”Urgia și zorile” de Renee Ahdieh (recenzie)

• Titlu original: ”The Wrath and the Dawn”
• Autor: Renée Ahdieh
• Editura: Epica
• An apariție: 2016
• Pagini: 416
• Traducere de Iris Manuela Anghel

Într-un ţinut aflat sub domnia unui tânăr rege însetat de sânge, fiecare revărsat al zorilor sfâşie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un băiat de optsprezece ani, nu este altceva decât un monstru. În fiecare noapte, Khalid cere mâna unei fete, ca apoi, în fiecare dimineaţă, să curme viaţa noii lui mirese cu o frânghie de mătase. Când cea mai bună prietenă a Șeherezadei îi cade victimă lui Khalid, ea jură să se răzbune şi, în ciuda vârstei ei fragede, de doar şaisprezece ani, se oferă să-i devină mireasă califului din Khorasan. Șeherezada este hotărâtă nu doar să rămână în viaţă, ci şi să pună capăt, odată pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid.

Seară de seară, Șeherezada îl atrage în mrejele sale, ţesând poveşti încântătoare, ce-o ajută să mai trăiască încă o zi, deşi ştie prea bine că următorul răsărit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o întorsătură cu totul neaşteptată: Khalid nu este nicidecum aşa cum şi l-a imaginat ea. „Monstrul” este doar un tânăr cu sufletul sfâşiat de o suferinţă covârşitoare şi îndelungată. Iar Șeherezada descoperă, pe zi ce trece, că se îndrăgosteşte de el. Cum este posibil aşa ceva? Inima ei se dovedeşte, astfel, o trădătoare. Dar Șeherezada înţelege, încetul cu încetul, că nimic nu este aşa cum pare în palatul de marmură şi piatră al califului. Este hotărâtă să descopere tainele ce bântuie locul şi, în ciuda iubirii ei, este pregătită să-i ia viaţa lui Khalid în schimbul celor curmate de el.

Oare dragostea lor va supraviețui?

Nu eram complet străină de povestea Șeherezadei și a califului Khalid, țin minte că în copilărie citisem o parte din poveștile cuprinse în volumele ”O mie și una de nopți”, povești ce m-au purtat pe meleaguri arabe și m-au învăluit în belșug și magie. Știam că ”Urgia și zorile” este o repovestire a Șeherezadei și a califului, însă nu mă așteptam să fiu atât de captivată, să mă pierd complet în volum și cu greu să mă desprind, pur și simplu am fost absorbită de farmecul poveștii.

Se știe că suveranul din Khorasan, la ivirea zorilor, curmă viața proaspetei soții, fără pic de compasiune, astfel transformându-se într-un nemilos, iar Șeherezada ajunge să ocupe și ea poziția de soție a califului Khalid. Deși este mânată de dorința răzbunării, califul condamnându-i la moarte o prietenă dragă sufletului ei, a promis că se va răzbuna și va lua viața califului. Cu fiecare seară petrecută la palat, Șeherezada încearcă să-l învăluie pe Khalid în mrejele unei povești, astfel, la ivirea zorilor să-și asigure o nouă zi de supraviețuire. Este surprinsă, însă, când lucrurile iau o întorsătură neașteptată și Șazi ajunge să gândească altfel, să realizeze că monstrul nu este chiar așa monstru pe cum îl etichetează poporul și dorința răzbunării este înlocuită de dorința de a descoperi secretele califului, iar un mugure al iubirii dă semne de înflorire și planurile îi sunt date complet peste cap. Cine va izbuti? Iubirea sau răzbunarea?

M-am lăsat captivată de această lume cu fiecare pagină parcursă, cu sufletul la gură am urmărit fiecare mișcare a Șeherezadei, curioasă de ce va mai face în continuare. A reușit să mă farmece cu poveștile relatate seară de seară, stârnindu-mi dorința de a o vizita și seara următoare doar pentru a afla deznodământul. Este răpitoare, atât cu ajutorul cuvintelor, cât și cu al aspectului, de o frumusețe debordantă și o neînfricare ce te intimidează la prima înfruntare, isteață și cu un simț al umorului dezvoltat maxim, m-am îndrăgostit pe loc…Este decisă să-și ducă planul la sfârșit, până când sentimentul de iubire i se înfiripă în suflet și o determină să se îndoiască de dorințele sale. Datorită firii sale încăpățânate, dar și cu multe riscuri, reușește încet, încet să pătrundă în sufletul lui Khalid, dându-și seama ce fel de om este și că însușirile atribuite nu sunt chiar adevărate. Khalid este doar un simplu băiat, așa cum Șeherezada este o simplă fată, care a suferit încă din pruncie și a fost constrâns să fie martor la diverse acte de cruzime, dar și condamnat la judecăți nedrepte. La doar 18 ani, trebuie să conducă un întreg popor, sarcină destul de dificilă și trebuie să-și apere cea mai de preț comoară cu toate forțele posibile. I-am adorat pe fiecare în parte și m-am emoționat alături de ei foarte tare, cu o nouă dezvăluire sufletul meu se înmuia tot mai tare.

”Urgia și zorile” este o poveste fermecătoare, te poartă pe meleaguri necunoscute, îți răsfață privirea cu diverse pietre prețioase și bijuterii, veșminte dintre cele mai rafinate îți mângâie pielea, magia te învăluie fără să îți dai seama, iar nopțile îți dezvăluie secrete de mult ascunse, dar și o iubire pe cale să crească tot mai puternică. Atât de multe v-aș povesti, dar răpesc tot farmecul volumului, însă eu mă bucur enorm că am reușit să-l parcurg și abia aștept să mă reîntâlnesc cu Șeherezada, Khalid, Despina, Jalal, Tariq, Isra și Rahim în ”Trandafirul și hangerul”…

”Toate viețile noastre sunt pecetluite, sayyidi. Întrebarea e când se va întâmpla acest lucru. Iar eu aș mai vrea încă o zi.”

”Am învățat, de-a lungul timpului, că niciun individ nu prinde aripi și nu-și poate lua zborul fără dragostea celor din jur. Nu ne-am născut ca să trăim singuri. Cu cât o persoană își alungă mai mult semenii din preajmă, cu atât este mai evident că tânjește după iubirea lor.”

”Nu mai era cale de întors. Se topea în arome de santal și raze de soare. Timpul încetă să mai fie doar o simplă noțiune. Iar buzele i se contopiră într-o clipă cu ale lui. Erau dulci ca mierea. Și răcoroase ca apa proaspătă de izvor pentru un suflet însetat. Ca speranța tuturor zilelor de mâine. Când își înfipse degetele în părul lui ca să-l atragă mai aproape, el rămase fără suflare, știind, la fel de bine ca ea, că soarta le era pecetluită. Pentru totdeauna. În acest sărut. Un sărut care avea să schimbe totul.”

”Noi, femeile, facem parte dintr-o tagmă jalnică. Suntem destul de puternice ca să înfruntăm lumea cu mâinile goale, dar le permitem unor băieți caraghioși să ne facă de râs. Când îl vei întâlni pe cel care te va face să zâmbești cum n-ai mai zâmbit nicicând și să plângi cum n-ai mai plâns vreodată…nimic nu-ți va mai stăvili prăbușirea.”

”Știu să dragostea este fragilă. Și că este cu neputință să iubești pe cineva ca tine. O iubire ca asta îți conferă aceeași siguranță ca un stâlp năruit de care vrei să te agăți în timpul unei furtuni de nisip.”

”Oamenii se îndrăgostesc de răsăritul soarelui la fel de repede ca și de apusul lui. La fel ca un copil, care iubește într-o zi culoarea verde, ca să descopere a doua zi că preferă albastrul.”

”Ura…pedeapsa…sentința…răzbunarea… Nimic din toate astea nu va aduce înapoi ce-am pierdut. Nici mie. Nici ție. Tot ce avem acum este prezentul. Și speranța de a-l face mai frumos. Doar cu tine vreau să văd fiecare răsărit de soare.”