O poveste plină de suspans despre iubire și trădare, petrecută în timpul Holocaustului
Charlotte Gold este șocată când fostul ei logodnic, Brian, apare la ușa biroului ei de avocatură cu un caz tulburător.
Roger Dykmans, un bancher bogat și fratele unui erou al Holocaustului, a fost acuzat de crime de război din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv de trădarea fratelui său și a evreilor pe care acesta încerca să-i salveze. Tot ce trebuie să facă Charlotte este să călătorească la München și să-l ajute pe Jack, fratele înstrăinat al lui Brian, pentru a dovedi nevinovăția lui Roger.
În ciuda reticențelor sale, Charlotte acceptă, dar cazul este curând împiedicat de clientul însuși. Roger refuză să ajute la propria apărare, dezvăluind doar că dovada nevinovăției sale se află în interiorul unui ceas complicat, zărit ultima dată în Germania nazistă. Pe măsură ce Jack și Charlotte iau urma ceasului, încercând să descopere pe unde a ajuns pe parcursul secolului trecut, ei află despre dragostea lui Roger pentru soția evreică a fratelui său, Magda, și despre deciziile tragice pe care a trebuit să le ia pentru a o salva, dar, în același timp, se luptă cu atracția tot mai mare dintre ei.
Am fost tare impresionată de titlul “Povestea unui orfan” a lui Pam Jenoff și mi-am dorit să citesc și alte titluri de-ale autoarei. Deși mai am în bibliotecă alte titluri de-ale sale, luate la scurt timp după ce am citit cartea mai sus menționată, ochii mi-au căzut pe recentul titlu tradus la Litera, “Tot ce am iubit”, așa că trebuia să obțin și această carte. Zis și făcut, am pus mâna pe ea datorită celor de la Cartepedia și nu a durat mult până s-o citesc.
Am avut mari așteptări în privința ei, știind cât de sfâșietoare a fost “Povestea unui orfan”, dar așteptările nu mi-au fost atinse și am fost puțin dezamăgită de acest lucru. Charlotte, o avocată din oficiu, este contactată de fostul ei logodnic pentru a-l ajuta într-un caz ce presupune dovedirea nevinovăției unui bărbat acuzat de crime de război din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși sceptică la început, acceptă propunerea lui Brian, fostul logodnic, astfel ajunge să călătorească la Munchen, unde se alătură lui Jack, fratele lui Brian, în rezolvarea cazului. Treaba nu este una ușoară, în special pentru că le sunt puse bețe în roate chiar de către acuzat, însă pe măsură ce avansează cercetările, Charlotte descoperă detalii dureroase…
Poate și din cauză că n-am reușit să leg niciun fel de conexiune cu personajele, nici cele principale, nici cele secundare, nu mi-a trezitca niciun fel de emoție, ceea ce e ciudat când vine vorba despre ficțiune istorică, în ce mă privește, am trecut printre pagini foarte lejer și parcă ceva a lipsit. Diversele planuri temporare mi s-au părut interesante, am putut urmări firuri narative din diferite perioade, să fac cunoștință cu alte personaje, care n-au avut legătură unele cu celelalte, dar care, într-un fel sau altul, își intersectează drumurile și până la final, totul se leagă. Mi-e ciudă că nu m-a atins povestea, că a lipsit acea emoție la care tânjeam eu, acel impact puternic asupra mea, și sunt tristă că nu a fost cum mă așteptam, dar acest lucru nu mă va impiedica să citesc și celelalte titluri ale autoarei pe care deja le dețin în bibliotecă. A lipsit ceva la această poveste, avea potențial, dar mi-a lăsat impresia că autoarea n-a știut ce să facă cu personajele, cum să le dezvolte, unde să se axeze pe detalii și unde să le omită, pentru că au pasaje unde era nevoie de detalii pentru a consolida povestea și pasaje unde s-a pierdut in detalii neesențiale, care au tras povestea în jos, părerea mea. Au fost personaje care mi-au trezit interesul și eram curioasă de cum va evolua povestea lor, dar s-a trecut peste ele ca rața prin apa și asta m-a descumpănit, lăsându-mă cu senzația că a fost doar o lectură meh…
Nu toate titlurile sunt pentru toți cititorii, din păcate, iar dacă n-a fost pe gustul meu, nu înseamnă că nu va fi și pe al vostru. Poate am avut eu așteptările mult prea mari, poate n-a fost momentul ei, cine știe…cert este că mă bucur că am mai bifat o carte pe care mi-o doream s-o descopăr, chiar dacă nu a fost cum credeam eu că va fii. Găsiți și voi titlul aici pe site-ul cartepedienilor, vă îndemn să îi acordați o șansă, poate vă este pe plac mai mult decât a fost pentru mine…
Cine mai este pasionat astăzi de poveşti cu zei? Într-o lume a gadgeturilor şi a tehnologiei, mai pot interesa întâmplări izvorâte din mituri? Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson și Olimpienii, reuşeşte să demonstreze că povestea mitologică are încă puterea de a tulbura, de a fascina, de a încânta…
Pentru prima dată, Percy Jackson se bucură de o viaţă normală şi liniştită. Totul se schimbă însă în ultima zi de şcoală, când un joc de dodgeball aparent banal se transformă într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte cu o echipă de canibali gigantici. Pentru a-şi salva viaţa, Percy porneşte spre Tabăra Semizeilor, dar descoperă că ameninţarea planează şi asupra taberei. Pinul care proteja „cetatea“ a fost otrăvit, iar hotarele magice au început să-şi piardă puterea de apărare în faţa monştrilor pregătiți să distrugă tot.
Îngrijorat de schimbările petrecute în tabără şi bântuit de vise alarmante cu prietenul său dispărut Grover, Percy pleacă împreună cu Annabeth în căutarea leacului salvator. Însă pentru asta eroii vor trebui să înfrunte pericolele înfricoşătoare ascunse în “Marea Monştrilor”.
“Oamenii nu trăiesc la același nivel cu nemuritorii. Ei nu pot fi răniți de armele noastre. Dar tu, Percy, ești pe jumătate zeu, jumătate om. Tu trăiești în ambele lumi. Poți fi rănit de amândouă și poți influența soarta amândurora. De-aceea sunt eroii atât de speciali. Tu porți speranțele omenirii pe tărâmul celor veșnice. Monștrii nu mor niciodată. Ei renasc din haosul și barbaria care freamătă întotdeauna sub crusta de civilizație (…). Ei trebuie învinși iarăși și iarăși, trebuie ținuți la distanță. Eroii întruchipează această luptă. Voi purtați luptele pe care omenirea trebuie să le câștige, cu fiecare generație, pentru a rămâne umană.”
O nouă aventură încărcată de peripeții și pericole la tot pasul. Ceea ce se dorea a fi o ultimă zi de școală normală, s-a transformat într-un haos, o confruntare pe viață și moarte, iar Percy Jackson nu se poate bucura de liniște nici măcar o clipă. Evident, doar nu este un adolescent obișnuit, ci un semizeu, iar problemele trag la el de parca ar fi un magnet… Ca să-și salveze viața, Percy pleacă spre Tabăra Semizeilor, însă descoperă că nici acolo lucrurile nu sunt tocmai roz, din contră, Tabăra este amenințată a fi distrusă, semizeii fiind mai vulnerabili ca niciodată. Toate aceste schimbări duc spre o nouă misiune, în care Percy și Annabeth pleacă pe ascuns, pentru a salva situația, nefiind pregătiți pentru ce vor avea să descopere în Marea Monștrilor…
O poveste pe care am parcurs-o în doar câteva ore și care m-a destins, exact cum îmi doream și de care mi-a fost dor, sincer. Am prins drag de Percy de la primul volum, la fel și de Annabeth, iar să-i urmăresc în această nouă misiune a fost extrem de interesant, mai ales că cei doi n-au nicio clipă de respiro și mereu se văd prinși în diverse ipostaze ce le amenință viața. Dar cu noroc și inteligență, vreau eu să cred, reușesc să scape din orice situație, tind să cred că mai mult e noroc , la cate necazuri trag la ei…
Deși este relativ subțire, volumul este plin de aventură, apar personaje noi, de unul dintre ele am prins drag instant și mi-a cucerit inima , legende sunt trezite la viață, se duc lupte cu sirene, nu doar cu temuții Zei , personajele fiind prinse într-o învălmășeală de evenimente pline de neprevăzut. Am savurat volumul și sunt nerăbdătoare să aflu ce peripeții îi mai pasc pe Annabeth și Percy în următoarele volume, ținând cont cum s-a încheiat acest volum și cu ce semn mare de întrebare m-a lăsat.
Este trist că seria este atât de subapreciată pentru că este minunată și merită toată atenția, în special din partea copiilor și adolescenților, întrucât le este posibilă dezvoltarea alături de personaje și cresc împreună, cum ar fi cazul și seriei “Harry Potter”, unde se întâlnește și elementul de coming of age, ca și aici. Cu fiecare volum, Percy evoluează și se dezvoltă tot mai frumos, fiind sigură că spre final voi fi tare surprinsă de el. Păcat că s-a oprit și ecranizarea romanelor, dar asta este, ne rămân cărțile, care așteaptă să le acordăm atenția necesară. Am început seria datorită celor de la Cartepedia, cărora le mulțumesc din inimă, nu regret nicio clipă că am mers pe mâna Cătălinei și am acordat o șansă seriei, găsiți și voi volumele pe site-ul lor aici.
Nu am reușit să vă mai împărtășesc ce am reușit să ”dovedesc” în luna martie și aprilie, așa că astăzi vin și vă prezint titlurile parcurse în martie și aprilie, deci pregătiți-vă pentru un articol lung…mai puțin se încheie și luna mai, iar eu nu mă mobilizez de niciun fel…
“Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo” – prezintă o poveste încărcată de secrete, dureri, suferințe, compromisuri, abuzuri, pierderi, familie și prietenie, dar mai ales iubire, care ți se desfășoară în fața ochilor de parcă ai viziona un film, nu ca și cum ai parcurge niște pagini, te captivează și te frânge, pe alocuri demonstrându-ți că femeia mereu se va ridica, oricât de mult va fi căzută la pământ. Evelyn a fost un personaj feminim puternic, de la prima și până la ultima pagină, demnă de apreciat și urmărit…
“Zidul” – prezintă o lume distopică, în care oamenii și-au pierdut speranța, copiii își urăsc părinții, adultii nu mai vor să se reproducă…îngrozitor. Dar cel mai trist este că lumea se află într-un conflict, fiind împărțită în două tabere, Apărătorii, care se află dupa Zid și încearcă să protejeze oamenii, de Ceilalți, rătăciții ce plutesc pe mare. Iar dacă Apărătorii eșueaza în misiunea lor sunt abandonați pe mare, devenind Ceilalți… Această luptă este una pentru viața, mai ales că pericolul pândește la fiecare pas, o găsiți și voi la @actsipoliton .
“Lord of Chaos”, “A crown of swords”, “The Path of Daggers” – volumele șase, șapte și opt din seria “The Wheel of Time”; cu fiecare volum care-l parcurg îmi place tot mai mult seria, deși TOT NU SUNT PRIETENĂ CU NYANEVE!!! Se întâmplă chestii, sper eu care să-i bage și mințile-n cap ”pretenei” mele…
“Sânge auriu” – este despre fete nevinovate, condamdate datorită unor credințe bolnave, dar totuși puternice, capabile de iubire și demne de urmărit. Povestea este încărcată de acțiune alertă, mister și suspans, răsturnări de situație exact când nici nu te aștepți, dialoguri comice, dar și serioase, secrete peste secrete, atât de dense încât adevărul este greu de scos la suprafață., titlul îl găsiți la @grupul_editorial_3.
“Femei si sare” – un alt titlu ce are ca protagoniste personaje feminine al căror destine se împlestesc de-a lungul anilor, pornind de la Cuba anului 1866 și până în 2019, în Mexic; titlul îl găsiți la @edituranemira .
“Era si timpul sa aprind iar stelele” – o poveste despre familie, relația mamă – fiică, regăsire, înțelegere, sinceritate, conexiune, savurarea lucrurilor mărunte, dar este și despre teamă, respingere, neînțelegere, pierdere, adolescență și belelele care vin cu aceasta, inocență, dar mai ales este despre a doua șansă și iubire, de toate formele… Este o poveste relaxantă, nostalgică și emoționantă, îți atinge inima în aceeași măsură în care te amuză, dar îți și pătrunde sub piele, determinându-te să-ți dorești să fi fost și tu alături de cele trei în a lor călătorie, să iei parte la asemenea aventură, iar titlul la @editura.univers .
“Harry Potter si Camera Secretelor” și ”Harry Potter și prizonierul din Azkaban” – variantele illustrate ale seriei și de care nu mă mai satur, aș fi capabilă s-o citesc până aș învăța replicile pe de rost ; le găsiți la @editura.arthur .
“Believe me” de @tahereh – ultima nuvela din seria “Shatter me”, astfel am încheiat una dintre seriile începute în urmă cu câțiva ani 🙈. Greu să mă despart de personaje, dar necesar, întrucât mă așteaptă un alt tiltlu semnat de autoare 💪.
“Altfel…și totuși Alice” – spune povestea lui Alice Howland, un cadru de învățământ la Harvard, recunoscută pentru numeroase teorii din domeniul psiholingvisticii. Are o carieră stralucită, dar și o familie împlinită, soțul are succes la fel ca și ea, dar și trei copiii adulți. Însa tot ceea ce ea știa se va schimba radical în momentul în care realizează că începe să uite diverse detalii, dezordinea se instalează în viața sa, iar diagnosticul pe care îl va primi de la medic este unul cumplit: boala Alzheimer cu debut precoce. Un titlu ce m-a răscolit și care mi s-a intrimat în gând și suflet ; îl găsiți la @grupul_editorial_3 🤗.
“La un pas de moarte”, volumul trei și ultimul din seria “Crima perfectă” – un volum cu numeroase răsturnări de situație și care m-a șocat, ce e drept; Pip este un personaj interesant, inteligent și cu o logică rară, să spun așa, Ravi este un simpatic, iar crimele care au loc de-a lungul celor trei volume sunt unele dintre cele mai macabre și ascund multe secrete. Este o serie ușurică și captivantă, iar eu mă bucur că am reușit să o duc la bun sfârșit, mulțumită celor de la @ledaedge 🤗 și vă îndemn să-i acordați și voi o șansă dacă până acum n-ați îndrăznit, mai ales dacă sunteți atrași de crime învăluite în mister…
“Copiii Dunei”, ”Împăratul-Zeu al Dunei”, ”Ereticii Dunei” și ”Canonicatul Dunei” – volumele trei – șase din seria “Dune” – o serie fenomen, care a reușit să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut, deși nu face parte din genurile pe care le citesc în general, dar care a prins bine când mi-am ieșit din zona de confort, ajungând una dintre seriile preferate și pe care o voi recomanda mereu cu dragă inimă.
”Între surori” – un titlu care vorbește despre legătura dintre surori, așa cum menționează și titlul, povestea a fost una tare frumoas și emoționantă, încărcată de dialoguri umoristice și foarte ușor de parcurs.
”Labirintul lui Pan: Labirintul Faunului” – m-a purtat în Spania anului 1944, când se afla Franco la putere și lumea era împărțită, cei care trăiau de pe o zi pe alta cu puținul ce-l dețineau, rebelii care luptau contra militarilor ce credeau că aveau drepturi depline asupra tuturor bunurilor, dar și persoanelor. În această lume am avut posibilitatea de a o cunoaște pe Ofelia, o fetiță care încă crede în basme și-și găsește refugiul în ele de fiecare dată când nu-și găsește locul în această lume haotică. Este nevoită să se mute cu mama sa într-o moară veche, unde își are tatăl ei stabilită locația, ceea ce nu poate spune că îi face vreo plăcere, mai ales că nu-l are la suflet pe Vidal, căpitanul și tatăl ei vitreg. Moara este înconjurată de o pădure vrăjită și doar Ofelia știa asta, astfel ajunge să cunoască o Zână care o îndeamnă printr-un labirint ce duce la Regatul Subteran. Cunoaște un personaj misterios care știe totul despre ea și așa începe povestea Ofeliei, unde magia poate reveni un refugiu, dar și o lume mai puțin crudă decât cea din realitate…
“Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August” – și ale mele sentimente contradictorii în privința ei, mi-a plăcut și-n același timp nu prea. Ideea de la care a pornit povestea a fost una interesantă și m-a încântat să-l urmăresc pe Harry August de-a lungul celor cincisprezece vieți ale sale, dar m-ar fi încântat și mai mult dacă viețile erau redate de la prima și până la cea de-a cincisprezecea, cu evenimentele specifice sau dintr-un anumit punct să continue altfel povestea.
“O femeie își face un plan” – prin povestea ei, Maye oferă numeroase sfaturi, printre care: frumusețe, sănătate și dietă, familie, îmbrățișarea anilor care trec și acceptarea persoanei tale așa cum este, carieră, dar mai ales independență. Maye ne încurajează să nu ne temem, să ne avântam în necunoscut pentru că nu știm ce ne poate aduce, fie un succes, fie o pierdere care să ne întărească credințele, însă mereu să avem un plan la care să apelem, indiferent de rezultat.
“Legea Lupilor” – al doilea volum din duologia “Nikolai Lantsov”, pe care îl găsiți la @grupul_editorial_3 și care s-a clasat printre preferatele lunii aprilie. Nu vă pot exprima în cuvinte cum m-a făcut acest volum să mă simt, iar acum că l-am finalizat, mă rog ca autoarea să mai inventeze o serie, ceva, sau să continue duologiile sau nu știu, dar vreau mai mult din Grishaverse, a fost prea fascinantă lumea, ca să fiu nevoită să mă conformez că acest volum e posibil să fie ultimul din acest univers. M-am îndrăgostit de această lume și cred că aș capabilă să recitesc seriile la nesfârșit, deși unele volumele mi-au rupt sufletul în mii de bucățele, dar mi-au oferit și mângâieri.
”Drum în noapte”– Le-am cunoscut pe Jude, mama a unor gemeni, mama-elicopter aș putea spune, copiii ei sunt mai presus de orice, și Lexi, o adolescentă ce și-a trăit copilăria prin familii adoptive sau la orfelinat. Asta până când apare Eva, o mătușă de pe partea maternă și o ia în grij sa. Drumurile lui Jude și Lexi se împletesc în momentul în care Lexi devine cea mai bună prietenă a Miei, fiica lui Jude, ca după trei ani, Lexi să devină iubita lui Zach, fratele Miei. Cei trei devin inseparabili, însă destinul li se schimbă în ultimul an de liceu, într-o seară de vară, în urma unei decizii proaste…
”Hoțul fulgerului” – primul volum din seria “Percy Jackson”, publicată la @editura.arthur , o serie ce încet, încet își face drum spre inima mea. Savuroasă și relaxantă, care vorbește despre prietenie și loialitate, asteptându-te să i te alături în această aventură misterioasă, să-ți descoperi curajul… Și, crede-mă, ai nevoie de curaj să înfrunți mult temuții Zei, cărora le place să se joace cu viețile muritorilor și să-i învrăjbească, să le joace destinele pe degete după bunul lor plac, Furii care apar când nici nu te aștepți, și Himere, mai ales când nu știi cu exactitate cine îți este alături și cine te va înjunghia pe la spate, pentru a-și asigura bunăstarea…
”Aurit” – mi-a prezentat-o pe Serilda, o tânără cu un talent aparte în relatarea poveștilor, nu cunoaște finaluri fericite, ci doar înfiorătoare și îngrozitoare, menite să bage spaima în ascultătorii ei, oferind o cu totul altă perspectivă asupra poveștilor. Însă una din povești pe care aceasta le țese, atrage atenția mult-temutului Rege Elf, văzându-se prinsă într-o lume întunecată și silită a îndeplini poruncile Regelui, atunci când este chemată de acesta. Aici, în îndeplinirea sarcinilor, intervine Gild, un băiat misterios și chipeș din cale-afară, care o ajută pe Serilda… Cu cât petrece mai mult timp la Castelul Adalheid, Serilda descoperă că aici sunt ascunse numeroase secrete, dar și un blestem, care, o dată rupt, poate opri tirania Regelui și a vânătorilor lui. titlu publicat la @storia.books și pe care am reușit să-l finalizez de dimi, mai aveam câteva pagini și nu le-am putut “înghesui” ieri 🙈; urmează zilele aceastea să vă împărtășesc detalii în privința sa.
”În căutarea unui destin” – o ficțiune istorică scrisă de Jojo Moyes și publicată la @editura_litera , mi-a plăcut și nu mi-a plăcut, ce e drept, ideea poveștii e interesantă, dar parcă ceva nu s-a leagat pe gustul meu, n-am reușit să leg nicio conexiune cu personajul principal, abia la jumatatea cărții am putut să aflu câteva detalii despre acesta, dar și alea cu țârâita…
“Celălalt pasager” – un titlu care nu s-a “pupat” cu gusturile mele și care a ajuns să se claseze printre dezamăgirile de anul acesta, din păcate. Aveam cu totul alte așteptări de la el, încă nu știu sigur cum de am reușit să-l duc până la final…
“Când amintirile noastre vor veni să danseze” – un titlul pe care-l recomand cu dragă inimă tuturor celor care au îndrăgit ”Un bărbat pe nume Ove”, ”Britt-Marie a fost aici” sau ”Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 și ¼ ani”; îl găsiți la @editura.univers .
”Te las să pleci” – un titlu ce m-a bulversat cu povestea sa, încărcată de răsturnări de situație, secrete sfâșietoare, abuz, teamă și multe altele…
”Vecini buni”, un thriller care abordează subiectul familiei, secrete păstrate între patru pereți și pericolul ce amenință să se dezlănțuiasca dacă acestea scapă. Un roman interesant, care te determina sa iti privesti cu alti ochi vecinii, sincer 🙈. Se citeste extrem de usor, capitolele sunt relativ scurte, iar actiunea redata din multipla pespectiva faciliteaza formarea ideilor in privinta personajelor, la fel si trecerea de la prezent la trecut, unde sunt cuprinse diverse evenimente.…
”Eleanor Oliphant se simte excelent”, Am prins drag de Eleanor chiar de la primele pagini, chiar dacă simțeam că a pățit ceva de este în modul în care era și se comporta într-un anume fel, mă distra pe alocuri cu negativismul el, ca apoi, să mă lovească tristețea când am ajuns la miezul poveștii. Detalii tulburătoare au fost scoase la lumină și mă durea sufletul pentru ea, temându-mă de un final trist al cărții, mai ales că mie-mi plac finalurile fericite 🙈.
”Zei și monștrii” – Mă încearcă un sentiment tare fain că am încheiat și seria “Șarpe și porumbel”. Este o serie frumoasă, un enemies to lovers captivant, cu personaje ușor de iubit, dialoguri savuroase, o lume fascinantă în care se împletesc destinele vrăjitoarelor cu vânători și printi, se leagă alianțe neobișnuite și se poartă o luptă nesfârșită între diverse credințe…
”Pachinko” – sfâșietoare si-n același timp superbă, deși mi-a rupt rupt inima. Este stufoasă și mă intimidase puțin la început, dar se parcurge destul de lejer. Este o carte care vorbește despre familie, pierdere, suferință, dragoste, prejudecăți, un război care nenorocește viețile tuturor și numeroasele sacrificii făcute pentru a duce o viață decentă.
”Darul stelelor” – prezintă o poveste frumoasă, feministă, cu protagoniste neînfricate, în ciuda vremurilor în care acestea trăiesc, care leagă una dintre cele mai minunate prietenii și te cuceresc cu puterea lor. Nu doar o dată am judecat mentalitatea personajelor din poveste, realizând că astfel de oameni trăiesc și-n zilele de astăzi, au o gândire marginalizată si care nu acceptă o evoluție, ci privesc doar înainte, asemeni unui cal ce poarta “ochelari”, fără a acorda pic de atenție lucrurilor ce se petrec în jur, schimbarea nefiind îmbrățișată și judecată aspru.
”Escala” – primul volum din seria ”Clubul Miles High”, care-i are ca protagoniști pe Emily și Jameson, a căror poveste nu este doar presărată cu picanterii, ci și amuzantă. Mi-a dat o stare de bine când am parcurs-o, mai ales datorită lui Aaron și Molly, colegii de serviciu ai lui Emily, dar și replicilor dintre Emily și Jameson. Multe nu vreau să vă dezvălui, ci vă îndemn să-l citiți, vă veți amuza teribil și nu numai…
”Culoarul morții” – citită în doar două zile, ceea ce este ceva ieșit din comun atunci când vine vorba despre operele lui Stephen King, s-a clasat printre favoritele de la el, alături de seria ”Turnul Întunecat” și ”Institutul”. O poveste tulburătoare, care mi-a “prăjit” gândurile și m-a lăsat fără cuvinte. A rupt tot în mine ce era de rupt…
”Opt detectivi” – un thriller de la care mi-aș fi dorit mai mult, din păcate nu a fost ce trebuie pentru mine.
”Petrecerea de vânătoare” – un thriller ușurel, numai bun de citit dacă ești la început cu acest gen; nu a reușit să mă captiveze la fel de mult precum ”Lista de invitați”.
Pentru toți, Alizeh este o slujnică de care te poți lipsi oricând și a cărei identitate nu va fi dezvăluită niciodată: ea este moștenitoarea de mult pierdută a unui străvechi regat al djinnilor. Este mereu vânată și silită să se ascundă la vedere, altminteri se va expune la pericole cumplite.
Până într-o zi, când face o greșeală.
Prințul moștenitor, Kamran, a auzit profețiile; știe despre înfiorătorul monstru care, se spune, îi va ucide bunicul. Întunericul se pogoară cu repeziciune asupra imperiului său, îmboldindu-l pe tânăr să îi caute originile. Însă cu cât devine mai suspicios în privința slujitoarei cu ochi bizari, cu atât află tot mai multe lucruri despre ea – și cu atât mai greu îi este să o dea uitării. Chiar dacă ideea de-a se lăsa captivat de Alizeh înseamnă să ignore tot ce-a învățat până atunci.
”Un regat întrețesut” este o poveste despre împărății care se ciocnesc, iubiri interzise și o regină de mult uitată care trebuie să își croiască drum prin întuneric pentru a-și recăpăta tronul, a-și reconstrui imperiul și a-și salva oamenii de la așa-zisa viață pe care au fost obligați să o ducă.
Mi-a crescut inima de bucurie când am primit această noutate din partea celor de la editura Leda Edge, alături de o lumânare marca Gabrielashelf și o scrisoare din partea autoarei Tahereh Mafi. Deși mi-am luat și volumul în engleză anul acesta, în speranța că ajung la el curând, nu știam că este în plan să se traduvă atât de repede volumul, că mai așteptam, dar acum sunt și mai împlinită că am ambele ediții, cea în limba română este toată shinny și fermecătoare, pe lângă faptul că are aceleași detalii cuprinse ca și-n ediția în limba engleză, iar biblioteca mea este mai bogată în titluri frumoase și de suflet .
Am pornit cu asteptări mari în această nouă aventură din Ardunia, știind cât de mult mi-a plăcut seria “Shatter me”, presimțind că autoarea îmi va capta atenția de la primele pagini cu a sa poveste. Alizeh este o slujnică neapreciată, batjocorită și maltratată, cel puțin asta se vede la suprafață, însă ascunde un secret: este moștenitoarea de mult pierdută a regatului djinnilor. Deși încearcă să se ascundă de ceilalți pentru a nu-și face cunoscută identitatea, o singură greșeală îi dă viața peste cap. Îi mai iese în cale și prințul Kamran, moștenitorul regatului din Ardunia, și acest lucru nu anunță nimic bun…sau poate da?
Prima jumătate a cărții a mers extrem de greu pentru mine, a fost încărcată de detalii care au ajutat la conturarea personajelor și a regatului, însă eu tânjeam după acțiune, căutam acel zvâc și mă temeam să nu mă pască vreun rs . Dar ușurarea a venit o dată cu apropierea de jumătatea cărții, când mi-a fost imposibil să mai las cartea deoparte și am topit mai bine de 250 de pagini în câteva ore. Am parcurs paginile pe repede-înainte, se întâmplau chestii pe care le tânjisem în primele capitole, iar când mi-au fost “servite” zâmbeam încontinuu și chicoteam ca o puștoaică . M-a omorât acel slow burn, dar fatala mi-a fost dată de ultimele capitole, când îmi era tot mai greu să țin pasul cu toate evenimentele ce aveau loc, eram surprinsă, electrizată, eram în focuri, ce să mai…
Alizeh mi-a câștigat aprecierea, a fost un personaj feminin puternic, care s-a descurcat prin propriile forțe și a supraviețuit în vremuri grele, știind că viața îi era amenințată. Faptul că mereu își spunea punctul de vedere și avea argumentări pentru orice, mi-a făcut inima să crească pentru că astfel de personaje caut, femei neînfricate și determinate, nu “damsel in distress ”, care să-și plângă de milă și să aștepte salvarea… Pot spune că și de Kamren am fost impresionată, deși prinț moștenitor și de la care se așteptau anumite pretenții, nici viața sa nu a fost una foarte ușoară, din ce am reușit să-mi dau seama, ajungând să-l compătimesc și să-i doresc puțin respiro de la toate angajamentele. Când Alizeh și Kamran se intalneau… Loricica era în extaz și savura paginile de parcă cine știe ce farmece se realizau acolo. I-am adorat separate, dar împreună…scântei pretutindeni.
În ciuda începutului greoi, am savurat fiecare pagină și m-am pierdut în neștire printre pagini. O plăcere și câteva ore cu palpitații alături de Alizeh și Kamren, care au meritat din plin… Acum sunt curioasa cu ce mă va surprinde autoarea în volumul doi, ținând cont cu ce cliffhanger m-a lăsat, însă până atunci, vă îndemn să citiți și voi acest prim volum al unei serii ce se anunță a fi excepțională, îl găsiți aici.
”Focul era sufletul ei, dar apa era viața ei; era tot ce-i trebuia pentru a supraviețui.”
”Mi-ai mistuit gândurile din momentul în care te-am întâlnit, i-a spus el. Mă simt acum, în prezența ta, cu desăvârșire altul. Cred că aș putea să-ți aduc și luna, numai și numai pentru a te cruța pe veci de lacrimi.”
Titlul original: ”A curse so dark and lonely”, ”A heart so fierce and broken”
Autor: Brigid Kemmerer
Serie: ”Distrugătorii de blesteme”
Volume: I, II
Editura: Corinteens
An apariție: 2021, 2022
Număr pagini: 512, 464
Traducere de Andra Elena Agafiței
Blestemat de o vrăjitoare foarte puternică să trăiască la nesfârșit cel de-al optsprezecelea an de viață, prințul Rhen, moștenitorul regatului Emberfall, a crezut că se va salva cu ușurință dacă o fată se va îndrăgosti de el. Însă asta se întâmpla înainte ca el să se transforme într-un monstru pornit pe distrugere. Înainte de a-și spulbera castelul și de a-și nimici familia și ultima fărâmă de speranță.
***
O fermecătoare și captivantă reinterpretare a poveștii Frumoasa și Bestia, cu personaje credibile și amuzante, și, totodată, cu întorsături de situație la tot pasul.
Pentru Harper, nimic n-a fost ușor vreodată. Cu tatăl dispărut, mama pe moarte și fratele care o subestimează tot timpul din pricina paraliziei cerebrale de care ea suferă, fata a învățat să fie dură ca să supraviețuiască. Atunci când încearcă să salveze o străină pe străzile din Washington DC, tânăra este transportată într-o lume magică.
Harper nu știe unde se află acum sau ce să creadă. Un prinț? Un blestem? Un monstru? În vreme ce petrece tot mai mult timp alături de Rhen în acest tărâm fermecat, fata reușește să priceapă care e miza. Și pe măsură ce Rhen începe să înțeleagă că Harper nu e doar o altă fată pe care trebuie s-o cucerească, speranța încolțește iar în el. Însă puteri nemaiîntâlnite caută să distrugă regatul Emberfall… și va fi nevoie de mult mai mult decât de distrugerea unui blestem pentru a-i salva pe Harper, pe Rhen și pe oamenii acestuia de la nimicire.
CÂND UN REGAT ESTE BLESTEMAT… DRAGOSTEA TREBUIE SĂ ÎNFLOREASCĂ
Mi-am dorit să citesc seria “Distrugătorii de blesteme” de când am văzut că s-a lansat în străinătate, coperțile mi-au făcut excesiv cu ochiul și trebuia să fac cumva să pun mâna pe serie. Oportunitatea a venit datorită celor de la Corinteens și țin să le mulțumesc pentru șansă, dacă nu erau ei, nu știu când reușeam să parcurg primele două volume ale trilogiei, iar acum, că le-am finalizat pe ambele, îmi pot roade liniștită unghile până se traduce și volumul trei…
Nu am să intru în detalii pentru a dezbate sinopsisurile celor două volume, ci am să mă limitez în a mă dezlănțui cu privire la sentimentele mele, este suficientă descrierea primului volum aflată mai sus pentru a vă forma o mică idee despre poveste… Această reintepretare a basmului “Frumoasa și Bestia” a reușit să mă captiveze de la primele pagini și să mă pierd în neștire printre ele. Harper din Washington este un personaj interesant și puternic, în ciuda dezabilității sale, iar atunci când a fost răpită de Grey și adusă pe magicul tărâm al regatului Emberfall, nu și-a pierdut din putere, din contră, a știut cum să se impună și s-a arătat a fi neînfricată, ceea ce am apreciat enorm. De Rhen, pentru început, nu eram sigură ce anume să cred și ce poziție să adopt față de el, însă, datorită volumului doi, am realizat că nu-l am prea mult la suflet, probabil și pentru că nu-i înțeleg pe deplin acțiunile… În ce-l privește pe Grey, l-am îndrăgit de la prima apariție, aveam eu un presentiment, ce spre final mi s-a confirmat, dar m-am bucurat de cum s-a schimbat destinul său, o dată ce intră în peisaj fiica cea mare a lui Karis Luran, Lia Mara… Acest personaj secundar m-a impresionat, sincer, știind din ce familie provine și modul în care a ales mama ei să-și conducă regatul, între cele două fiind o diferență de la cer la pământ.
Mi-a plăcut primul volum, dar și cel de-al doilea, m-am bucurat de toate perspectivele, în primul răsfățându-mă cu cele ale personajelor principale, Harper și Rhen, iar în cel de-al doilea cu cele ale personajelor secundare, Grey și Lia Mara, această abordare nu am mai întâlnit-o și deși mă așteptam să dau tot peste perspectiva lui Harper și Rhen, am fost surprinsă să constat că nu am parte de ei. Datorită acestor pespective am putut să-mi fac păreri cât mai ample despre fiecare în parte, să-i înțeleg pe cât mi-a fost posibil, să-i urmăresc cu sufletul la gură și chiar să sufăr pentru ei atunci când se aflau în pericol. În ambele volume am avut parte de suspans, momente când m-am înduioșat, dar și momente când mi-aș fi dorit să pot să le trag câteva palme personajelor, am râs alături de ele, m-am surprins datorită răsturnărilor de situație și le-am urmărit evoluția până la ultima pagină. O reală plăcere, în ce mă privește… Am prins drag și de alte personaje secundare, Jake și Noah, dar și de Tycho, sunt curioasă cum va evolua povestea lor, știu că n-o să am parte de perspectiva lor, dar o să-i pot urmări din umbră, în privința lui Tycho am unele bănuieli, văd dacă mi se confirmă în volumul trei… Fiecare personaj în parte, fie că a fost principal sau secundar, are o poveste a sa, dureroasă și tristă, dar în ciuda acesteia, sunt puternice, uneori nechibzuite, își asumă riscuri și dau dovadă de o putere ieșită din comun, ceea ce am apreciat. Toate personajele mi-au fost dragi, atât împreună, cât și separat, ipostazele în c are au fost surprinse, replicile pe care și le “aruncau”, dar și susținerea pe care și-o ofereau.
Ca să nu mă mai lungesc, aceste două volume mi-au oferit tot ce mi-am dorit: o poveste captivantă, o reintepretare a basmului fascinantă, cu acțiune alertă și mult suspans, numeroase răsturnări de situație, dialoguri încărcate de umor, ipostaze emoționante, personaje ușor de iubit și neînfricate… Sunt tare curioasă să aflu cu ce mă va surprinde volumul trei, deci Corinteens, sper că se va traduce anul acesta… Până apare și ultimul volum, eu vă încurajez să citiți seria și să descoperiți o alt fel de poveste a Frumoasei și Bestia, titlurile le găsiți aici.
”Cândva, credeam că monstruoasele ravagii erau cea mai cruntă parte a blestemului, dar am învățat demult că mă înșel. Asta-i cea mai groaznică parte – pedepsele și umilințele repetate. Neputința de a recupera ce îmi aparține. De a fi obligat să văd cum mă lipsește de orice urmă de demnitate.”
”Nu e un blestem pe care să putem să-l rupem. Este o condamnare la moarte. Adevăratul blestem este că am crezut c-am putea găsi o cale de scăpare.”
”Blestemul ne face pe toți să suferim.”
”Nu clipa morții e cea mai importantă, ci toate momentele trăite până atunci.”
”Mereu mă surprinde să descopăr că, atunci când lumea pare sumbră, avem totuși o speranță.”
”Speranța e un lux pe care nu mi-l permit; o emoție pe care nu îndrăznesc s-o simt.”
”Teama îi determină pe oameni să se poarte așa cum nu ne-am aștepta niciodată.”
”A, da, cea mai periculoasă persoană de la o petrecere este întotdeauna fara care stă singură cu o carte!”
”Alegerile nu sunt niciodată ușoare. Există alegeri bune și alegeri proaste, dar cel mai periculos este să nu alegi deloc.”
”Nimeni nu păstrează mai bine secretele decât morții.”
Titlu original: ”The School for Good and Evil III: The Last Ever After”
Autor: Soman Chainani
Ilustrator: Iacopo Bruno
Serie: ”Școala pentru Bine și Rău”
Volum: III
Editura: Arthur
Colecția: Orange Fantasy
An apariție: 2021
Număr pagini: 720
Traducător: Mihaela Sofonea
A treia carte din seria „Școala pentru Bine și Rău” aduce un plus de aventură, de râs, de iubire și mai multe întorsături de situație decât oricând înainte.
Tot ce e vechi este iarăși nou, iar Sophie și Agatha se luptă cu trecutul, dar și cu prezentul ca să găsească sfârșitul perfect pentru basmul lor.
După ce fuseseră cele mai bune prietene, Sophie și Agatha s-au gândit că sfârșitul le-a fost pecetluit când au apucat pe drumuri separate. Cartea poveștii lor e pe punctul de a fi rescrisă – și de data asta nu mai e vorba doar de povestea lor. Cu fetele despărțite, Răul este în avantaj, iar forțele Binelui se află într-un pericol de moarte. Vor fi în stare Agatha și Sophie să conlucreze spre a le salva? Vor reuși să găsească o cale de a fi prietene din nou? Poate că noul lor sfârșit va fi Ultima Fericire până la Adânci Bătrâneți.
Am mai dus o serie la capăt, de data aceasta e vorba despre “Școala pentru bine și rău”, iar astăzi vă las câteva impresii despre ultimul volum al trilogiei, despre celelalte două volume găsiți impresii aici și aici. Mi se pare că este o serie foarte neapreciată, deși merită mult mai multă atenție, cum am mai spus, duce basmul la un alt nivel și reușește să împletească poveștile personajelor din titlurile clasice foarte armonios, chiar le oferă o alta perspectivă uneori, determinând cititorul să se gândească dacă chiar s-au întâmplat așa evenimentele sau sunt ascunse unele acțiuni.
“Până la adânci bătrâneți” a avut un început mai greoi și chiar mă gândeam că dacă așa va fi tot volumul, o pățesc grav. Era încărcat de descrieri și detalii, “plăcerea” mea cea mai mare, iar acțiunea era aproape inexistentă și doream să se dezmortească și să înceapă nebunia, mai ales că aveam parte și de drame, iar o “plăcere” de-a mea. Ei bine, cu cât mă apropiam mai mult de a doua parte, se schimbau lucrurile și volumul începea să fie mai pe placul meu, iar de aici, o dată ajunsă la a doua parte, mi-a fost tot mai greu să las cartea din mână. Au început să apară personaje noi, dar totuși vechi, cele principale se vedeau prinse între ciocan și nicovală, nu mai știau ce alegeri să facă pentru a mulțumi pe toată lumea, dar mai ales începeau să se îndoiască tot mai mult dacă sunt într-adevăr Bune sau Rele.
Recunosc, pe alocuri m-am enervat atât pe Agatha, cât și pe Sophie, oricum pe cea din urmă nu o aveam la suflet de la bun început, Tedros mă mai călca și el pe bătături, așa-mi venea să-i dau cap în cap pe toți trei, să mă eliberez de câteva presiuni, însă au apărut în peisaj Hester, Dot și Anadil, iar situația a fost salvată. Un drag așa de mare le port acelor personaje secundare, mereu când apar în cadru se lasă cu râsete și stare de bine, deci au venit la momentul potrivit. Am fost surprinsă de turnurile luate de volum și am avut parte de câteva “sănătoase”, dacă le pot numi astfel, încât am avut unele clipe când mă îndoiam de toate ipotezele mele și mă gândeam să mă las purtată de poveste și atât, să nu mai presupun nimic și doar să permit acestui altfel de basm să se desfășoare în fața mea după bunul său plac. Am fost cucerită de serie încă de la primul volum, iar acum că l-am finalizat pe cel de-al treilea, sunt tot mai convinsă că este o serie ce merită atenție.
A avut de toate, de la drame adolescentine la momente emoționante, răsturnări de situație și suspans, secrete și îmbârligături menite să bage personajele, dar și cititorii în ceață, dialoguri amuzante și sarcastice, personaje simpatice și de care cu usurință se prinde drag, ca să nu mai spun că basmele clasice cunoscute de noi primesc o altfel de perspectivă, una interesantă chiar, pentru că orice poveste are și o parte bună, dar și una rea… Așa că, eu vă încurajez să urmați cursurile la Școala pentru Bine și Rău, să vă alăturați Agathei și Sophiei, să faceți cunoștință cu Tedros și Hort, dar și cu minunatele Hester, Dot și Anadil, pentru că alături de ele veți avea parte de momente de tot râsul…Seria completă o găsiți aici pe site-ul celor de la Cartepedia, cărora eu țin sp le mulțumesc pentru oportunitatea de a descoperi această serie captivantă.
”Dar dacă există un alt fel de dragoste? O dragoste mai întunecată, care transformă durerea în putere. O dragoste care nu poate fi înțeleasă decât de cei doi care o împărtășesc.”
”Nimeni nu se poate ascunde de destinul său fără a plăti un preț.”
”Nu îți poți planifica povestea mai mult decât poți planifica de cine te îndrăgostești. Acesta este farmecul unei povești. Și chiar dacă ai putea, ce farmec mai are s-o trăiești, dacă știi ce se va întâmpla?”
”Când lupți pentru dragoste, uneori crezi că ești tu împotriva lumii. Te cuprinde frica. Vezi ce nu există.”
”Povestea o apucă pe o cale greșită când oameni cred că propria lor fericire este mai mare decât a oricui altcuiva.”
”Tinerețea aduce cu ea un optimism nesăbuit și dorința de a risca viețile altor tineri. Nici una, nici alta nu sunt utile în război, spuse Lady Lesso. Un război în care jumătate din propriile tale forte s-ar putea să nu fie de partea ta.”
”Asta e problema cu Binele, nu-i așa? Îți spune să nu renunți la speranță și credință, când acestea nu sunt decât fantome. Răul îți spune să crezi în adevăr – adevărul te privește țintă în față, oricât de teamă ți-ar fi de el.”
”Asta este cu adevărat dragostea Răului. Să știi că Binele are dreptul să prospere și să lupte pentru fericire, la fel de mult ca noi. Căci, în cele din urmă, Binele și Răul sunt două fețe ale aceleiași povești: fiecare Bine vine din Rău și fiecare Rău din Bine.”
”(…) Răul nu poate iubi în felul Binelui, oricât de mult am încerca. Căci sufletele noastre nu au fost niciodată create cu dragoste. Noi suntem cei abandonați, cei neglijați, cei înfrânți. Noi suntem cei urâți, cei prigoniți, monștrii. Disperarea este ceea ce ne hrănește; durerea este puterea noastră. Dragostea care cucerește Fericiri pâmă la Adânci Bătrâneți nu ar putea fi nicicând îndeajuns pentru noi.”
”Binele găsește Fericirea până la Adânci Bătrâneți cu un sărut. Răul găsește Fericirea până la Adânci Bătrâneți cu o crimă.”
Bookworm in a cozy corner 