”Slam. Din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover (recenzie)

• Titlul original: ”Slammed”
• An apariție: 2018
• Editura: Epica
• Colecția: EpicLove
• Număr pagini: 272
• Traducere de Cristina Buzoianu

După moartea neașteptată a tatălui ei, Layken, de optsprezece ani, rămâne singurul punct de sprijin atât pentru mama sa, cât și pentru fratele ei mai mic. Aparent, ea este puternică și plină de viață, dar, în sinea ei, simte cum își pierde speranța pe zi ce trece.
Apariția unui tânăr schimbă totul. Mutându-se în celălalt capăt al țării, Layken face cunoștință cu vecinul ei, de douăzeci și unu de ani, care are o pasiune uimitoare pentru poezia slam. În doar câteva zile, între ei se înfiripă sentimente puternice și, în sufletul lui Layken, speranța prinde un nou contur.
Dar, după o primă întâlnire plină de trăiri intense, soarta îi lovește în plin, când o dezvăluire șocantă pune capăt noii lor relații. Interacțiunile zilnice devin insuportabile, în timp ce ei se străduiesc să găsească un echilibru între sentimentele ce îi unesc şi secretele ce îi despart.

”Slam. Din dragoste pentru Layken” este cartea preferată scrisă de Colleen Hoover a Roxanei și este singura carte ce n-a mai găsit-o pe stoc pentru a mi-o dărui alături de celelalte, dacă nu era ea poate nici în zi de azi nu o descopeream pe Colleen…dar am rezolvat eu printr-o mică ”scăpare” online, un cadou de Paște anticipat din partea iubitului și…bang, am obținut cartea. Și mamă…ce carte…acum știu de ce e înnebunită Rox după Colleen și de ce mă tot dispera cu cărțile sale…poveștiile scrise de ea taie în carne vie, dar și mângăie, sunt valuri de emoție, iar ”Slam. Din dragoste pentru Layken” este una profundă și mi-a atins toate corzile sensibile și insensibile.

La doar șase luni după decesul neașteptat al tatălui său, Layken este nevoită să se mute, împreună cu fratele și mama sa într-un alt oraș, la celălalt capăt al țării. Se pare că este singura căreia nu-i priește schimbarea, întrucât fratele său, Kel, în vârstă de doar nouă ani, se simte ca acasă din prima zi și deja leagă prietenii. Acomodarea sa dă semne că s-ar putea transforma în ceva plăcut atunci când face cunoștință cu băiatul din vecini, Will, în vârstă de 21 de ani, mhmhmh…o bombonică de băiat din toate punctele de vedere. Toate bune și frumoase, dar doar pentru o perioadă scurtă de timp, când cei doi sunt puși în fața unei situații ce le dă viața complet peste cap și sunt nevoiți să-și stăpânească sentimentele. Mda, după ce a fost obligată să se mute din orașul natal și relația imposibilă cu băiatul din vecini, ai putea să spui că ”noul început” al lui Layken nu este unul chiar plăcut, însă cum va decurge povestea, eh…asta vă revine vouă să aflați 😉.

Povestea lui Layken poate fi povestea oricui a fost pus în fata unui nou început, indiferent de ce trecut lasă în urmă, și eu, personal, am înțeles-o foarte bine. Pierderea unui părinte este extrem de dureroasă, dar să mai fii și nevoită să te muți din locul natal, e ca un pumn în față, palma este prea blândă…din start ai pierdut de două ori, fără drept la discuție. Iar când observi că apare o mică speranță, că ai putea să faci în așa fel încât să-ți fie bine și să accepți schimbarea…bang, surpriză, stai, mă, că nu e chiar așa de simplu și îți mai este servită o lovitură. Pe cât de frumoasă a fost această poveste, pe atât a fost de tristă, a tăiat și a rupt, a mângâiat și a vindecat, a fost boală, dar și leac. Am râs și plâns în același timp (Doamne, ce bine că am fost singură acasă cât am citit-o, că de mă vedea al meu ar fi zis că sunt cu capul…nu că aș fi altfel…) și chiar îmi era dor de o poveste care să mă atingă până în măduva oaselor. M-a ridicat și m-a coborât, dar ce coborâre, că de fiecare dată a dat cu mine de pământ, nu alta, și nici bine nu-mi reveneam că reluam traseul…o cursă nebună. Ce mi-a plăcut enorm au fost poeziile slam, încărcate de esență și doar parcurgându-le realizam cât de multe schimbări resimte interpretul și cțt de mult se destăinutie prin acele versuri, versuri menite să te atingă, să-ți transmită toată bucuria, dar și suferința interpretului, prin poezii ajungi să-l cunoști pe el, dar și sentimentele sale, cele mai ascunse secrete.

Mi-am zis că după trei romane de-ale autoarei deja parcurse, sunt pregătită pentru un nou roman marca Colleen, dar adevărul este că niciodată nu voi fi pregătită pentru ea, lovește cumplit, exact în suflet. Am pornit cu gândul să citesc ”Slam. Din dragoste pentru Layken” pentru că era mai subțire decât celelalte cărți planificate, dar și așa subțire, tot m-a scuturat bine. A fost profundă, încărcată de schimbări, sentimente contradictorii și secrete, secrete menite să te zguduie din temelii și să te întrebi ce este prioritar în viața ta, dar și dovezi reale de prietenie, chiar dacă dunt proaspăt legate. Am mai spus-o și mă repet, Colleen Hoover scrie să te rănească, dar te și vindecă, și deși știu că-mi va frânge inima cu fiecare carte scrisă, nu am să mă satur să-i descopăr creațiile, așa că, Epica, nu știu ce magie faceți, dar traduceți si celelalte volume volume din serie, din câte m-a anunțat Goodreads-ul ar fi o trilogie, așa că, nu ne mai chinuiți, avem nevoie de mai mult din Layken și Will (în special Roxi 😊)…

”Regretele sunt neproductive. Înseamnă să te uiți înapoi, la un trecut pe care nu îl mai poți schimba. Să ai îndoieli în privința unor lucruri atunci când se întâmplă, poate preveni un viitor regret. Oamenii iau decizii pripite, bazându-se pe sentimente de moment. O relație înseamnă mult mai mult decât iubire.”

”Există trei întrebări cărora orice femeie trebuie să fie în stare să le răspundă cu da înainte de a-și lua angajamentul față de un bărbat. Dacă răspunzi cu nu la oricare dintre cele trei întrebări, trebuie să fugi mâncând pământul. Te tratează cu respect? Asta e prima întrebare. A doua e, dacă peste douăzeci de ani va fi la fel cum e acum, ți-ai mai dori să te măriți cu el? Și, în sfârșit, te motivează el să devii o persoană mai bună? Dacă găsești pe cineva cu care poți să răspunzi da la aceste trei întrebări, înseamnă că ai găsit un bărbat bun.”

”N-ar trebui să conteze ce cred alții despre cuvintele voastre. Când te afli pe scenă…expui o parte din sufletul tău. Așa ceva nu poate fi evaluat.”