• Titlul original: ”The French Photographer”
• Autor: Natasha Lester
• Editura: Nemira
• Colecție: Damen Tango
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 496
• Traducere de Mihaela Ioncelescu

1942: Când cariera sa de fotomodel celebru este brusc întreruptă de începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Jessica May devine ziaristă și fotografă pentru Vogue și pleacă în Europa să scrie despre conflagrație. Tânăra își găsește salvarea în compania celor trei prieteni ai săi: jurnalista Martha Gellhorn, care o încurajează să încalce toate regulile, parașutistul Dan Hallworth, care o ajută să scrie povești cu adevărat importante, și Victorine, o fetiță care a crescut într-un spital de campanie.

2005: Curatoarea australiană DʼArcy Hallworth este chemată la un superb chateau francez ca să arhiveze o faimoasă colecție de fotografii. Însă, adevăratul mister care îi poate schimba viața este identitatea persoanei din spatele camerei foto.

“Secretele Parisului” a fost prima mea întâlnire cu scriitura autoarei Natasha Lester, impactul pe care l-a avut asupra mea a fost imens și a fost, totodată, un semn că trebuie să citesc tot ce scrie autoarea, personajele feminine puternice și neînfricate sunt exact ce căutam, iar construcția lor în viziuna autoarei a fost top . Așa că, atunci când editura Nemira a anunțat apariția unui nou titlu semnat de Natasha Lester, mi s-au activat beculețele și trebuia să pun mânuța pe carte, cât mai repede posibil. Planetele s-au aliniat, astfel am reușit să o aduc în bibliotecă, dar să o și citesc la fel de repede, nu am putut rezista tentației de a descoperi “Secretul fotografei franceze”…

Astfel, am avut posibilitatea de a descoperi povestea Jessicăi May, un tânăr model care ajunge fotoreporter pe front și scrie despre impactul celui de-Al Doilea Război Mondial, chiar cu o sinceritate neacceptată la acele vremuri și, într-un fel, judecată din cauza profesiei pe care a avut-o. Însă Martha, o altă jurnalistă, e asemeni unui drăcușor și o îndeamnă pe Jess să încalce regulile, Dan, un comandant care o primește în batalionul său, o susține și o ajută să-și transmită poveștile cu cea mai brută sinceritate, dar și Victorine, o fetiță crescută într-un spital de campanie, își pune amprentă pe viața lui Jess dusă pe front… Povestea lui Jess se împletește cu cea a lui D’Arcy, o femeie în vârstă de 29 de ani, curatoare din Australia, chemată la un castel din apropierea lui Reims pentru a arhiva o faimoasă colecție de fotografii. Dar timpul petrecut la castel, deși scurt, va produce schimbări în viața sa…

Cu mâna pe suflet vă mărturisesc, am fost captivată de poveste de la primele pagini și știam că până la final mi se va întări tot mai mult gândul că este o carte de 5 , fără doar și poate. Jess a fost o femeie puternică, exact cum îmi place mie, francă în vorbire și care nu permitea să fie călcată în picioare, cu riscul că atrăgea neaprobările celor din jurul său. Știa cum să se facă plăcută, nu doar datorită meseriei sale, dar și prin simpla prezență, dând dovadă de empatie față de străini, dar și de curaj. Nici D’Arcy nu s-a lăsat mai prejos, tânăra știa cum să profite de fiecare moment, să se bucure de cele oferite, dar și cum să nu se atașeze, deși a avut parte de piedici, pe ici, pe colo… Se asemăna la caracter cu Jess, de aceea am și îndrăgit-o la fel de mult, urmărindu-le cu drag și interes pe amândouă. M-am conectat foarte repede cu fiecare din ele, parcursesem poveștile lor cu sufletul la gură, îmi formasem diverse ipoteze, unele din ele chiar mi s-au confirmat și m-am bucurat, ce e drept, dar m-am și întristat, totodată, pentru că știam că ipotezele se bazau pe ceva dureros. Vremurile trăite de Jess erau crunte, începutul războiului a întărit tot mai mult gândirea bărbaților că femeile sunt doar bune pentru a profita de ele, erau văzute ca un ghimpe în coastă și nu ca pe o persoană care poate avea un cuvânt de spus sau un impact asupra altor persoane, bărbații aveau mereu întâietate indiferent că erau capabili sau nu să facă un anumit lucru, deci cu mult superiori femeilor, ceea ce nu mi s-a părut deloc drept față de femei. Nu exista egalitate între sexe, ci doar condamnări și judecări… În ciuda acestora, Jess s-a ținut tare și s-a simțit impactul său, ceea ce mi-a plăcut teribil și mi-a cucerit inima… mi-am dorit poveste cu femei puternice, asta am primit .

Un alt personaj care m-a câștigat de la prima apariție a fost Jennings, un soldat cu magnet la a se împiedica chiar și pe drum drept, ce să mai spun pe front, și deși a fost un personaj secundar, a avut un rol tare fain în poveste și a adus multă bucurie prin împotmoleala sa, ceea ce era nevoie în toată acea durere și suferință. A fost ca o gură de aer și mereu când își facea apariția, era clar că ceva trebuie să se întâmple… Au fost multe alte personaje care au avut impact asupra mea, însă nu vreau să intru în detalii, vă las pe voi să le descoperiți… chiar merită titlul toată atenția voastră. Încă un aspect de care am fost tare încântată a fost multipla perspectivă în care a fost redată acțiunea, astfel am avut șansa de a observa fiecare personaj, să le aflu punctul de vedere, să le înțeleg mai bine gândurile și sentimentele, să nu le judec alegerile…

“Secretul fotografei franceze” demonstrează faptul că o femeie este capabilă să își găsească locul pe front, să fie acceptată printre soldați ca și cum ar fi unul dintre ei și nu doar un sex slab și frumos, așa cum credeau majoritatea. Arată și cum o îmbrățișare poate aduce un zâmbet sau bucurie în vreme de război, cât de mult contează să te faci respectat și să-și cunoști limitele, să-ți găsești curajul de a înfrunta necunoscutul și de a nu permite nimănui să te dea la o parte, să te judece și să te calce în picioare, doar pentru că nu sunteți de același sex, dar mai ales vorbe despre compasiune, prietenie între o femeie și un bărbat, iubiri pure și inocente, dar și despre abuzuri fizice și psihice, manipulări și cât de marginalizate erau femeile la vremea respectivă… Eu vi-o recomand cu dragă inimă, mai ales dacă sunteți în căutate de povești cu femei-bărbat, cum îmi place mie să le spun, femei care au un cuvânt de spus și care nu se lasă până nu se fac auzite; o găsiți pe site-ul editurii aici.

”Jess, nu înseamnă că îți fac o favoare dacă te țin în brațe când plângi. Înseamnă că îți sunt prieten.”

”(…) aceea era tocmai menirea imaginilor, s-a gândit ea: ele reprezentau singurele mijloace prin care, aici, pe front, bărbații puteau să țină în mâinile lor frumusețea. Și poate că acele fotografii îi aminteau fiecărui soldat că mai exista și o altă lume în afară de aceasta, o lume în care ar fi putut să se întoarcă dacă ar fi reușit să supraviețuiască.”

”Războiul ne transformă în monștri sau în îngeri, însă la fel face și dragostea.”

• Titlul original: ”The Life She Was Given”
• Autor: Ellen Marie Wiseman
• Editura: Trei
• Colecție: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2019
• Număr de pagini: 472
• Traducere de: Ana Dragomirescu

Lilly Blackwood trăiește închisă într-o cameră din podul conacului Blackwood. Nu are voie să iasă afară, părinții insistă că așa e cel mai bine, lumea s-ar speria de înfățișarea ei. Dar, într-o seară de vară din 1931, Lilly este scoasă în sfârșit din casă — și e vândută circului care tocmai a poposit în apropiere. La început, circul este o nouă închisoare pentru ea, dar în scurtă vreme viața lui Lilly se schimbă…
După mai bine de două decenii, tânăra Julia Blackwood primește moștenire conacul Blackwood și ferma de cai. La întoarcerea acasă, Julia retrăiește amintirile dureroase ale copilăriei sale pline de interdicții și descoperă dormitorul secret din pod, precum și pozele unei fete neobișnuite. Care să fie misterul ei?
Pendulând între povestea Juliei și a lui Lilly, Ellen Marie Wiseman face portretul a două femei cu destine neobișnuite într-un roman tulburător, presărat cu momente fermecătoare de speranță și bucurie.

“Viața care i s-a dat” am zărit-o prima dată la Alina de la @shereads.books în urmă cu doi ani, dacă nu mă înșeală memoria, apoi am văzut-o la Gabriela de la @asternix, ambele fiind extrem de impresionate de povestea descoperită, iar a mea curiozitatea devenise tot mai mare și trebuia alimentată într-un fel sau altul. A ajuns la mine datorită celor de la editura Trei în urmă cu câteva luni, însă abia luna aceasta am reușit să ajung la ea, iar povestea dintre coperți m-a rupt emotional; le și mulțumesc pe această cale pentru oportunitatea oferită.

Urmărim două fire narative, unul din anul 1931, când facem cunoștință cu Lily, o fetiță de nouă ani, încuiată în podul conacului unde locuiește cu familia sa, pentru că este o ciudățenie, dar nu i se spune ce anume este în neregulă cu ea, este privată de libertate și abuzată fizic, iar cel de-al doilea este din anul 1956, când apare Julia, o tânără de 18 ani, fugită de acasă de la vârsta de 15 ani, care stă cu un prieten abuziv, pe deasupra îi mai toacă și puținii bani pe care aceasta îi câștigă, nu e suficient abuzul fizic la care o supune… Aparent, destinele fetelor nu au nicio legătură, însă, într-un fel sau altul, ajung să se împletească, scoțând la lumină secrete cutremurătoare și dureroase.

De la primele pagini parcurse mi-am spus că această carte va fi una de 5, doar din primele 50-60 de pagini a reușit să mă tulbure teribil, să mă atingă atât de tare încât să-mi pară rău de Lily la modul că mă durea sufletul… Probabil și pentru că povestea mi-a prezentat-o întâi pe ea, apoi a fost introdusă perspectiva Juliei, dar cu Lily am reușit să mă conectez imediat și să empatizez mult mai mult. Viața lui Lily a fost una condamnată chiar de la naștere, deși nu a avut nicio vină, poate doar pentru că s-a născut, iar pentru acest fapt a suferit cumplit. A fost mințită de mama sa și vândută unui circ pentru că era o ciudățenie, iar ciudații își au locul între alți ciudați, rămânând o fetiță neînțeleasă, care și-a dorit doar să fie iubită, din acel moment, viața i s-a schimbat…

Nu știu la ce anume m-am așteptat când am pătruns în poveste, dar clar nu la ceea ce am descoperit, exact cum am pățit și-n cazul titlului “După sfârșit”, dar a reușit să-mi atingă cele mai sensibile coarde și să mă emoționeze. M-a durut sufletul pentru Lily, nu puteam concepe faptul că are parte de atâta suferință și cruzime, că este abuzată și se profită de pe urma ei cu nesimțire, fiind totuși doar o copilă, și-mi doream să i se întâmple și ei ceva frumos, să aibă parte de înțelegere și iubire. Mă temeam de tot ce era mai rău când îi parcurgeam perspectiva, stăteam cu sufletul la gură și eram mereu nervoasă din cauza nedreptății… De cealaltă parte, perspectiva Julie nu m-a atins chiar așa mult, dar și-a adus contribuția și a dezvăluit unele secrete, ca-n final să realizez că cele două nu au fost chiar atât de diferite una de cealaltă, în ciuda deceniilor trecute dintre ele.

“Viața care i s-a dat” prezintă o poveste tulburătoare, destinele a două fete neînțelese și neiubite, care trăiesc într-o realitate crudă, dar care, deși nu au avut parte de nimic bun în viață, sunt curajoase și puternice, încărcate de speranță și iubire, chiar dacă ele nu au cunoscut asemenea sentimente din partea celorlați. Este un titlu pe care vi-l recomand cu dragă inimă și mă întristează să realizez că este un titlu despre care nu am auzit mai nimic pe bookstagram, deși povestea este una care atinge până-n măduva oaselor și lasă cititorul fără cuvinte…

• Titlul original: ”The Love Hypothesis”
• Autor: Ali Hazelwood 
• Editura: Penguin Publishing Group
• An apariție: 2021
• Număr pagini: 384

As a third-year Ph.D. candidate, Olive Smith doesn’t believe in lasting romantic relationships–but her best friend does, and that’s what got her into this situation. Convincing Anh that Olive is dating and well on her way to a happily ever after was always going to take more than hand-wavy Jedi mind tricks: Scientists require proof. So, like any self-respecting biologist, Olive panics and kisses the first man she sees.

That man is none other than Adam Carlsen, a young hotshot professor–and well-known ass. Which is why Olive is positively floored when Stanford’s reigning lab tyrant agrees to keep her charade a secret and be her fake boyfriend. But when a big science conference goes haywire, putting Olive’s career on the Bunsen burner, Adam surprises her again with his unyielding support and even more unyielding…six-pack abs.

Suddenly their little experiment feels dangerously close to combustion. And Olive discovers that the only thing more complicated than a hypothesis on love is putting her own heart under the microscope.

“The love hypothesis” a făcut vâlvă multă pe bookstagram și din câte am auzit, la fel a făcut și pe booktok. Nu contest, am fost extrem de curioasă de această carte, mai ales că am auzit multe păreri pozitive despre ea și mult prea puține negative, deci sigur trebuia să fie ceva ce merita citit. Multe conturi pe care le urmăresc pe bookstagram o recomandau, printre care Antonia de la @read.it.out, vestita Cătă de la @catethereader, Aida de la @unicornulciteste, sunt primele care-mi vin în minte pe moment, așa că trebuia să aflu și eu care era treaba cu cartea, doar nu?

Zis și făcut, am luat-o pe kindle că îmi era la îndemâna s-o citesc în engleză, apoi am văzut că s-a tradus și la noi, dar am optat pentru engleză, de teamă ca prin traducere să nu se fi pierdut din calitatea poveștii, cum s-a mai întâmplat la alte titluri parcurse de mine . Dar să revin… O avem în prim plan pe Olive, o studentă în anul trei la doctorat, care nu crede în romantismul de lungă durată, și pe Adam, un tânăr profesor, de care se aude doar de “bine” în cadrul Universității Stanford. Buzele celor doi se întâlnesc atunci când Olive intra în panică și-l “asaltează” pe Adam, doar pentru că prietena sa cea mai buna, Anh, era prin zona și dorea să-i demonstreze că și ea se întâlnește cu cineva. Când te joci cu focul, riști să te arzi, iar Olive nu se aștepta ca Adam să-i facă jocul, astfel alegându-se cu statutul de iubit “fals”, dar cum se termină acest joc, ei bine…cu arsuri

A fost unul dintre cele mai bune titluri citite de mine luna aceasta, pe lângă “Sanatoriul”, dar și un rom-com savuros, cum n-am mai avut parte de la “Dragoste în contratimp” sau “Te urăsc, te iubesc”. Am râs din tot sufletul parcurgând cartea, m-am îndrăgostit instant de personaje și iremediabil, se pare, pentru că i-am urmărit cu sufletul la gură, parcă aș fi fost în vreo misiune secretă. Mă distrau teribil ipostazele în care erau surprinși, dar mă și topeam de dulcegăria lor, sincer, iar relația dintre ei chiar era sănătoasă, în ciuda presupusei falsități. M-am lăsat vrăjită de Adam și se pare că nu doar eu am fost vrăjită, acea duritate și aroganță ascundeau mult mai multe, iar să descopăr tot ce se afla dedesupt, a fost un deliciu. În ce o privește pe Olive, mă amuzau gândurile ei maxim, dar i le și înțelegeam, pe alocuri, adică să fim serioși, cine nu a făcut câte o mică pasiune pentru un prof tânăr?  Au fost drăguți împreună, dar și separat, povestea lor a dar dependență și am citit-o în câteva ore, mi-a intrat sub piele și am înțeles de ce este atât de mult hype în jurul ei, chiar îl merită, iar eu abia aștept să citesc un nou roman semnat de autoare . Îmi și pare rău că s-a terminat cartea atât de repede, n-am simțit când au trecut paginile, m-a fiert la foc mic și am avut momente când simțeam că turbez de la atâta slow burn, dar a fost ce trebuiec iar când s-a întâmplat ce mi-am dorit eu și nu mă refer la ce vă gândiți voi, am țipat de bucurie, pentru că așteptam să se întâmple și mă omora tensiunea.

“The love hypothesis” a fost exact așa cum trebuie, cu slow burn care să-ți ridice tensiunile, cu dialoguri și ipostaze la care să te strici de râs, chiar și momente înduioșătoare care să te topească încet, încet, a fost grijulie și simpatică și faină rău… Și m-am îndrăgostit! Atât… Dacă până acum nu ați citit-o pentru că vă temeți de tot hype-ul din jurul ei, vă spun că merită, chiar este super drăguță povestea și vă v-a prinde de la primele pagini, plus că se citește extrem de ușor și personajele sunt iubibile .

Este disponibilă și-n limba română, la editura Litera sub titlul ”Ipoteza iubirii”.

• Titlul original: ”Firefly Lane” și ”Fly Away”
• Autor: Kristin Hannah
• Serie: ”Firefly Lane”
• Volume: II
• Editura: Litera
• Colectie: Blue Moon
• An apariție: 2018, 2019
• Număr pagini: 496, 416
• Traducator: Valentina Georgescu

În vara agitată a anului 1974, Kate Mularkey pare că s-a împăcat cu faptul că viața nu are să-i ofere nimic special. Dar, spre uimirea sa, „cea mai grozavă fată din lume“ se mută pe strada ei și vrea să-i fie prietenă. Tully Hart pare să aibă totul: frumusețe, inteligență, ambiție. La prima vedere, cele două fete sunt cât se poate de diferite: Kate, condamnată să fie veșnic o ființă obișnuită, cu o familie iubitoare care o umilește în permanență; Tully, plină de strălucire și mister, dar cu un secret care o distruge. Ele fac un pact pentru a fi cele mai bune prietene pe vecie, iar până la sfârșitul verii devin de nedespărțit.
Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se sprijină una pe alta, trecând printr-o mulțime de evenimente și stări care le pun la încercare prietenia: gelozie, furie, durere, resentimente. Și cred că au supraviețuit tuturor încercărilor vieții până când un singur act de trădare le va despărți… și le va supune curajul și prietenia la testul final.
Scris de autoarea bestsellerului ”Privighetoarea”, ”Aleea cu licurici” este un roman impresionant despre promisiuni, secrete și trădări, despre dragoste, pierdere și magia prieteniei…

Sunt mare fană a autoare Kristin Hannah, am devorat parte din cărțile sale traduse la noi, unele dintre ele clasându-se și printre favoritele mele, cum ar fi “Grădina de iarnă”, “Un nou început” sau “Privighetoarea”, iar când mi-au căzut ochii pe “Aleea cu licurici”, era musai să o aduc în bibliotecă. A ajuns pe rafturile mele în urma cumpăratuluu impulsiv din 2018, alăturându-i-se și “Dincolo de stele” la scurt timp, acolo și-au dus veacul până luna aceasta, din păcate . Nu știu de ce am amânat-o atât, cert este că mă bucur că am reusit să o citesc acum și să nu o mai țin necitită pe raft, la fel și-n cazul volumului doi al duologiei.

“Aleea cu licurici” spune povestea lui Tully si Kate, două fete care ajung să se cunoască în momentul în care devin vecine, la vârsta adolescenței. Kate este o fată liniștită, provine dintr-o familie armonioasă, însă este invizibilă la școală și nu are niciun pic de viață socială, pe când Tully este exact contrariul, face parte dintr-o familie dezbinată, locuiește cu o mamă dependentă de droguri, fumează și atrage privirile tuturor… Se face cum se face, iar cele două devin cele mai bune prietene, în. ciuda diferențelor dintre ele. Despre cum evoluează povestea lor în “Dincolo de stele” nu am să vă spun, pentru că e posibil să mă scape vreun spoiler, în schimb am să mă rezum strict la sentimentele mele de-a lungul lecturii celor două volume.

Inițial, am început cu audiobookul pentru “Aleea cu licurici”, pe parcurs alternându-l cu cititul fizic, însă ajunsesem într-un punct în care eram confuză și nu mai puteam distinge trecerea de la prezent la trecut sau cea de la Tully la Kate și viceversa. A fost frustrant o perioadă, până am reușit să fac distincția între perioade/personaje, dar mi-ar fi plăcut să fie evidențiată în vreun fel. Tully m-a iritat teribil, deși în aceeași măsură o compătimeam pentru viața ce o ducea, însă această viață nu era o scuză pentru comportamentul său, dar nici pentru egoismul de care dădea dovadă. În schimb, ce mi-a plăcut la ea, a fost determinarea și ambiția de a-și îndeplini visele. Kate, de cealaltă parte, mi-a cucerit sufletul de la prima apariție, blândețea și bunătatea sa au fost copleșitoare, chiar și atunci când era vorba de o persoană pe care nu o cunoștea foarte bine. Mi-a fost ciudă pe ea, de câteva ori, și-mi venea să turbez când o vedeam că bate în retragere atunci când era vorba să obțină ceva sau să-și urmeze visurile, ducând lipsă de curajul pe care-l avea Tully. Într-un fel, cele două se temperau una pe cealaltă și se completau, totodată, cred că de aici a pornit și această prietenie frumoasă între ele, una atât de strânsă, că emoționează instant. Lecturile au fost cu suișuri și coborâșuri, acum mă enervam și mă umflam toată de supărare pentru unele acțiuni ale lor, ca-n minutele următoare să râd ca turbata sau să mă emoționez până la lacrimi. Am avut posibilitatea de a le urmări de-a lungul câtorva decenii, viețile lor luând drumuri diferite, dar totuși au păstrat prietenia, ceea ce m-a încântat. M-a determinat să mă gândesc la prietenia mea strânsă cu o fostă colegă de clasă, pe care am cunoscut-o în clasa întâi, care între timp mi-a devenit ca o sora și cu care leg o prietenie deja de 24 de ani, la care se vor adăuga mulți alții…

Poveștile țesute de autoare sunt create în așa măsură încât să atingă, și deși “Aleea cu licurici” și “Dincolo de stele” nu s-au clasat printre favoritele mele, au atins subiecte dintre cele mai diverse, printre care: abuzul fizic, dar și cel al substanțelor, abandonul, anturajul nepotrivit, impactul acestora asupra unei persoane, ca apoi să “îndulcească” pe cât mai mult posibil cu fiorii primei iubiri, legăturile de familie, relațiile de prietenie. N-au lipsit nici suferințele, pierderile, lacrimile și amăgirile, dramele adolescentine, răsturnările de situație și finaluri neașteptate… Nu pot să spun că nu mi-au plăcut volumele pentru că aș minți, “Aleea cu licurici” chiar mi-a plăcut, în ciuda faptului că Tully mă dispera uneori, iar pe Kate mi-aș fi dorit să o iau la palme, ca să prindă puțin curaj, în schimb “Dincolo de stele” mi s-a părut mai slab calitativ decât prima carte, poate și datorită dramelor adolecentine pe care eu nu le mai “gust” de la o vreme, vârsta, ce să și fac… Dar, per ansamblu, este o duologie bună, cum ziceam, cu diverse teme atinse, și chiar o recomand. Dacă pe mine nu m-a atins teribil pentru a mă determina să îi dau 5, nu înseamnă că la fel va fi și-n cazul altui cititor . Deci, dă-i o șansă, cine știe, poate pentru tine este exact ce trebuie…