”Oameni anxioși” de Fredrik Backman (recenzie)

• Titlul original: “Folk med angest”
• Autor: Fredrik Backman
• Data apariției:  2020
• Editura: Art
• Colecții/Serii: Musai
• Pagini: 464
• Traducător: Andreea Caleman

Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi “rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?

De când am văzut pentru prima dată pe contul Simonei cartea ”Oameni anxioși” a lui Fredrik Backman, ceva în mintea mea a început să se rotească tot mai mult, iar bucuria mea era tot mai mare, clar trebuia să fac cumva să pun mânuța pe ea cât mai curând posibil, mai ales că Roxi, de data aceasta, mi-a luat-o înainte și a citit cartea cu câteva zile înaintea mea. Am reușit să o obțin cu ajutorul celor de la Cartepedia și vreau să le mulțumesc din tot sufletul pe această cale, o găsiți pe site-ul lor aici. Dacă sunteți fani Backman, nu trebuie să vă scape această carte…

Între coperțile cărții descoperim povestea a opt personaje: un spărgător de bănci înarmat, care, lovit de panică, fuge de la locul faptei și încearcă să se ascundă de poliție, ajungând astfel într-un apartament tocmai când acesta era vizitat de potențiali cumpărători, un cuplu de lesbiene ce-și caută apartament pentru a-și putea trăi viața de familie, un cuplu de pensionari ce vânează locuințele scoase la vânzare pentru a le achizitiona și redecora, ulterior să le scoată la vânzare pentru a obtine un profit, o directoare de bancă cu mari probleme în ceea ce privește apropierea de alte persoane și multe alte frământări interioare, o bătrânică simpatică și un iepure. Deși par a fi normali și inofensivi, exceptând spărgătorul ce ajunge fără să vrea în apartamenul deschis spre vizionare, nu sunt chiar așa normali, au un singur lucru în comun unul cu celălalt: sunt frământați de anxietate, într-o anumită proporție, iar când sunt luați ostatici de către spărgător, fiecare dintre aceștia ajung să-și descarce sufletul și-și dezvăluie dramele personale.

Deși volumul nu debordează de acțiune, este extrem de profund, chiar am fost surprinsă de acest lucru. Obișnuită cu scrierile lui Backman, prevedeam că se va desfășura altfel povestea, însă nu a fost așa. La început mi s-a părut că merge greu lectura, aveam în față foarte multe paragrafe care cuprindeau descrierea personajului, analiza acțiunilor, dar și a trăirilor și sentimentelor sale, iar atunci mi s-au aprins beculețele, mi-am spus că sigur îmi coace autorul ceva spre final, așa cum am pățit cu toate operele sale. Chiar dacă au fost pagini unde am râs cu lacrimi, știam că spre final îmi va da dauna, era de așteptat din partea sa… Cu fiecare pagina parcursă, am avut posibilitatea de a aprofunda povestea personajelor și am rămas uluită de trăirile lor, temerile pe care le aveau, anxietatea cu care se luptau, frământările ce nu le mai dădeau pace gândurilor, dar și ușurarea simțită când au fost liniștiți de ceilalți. Am empatizat foarte mult cu fiecare în parte și poveștile lor de viață m-au emoționat până la lacrimi, unele de bucurie, altele de tristețe, nici nu mă așteptam la altceva din partea lui Backman.

Mi-aș dori să vă pot spune atâtea în ceea ce privește această carte, însă îmi doresc să o descoperiți și voi, este extrem de frumoasă, chiar dacă este încărcată de descrieri și analiză personală, pe alocuri mai trebuie citit și printre rânduri, dar este și încărcată de replici pline de umor, ce-ți trezesc zâmbetele la viață. Eu chiar așa am parcurs-o, cu un zâmbet larg pe față, ce se mai pleoștea din când în când, dar am și meditat mult asupra celor citite. Nu pot să spun că mi-a intrat la suflet atât de adânc precum ”Un bărbat pe nume Ove” sau ”Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”, cărți ce mi-au dat fatala anul trecut, însă ”Oameni anxioși” are și ea locul ei în sufletul meu… Fredrik Backman, fără doar și poate, este și va rămâne unul dintre autorii mei preferați și sunt extrem de nerăbdătoare să văd ce titlu de-al său se va mai traduce la editura Art în colecția Musai…

”Căci ăsta e rolul părinților – să fie umeri. Umeri pe care copiii să se urce când sunt mici, ca să vadă lumea, umeri pe care să stea când sunt mari, ca să poată atinge norii, umeri pe care să se sprijine când pașii le șovăie sau se clatină sub lovituri. Se bazează pe noi și asta e o responsabilitate uriașă, pentru că ei încă n-au înțeles că habar n-avem de nimic.”

”Lucru de neînțeles pentru fiii și rușinos pentru tați să recunoască este că, de fapt, nu ne dorim să-i vedem pe copiii noștri nici urmându-și propriile visuri, nici călcându-ne pe urme. Ci noi vrem să le călcăm pe urme, când ei ne urmează visurile.”

”Se pare că Dumnezeu râde de cei care își fac planuri. Dar se pare că nu ne învățăm minte niciodată.”

”A te îndrăgosti e un lucru magic, romantic, de nestăpânit. Dar a te îndrăgosti și a iubi sunt două lucruri diferite. Sau? Nu-i musai să fie? Nimeni nu are energie să fie naibii îndrăgostit tot timpul, ani la rând.”

”Când este îndrăgostit, nu te poți gândi la nimic altceva – uiți de prieteni, de job, uiți să-ți mănânci prânzul. Dacă am fi îndrăgostiți tot timpul, am muri de foame. A iubi înseamnă a fi îndrăgostit…din când în când. Înseamnă a te tempera un pic.”

”Îl iubești pe celălalt până când nu mai puteți trăi unui fără celălalt. Pe urmă, nici când nu mai iubești o vreme, tot nu mai poți trăi…fără celălalt.”

”Nu te îndrăgostești de un sex. Te îndrăgostești de un idiot sau o idioată.”

”Când ești copil, tânjești să fii om mare și să decizi singur totul, dar când ajungi la maturitate, îți dai seama că asta e partea cea mai grea. Că trebuie să ai tot timpul opinii, să decizi cu ce partid să votezi și ce tapet îți place, ce preferințe sexuale ai și care iaurt îți reflectă cel mai bine personalitatea. Să alegi și să fii ales de alții, clipă de clipă, tot timpul.”

”Nu putem schimba nimic, nici măcar oamenii, decât puțin câte puțin. Așa că ajutăm când avem posibilitatea. Îi salvăm pe cei pe care putem să-i salvăm. Facem ce putem. Apoi găsim o cale să ne convingem că e…de-ajuns, astfel încât să putem trăi cu propriile eșecuri fără să ne înecăm.”

”Corăbiile sunt mai în siguranță în port, dar nu pentru asta sunt făcute corăbiile.”

”Dumnezeu nu ne apără de cuțite” de asta ne-a dat semeni pe lume, ca să ne apărăm unii pe alții.”

”…singurătatea e precum foamea – nu bagi de seamă cât de înfometat ești până nu începi să mănânci.”

”…umorul e ultima linie de apărare a sufletului. Atâta timp cât râdem, suntem încă vii.”

”Asta e forța literaturii, să fie ca mici scrisori de dragoste între oameni care nu pot vorbi despre sentimentele proprii decât prin cuvintele altora.”