am constientizat cand ma apropiam cu pasi repezi de final.

Anna era ca babuta aia bagacioasa, care mereu e propcupata de ce fac vecinii ei, ce mananca, cum se imbraca (se scobesc in nas sau nu…hai sa nu fiu rautacioasa, ca mi-e tare drag de ea 😊).

Eram tare curioasa ce anume a adus-o pe Anna in starea din prezent si am aflat abia dupa ce trecusem de jumatatea cartii, pana atunci lectura a fost lina, placuta, mai mare dragul imi era sa revin la ea 😊.

Insa, cam de pe la jumatatea cartii, au inceput sa se schimbe treburile…citeam la fel de captivate, doar ca lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai interesante, aveam parte de surprize…si vai, mama, ce surprize…de am ramas uluita…

Eram ceva de genul: “Pe bune? Ce…? Faci misto de mine?”. Atat de implicata am fost in lectura, incat aveam senzatia ca eu sunt Anna si toate mi se intampla mie…

Buum…a explodat bomba si eu am ramas blocata, cu parul ridicat, piele de gaina si ochi scosi din orbita de soc (figurat vorbind, ca oricum ii opreau lentilele ochelarilor de a iesi complet…); nu ma asteptam la asemenea rasturnare de situatie…

Mintea imi era vraiste, nu puteam sa procesez ce tocmai cititem, chiar reluasem paragrafele in ideea ce am citit aiurea si sa fiu sigura ca ceea ce am citit e real, toata acea tensiune…ma termina…

Asteptam cu nerabdare sa ajung la final, sa aflu deznodamantul, simteam ca fierb la propriu, nu mai aveam stare, eram toata agitata si aveam nevoie sa se descopere o data adevarul ca nu mai puteam sa suport. Si cand colo…zbang…hai sa iti mai dau un soc, ca nu ai avut parte de destul de-a lungul lecturii…ultimile pagini ale cartii cred ca le-am trait, nu alta…senzatie maxima (si nu sunt ironica deloc).

Drept va spun, sunt mega incantata cand dau peste o carte atat de buna, frumos scrisa, cu multe rasturnari de situatie, care sa-mi provoace mintea si sa-mi faca inima sa bata cu putere.

Si ca sa va faceti o idee de cat de captivata am fost de carte, va povestesc o faza…si fiti fara grija, ca nu e nici un spoiler 😊.

Citesc eu ce citesc, prinsa intre paginile cartii, sunt ca o umbra a Annei…si la un moment dat, vine momentul asta: protagonista pune mana pe maner si deschide o usa…si buuumm: atunci intra iubitul meu pe usa, tresar toata cu cartea in mana si ma trec toate transpiratiile, ma speriasem teribil, stiind ca sunt singura in casa, imi sarise inima din piept si el radea de mine de se spargea. Imi venea sa ii dau cu cartea dupa ceafa…

Asa de rau m-a rupt de realitate cartea asta, incat nici nu mai constientizam ce se intampla in jurul meu 😊.

Este un roman de debut uluitor, care te va seduce de la prima pagina, plin de suspans, convingator, inteligent, chiar si emotionant, dar care iti ridica parul pe tine.

Nu prea cred ca vrei sa ratezi lecturarea lui!

“Urmarirea e ca si fotografia in natuta: nu te amesteci in viata salbatica.”

“Poti auzi secretele cuiva, temerile si dorintele sale, dar adu-ti aminte ca acestea exista alaturi de secretele si temerile altor oameni, oameni care traiesc in aceleasi incaperi.”

“Alcoolul este anestezia prin care induram operatia vietii.”

Casa din Strada Sirenelor, de Octavian Soviany.

  • Autor: Octavian Soviany
  • Categoria: Literatura Română
  • Editura: HYPERLITERATURA
  • Nr. pagini: 266

“Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de esoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu toul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.”

În primul rând, aș vrea să le mulțumesc celor de la Hyperliteratura pentru că mi-au trimis această carte (și încă 2 care urmează a fi citite), oferindu-mi ocazia să descopăr un alt autor român contemporan pe care să-l îndrăgesc!

Am pornit la drum cu această carte cu foarte mari emoții, descrierea mi-a dat fiori, însă nu știam exact la ce să mă aștept. Am citit-o într-o zi rece și ploioasă, astfel am simțit cumva că intru mai repede în atmosfera din carte! Fiind prima mea întâlnire cu acest autor, nu mă așteptam să fiu atât de captivată de această carte, însă m-a ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Cu siguranță nu va fi ultima carte pe care o citesc de la Soviany! M-a cucerit cu felul lui incomparabil de a scrie, prin modul lui de a povesti cu foc și patimă!

Spre uimirea (dar și fericirea) mea, poveștile relatate nu au fost chiar atât de horror încât să mă facă să vreau o pauză de la lectură și s-o iau la sănătoasa! Din contră, m-au prins în mrejele lor și nu m-au lăsat până nu am citit tot, tot, tot. Poveștile au fost, totuși, suficient de stranii încât să îmi dea palpitații puternice și să-mi facă părul să se zbârlească pe mine. Suspansul și misterul sunt la ele acasă în Casa din Strada Sirenelor, își fac de cap cum vor și ne fac pe noi, cititorii, să simțim că facem parte din poveste și să înaintăm lectura cu mari emoții. Am adorat asta!

Soviany este atent la detalii și uimește prin felul în care își construiește fiecare personaj în parte, dar în special pe profesorul Faustin, care are un nume la fel de extravagant precum înfățișarea, ținuta și personalitatea sa. Acest personaj impresionează încă de la început prin misterul pe care îl emană, prin modul în care organizează cina, prin alegerea celor 12 invitați în funcție de zodiac, prin alegerea nopții de Sfântul Andrei, care este cunoscută pentru spirite care umblă libere și nestingherite! Cireașa de pe tort este personajul care apare neașteptat la cină, cu scopul de a îngropa un mort, schimbând astfel numărul mesenilor. Acest ultim personaj este atât de straniu, încât te face să stai cu inima cât un purice și să te întrebi încontinuu oare cine va fi cel care va da ortul popii în acea seară. O să păstrez misterul și vă las pe voi să aflați cine, cum și de ce! Acesta este un alt lucru pe care l-am apreciat la carte: deși este anunțată moartea unuia dintre meseni chiar înainte de a începe lectura, autorul nu lasă acțiunea să își piardă imprevizibilul!

În concluzie, mi-a plăcut titlul, mi-a plăcut coperta, descrierea a fost prima care mi-a dat fiori. M-a cucerit modul de scriere al autorului, pur românesc. Mi-au plăcut personajele și întâmplările stranii pe care le-au povestit. Mi-au plăcut suspansul, misterul, neobișnuitul, care au fost prezente la fiecare pas. Chiar nu îmi vine în minte niciun lucru care să nu îmi fi plăcut, poate doar faptul că a fost prea scurtă! Glumesc, are mărimea potrivită pentru a fi citit-o într-o seară sau două!

Recomand cartea celor pasionați de mituri, superstiții, întâmplări ciudate și paranormale, spiritism, povești din folclorul românesc, dar și celor care nu au mai citit despre astfel de subiecte (așa ca mine), însă care își doresc să descopere ceva nou și să iasă din zona de confort! Din păcate, nu am reușit să salvez niciun citat pe care să îl pot împărtăși cu voi, însă luați-o ca pe un semn bun: am fost prea captivată de acțiune pentru a mai pune mâna pe telefon și a fotografia câteva pasaje!

“Viata ta nu este pentru tine” de Seth Adam Smith (recenzie)

De Lore 😊

Titlu original: “Your life isn’t for you”

An publicatie: 2016

Editura: Act si Politon

Numar pagini: 110

Traducator: Cristina Stan

“Scrisa cu multa autoironie si umor, desi descrie drumul autorului de la dependenta la depresie acuta la eliberare si fericire, aceasta carte este o lectura rapida, dar patrunzatoare. Autorul, Seth Adam Smith, este marturia vie a faptului ca, ajutandu-i pe ceilalti, te vei ajuta pe tine, aceasta fiind chintisenta cartii.”

Dupa ce am finalizat cartea “Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul” de Robin Sharma, carte ce mi-a dat foarte multe de gandit si m-a determinat sa vad cu alti ochi anumite aspecte ale vietii, m-am hotarat sa citesc cat mai multe carti de dezvoltare personala 😊.

Asa am ajuns la povestea lui Seth Adam Smith…titlul acestei carti mi-a atras atentia din prima clipa si mi-am dorit sa o descopar, am aruncat un ochi si asupra parerilor altor persoane despre carte si am ramas placut suprinsa 😊.

Insa mai mare mi-a fost suprinderea cand am realizat ca aceasta carte descrie traseul autorului de la depresie la fericire 😊.

A fost o lectura rapida, cam in trei ore am reusit sa o dau gata (cu pauza), dar cu un mare impact emotional. A prezentat lupta autorului cu propria demoni cu asa o franchete si prezinta un adevar atat de urias, ce te determina sa schimbi ceva la viata ta.

Citind “Viata ta nu este pentru tine” nu aveam impresia ca este o lectura propriu-zisa, parca as fi servit o cafea cu autorul la o cafenea si el imi destainuia toti demonii ce-l bantuiau, astfel eliberandu-se…

Prin povestea lui, am realizat ca cele mai minunate comori sunt cele venite din inima 😊.

Nu-ti faci deloc bine daca te inchizi in tine si te izolezi de lume, ii respingi cu gandul ca ei nu au nici un drept sa se amestece in viata ta.

Si e trist…pentru ca, asa cum tu esti in viata lor, esti inconjurat de iubire si sprijin, asa si tu trebuie sa te revansezi fata de ei.

Parcurgand cele 110 pagini ale cartii, am realizat ca si eu am avut parte de un moment la fel de urat, intr-o perioada. Si eu m-am izolat de lume si nu voiam sa am contact cu nimeni, respingeam pe oricine incerca sa-mi vorbeasca, eram mereu morocanoasa…parca traiam intr-o bula neargra si urata…

Nu stiu exact ce anume m-a determinat sa-mi revin, probabil m-am desteptat vazandu-ma atat de abatuta si mi-a dat de gandit, dar banuiesc ca si insistentele celor din jur (si le multumesc ca s-au tinut de capul meu si nu au cedat 😊), cert este ca am pierdut o parte din mine, dar si din viata, inchizandu-ma in interior si ascunzandu-ma in spatele unui zid.

Ca sa poti sa traiesti frumos trebuie sa daruiesti frumos…sa primesti iubire, de asemenea trebuie sa o oferi (nu iti vine pe tava, expres doar tie…); ajutandu-i pe cei din jurul tau, te ajuti pe tine 😊.

“Viata ta nu este pentru tine” este o lectura usurica, ce iti da foarte mult de gandit si te provoaca sa schimbi cate ceva la viata ta pentru a fi pe deplin implinit 😊 (ce bine ar fi fost sa fi citit eu cartea asta cand eram tanara si nelinistita…asa, eram scutita de unele neplaceri, dar hei…asa ne calim in viata 😊).

“Viata ta nu este pentru tine.

Serios. Nu este. Viata ta nu este pentru tine si viata mea nu este pentru mine. Adevarul e ca natura nu ne-a proiectat sa gasim implinirea in a trai pentru noi insine. Putem atinge masura deplina a vietii traind-o pentru ceilalti.”

“Altruismul onest este mult mai profund decat actiunile noastre – este o stare sufleteasca. A fi altruist inseamna a te deschide catre ceilalti si a invata cum sa primesti viata de la ei si sa le dai inapoi viata. Altruismul adevarat este probabil unul dintre cele mai paradoxale lucruri din natura: nu te pierzi pe tine insuti fiind altruist – te regasesti. Nu pierzi totul fiind altruist – castigi totul. Viata ta mi se restrange pe masura ce o traiesti pentru ceilalti – ea se extinde.”

“Nu colacul de salvare salveaza vieti. Oamenii care arunca un colac de salvare sunt cei responsabili pentru salvarea unei vieti.”

“Nu putem muta soarele de amiaza sa lumineze cararile celorlalti, dar ne putem adduce propria lumina catre ei. Nu trebuie sa facem lucruri mari, cutremuratoare pentru a-l ajuta pe altul sa mearga inainte, dar putem face lucruri mici: o vorba buna, o incurajare blanda, o mana ajutatoare, un apel telefonic sau un gest de iertare si reconciliere.”

“Sotia engleza” de Lauren Willig (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “The English Wife”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 411

Traducator: Anca Irina Ionescu

“Annabelle si Bayard Van Duyvil traiesc o viata de vis in New York: el este descendentul unei vechi familii de knickerbockeri, ea a crescut intr-un conac in stil Tudor in Anglia; au avut parte de o poveste de dragoste in Londra, iar el a recreat casa familiei ei pe malul fluviului Hudson si a numit-o Illyria. Da, exista zvonuri ca ea are o aventura cu arhitectul, insa zvonurile sunt zvonuri si oamenii vor barfi intotdeauna. Dar Bayard este gasit mort, cu un pumnal infipt in piept, in noaptea balului <A douasprezecea noapte>, Annabelle dispare si se presupune ca s-a inecat, iar ziarele se dezlantuie. Sora lui Bay, Janie, formeaza o alianta improbabila cu un reporter, pentru a descoperi adevarul, fiind convinsa ca Bay nu si-ar fi ucis niciodata sotia, dar cu cat afla mai multe, cu atat incepe sa se intrebe cine erau, cu adevarat fratele ei si sotia lui…”

A fost prima carte ce am citit-o de la aceasta autoare si mai mare mi-a fost bucuria ca ma incantate enorm de mult.

Desi ma asteptam la un roman de dragoste siropos, cu actiunea in inalta societate, sa-mi clatesc ochii la tinute care mai de care mai rapitoare, sa degust diverse delicatese, nu a fost deloc asa…adica am avut parte de inalta societate, tinute maiestuioase, mancare pe masura, dar deloc siropos…subiectul a fost unul ce m-a tinut in priza constant.

Povestea a fost invaluita intr-un mister romantic, impletit cu foarte multe rasturnari de situatie.

Inceputul cartii m-a ametit putin, actiunea se desfasoara pe doua planuri, la diferenta de cinci ani, treptat ajungandu-se in prezent.

Imi era greu sa fac anumite conexiuni, cartea era bogata in detalii si aveam impresia ca sunt tot mai confuza pe masura ce inaintez cu lectura. Situatia s-a mai clarificat in timp ce avansam si imi lamurisem unele banuieli.

A fost o incantare pentru mine sa ma pierd in New York si Londra, sa descopar Epoca de Aur, dar si un dezgust cand realizam cat de mult contau aparentele la vremea aceea….sa nu ai parte de fericirea deplina si de o viata cat mai buna datorita unei etichete ☹.

Pe cat de frumoasa si de fascinanta imi parea lumea aceea, pe atat de trista era, se punea foarte mult accentual pe bunurile materiale si doar datorita averii erai cineva important. Sa traiesti intr-o lume in care zvonurile sunt la ordinea zilei si totul ce vrea a fi perfect, insa in interior e putred…

“Sotia engleza” a avut o poveste plina de secrete si tradare, dar a prezentat si o casnicie ce se destrama (lucru rusinos in secolul al XVIII – lea, ca sa nu spun inadmisibil…), poveste ce m-a tinut cu sufletul la gura pana la final, nu am putut lasa cartea deloc din mana.

Scriitura are un ritm atat de alert incat nici nu realizam cand treceau paginile, eram captivata de povestea de dragoste, de drama, dar si de misterul ascuns in spatele lor.

In tot misterul lecturii, ce m-au dat pe spate au fost replicile comice si au fost destule, am ras pe infundate, citeam pasaje de doua – trei ori si radeam de una singura ca o nebuna 😊.

Am fost placut impresionata de modul cum au evoluat personajele, mai ales Janie, din acea femeie supusa, ce nu iese niciodata din cuvantul parintelui, a devenit o femeie demna de tot respectful, capabila sa infrunte lumea cu capul sus.

Ma asteptam ca povestea sa se invarte in jurul ei, dar mai mare mi-a fost mirarea cand am descoperit la cine facea referire titlul.

Ma incantate foarte mult faptul ca “Sotia engleza” nu a fost genul de roman de dragoste cliseic, unde protagonistii ajung sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, invaluiti de panselute si roz – bombon peste tot…adica este un final fericit, dar total neprevazut…un final demn de un mare roman gotic.

Imi doresc sa mai descopar si ale romane de-ale autoarei Lauren Willig, mi-a starnit curiozitatea foarte mult romanul de fata si clar ii voi urmari si celelalte opere 😊.

“Adevarul imbraca multe forme.”

“Amintiri, precum licarirea de o clipa a unei aripi de pescarus…”

“Caracterul nu este inscris pe chipul unui barbat.  Sau al unei femei.”

“Si refigiul dumitale care este?

Daca ti-as spune ca dumneata esti, m-ai crede?”

“Simtea cum isi intipareste in memorie detaliile, pastrandu-le ca pe niste flori uscate la pieptul unei fete batrane, amintiri ale unui trecut care ar fi putut sa existe sau ale unui viitor care nu va veni niciodata.”

“Copiii mor in fiecare zi fara sa lase nici o urma, barbatii si femeile dispar. Viata e ieftina si trecatoare.” 

“E foarte bine sa aplici tactica strutului. Dar daca iti ingropi capul in nisip, asta nu inseamna ca lucrurile neplacute nu te vor asalta. Te impiedica insa sa le vezi inainte sa te loveasca.”

“Cand traiesti un cosmar, si umbrele pot avea gheare.”

“ – El s-a indragostit de ea. Barbatii obisnuiesc sa faca asta.

Nu toti…este ca varicela. Eu am devenit imun.

Si atunci, eu ce sunt? Pojar?

Nimic atat de banal. Dumneata, esti ciuma. Absolut incurabila.”

“Unele frumuseti se ofilesc atunci cand ajung la varsta mijlocie; altele capata duritate. Dumneaei facea parte din a doua categorie, frumusetea ei din tinerete se ofilise si se transformase intr-un soi de armura.”

“Nu era nimic romantic si nici afectiune in acest sarut. Il saruta cu disperare, cu toata durerea si suferinta si teama care o cuprinsera. Il saruta in timp ce focul trsnea si pietrele se prabuseau. Dar ea nu se topea, ea ardea, era mistuita in acel sarut si in acea imbratisare; toata durerea si indoiala ardeau in patima atingerii lor, frenetica, animalica, plina de viata.”

“A doua sansa” de Kristin Hannah (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “On Mystic Lane”

An publicatie: 2017

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 334

Traducator: Oana Cristina Butta

“<Sunt indragostit de alta femeie.>

Prin aceste cuvinte simple, Blake Colwater a pus capat unei casnicii de doua decenii. De pe o zi pe alta, si-a parasite domeniul conjugal si s-a mutat la noua lui iubita, deschizand procedura de divort. Annie, sotia lui, este distrusa; a fost tradata tocmai ea, care a sacrificat totul pentru fericirea familiei ei. In lipsa lui Natalie, fiica lor de saptesprezece ani plecata la studii in strainatate, se simte cu totul abandonata, fara nici un reper stabil in noua viata.

In pragul depresiei, Annie se refugiaza la tata lei, in Mystic, oraselul in care a copilarit, unde spera sa poata gasi un nou inceput. Acolo il intalneste pe Nick Delacroix,prima ei dragoste, care, la randul lui, se afla la o rascruce a sortii – ramas vaduv de curand, se simte incapabil sa se apropie de fiica lui profund marcata emotional. Impreuna, Annie si Nick incearca sa dea un nou sens propriilor vieti. Timpul insa nu iarta; la implinirea a patruzeci de ani, Annie ezita: oare mai are dreptul la fericire?”

Cunoscand-o pe Kristin Hannah prin cartile “Un nou inceput”, “Privighetoarea” si “Gradina de iarna” (carti cu un impact emotional imens asupra mea), ma asteptam la mult mai mult de la cartea de fata.

Probabil pentru ca am fost obisnuita cu zbuciumul, durerea intense, emotia coplesitoare, iar de la “A doua sansa” am primit doar emotie si tandrete, ceea ce nu mi-a displacut deloc 😊.

Mereu, cand te simti descumpanit si nu mai stii incotro s-o apuci, ce sa faci cu viata ta dupa o dezamagire ce-ti zdruncina realitatea, “acasa” va fii intotdeauna locul cel mai potrivit pentru a te regasi.

Chiar daca pare greu sa lasi in urma ceea ce a reprezentat totul candva pentru tine, sa abandonezi rutina si sa risti (macar putin), realizezi intr-un final sa inimii trebuie sa-I dai ceea ce cere 😊.

Asta mi-au demonstrate Annie si Nick…

Annie, desi nu a dus lipsa de nimic, s-a trezit dintr-o data singura. Tot ceea ce ea credea, a fost defapt doar in capul ei sau nu a vrut sa le recunoasca, a trait in propria minciuna…

Nick, pe de alta parte, ramas vaduv de curand, nu stie cum sa relationeze cu fiica sa pentru a le fi mai usor amandurora sa treaca peste durere.

Insa, dupa toate greutatile si dezamagirile vietii, ambii isi regasesc puterea sa spere la ceva mai bun, la iubire si fericirea deplina 😊.

Ca femeie, trebuie in primul rand, sa te respecti pe sine si sa te pui pe primul loc, apoi vin restul. Daca nu ai respect pentru tine, nici restul nu te vor respecta, ceea ce este destul de neplacut. Ai demnitatea ta si nu trebuie sa pleci capul in fata nimanui. Ai dreptul sa fii independenta si nu sa depinzi de un barbat, sa fii apoi la cheremul lui (cam asta e gandirea…te intretin, deci este sclava mea…☹). conteaza foarte mult virtutiile ce ti-au fost transmise de la parinti, iar cand iti este insuflat ca trebuie sa-ti gasesti un barbat care sa te intretina, tu trebuie doar sa fii o sotie buna, sa nu iesi din cuvantul barbatului (trista conceptia asta…:( ).

Ca barbat, reprezinti stalpul, sprijinul, puterea, iar cand pierzi acest lucru, in primul rand te pierzi pe tine, apoi ii pierzi si pe ceilalti, care au nevoie de tine sa le fii alaturi si sa-si gaseasca un sprijin in tine, ei fiind vulnerabili.

Oricat de multe greutati intampini in viata si iti pierzi speranta, trebuie sa imbratisezi schimbarea, sa-ti permiti sa evoluezi in cel mai bun tu, dar sa te si regasesti, sa nu uiti cine erai inainte de toate acele evenimente in viata ta…sa-ti dai ocazia de a parte de o “a doua sansa”.

Avand in vedere ca romanul “A doua sansa” a fost publicat pentru prima data in urma cu 20 de ani, povestea lui Annie si Nick este una emotionanta, care-ti scoate in evidenta faptul ca nu conteaza ce varsta ai, ai dreptul la fericire.

Totodata, ma bucur enorm ca am citit aceasta carte, intrucat am reusit sa observ evolutia autoarei, daca ar fi sa ma iau dupa anii cand au aparut romanele citite de mine, cu fiecare carte scrisa a devenit tot mai buna, s-a intrecut pe sine 😊.

Va ramane printre autoarele ce imi va fi mereu drag sa le citesc!

“Tacerea care i se lasase brusc in suflet o ingrozea. Era speriata la gandul ca existau totusi cuvinte care sa o mai poata salva, care sa-I salveze pe amandoi, dar nu le putea gasi.”

“Oamenii dispareau uneori, iar daca ii iubeai prea mult, cu prea multa pasiune, plecarea lor te lasa cu sufletul pustiit.”

“Degetele ii explorara apoi umerii si ii mangaiara spatele gol. Era periculos sa-l atinga, era un lucru interzis, o taina, insa tocmai asta ii starnea dorinta.”

“Stii ca e mult mai distractiv sa-ti imparti jucariile cu un prieten decat sa te joci singura? Uneori e la fel si cu tristetea. Uneori, daca o imparti cu cineva, te lasa in pace.”

“Cum viata trece pe langa tine cand astepti la coada la magazin sa platesti o jumatate de litru de lapte…cum timpul trece si ia cu el totul – tinerete, visuri, sperante. Visurile…sunt cele pe care le pierzi cel mai repede.”

“Iubirea poate sa depasasca orice tragedie si sa te conduca inapoi acasa.”

“Erau ca doi fluturi prinsi de o parte si de alta a unei ferestre. Fiecare incerca cu disperare sa treaca prin sticla, dar degeaba.”

“Iubirea disparuse pur si simplu, se stinsese ca o lumanare al carei miros acru de fum era singurul lucru care dovedea ca flacara fusese aprinsa vreodata.”

“O viata traita sub lumina soarelui nu va cunoaste niciodata un curcubeu.”

“Iubirea inseamna soarele, luna si stelele dintr-o lume care era rece si intunecata fara ele.”