“Cititoarea” de Traci Chee (recenzie)

De Loredana 😊

Titlul original: “The Reader (Sea of Ink and Gold)”

An publicatie: 2018

Editura: YoungArt

Numar pagini: 438

Traducator: Laura Ciobanu

“Sefia stie ce inseamna sa supravietuiesti. Dupa ce tatal ii e ucis cu brutalitate, tanara dispare in salbaticie impreuna cu matusa ei, Nin, care o invata sa vaneze si sa fure. Dar dupa ce Nin este rapita, Sefia ramane complet singura si niciuna dintre tehnicile de supravietuire invatate nu o pot ajuta sa dea de urma matusii ei. Singurul indiciu pe care il are este un obiect dreptunghiular straniu, despre care va afla ca este o carte, un lucru nemaipomenit intr-o societate neinstruita. Cu ajutorul cartii si al unui strain misterios (care are propriile secrete intunecate), Sefia porneste sa-si salveze matusa si sa-i pedepseasca pe cei responsabili de moartea tatalui ei.”

Nici nu stiu cu ce sa incep, sincer, ce sa va spun ca nu mi-a placut pentru ca mi-a placut absolut tot, nu a fost nimic ce sa nu-mi placa 😊.

Sunt un cover hunter si ma declar vinovata. Nu ma pot abtine sa nu ma las atrasa de coperta, iar coperta cartii “Cititoarea” a aprins toate luminitele in capul meu 😊. Iar titlul…ehh, cand auzi “Cititoarea”, clar zbori cu gandul la carti 😊 si eu cum sunt inebunita dupa ele, nu conteaza genul, nu ma pot abtine 😊.

Iar Julia (@carti_cu_colti) este vinovata pentru comoara asta. Datorita ei am pus mana pe ea la Bookfest, desi as fi pus mana pe toate…Doamne, Dumnezeule, ce era acolo…Anyway…a laudat-o tare mult si mi-am zis ca trebuie sa o am si eu 😊.

Recunosc, la inceput nu am fost atrasa deloc de carte, imi parea asa de ciudata, multe personaje ce nu aveau legatura intre ele, poveste peste poveste, un talmes – balmes in capul meu, de imi venea sa o las de tot si sa incep alta carte. Probabil am simtit asta si datorita faptului ca povestea este scrisa la persoana a treia, de aici si dificultatea de a ma conecta cu cartea.

Insa, intr-un anumit punct, mi s-a aprins un beculet si hopa…s-a facut lumina si a inceput sa ma captiveze, sa vreau mai mult si mai mult.

Asa imi crescuse o inima de nici nu va dati seama, cand am vazut ca ma prinde cartea. Imi parea rau seara ca trebuia sa o las din mana, eram dependenta de informatii si aveam atatea intrebari la care nu gaseam inca raspunsurile…eram prinsa total de povestea Sefiei, dar gandul ca ma asteapta pe canapea cand ma intorceam de la lucru ma consola putin 😊.

Eram super captivata de lectura, adoram cand imi era descris un anumit loc, iar cum cartea a venit cu harta la pachet, aveam posibilitatea sa ma plasez in spatiu si sa vizualizez totul mult mai usor, imaginatia mea isi facea de cap…ma simteam ca si cum eram cu ea (asemeni unei umbre) si cutreieram acele locuri, fascinata de-a dreptul 😊.

Ca sa nu mai spun in ce aventura pornisem alaturi de Sefia…din fata inocenta de la inceput, nesigura, s-a transformat intr-o adolescenta matura, curajoasa…o eroina 😊. Pornisem in aventura vietii mele, desi eram mereu in alerta si la un pas de pericol, cu riscuri peste riscuri, eram mega entuziasmata…

Cartea de debut este un roman fantastic ce prezinta pirati, asasini, hoti, magicieni, toti cuprinsi intr-o lume unde scrisul si cititul sunt interzise. Mai mare bucuria pe mine cand descopar un fantasy plin de mister, cu o lume unica, incarcat de aventura 😊.

“Dar cartile sunt obiecte ciudate. Te pot captiva, transporta, ba chiar transforma, daca esti norocos. Pana la urma insa, cartile – chiar si cele magice – sunt doar niste obiecte facute din hartie, clei si ata. Acesta era adevarul fundamental pe care cititorii il uitasera. Cat de vulnerabila e, de fapt, cartea.”

“Se spune ca frica se simte ca un gol in stomac, dar ea avu senzatia ca, de fapt, totul se destrama, ca si cum ceata s-ar fi imprastiat lasand-o in urma, singura, expusa, fara aparare, ca in mijlocul unui pustiu.”

“Intuneric si doua maini care se explorau cu blandete, alunecand in tacere peste incheieturi, peste degete si buricele lor, inregistrand cele mai mici detalii. Zambete ca niste raze de soare.”

“Viata inseamna mai mult decat sa fi tanara si frumoasa…sau fericita.”

“Uneori capeti ce-ti doresti. Si uneori iti doresti sa nu se fi intamplat asta.”

“Isi lipi gura de a ei, intai cu timidate, apoi, cand ea dadu sa se retraga, mai ferm, ca si cum apasarea buzelor lui ar fi putut-o face sa dea uitarii pret de o clipa suferinta, groaza, regretul.”

“…suntem liberi. Alegem ce vrem sa facem si cine vrem sa fim. Uneori trebuie sa te lupti din rasputeri pentru dreptul de a decide singur, dar merita.”

“Uneori gasesti lucruri pe care ti-ai dori sa nu le fi aflat. Pe care, uneori, ti-ai dori sa nu le fi gasit.”

Cartea care te determina sa iti privesti viata cu alti ochi “Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul” de Robin Sharma (recenzie)

De Loredana 😊

Titlul original: “The Secret Letters of The Monk Who Sold His Ferrari”

An publicatie: 2018

Editura: Act si Politon

Numar de pagini: 279

Traducere din limba engleza de: Romica Lixandru

“Nu conteaza unde mergi, conteaza cine devii.

Dupa o intalnire bizara cu unchiul sau disparut, Julian Mantle – un fost avocat de success disparut in Himalaya – Jonathan Landry se vede obligat sa calatoreasca prin toata lumea pentru a recupera scrisori si memento-uri care poarta secrete extraordinare pe care Julian le-a descoperit de-a lungul vietii. In aceasta calatorie remarcabila sunt incluse si vizite la o sala de tango din Buenos Aires, la catacombele bantuite ale Parisului, la turnurile stralucitoare din Shanghai si in desertul mistic al Sedonei.

< Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul> iti dezvaluie secretele pentru a-ti recastiga puterea personala, increderea in sine si a-ti trai visele neinfricat.”

Cartea “Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul” am vazut-o in urma cu ceva ani pe internet si inca de pe atunci mi-a ramas gandul la ea. Are un titlu ce mi s-a imprimat in minte datorita modelului de automobil “Ferrari”, dar si datorita substantivului “calugar” – total opuse daca stai sa le analizezi: “Ferrari” reprezinta luxul, pe cand “calugar” simplitatea.

Nu stiu cum sa exprim in cuvinte ce am simtit cand am vazut ca s-a retiparit (o tot cautam, insa nu mai era pe stoc nicaieri ☹) si parca editura Act si Politon imi citise gandurile, intrucat a venit cu propunerea de a-mi trimite o carte recomandata de ei alaturi de o carte dorita de mine. Tin sa le multumesc pe aceasta cale, datorita lor am descoperit o carte extraordinara 😊.

Mi-a crescut inima cand am primit coletul, iar cand l-am desfacut inima mi-a explodat de bucurie la momentul cand m-am vazut cu cartea in brate 😊.

Pe cat de mult mi-am dorit-o, pe atat de mult am fost de incantata de povestea lui Johathan.

Cred ca foarte multi ne regasim in acest personaj, eu, una, sigur m-am regasit foarte mult, iar citind cartea mi-au fost scoase in evidenta aspecte deja cunoscute foarte bine, dar pe care nu punem acentul suficient.

Alaturi de Jonathan am descoperit diverse persoane, provenite din culturi diferite, dar care au atat de multe lucruri in comun. Am avut ocazia sa vizitez foarte multe locuri si sa ma minunez de frumusetea acestora (asa v-as spune pe unde am cutreierat, dar imi e teama ca va dau vreun spoiler ☹, asa ca ar fi frumos sa descoperiti voi 😊).

In aceasta calatorie, m-am redescoperit 😊. Am invatat ca trebuie sa-mi infrang fricile si sa traiesc fiind o persoana mai buna, atat cu cei din jur, dar mai ales cu mine. Ca sa ajung acolo unde imi doresc, trebuie sa fac pasi marunti, sa avansez putin cate putin in fiecare zi, nu vine de-a gata si nici dintr-o data. Persoanele care te inconjoara nu sunt intotdeauna cele mai bune influente, insa trebuie sa inveti sa pastrezi aproape doar acele persoane care conteaza. Am descoperit care sunt cele mai mari bucurii ale vietii, cat de departe ne poate purta sentimentul iubirii, dar si ce valori trebuie sa transmit mai departe urmasilor mei.

Sa patrund in lumea atator culturi a fost o incantare si nu ma asteptam sa fiu atat de captivata.

Asa un sentiment de usurare am simtit la finalul cartii, devenisem toata zen…Nu tin minte sa mai fi citit vreo carte din acest gen cap-coada (am avut o tentativa in urma cu vreo 7-8 ani, dar dupa un sfert de carte, am renuntat ☹), este prima ce o duc la bun sfarsit si ma bucur enorm de mult ca am avut ocazia sa o citesc.

Este o carte din care ai foarte multe de invatat si de bagat la cap, iti raspunde la o multime de intrebari, te motiveaza si te ajuta sa te dezvolti cat mai armonios posibil.

Ar trebui citita de cat mai multe persoane, si de ce nu, ar putea fi inclusa si in programa scolara. Chiar mi-ar fi placut sa descopar o asemenea carte cand eram eleva si sa am un cadru didactic care sa ne indrume, sa ne invete tot ceea ce aceasta carte ne-a adus pe ale ei pagini.

Cu siguranta “Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul” nu va fi singura carte de acest gen pe care o citesc, mi s-a deschis apetitul dupa ce am parcurs-o.

“Unul dintre cele mai bune daruri pe care ni le putem face noua insine este sa ne debarasam de scuzele noastre.”

“Viata este o calatorie si lucrul care conteaza cel mai mult nu este castigul pe care-l obtii, ci persoana in care te transformi.”

“Majoritatea lucrurilor pe care le intelegem la ceilalti sunt doar niste aspecte superficiale.

Si e trist.

Dar nu este cel mai trist lucru dintre toate. Cel mai trist este ca de multe ori doar atat intelegem si despre noi insine: de multe ori, traim viata altuia, in loc sa o traim pe a noastra.”

“Atunci cand faci lucrurile de care te temi, sunt sanse mari ca viata sa nu mai fie la fel de inspaimantatoare pe termen lung.”

“Cea mai mica actiune este oricand mai buna decat cele mai indraznete intentii. Si rezultatele sunt intotdeauna mai graitoare decat vorbele.”

“Unul dintre cele mai mari secrete ale unei vieti frumos traite consta in desfasurarea unei munci care sa conteze.”

“Munca este un vehicul prin intermediul caruia ne putem gasi mai multe dintre darurile cu care am fost inzestrati, putem sa manifestam mai mult din potentialul nostru si putem sa-i ajutam pe ceilalti.”

“Banii ne dau libertatea de a lua dezicii cu privire la carierele noastre, la locul in care traim, la lucruri de felul asta. Ne dau libertatea sa ne petrecem timpul cu prietenii si familia. Ne permit sa ne bucuram de lucrurile simple. Dar oamenii cred ca banii se rezuma la lucrurile care pot fi cumparate, la ceea ce poate fi consumat.”

“Cu cat esti mai dependent de a avea, cu atat esti mai putin interest de a deveni. Adevarata fericire nu vine din acumularea de lucruri. Fericirea de durata apare atunci cand inveti cum sa savurezi placerile obisnuite.”

“Scopul vietii este sa iubesti. A iubi este un verb. Si trebuie sa fie centrul universului tau. Ar trebui sa puna-n miscare tot ce faci. Eu nu cred ca poti fi cu adevarat viu daca nu iubesti.”

“Cat de bine traiesti se reduce la cat de mult iubesti. Inima este mai inteleapta decat mintea. Onoreaz-o. Ai incredere in ea. Urmeaz-o.”

“Cerul din adancuri” de Adrienne Young (recenzie)

de Loredana 🙂

Titlul original: “Sky in the Deep”

An publicatie: 2018

Editura: Leda Edge

Numar pagini: 332

Traducere din limba engleza de Iulia Anania

“Curajoasa. Puternica. Apriga. Sigura.

Asa a fost educata Eelyn sa fie o luptatoare aska, una care ii uraste de moarte pe cei din clanul riki, cu care, din cinci in cinci ani, ai ei se razboiesc in timpul sezonului de lupta. Si viata i s-ar fi desfasurat normal, daca, in timpul unei batalii, n-ar fi descoperit ca Iri, fratele pe care il credea mort, lupta alaturi de dusmanii sai! In curand, Eelyn se vede aruncata in valtoarea unei lupte pe viata si pe moarte, iar intregul ei univers se rastoarna. Pentru ca, dintr-o data, va intelege ca iubirea poate sa rasara in locul urii si camaraderie in locul dusmaniei transmise din mosi-stramosi.”

Cartea “Cerul din adancuri” o vedeam tot mai des in lumea bookstagramului si era extrem de laudata, desi eu habar nu aveam despre ce era vorba in ea, eram foarte atrasa de coperta, mai exact de vikinga ilustrata pe coperta, iar in vizita facuta la Gaudeamus cand am zarit-o la raftul celor de la Leda Edge, am fost ceva de genul: “Hei! Uite cartea aia ce e tare laudata pe insta!” si hat…am luat-o in brate si la casa cu ea. 😊

A stat ceva timp in biblioteca (nu mult, comparative cu altele ☹) si nu eram prea horatata daca sa ma apuc de ea sau nu, aveam o mica reticenta…dar cum se poate observa, i-am cedat 😊.

Cartea m-a captivat de la prima pagina, am pornit impreuna in prima mea lupta, printre securi, sabii, cutite, sange peste tot, ce sa mai spun…un cadru cum nici nu stiu sa-l numesc…nemilos…

Eram inebunita, nu stiam ce se intampla cu mine, acum trebuia sa ma lupt, sa dau tot din mine, acum trebuia sa fiu cu ochii in patru si sa ma feresc sa nu ma raneasca alt razboinic, eram intr-o miscare continua (deci cat sport am facut citind cartea asta, nici nu va puteti imagina…sunt toata numai muschi 😊).

Am fost fascinata de personaje, de modul in care a fost descrisa lumea lor, clanurile vikingilor, obiceiurile, absolut tot a fost wow pentru mine. Mereu am fost atrasa de aspectul lor, emanau atat de multa putere, pareau a fi niste oameni vesnic impunatori, atat prin prezenta, cat si prin aspect.

Cum e vorba…esentele tari se afla in sticlute mici 😊. Asa a fost cartea pentru mine…o explozie, insa nu de miresme, ci de istorie si am fost foarte incantata 😊.

Cum poate sa iti schimbe viata complet o singura decizie si sa-ti dea viata peste cap, tot ceea ce stii si crezi in, cum iubirea izvoraste de unde nici nu te astepti, te maturizezi fara sa constientizezi, apoi esti pus in fata altor decizii de care depind intreaga ta viata.

Am fost intoarsa pe toate partile de poveste, iar ultimile aproximativ 100 de pagini le-am citit cu sufletul la gura si ochii inlacrimati. A fost incarcata de foarte multa emotie, nici nu ma asteptam, sincer…pe cat de dinamica a fost la inceput, pe atat de pasnica devenise spre final.

Eh, nu va ganditi ca nu am mai avut parte de dinamism, dar si acel dinamism era emotionant…

Suspinam cu cartea in mana in timp ce citeam, traiam alaturi de personaje, purtam luptele lor, atat cele interioare, cat si cele exterioare, luam parte la deciziile lor, iubeam in felul lor…eram prezenta in lumea lor.

O reala incantare sa citesc acest roman si sunt foarte bucuroasa ca nu a trebuit sa ma astepte prea mult in biblioteca 😊, chiar ar fi fost de-a dreptul pacat la asemenea poveste…

”Am adormit in sunetul rasuflarii lui, cu spatele ridicandu-i-se si coborand langa mine, ca fosnetul apei marii atunci cand saruta focul.”

“Ochii i-au coborat asupra gurii mele si fierbinteala din piept mi-a navalit in restul trupului, gasind toate locurile intunecate si ascunse si dandu-le foc.”

“Rasuflarea lui m-a atins.

Intr-un loc in care nu stiam ca puteam simti.

Intr-un loc care nici nu stiusem ca exista.”

“…el privea in sus spre mine cu aceeasi ochi mari, negri. Care semanau cu cerul noptii, dar fara de nicio stea. Si care pareau fara de fund sau sfarsit.

Furnicatura privirii lui imi alerga prin tot corpul, facandu-am sa tremur in clipa cand mi-am ridicat mana si mi-am intins degetele rasfirate spre el. S-a uitat la ea si a facut un pas mic spre mine, pana ce i-am simtit respiratia in palma.

Iar apoi a disparut.”

“…cand m-a sarutat din nou, clipele parca si-au incetinit curgerea. S-au dilatat si ne-au dat ragaz. I-am simtit trupul lipit de al meu, dazvaluind tot ce era intre noi, iar sufletul parca mi s-a desirat, doar pentru a se impleti apoi strans, strans de tot, cu al lui.”

“Dorinta ardea ca un infern pe fetele lor.”

“Am zambit, cu buzele apasate de urechea lui. Pentru ca el traia dupa poruncile inimii sale. Facea numai lucrurile in care credea.”

“Lucrurile nu stateau asa cum ar fi trebuit. Ca doua ceruri ale noptii pe un lac inghetat. Unul deasupra, privind in jos, iar altul privind in sus din adancuri.”

“Mi-am inchis din nou ochii, lasandu-mi capul sa se sprijine pe umarului lui si impletindu-mi degetele cu ale sale. Unindu-ne intr-un loc unde oamenii care fuseseram si oamenii care eram se potriveau.

Un loc unde eram impreuna.”

“Locul unde obisnuiai sa ma iubesti” de Helene N. (recenzie)

De Loredana 😊

An aparitie: 2019

Editura: Pavcon

Colectia: Preludio

Numar pagini: 258

“Întotdeauna este vorba despre un băiat și o fată.

Despre iubire, pasiune, dragoste fulminantă. Nici acum nu e altfel. Doar că… Băiatul nu este cine ai putea crede că este. Și nici fata… Și nici celelalte personaje…”

“Dar ce poate insemna o iubire?

Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta arte, cu alti oameni.” (Mircea Eliade)

Cartea a fost un cadou oferit de Ana Maria (autoarea) si ma bucur enorm de mult ca mi-a oferit ocazia de a-i descoperi una din povestile scrise.

Lectura m-a purtat cu gandul la filmele americane cu studenti, cu petreceri nebune, unde curge alcoolul in valuri…si mi l-a scos in drum pe Julian…

Ohh Julian, ce am mai suspinat eu din cauza ta…si ce ti-as mai fi dat cateva palme din cand in cand, nu doar tie, dar shh…nu trebuie sa spunem.

M-am conectat foarte repede cu povestea, totul a curs de la sine si nici nu realizam cand se scurgeau paginile, cartea se tot subtia. Nu o puteam lasa din mana, eram mega curioasa de ce urmeaza sa se intample mai departe.

Ca sa nu mai spun ca dupa ce parcursesem trei sfert din roman, mi-a dat dauna complet, cum nici nu ma asteptam, nu mai stiam ce era de viata mea, eram ceva de genul: “Ce? Ce-a fost aia? De unde pana unde? Pe bune???”…confuzie maxima. Chiar citisem de doua ori cateva pagini, sa fiu sigura ca am inteles ceea ce trebuia si sa ma conving ca asa s-au derulat evenimentele.

Romanul a fost o lectura usoara, m-am pierdut in el fara sa-mi dau seama. A avut o poveste atat de frumoasa, ce ascundea tot atat de multe secrete.

Daca acum imi venea sa impart palme in stanga si-n drepta, sa dau personajele cap in cap, sa le aranjez gandurile, ma aducea la disperare cateodata, in secunda urmatoare ma amuza teribil, ba chiar sa ma emotioneze maxim…pana cand m-a lasat cu gura cascata. Aveam momente cand imi venea sa-l iau de gat pe Julian, asa de tare ma enerva cu etichetatul lui asupra altora, dar asa de tare muream de drag cand era pus la punct 😊. Am iubit, am avut inima franta, am fost tradata…am trecut prin toate descoperind aceasta carte.

Nu ma asteptam sa ma loveasca chiar asa, dar ma incanta faptul ca s-a intamplat in felul acesta si ma bucur si mai mult ca Ana Maria mi-a incredintat gandurile ei.

Sunt foarte fericita ca m-ai ales sa-ti fiu una dintre cititoare si abia astept sa-ti descoper si celelalte povesti!

Iti multumesc, Ana Maria! 😊

“Dragostea adevarata inseamna ceva mai mult decat a te indragosti. Inseamna incredere, prietenie si loialitate si doar avandu-le pe cele trei impreuna, poti avea o dragoste pura si adevarata, nu?

I-am avut prietenia, inca de la inceput, cand l-am cunoscut in urma cu noua ani. I-am castigat increderea si mi-a fost loial, pana la bun sfarsit. Insa dragostea nu inseamna doar atat. Ea nu este doar incredere, prietenie si loialitate. Dragostea mai este si altceva, ce nimeni nu poate explica in cuvinte. Acel ceva care face fiecare relatie sa fie unica si speciala in felul ei. Acel ceva pe care eu obisnuiam sa il numesc <magie>.”

“Ii urmaresc ochii si vad lacrimile care ii ameninta chipul trist. Pana si stelele se cutremura, martorele momentului.”

“Nu stiu ce se intampla in acest moment cu mine, cu ea sau cu noi doi. Stiu doar ca, uneori, cel mai infricosator loc in care te poti afla este propria-ti minte, asa ca incerc sa stau cat mai departe de ea.”

” – Stii care-i locul unde obisnuiai sa ma iubesti? ma intreaba si inima mi se dezlipeste de piept. ma priveste intens si isi pune o mana pe pieptul meu, in dreptul inimii care abia mai bate.

Fix aici, Julian. Mi-ai distrus viata, dar m-ai facut si cea mai fericita femeie din lume. Agata-te de inima ta, continua. Simte-ma acolo. Iarta-ma. Iarta-te. Iubeste din nou si vei fi bine.”

“Inca aud muzica noastra in gand” de Agnes Martin – Lugand (recenzie)

De Loredana 😊

Titlul original: “J’ai toujours cette musique dans la tête”

An publicatie: 2018

Editura: Trei

Numar pagini: 349

Traducere din limba franceza de: Carmen Otilia Spanu

“O meditatie profunda asupra visurilor si ambitiilor fiecaruia dintre noi.

Yanis si Vera au tot ce le trebuie ca sa fie fericiti: se iubesc ca in prima zi si au trei copiii superbi. Singurul lucru ingrozitor este colaborarea tot mai problematica a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectura si fratele Verei. Ruptura dintre ei se produce in momentul in care Luc refuza o schimbare majora pe care Yanis o asteapta de mult. Sustinut de sotia sa si ajutat financiar de Tristan, un client aparut pe neasteptate si care il admira neconditionat, Yanis porneste pana la urma propria afacere.

Dar viata care parea un vis incepe sa capete o latura intunecata. Va putea Yanis sa scape de vartejul infernal care ameninta sa-l inghita, fara sa o implice si pe Vera? Va rezista relatia lor presiunilor celor din jur?”

Pe Agnes Martin – Lugand am descoperit-o citind duologia “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” si “Viata e usoara, nu-ti face griji”, carti de care m-am indragostit si ce m-au facut sa-mi doresc sa mai citesc si alte carti de-ale autoarei.

Nici cartea de fata nu m-a dezamagit…

A avut o poveste atat de frumoasa, m-am indragostit de Vera si Yanis de la primul capitol, formau perechea de vis, aveau familia ce oricine si-ar dori-o.

Mi-a fost foarte usor sa ma pierd in lectura, totul a decurs atat de lin, sa-i urmaresc era de dreptul o incantare.

Simteam o bucurie imensa cand le citeam dragostea si nu mai puteam de dragul lor.

Insa printre toate aceste lucruri minunate, au fost si momente cand simteam ca turbez…la propriu.

Unele actiuni simteam ca se joaca cu nervii mei, nu-mi venea sa cred ce citeam ,desi totul parea exact diferit.

Ca sa nu mai spun ca la ultimile 80 de pagini, s-a declansat furtuna in viata mea.

Asa o palma imi daduse, intuisem eu ca ceva este in neregula, dar nici chiar asa…

Eram socata de-a dreptul si cred ca daca as fi avut capacitatea sa ma teleportez in carte, jur ca as fi desfiintat pe cineva.

Pe cat de dulce a fost lectura la inceput, pe atat de piperata a devenit spre final…ceea ce mi s-a parut si mai interesant.

Cartea “Inca aud muzica noastra in gand” a fost asemenea unei tornade, m-a luat incet. Pot chiar spune ca m-a tachinat, nu mai stiam la un moment dat la ce sa ma astept, cand dintr-o data s-a dezlantuit nebunia, mi-a zdruncinat lumea…s-a jucat cu sufletul meu, sentimentele imi erau vraiste, ca sa nu mai spun de ganduri…

Nu-mi venea sa cred ce citeam, eram bulversata complet.

Romanul a fost cea mai frumoasa dovada de iubire posibila, in ciuda a tot ceea ce intervine intr-un cuplu, fie rau sau bun, iubirea mereu iese castigatoare…

“Inca aud muzica noastra in gand” a fost plina de iubire (exact pe gustul meu 😊), emotie, suspans, pe final a dus putin spre un thriller psihologic, ceea ce mi s-a parut foarte captivant si mi-a trezit interesul si mai mult…un deliciu 😊.

A reusit sa ma tina in priza si sa-mi demonstreze, inca o data, ca am nevoie sa mai citesc carti scrise de Agnes.

Cartea care se joaca cu mintea ta in cel mai pervers mod – “Prin ochii ei” de Sarah Pinborough (recenzie)

De Loredana 🙂

Titlul original: “Behing her eyes”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Buzz Books

Numar pagini: 411

Traducere din limba engleza de: Adriana Badescu

“Louise este o mama singura, secretara, prinsa in rutina de zi cu zi. Intr-una din rarele ei seri in oras, intalneste un barbat intr-un bar si imediat ies scantei. Desi pleaca dupa ce se saruta, e incantata ca in cele din urma a creat o legatura cu cineva.

Cand ajunge la serviciu luni, Louise il intalneste pe noul ei sef, David. Barbatul de la bar. Barbatul casatorit de la bar…care ii spune ca sarutul a fost o greseala teribila, dar care inca nu-si poate lua ochii de la ea.

Apoi Louise se ciocneste de Adele, care este noua in oras si are nevoie de o prietena. Dar se intampla ca tocmai ea sa fie casatorita cu David. Iar daca va inchipuiti ca stiti cum se va sfarsi aceasta poveste, mai ganditi-va, pentru ca <Prin ochii ei> nu seamana cu nici o alta carte pe care ati citit-o pana acum.

David si Adele par sa formeze cuplul perfect. Si atunci de ce este David atat de obsedat de control? Si de ce este Adele atat de speriata?

Pe masura ce Louise este atrasa de relatia cu David si Adele, ea ajunge sa-si puna tot mai multe intrebari sis a gaseasca tot mai putine raspunsuri. Singurul lucru clar este faptul ca ceva in acest mariaj este complet in neregula. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei – si cat de departe poate merge cineva ca sa-si protejeze secretele casniciei.”  

“Trei persoane pot pastra un secret, daca doua dintre ele sunt moarte” – Benjamin Franklin

Cu asemenea inceput, clar mi-a captat atentia :).

“Prin ochii ei” a fost primul roman ce l-am citit de la autoarea Sarah Pinborough si pot sa spun ca este, fara doar si poate, cel mai bun thriller citit pana in prezent dintre toate cele citite (sper doar sa nu fie ultimul cel mai bun…).

La inceput, lectura mi s-a parut atat de comica, chiar ma gandeam ca aduce mai mult a comedie romantica si nu a thriller, insa lucrurile s-au schimbat imediat ce mi-am facut aceasta impresie, autoarea a avut grija sa ma surprinda.

Cu fiecare pagina ce o citeam, eram tot mai uimita, captivata de-a dreptul de firul povestii, iar modul in care a fost povestita actiunea cartii a fost foarte interesant: erau capitole prezentate din perspectiva lui Adele, a lui Louise, dar si capitole din viata anterioara a lui Adele. Desi mi-a fost putin ciudat la inceput saltul de la persoana intai la persoana a treia, m-am obisnuit destul de repede cu mersul povestii.

Nici nu stiu cum sa descriu cartea, de teama sa nu dau vreun spoiler pentru ca nu-mi doresc deloc acest lucru.

Pe langa faptul ca s-a jucat cu mintea mea intr-un mod de-a dreptul pervers (alt cuvant chiar nu-mi vine in minte, pentru a descrie lectura mai bine, sincer…), fiecare pagina parcursa imi trezea tot mai multe intrebari, eram invaluita in ele precum buruienile in apa, cand ieseam la suprafata si ma luminam putin, puteam sa respir usurata, alta se infasura in picioarele mele si ma tragea inapoi…eram bulversata complet, nici nu mai stiam ce anume era real si ce nu…

Triunghiul amoros Adele – David – Louise este unul total diferit de cele intalnite de mine in lecturile trecute, este un triunghi amoros reinventat, foarte departe de cel clasic…Eram asemeni unei muste, foarte curioasa si bagareata, desi sinteam primejdia, m-am lasat prinsa in panza lor de paianjen si nu stiam cum sa o mai scot la capat sa scap.

Iubirea te determina sa faci foarte multe sacrifii, uneori sa ascunzi adevarul pentru a proteja persoana iubita, chiar sa simulezi fericirea pentru a nu-ti arata slabiciunea…te joaca pe degete dupa bunul ei plac.

Cartea a fost plina de intorsaturi de situatie, nimic nu era asa cum credeam, pastreaza permanent suspansul, foarte bine scrisa, tulburatoare…un roman care te acapareaza complet. Cand credeam ca nu ma mai poate suprinde nimic, zbang…mai imi servea una si ma lasa blocata de-a dreptul.

Creeaza dependenta, nu am putut sa il las din mana, voiam mai mult si mai mult sa aflu finalul. Fiecare personaj din lectura este important, dar si fiecare detaliu…trebuie sa fii cu ochii in patru pentru ca nu stii la ce sa te mai astepti.

Parerea mea este ca “Prin ochii ei” este thrillerul ce nu trebuie sa fie scapat de nimeni, citit de cat mai multa lume…este extrem de antrenant si convingator, cu un final pe care veci, neam, pururi nu ti-l poti imagina, dar mai sa-l ghicesti.

Chiar si acum ca va scriu aceste ganduri, mintea imi zboara la finalul romanului si tot nu-mi vine sa cred, sunt in stare de soc…

Sarah Pinborough a devenit noua mea obsesie! 🙂

“Fiecare ar trebui sa aiba dreptul la propriile secrete. Niciodata nu poti sa stii totul despre o persoana. Risti sa-nnebunesti daca incerci.”

“Drumul dragostei adevarate nu e niciodata lin.”

“Trecutul e la fel de efemer ca si viitorul – doar fum si oglinzi si chestii de perspectiva. Nu poti sa pui degetul pe el, nu-i asa?”

“In privinta sentimentelor, nu exista bine sau rau. Simti ceea ce simti si gata.”

“Sigur ca adevarata dragoste nu e niciodata simpla. Stiu asta mai bine decat oricine. Si totusi, cred in ea, sincer cred, chiar si dupa toate cate s-au intamplat. Uneori adevarata dragoste are nevoie de o mana de ajutor. Iar eu m-am priceput intotdeauna s-o ofer.”

“Adevarul si minciuna sunt doar chestiuni de perspectiva.”

“Uneori dragostea e atat de puternica, incat doboara totul in cale.”

“Ceva in apa” de Catherine Steadman (recenzie)

de Loredana 🙂

Titlul original: “Something in the water”

An publicatie: 2019

Editura: Nemira

Colectie: Armada

Numar pagini: 413

Traducere din limba engleza de Gabriel Pavel

“Daca ar trebui sa iei o singura decizie care sa-ti schimbe viata, ai face-o?

Erin este o realizatoare de filme documentare pe cale sa dea lovitura. Mark este un investitor bancar aratos, cu planuri mari. Cei doi pleaca in luna de miere pe insula tropicala Bora Bora, unde se bucura de soare, plaja si unul de celalalt.

Dar cand fac scuba diving in marea cristalina, gasesc ceva in apa…

Pot visele sa devina cosmaruri?

Deodata, cuplul are de luat o hotarare periculoasa: sa spuna adevarul sau sa pastreze secretul.

Pana la urma, doar ei stiu, deci ce rau ar face?

Decizia lor declanseaza, insa, evenimente devastatoare.

Te-ai intrebat vreodata cat iti ia sa sapi un mormant?”

Cartea “Ceva in apa” am vazut-o pentru prima data anul trecut pe Instagram, pe pagina de bookclub a actritei Reese Witherspoon, inca de atunci mi-a atras atentia si mi-am dorit-o enorm de mult.

Dorinta mi-a fost indeplinita anul acesta de cei de la Booknation, intrucat am castigat cartea in urma unui concurs organizat de acestia 😊.

Si mai mare mi-a fost bucuria cand m-am vazut cu cartea in mana, pe canapeaua mea confi…

Romanul m-a socat de la prima pagina, ca apoi sa ma ieie mai incet, mi-a prezentat personajele, am ajuns sa le cunosc…parea o lectura obisnuita.

Relatia dintre Mark si Erin imi parea una frumoasa, armonioasa, deosebita, acest cuplu perfect, doua persoane ce se iubesc enorm de mult, au tot ce si-au dorit, ca dintr-o data…bang…luna de miere sa le schimbe viata…

Adica, oricum iti schimba viata o vacanta in Bora Bora, dar nu ma asteptam sa le-o schimbe chiar atat de mult si sa aiba un asemenea impact.

Deci…decizii, decizii, decizii…

Din acel punct, cartea a devenit obsesie pentru mine, citeam si citeam, nu o puteam lasa din mana.

Ma macina curiozitatea, ma lovea panica, eram la o cotitura si nu mai stiam ce anume sa aleg sa fac…eram in pielea lui Erin si totul imi parea atat de…confuz, nesigur, dar si usor in acelasi timp.

Fiecare actiune ducea la altceva, parea perfecta la momentul gandirii, dar dupa ce se actiona, devenea mai complicata si toata acea perfectiune disparea, era asemeni unui carusel…cand credeai ca s-a terminat melodia, incepea urmatoarea si esti nevoit sa continui cursa.

L-am simtit eu si pe Mark, el asa tot aratos si destept…perfect…s-a jucat cu mintea mea pana la final…era prea perfect ca sa fie adevarat (vorba aia…).

Cartea nu-ti lasa impresia ca este un roman debut, este atat de bine scrisa, are un limbaj foarte uzual, erau chiar si expresii pe care le folosesc sau le aud zilnic (crea senzatia de familiar), personaje conturate perfect, actiune antrenanta, mister cu duiumul…un thriller psihologic pe masura.

Imi era foarte greu sa renunt la carte, nu o puteam lasa jos absolut deloc, ma prinsese intre randurile ei cu fiecare pagina citita…ca atunci cand mananci o cioco buna si nu te poti opri din mancat pana nu o dai gata (cum eu sunt fana numarul unu a tot ceea ce reprezinta “dulce”, alta comparatie nu mi-a venit in minte…😊).

Chiar daca de multe ori imi venea sa o iau la palme pe Erin, intrucat era oarba la unele aspecte si se lasa manipulata, vorbea panica din ea…imi venea sa o iau de umeri, sa o scutur putin si sa-I strig: “Revino-ti, femeie!!”, iar pe Mark…mama, ce l-as fi lovit unde il doare mai tare…tu, chipesule, ce-ti poate mintea…

Dar asa cum erau personajele, m-am indragostit de ele si mi-au demonstrat, inca o data, atat povestea lor, cat si individual, ca desi la exterior totul pare perfect, interiorul este plin de secrete, indoieli, nesiguranta…singuratate.

Fara doar si poate, autoarea Catherine Steadman si-a lasat amprenta in sufletul si mintea mea cu acest roman, voi fi cu ochii in patru si dupa urmatoarele creatii 😊.

“Nu poti fi ranit de lucruri de care nu stii.”

“Cateodata esti cainele si cateodata esti stalpul pe care se pisa cainele.”

“Cateodata, alegerile pe care le facem au o frumusete desavarsita.”

Gândește-te la un număr, de John Verdon

”Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit? Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare. Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.

Vreau să încep prin a-i mulțumi Mihaelei Motreanu (care este o devoratoare de cărți polițiste) pentru că mi-a recomandat această carte și pentru că a vorbit de fiecare dată atât de frumos și de însuflețit despre John Verdon, încât m-a convins să îi dau o sanșă. Și sunt atât de bucuroasă că am făcut-o! M-a atras și titlul, ”Gândește-te la un număr”, nu știu de ce, pentru că în viața mea nu mi-a plăcut niciodată să aleg un număr la întâmplare din orișicare motiv, însă acum am fost foarte intrigată de acest joc de cuvinte. Și coperta mi-a plăcut, fiind cât se poate de simplă și conținând doar niște numere, ceea ce sugerează și titlul (mi-ar fi plăcut totuși să fie un galben nu atât de aprins și de intens, însă nu trebuie să judecăm o carte după copertă). Apoi, a venit momentul descrierii să mă prindă în mrejele ei, descriere pe care ați citit-o și voi puțin mai sus. Dar asta nu e tot: ”Dacă cineva ţi-ar spune să te gândeşti la un număr, ştiu la ce număr te-ai gândi. Nu mă crezi! O să-ţi demonstrez. Gândeşte-te la orice număr până la o mie – primul număr care îţi vine în minte. Imaginează-ţi-l. Şi acum observă cât de bine îţi cunosc secretele. Deschide plicul mic.”

Abia acum, înainte să scriu această recenzie, am aflat că ”Gândește-te la un număr” este cartea de debut a autorului, iar acest lucru nu face decât să mă bucure și să mă incite, pentru că, Dumnezeule, dacă debutul este atâââââââââât de bun, atunci următoarele cărți trebuie să fie din ce în ce mai bune (și mi-a șoptit o păsărică cum că exact așa ar fi). Volumul doi, ”Închide ochii strâns”, este deja apărut la Editura Paladin și abia aștept să pun mâna pe el!

Imediat după ce am citit primul capitol, mi-am spus că îmi va fi al naibii de greu să mai las cartea asta din mână și chiar așa a și fost. Am lăsat-o doar pentru câteva momente, pentru că am mai avut și treburi, însă sunt bucuroasă că am avut o zi destul de ușoară și am putut să revin mereu la ea și să o dau gata până seara. Pur și simplu iubesc genul acesta de cărți, care te prind în mrejele lor încă de la început, care îți pun mintea la treabă și te fac să pleci în căutarea criminalului în serie, împreună cu detectivii…Care te fac să trăiești și să simți suspansul, adrenalina, teama, groaza, uimirea, furia și toate cele. Criminalul s-a jucat cu mintea mea, cu mintea victimelor, cu mintea polițiștilor și detectivilor, stând ascuns la vedere și râzând de toți. Modul lui de acțiune este unul șocant, de-a dreptul șocant…nu numai modul în care și-a ales victimele, dar și modul în care s-a jucat cu ele, modul în care le-a ucis, modul în care a lăsat urme și indicii care, aparent, nu duceau nicăieri. O minte bolnavă, perversă, care are, în schimb, o motivație puternică pentru a face aceste lucruri.

Personajele, în special detectivul Dave Gurney și soția sa, Madeleine, m-au cucerit prin felul lor de a fi, prin emoțiile și trăirile lor, chiar și prin neînțelegerile lor, prin durerile și temerile lor ascunse. Este de înțeles faptul că, atunci când ești un detectiv renumit și te duci până în pânzele albe în căutarea criminalior în serie, relația cu familia are de suferit. Teama, vinovăția, neputința sunt prezente la fiecare pas. Chiar și așa, cele două personaje reușesc să facă față și să treacă peste aceste obstacole, lucru care mi-a adus bucurie în suflet.

Recomand cu mare drag ”Gândește-te la un număr”, atât devoratorilor de cărți polișiste, crime și mister, cât și cititorilor care abia descoperă genul, pentru că este o carte cu de toate, de care nu te vei putea plictisi nici măcar o secundă. Cartea oferă crime macabre, jocuri (de cuvinte, dar și fapte) care te îngrozesc și te pun serios pe gânduri, psihologia crimei (și nu numai), suspans și mister cât cuprinde, răsturnări de situație inteligente, dar și fragmente din viața de zi cu zi, trăiri pe care le au și ”oamenii obișnuiți”, care te fac să îți dai seama cât de umane și de reale sunt personajele. Recomand, recomand, recomand! Și nu am exagerat deloc când am spus că este cea mai bună carte polițistă pe care am citit-o până în prezent! Citiți-o și convingeți-vă!

”Îndreaptă-ți atenția asupra locului înspre care mergi, asupra motivului pentru care te duci acolo.”

”Prima piedică în calea căutării noastre va fi presupunerea că deja ne cunoaștem pe noi înșine, că ne înțelegem motivațiile, că știm de ce avem anumite sentimente în legătură cu anumite situații și anumiți oameni din jurul nostru. Pentru a progresa, trebuie să fim mai deschiși la minte.”

”La început, ea nu zise nimic, dar pe chipui ei, Gurney văzu – văzu, citi, simți, nu știa pe ce cale ajunseseră la el emoțiile ei – un amestec de îngăduință și dragoste. Îngăduință, dragoste și o profundă ușurare că se întorsese acasă viu.”

”Poate că schimbările, dacă se petrec suficient de lent, de gradual, nu sunt sesizate întotdeauna de creier, până în momentul în care ating un punct critic.”

”El îi cercetă chipul. N-avea cuvinte să descrie ce vedea. Era de parcă toată strălucirea peisajului acoperit cu zăpadă se reflecta în expresia ei, iar toată strălucirea expresiei ei se reflecta în peisaj.”

”Ființele omenești sunt pline de conflicte interioare. Ele ne modelează relațiile, ne creează frustrările, ne distrug viețile. Cel mai simplu conflict este acela dintre felul în care ne percepem pe noi înșine și felul în care ne percep ceilalți.”

”Fantezia sa legată de control include și faptul că el este cel care ia toate hotărârile – că el este cel atotputernic și că nimeni nu are putere asupra lui. Cea mai bună cale de a destabiliza o minte de felul ăsta este să-i sugerezi că e posibil să acționeze exact cum ți-ai dorit tu. Înfruntă-l, și te va ucide, imploră-l să-ți cruțe viața, și te va ucide. Dar dacă-i spui că vrei să facă exact ceea ce e pe cale să facă, totul sare în aer.”

Cartea care te va vraji – “Blestemul marii” de Shea Ernshaw (recenzie)

De Loredana 😊

Titlul original: “The Wicked Deep”

An publicatie: 2018

Editura: Leda Edge

Numar pagini: 313

Traducator: Iordana Ferent si Stefan Ferent

“Un oras ascuns in ceata. O fata cu multe secrete. Un port in care moartea loveste fara gres.

Bine ati venit in orasul blestemat Sparrow!

Cu doua sute de ani in urma, trei surori au fost condamnate la moarte pentru vrajitorie. Cu pietre legate de glezne, fetele au fost aruncate in ocean si lasate sa se inece. Acum, in fiecare vara, Marguerite, Aurora si Hazel Swan se intorc in oras si ucid fara mila. An de an, trei baieti isi gasesc pieirea in adancuri, atrasi de farmecul ravasitor al misterioaselor surori.

Penny Talbot locuieste impreuna cu mama ei pe o insula din apropiere de Sparrow si are in grija batranul far. In mod surprinzator, adolescenta cuminte si retrasa stie o multimer de lucruri despre napasta care s-a abatut asupra micii asezari in urma cu doua secole si a descoperit chiar si metoda prin care Marguerite, Aurora si Hazel pot fi oprite.

Totul se complica atunci cand in orasul blestemat soseste Bo Carter, un tanar fermecator, dar plin de secrete, pe care insa nu e gata sa le dezvaluie. Incetul cu incetul, baiatul va cadea in mrejele surorilor Swan, iar Penny va fi silita sa faca o alegere cumplita: sa se salveze sau sa il salveze pe Bo?”

Am auzit foarte multe despre aceasta carte si am inceput sa o vad tot mai des pe bookstagram, asa ca, atunci cand ochisorii mei au zarit-o la Gaudeamus in Timisoara, nu am mai stat pe ganduri si am “adoptat-o”.

Chiar de la coperta mi-a captat atentia, ca sa nu mai spun titlul…“Blestemul marii” 😊

Cand am vazut-o prima oara, m-a dus cu gandul la sirene si al lor cantec ce fura mintile marinarilor, atragandu-i in lumea lor si credeam ca va fi o carte cu si despre sirene.

Doar ca in lectura prezenta, nu sunt sirene, ci trei surori ce au fost ucise in urma cu doua secole, fiind banuite de acte de vrajitorie.

Am intrat destul de repede in firul povestii, se citeste foarte usor si m-a captivat de la inceput, nici nu am realizat cand m-am apropiat de mijlocul cartii, ma atragea ca o vraja, era menita sa imi ieie mintile…

Ce mi s-a parut interesant si clar m-a facut sa fiu si mai prinsa de carte, a fost structura capitolelor – acum eram in prezent si-mi erau relatate intamplarile, ca in urmatorul sa fiu teleportata in trecut (imi erau clarificate unele aspect, ca sa pot face legatura cu prezentul, descopeream misterul putin cate putin).

Ultimile 30 de pagini mi-au dat palme peste palme, deci m-au socat complet, in veci nu mi-as fi imaginal asa ceva, poate doar sa fi dat cu presupusul, dar nici asta, intrucat eu banuiam cu totul altceva…m-a intors la 180 de grade.

Finalul a fost unul dintre cele mai emotionante, nu m-am asteptat sa fie chia rasa, insa m-am bucurat ca s-a intamplat in acel mod.

Cartea a avut foarte mult suspans, eram ca pe ace, voiam sa descopar tot mai mult, insa detaliile imi erau servite cu portia. Sacrificiul in numele iubirii cred ca a fost elementul care m-a atins cel mai mult si datorita lui am reusit sa ma pierd intre randuri.

Am iubit absolut totul la aceasta carte: scriitura, amplasamentul, atmosfera, personajele, misterul, povestea 😊. Cu greu imi ridicam nasul din carte…

Shea Ernshaw, voi sta cu ochii pe tine!

 “Dragostea e ca o vrajitoare – vicleana si salbatica.”

“…dragostea este cea mai grava forma de nebunie.”

“ – Cum ai stiut ca esti indragostita?

 Aveam impresia sa ma scufund. Ca si cum te-ai ineca, dar nu are importanta, pentru ca nu mai ai nevoie de aer, ci doar de cealalta persoana.”

“Moartea nu este un foc, moartea este o senzatie de frig atat de cumplita, ca se simte ca si cum ti s-ar scoate pielea de pe oase.”

Dacă fug, de Terri Blackstock

Brent Pace, treizeci de ani, a fost găsit ucis în propria casă. Surse din cadrul departamentului de poliție din Shreveport susțin că bărbatul a fost înjunghiat de șase ori și că era mort de câteva ore când a fost găsit. Poliția o caută pe Casey Cox,  prietenă cu Brent, care ar putea avea informații despre acest caz. Casey știe adevărul, dar adevărul nu o va elibera de fantomele trecutului. Iar acum, toate indiciile o leagă de crimă. Trebuie să dispară înainte de a fi arestată… sau mai rau decât atât. Adevărul oricum nu mai contează.  Dar care este adevărul? Această întrebare îl macină pe Dylan Roberts, veteran de război din Divizia Armata de Investigații Criminalistice, angajat acum să o gasească pe Casey. Sindromul de stres posttraumatic l-a afectat după întoarcerea din Afghanistan, dar găsirea și aducerea lui Casey înapoi îl poate reabilita. Pe măsură ce investighează crima și se află pe urmele principalei suspecte, își dă seama că lucrurile nu se leagă. Dar dacă ea nu este vinovată, atunci de ce a fugit?  Cercetarea trecutului ei și găsirea unei probe care să o incrimineze vor scoate la iveală lucruri interesante si surprinzătoare.

Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost coperta (nu se vede în poză, însă se vede semnul de carte, identic cu coperta). Iubesc ploaia, în special ploaia de vară, iubesc să fac poze la geamuri cu picături de apă, dar și la cer. Apoi, a urmat ca titlul să îmi facă cu ochiul…”Dacă fug”…ce se va întâmpla dacă fug? Și de ce să fug? Și așa am ajuns să citesc și descrierea, pe care ați citit-o și voi puțin mai sus. Le mulțumesc celor de la Act și Politon pentru generozitatea de a-mi oferi această carte (și alte două cărți, ”Fata de la Savoy” și ”Trei cuvinte magice”, pe care abia aștept să le citesc). Pe site-ul lor găsiți o mare varietate de cărți, de la dezvoltare personală/profesională, la thrillere și cărți de dragoste, atât în format fizic, cât și audiobook-uri.

Când am început să citesc, primul capitol mi-a stârnit și mai tare curiozitatea, acesta începând cu crima…sau, mai bine zis, cu fuga de la locul crimei. Un prim lucru care mi-a plăcut a fost faptul că s-a pus accentul foarte mult pe sentimentele personajelor și pe personalitatea lor. Am îndrăgit-o pe Casey încă de la prima pagină, cu toate că a fost pusă într-o lumină proastă atunci când a fugit de la locul crimei. O fată care a suferit încă din copilărie și care nu a putut trece peste moartea unei persoane dragi, o fată care nu mai crede în oamenii legii, o fată căreia îi place mai mult să asculte, decât să vorbească, o fată pe care toți prietenii o îndrăgeau. O fată care este capabilă să își pună propria viață în pericol pentru a ajuta alte persoane. L-am îndrăgit și pe Dylan, cu toate că el fusese angajat să o găsească pe Casey și să o predea poliției. Un fost soldat care nu poate trece peste moartea camarazilor, un băiat care are coșmaruri în fiecare noapte și care încearcă să își ia cumva viața de la capăt. Două personaje total diferite, care nu s-au cunoscut niciodată, însă care au multe lucruri în comun. Care sunt aceste lucruri? Puneți mâna pe care și veți fi plăcut surprinși, vă garantez!

Structura acțiunii este un alt lucru care mi-a plăcut la această carte. Mai exact, acțiunea este împărțită pe capitole, unul din perspectiva lui Casey și unul din perspectiva lui Dylan. Și la sfârșitul fiecărui capitol, se află doza aia mică de suspans, care te face să vrei să mai citești un capitol, și încă unul, și încă unul, până când te trezești că ai ajuns la final! Și ce final…

Am stat cu sufletul la gură de la început până la sfârșit, am trăit și simțit traumele și fricile personajelor, am căutat dreptatea și m-am înfuriat, am sperat ca cei vinovați să plătească pentru faptele lor și să nu scape basma curată, am vrut să omor câteva personaje, am râs pe alocuri, am plâns, am simțit noduri în gât și goluri în stomac…Și acum simt. Și voi mai simți, până când voi afla cum se termină povestea lui Casey și Dylan, întrucât ”Dacă fug” a fost doar primul volum dintr-o serie de thrillere foarte captivantă. De asemenea, autoarea atinge subiectul credinței în Dumnezeu, lucru care m-a făcut să îmi recapăt speranța. Recomand cartea atât iubitorilor de thrillere sau de cărți polițiste, cât și celor care doresc să iasă din zona de confort și să descopere o poveste care îi va marca.

”Merită să-ți iei astfel piatra de pe inimă? Nu, nu merită. Prefer să port eu suferința, decât să-i las pe ei s-o facă.”

„La miezul nopții, când viața pare atât de lipsită de speranță, eu aleg speranța. Am reușit să dorm apoi toată noaptea.”

”Și acum zâmbesc, și buzele mi se mișcă în ritmul unei melodii tăcute, ca și cum mintea mea ar fi mulțumită și preocupată. Nimeni nu pare să observe falsitatea expresiei mele faciale sau tornada de gânduri furioase din capul meu. Nimeni nu mă vede cu adevărat.”

„Asta e povestea vieții mele de militar. Te trimit în locuri în care bombele explodează la fiecare pas, făcându-ți prietenii bucăți sub ochii tăi. Apoi te pedepsesc pentru că nu-ți poți scoate din minte chestia asta.”

”Domnul ne aduce câteodată necazuri în viață, ca să ne facă mai profunzi, spune Miss Lucy. E unul din aceste momente.”

„O să stau cu fruntea plecată până când o să am curaj să ridic capul.”