”Tronul de Cleștar” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”Throne of Glass”
• An apariție: 2013
• Editura: Rao
• Număr pagini: 512
• Traducere de Cristina Barbu

“O INIMĂ DE GHEAŢĂ. O VOINŢĂ DE FIER. FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU ASASINA.
FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU CELAENA SARDOTHIEN. FRUMOASĂ. UCIGĂTOARE. CU UN DESTIN MĂREŢ
În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă.
Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte – luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?“

Nici nu mai știu câte am auzit despre această serie, cred că nu era cont pe Instagram care să nu o laude, să o recomande, să vorbească despre personaje, iar eu eram ceva de genul: ”Hăăă…???”, mda, eu mereu le citesc după ce trece febra, se pare că asta mă caracterizează. Deși o vedeam foarte des, am evitat să citesc prea multe despre ea, întrucât îmi era teamă să nu-mi iau vreun spoiler, ceva, și să-mi strice toată bucuria. Am reușit să pun mânuța pe ”Tronul de Cleștar” cu ajutorul celor de la editura Rao, fiind primul volum ce dă numele acestei serii fantastice.

M-am lăsat răpită de Celaena Sardothien încă de la prima întâlnire cu ea, deși apariția nu a fost una care să mă dea pe spate, însă îmi promitea că voi avea parte de o aventură pe cinste urmărind-o. Cu o copilărie distrusă și o adolescență încărcată de crime, Celaena este cea mai bună și temută asasină din breaslă, însă a făcut cea mai mare greșeală posibilă: s-a lăsat prinsă, și acum, la vârsta de doar 18 ani, își ispășește pedeapsa în minele de sare din Endovier. Condamnarea ei poate lua sfârșit atunci când Căpitanul Gărzilor, Chaol Westfall, un tânăr în vârstă de doar 22 ani, îi propune un sacrificiu în schimbul libertății sale, libertate pe care o poate câștiga dacă va ieși învingătoare într-o competiție până la moarte, alături de alți asasini și hoți ai țării, devenind Campionul Regelui. Celaena a fost alegerea prințului moștenitor și-l va reprezenta în această luptă sângeroasă pentru putere, însă dacă va avea pierde sau va câștiga, va trebui să descoperiți voi. Își va obține libertatea mult visată sau nu?

Să fiu alături de Celaena în această competiție a fost…pfff, nici nu știu cum să vi-o descriu. Bănuiam eu că este o badass woman, o și vedeam cu cuțitele la înaintare, tăind tot în calea ei, ce să mai, să-i pună pe toți la respect, dar mi-a depășit orice așteptare. Sincer vă spun, că pornisem puțin sceptică la drum în ceea ce privește ”Tronul de Cleștar”, mă gândeam că iar e ridicat în slăvi pentru că toată lumea îl laudă și nimeni nu spune nimic nelalocul lui în ceea ce privește seria. Ei bine, mă bucur că nu m-am avântat prea tare și am fost foarte încântată când am realizat că povestea mă prinde și-mi și place enorm, îmi doream să citesc mai mult și mai mult, îmi era greu să mă despart de personaje la final de zi, iar dimineața mă trezeam cu gândul la ele, oare ce mai urmează să se întâmple, cum va evolua povestea. Sub fața de badass woman, arogantă, impertinentă, nemiloasă, vulgară pe care o afișează Celaena, am descoperit o femeie cu un trecut tulburător, ce a suferit foarte mult încă de când era copilă, a fost salvată și antrenată de Regele Asasinilor, ce nu i-a arătat niciun pic de milă în toată pregătirea ei, datorită lui a devenit ceea ce este acum, însă chiar și așa, sufletul ei este unul blând, dar și plin de cicatrici, este o persoană cu simțul umorului, până și în cele mai nepotrivite momente are replica la ea, este sarcastică și este extrem de afectoasă, extrem de inteligentă, este o bombonică de fată și-mi place personajul ei de nu mai pot, mă topesc de dragul ei. Cu fiecare pagină parcursă am îndrăgit-o tot mai mult, mi-a adus un zâmbet pe buze și m-a distrat copios, dar am și suferit alături de ea, m-am întristat și asudat în momente încărcate de tensiune. Ce mi-a plăcut cel mai tare a fost când o vedeam în acțiune, mișcările ei, că nici nu știu cum să le descriu, vi le-aș arăta dacă aș putea (fac și gesturi pe deasupra tastaturii, dar ce bine că nu mă vedeți…ha ha ha, pierderea voastră…)…se tranforma pur și simplu, din acea fată pură, devenea o sălbatică (cam ca mine când dau peste o carte bună…) și lupta până la epuizare, dădea tot ce avea mai bun din ea. A fost construită exact așa cum trebuie și evidențiată pe măsură, cu calități și defecte, acesta e și motivul pentru care am ajuns s-o iubesc, efectiv. Îmi este drag din suflet și de Chaol Westfall, toata acea reticență a lui, sobrietatea, zidul ridicat în jurul său, mi-au transmis că sub toate acelea se regăsește un bărbat puternic, sufletist și plin de iubire, deși nu vrea să lase să se vadă acest lucru. Poziția sa nu-i permite să fie nechibzuit în nicio ipostază și trebuie să fie mereu cu ochii în patru, chiar și în ceea ce o privește pe asasină, să nu se încreadă în ea în niciun moment, având în vedere trecutul ce se află în spatele ei…ce l-aș fi drăgălit puțin, au au au…atât de multe v-aș vorbi despre el, dar rămân la mine restul gândurilor, să vă mai las și vouă să descoperiți frumusețea acestor personaje și nu doar a lor.

Acțiunea volumul a fost foarte alertă, încărcată de dialoguri cu subînțeles, dar și umor, sarcasm și nu numai, scene de luptă au fost un deliciu, descrise de parcă m-aș fi aflat acolo și le vedeam pe viu, eram în poveste transpisă și trăiam fiecare mișcare cu sufletul la gură, când eu de fapt, transpiram pe canapea citind. Am reușit să mă pierd foarte ușor în acea lume și nici nu realizam când trecea timpul, am fost fascinată de lumea răufăcătorilor și a asasinilor, unii dintre ei extrem de cruzi, dar și de lumea de la curte, rochiile elegante și răpitoare, corsete încrustate cu fel și fel de pietre, fustele bufante, aspectul de prințesă, coafuri cu împletituri cu perle și mai știu eu ce alte mărgele (hai să fim serioase, fetelor, fiecare din noi și-ar fi dorit să fie prințesă măcar o dată, să poarte o astfel de rochie…). Printre atâția criminali și tâlhari, dar și avari pentru putere, am avut parte și de persoane sincere, aliați neașteptați, ce m-au emoționat cumplit cu gesturile lor și cu încrederea acordată, deși lucrurile erau de așa natură încât să te îndoiești de tot și toate. ”Tronul de Cleștar” a fost un volum ce m-a trecut prin atât de multe stări, m-am înfuriat la modul extrem, de-mi venea să-i tai pe toți și să-i spintec numai cu privirea, m-a și înduioșat, mi-a destăinut că în spatele unei persoane crude se poate regăsi un suflet nevinovat, însă jigodiile tot jigodii rămân, și au fost câteva, nu le dau nume că îîhhh… Acestea fiind spuse, primul volum al seriei ”Tronul de Cleștar” mi-a plăcut tare mult și sunt nerăbdătoare să descopăr și celelalte volume ale seriei, mai ales că în viitorul apropiat va apărea și al șaselea volum al seriei tradus la Rao, ”Turnul zorilor”.

”Nu, trebuia să-și amintească faptul că era o asasină, binecuvântată cu un chip frumos și o minte sclipitoare. Își spăla mâinile cu sânge și era la fel de probabil să îi taie gâtul atât cât și să îi ofere un cuvânt de alinare.”

”Curajul inimii este foarte rar. Lasă-l să te ghideze.”

”Îmi place muzica pentru că, atunci când o aud, eu…eu mă pierd în mine. Devin pustie și completă în același timp și pot simți întreg universul clocotind în jurul meu. Când cânt, eu nu…măcar pentru o clipă, nu distrug. Creez.”

”Cu fiecare zi ce trecea, el simțea barierele topindu-se. El permitea barierelor să se topească. Datorită râsului ei sincer, pentru că o găsise într-o după-amiază dormind cu fața pe o carte deschisă, pentru că el știa că ea putea câștiga.”

”Cu toții avem cicatrici. Ale mele se întâmplă să fie mai vizibile decât ale celorlați.”

”Tu poți fi altfel. Tu poți fi măreață. Mai măreață decât mine, decât oricare dintre noi. Tu poți ajunge la stele. Poți face orice dacă îndrăznești. Iar în adâncul tău o știi și tu. Asta este ceea ce te înspăimântă cel mai tare.”