Prințesa Theodosia a fost prizonieră în propria-i țară timp de un deceniu. Poreclită Prințesa de cenușă, a îndurat abuzuri și batjocuri neîncetate din partea Kaiserului și a curții lui. Dar, chiar și purtând coroana de cenușă, în venele moștenitoarei de drept a coroanei Astreei curge focul. Iar dacă a învăţat un singur lucru de la mama ei, acela este că reginele nu se lasă intimidate niciodată. Acum liberă și susținută de o armată de rebeli, Theo trebuie să-și elibereze poporul subjugat și să înfrunte un dușman nou și înfiorător: noua Împărăteasă. Înzestrată cu un tip de magie pe care nimeni nu o înțelege, e hotărâtă să mistuie în foc pe oricine și orice i-ar sta în cale. Puterea stranie a Împărătesei crește pe zi ce trece și, avându-l acum ostatic pe prințul Søren, miza e mai mare ca niciodată. Theo trebuie să învețe să-și accepte propria putere pentru a avea sorți de izbândă împotriva fetei pe care cândva o considera sora ei de suflet.
Și uite că am ajuns la finalul trilogiei ”Prințesa de Cenușă”, mult așteptatul deznodământ. După ce am finalizat volumul doi al seriei, ”Lady Smoke”, despre care am scris pe blog aici, n-am mai avut stare până la traducerea ultimului volum, iar acum că l-am finalizat, gata seria și sunt încercată de un sentiment de tristețe. Sunt nevoită să mă despart de personaje, dar mă și bucur pentru că mi-a fost dezvăluit deznodământul, așa nu-mi mai fac diverse filme în ce privește acțiunea.
Se pare că drumul Theodosiei este îndreptat spre locul în care a fost ținută prizonieră timp de 10 ani, vreme în care a fost prezentată drept tropeu, dar și brăzdată de cicatrici interioare și exterioare. De data aceasta, drumul întoarcerii oferă și răzbunare, este susținută și de o armată de rebeli, având posibilitatea de a readuce bunăstare poporului său, popor ce a fost ținut sub sclavie și exploatat la maxim. Va fi pusă în fața unor decizii greu de luat, de a stabili strategii, iar cea mai dificilă sarcină este de a-și găsi curajul necesar pentru a-și înfrunta dușmanul, care cândva a fost sora ei de suflet.
Acest mult așteptat volum a fost o bucurie pentru sufletul meu, dar și o micuță dezamăgire, pentru că mi-aș fi dorit puțin mai mult. Am avut senzația că acțiunea nu a fost la fel de intensă ca în volumele precedente, posibil cum au trecut atâtea luni între volume, să mă înșel eu. Acțiunea a fost mai lentă, parcă a bătut pasul pe loc în unele momente, iar zvâcurile tânjite de mine au apărut abia la ultimele 100 de pagini, ceea ce m-a descumpănit puțin. Poate am început să fiu mai critică și să am pretenții comparativ cu celelalte titluri ale trilogiei și probabil dacă le-aș reciti, poate le-aș privi altfel. Îmi era dor să mă reîntâlnesc cu personajele, chiar dacă pe unele dintre ele nu le-am putut înghiți absolut deloc, pe Cress am avut-o la suflet în primul volum, apoi am eliminat-o din inima mea complet, deși aveam momente când îi înțelegeam acțiunile, Blaise a crescut și a scăzut în ochii mei cu fiecare volum în parte și, de asemenea, am avut episoade când îl compătimeam, sincer, iar de aparițiile lui Theo, Soren, Artemisia, Erik și Horen m-am bucurat la maxim. I-am îndrăgit de la primele întâlniri și i-am urmărit cu sufletul la gură de-a lungul capitolelor, curioasă de cum va evolua povestea fiecăruia în parte.
Per total, este o serie interesantă, deși acțiunea se dezmorțește așa cum trebuie în ultimul sfert de volum (și dacă nu mă lasă memoria, cam același procedeu a fost și-n volumele anterioare…), are scene de luptă, comploturi, trădări, personaje dominate de nesiguranță, dar care-și găsesc puterea de a-și înfrunta temerile și de a lupta pentru ceea ce-și doresc, frumoase relații de prietenie, dar și povești de dragoste. Recomand seria cu tot dragul, mai ales adolescenților împătimiți ai genului fantasy, este o serie ușoară, se parcurge foarte repede, și reușește să te prindă în mrejele sale, determinându-te să-ți dorești să afli ce se va mai întâmpla în continuare. Nu pot decât să mă bucur că am avut oportunitatea de a descoperi această serie și pentru acest lucru vreau să le mulțumesc celor de la Storia Books pentru exemplarul oferit, pe site-ul lor găsiți volumele seriei aici😊.
Titlul original: ”Pogingen iets van het leven te maken”
Autor: Hendrik Groen
Editura: Art
Colecții: Musai
An apariție: 2018
Pagini: 504
Traducător: Gheorghe Nicolaescu
Un bestseller internațional în spiritul romanului “Un bărbat pe nume Ove”
Cine e Hendrik Groen? Să fie într-adevăr un octogenar respectabil? Un avertizor de integritate al căminelor de bătrâni din Amsterdam? Sau poate în spatele acestui pseudonim se ascunde un faimos scriitor de limbă neerlandeză. Nimeni nu știe cine e misteriosul Hendrik Groen, ori cât adevăr există în scrierile sale, însă formidabilul succes de care s-a bucurat – a fost tradus în peste treizeci și trei de limbi – l-a făcut să-și continue demersul început pe site-ul revistei Torpedo cu un nou volum în care pune sub lupă un an din viața atașantului personaj. Iată ce spune despre romanele lui: „Nu există nici o frază mincinoasă, însă nu toate cuvintele sunt adevărate.“
Hendrik Groen are 83 de ani, locuiește într-un cămin din Amsterdam și nu poate să sufere bătrânii. Mai exact, detestă smiorcăielile și văicărelile, nelipsitele discuții despre boli și beteșuguri și veșnicele povești despre vremurile de odinioară cu care vin aceștia la pachet. Slavă Domnului, nu toată lumea din cămin e atât de plictisitoare! E suficient să se mai găsească câțiva bătrânei cu un spirit la fel de tânăr ca al lui Hendrik pentru ca clubul Badanumo („Bătrân, dar nu mort“) să ia naștere. Împreună, membrii clubului organizează diverse ieșiri (de la campionate de petancă la ateliere de gătit), perseverează în lupta lor împotriva conducerii căminului, se străduiesc să nu piardă contactul cu „lumea civilizată“ din afara căminului, formează un front comun în fața pesimismului și-a suflului morții care îi înconjoară și încearcă, pe cât se poate, să se bucure de viață.
Dincolo de situațiile comice și comentariile sarcastice se întrezăresc multe amintiri dureroase și răni necicatrizate. Însă, cu luciditate și demnitate, într-un stil lejer și printr-o scriitură simplă, Hendrik Groen ne livrează o înduioșătoare lecție de optimism adresată generațiilor de orice vârstă.
Când mi-au căzut ochișorii pe carte, am fost atrasă în primul rând de bătrânelul ilustrat pe copertă, ca apoi să observ titlul și să fiu purtată cu gândul la Ove și la Herra din “Femeia la 1000 grade”, atât mi-a trebuit ca să fiu determinată să obțin cartea. Am reușit să o aduc alături celor doi bătrânei menționați mai sus, cu ajutorul celor de la Cartepedia, au fost super drăguți și mi-au oferit un exemplar al cărții “Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani și 1/4”, le și mulțumesc din suflet pe această cale, o găsiți și voi pe site-ul lor aici.
Așa cum spune și titlul, Hendrik Groen are 83 de ani și un sfert, locuiește într-un cămin de bătrâni și și-a propus ca începând cu 1 ianuarie să țină un jurnal, în care menționează cum se dezfășoară o zi din viața sa și nu numai. Deși el este un bătrânel, nu poate suferi bătrânii, mai ales pe cei ce mereu își plâng de milă, vorbesc doar despre bolile cu care s-au pricopsit sau pur și simplu trăiesc încă în trecut și nu sunt capabili să se bucure de momentele prezentului. Din fericire pentru el, nu toți colegii din căminul său sunt așa, iar împreuna cei cu care i se aseamănă, au luat decizia de a înființa grupul “Bătrân, dar nu mort”, grup în cadrul căruia organizează diverse ieșiri, luptă împotriva pesimismului și a gândurilor privind moartea, încercând pe cât posibil să se bucure de viață (zilele ce le-au mai rămas până vor dispărea de pe pământ).
Deși Hendrik reușește să surprindă numeroase situații comice, dialoguri sarcastice și activități care mai de care mai distractive, printre rândurile iscălite de el se regăsește și tristețea, amintiri dintre cele mai dureroase și răni ce cu greu s-au vindecat, dar care au lăsat în urma lor cicatrici. În ciuda tuturor durerilor suferite, Hendrik ne oferă o adevărată lectie de optimism și ne învață că nu trebuie să vedem bătrânețea ca pe ceva tragic, întrucât ne putem bucura de orice indiferent de vârstă.
De foarte multe ori gândul mi-a zburat la bunicii mei și nu doar o dată am avut impulsul de a-i tot suna, să-i aud măcar câteva clipe, deși doar ce vorbisem cu ei. Hendrik a reușit să susprindă o realitate dureroasă și tristă, dar a încercat să o trateze cât mai distractive posibil. Să-l urmăresc zi de zi a fost o reală încântare pentru mine, prietenii săi s-au dovedit a fi la fel de plini de viață în ciuda vârstei înaintate pe care o au și a bolilor cu care sunt nevoiți să trăiască, însă nu le-au dat așa mare importanță și s-au bucurat de orice le-a oferit viața. Am avut momente când am râs de m-a durut burta, dar și momente când m-am emotionat până la lacrimi, am suferit alături de el si prietenii săi, orice necaz sau durere îi încerca, le-am simțit și eu…Parcurgând jurnalul lui Hendrik, mi-am facut idee de cum e viața persoanelor într-un cămin de bătrâni și am încercat să mă pun și-n locul lor, realizând că este uneori tare tristă, nu primesc atenția necesară, sunt tratați ca și cantitate perisabilă, ceea ce e de-a dreptul cumplit, iar familia…ei bine, uită de ei complet și-i neglijează. Dar ce bine e când ai alături prieteni la fel de năzdrăvani ca tine… Hendrik, în ciuda vârstei de 83 de ani, este pus pe șotii, asemeni unui copil mic, dar se și bucură de lucruri asemeni copiilor, veselia sa este molipsitoare.
“Jurnalul secret al lui Hendrik Groen, 83 de ani si 1/4” este o poveste tragică și comică, în același timp, îți trezește toate sentimentele la viață, te molipsește cu optimismul său și te determină să vezi bătrânețea cu alți ochi. Dacă ați făcut cunoștință cu Ove al lui Fredrik Backman, dar si cu Herra a lui Hallgrimur Helgason, atunci e #musai să faceți cunoștință și cu Hendrik, vă garantez că vă va ajunge la suflet.
”…viața nu înseamnă nimic altceva decât o modalitate cât mai plăcută de a-ți omorî timpul.”
”Sunt prea mulți oameni care dau prea multă importanță propriilor persoane și activităților lor. Nimeni nu e mai mult decât un bob de nisip în pustiu, un fir de praf în univers.”
”Când ești mic, vrei să crești. Ca adult, așa până la vreo șaizeci de ani, vrei mai ales să rămâi tânăr. Când ești foarte bătrân, nu mai ai niciun obiectiv la care să aspiri.”
”Nu-mi place toamna. Da, da, desigur, sunt culori frumoase, însă sunt culorile declinului. În toamna târzie a vieții mele sunt sufficient de des confruntat cu moartea și putreziciunea, nu-mi mai trebuie și harababura asta de Frunze moarte. Toamna miroase ca un cămin de bătrâni. Prefer primăvara, un nou început, cât să compenseze puțin.”
Este o lume în care orașele mai puternice le înghit pe cele mai slabe. Într-un viitor postapocaliptic, lumea este un teren de vânătoare pe care orașele – mașinării infernale pe roți – își dispută supremația, înghițindu-se unele pe altele. În Londra mecanizată din care n-a ieșit niciodată, Ucenicul Istoric Tom visează să devină un erou, însă adânc în pântecele metropolei sale, Hester Sahw face prima mișcare într-o luptă pe viață și pe moarte. Deși nu vrea decât să se răzbune, ea înțelege că, de fapt, și-a asumat o responsabilitate mai mare și descoperă că dragostea și aventura pot fi la îndemâna oricui. Trebuie doar să învețe să aibă încredere în oameni.
”Tu nu ești un erou, iar eu nu sunt frumoasă, zise fata, și probabil că nu vom trăi fericiți până la adânci bătrânețe. Dar suntem în viață și suntem împreună, și vom fi bine.”
Am văzut ecranizarea, la cinema, la vremea când s-a lansat și am rămas plăcut surprinsă de film, nici măcar crănțănelele cumpărate nu le-am savurat, am fost prea captivată de film și am uitat de ele, iar când am văzut că este adaptat după o carte, primul gând a fost, evident, ”trebuie să citesc și cartea…”. Ei bine, după câteva luni (bune) de la ecranizare am reușit să obțin cartea și s-o citesc, datorită celor de la Cartepediași vreau să le mulțumesc pentru această oportunitate, o găsiți și voi pe site-ul lor aici😊.
Lasă-te și tu captivat de lumea în care orașele se mănâncă unele pe altele, sunt mașinării infernale pe roți, cel mai măreț are mereu câștig de cauză (ca și-n viața reală, de altfel, doar că aici este vorba de orașe mobile), iar cel mai slab…dispare. Locuitorii orașelor fac parte din diverse categorii: Ingineri, Ucenici, Istorici, Antitracționiști, Ateliere, Pirați, Ligă, ba chiar și sclavi,scotocitori sau deținuți, parte din aceste categorii find împărțite și pe clase. Tom Natsworthy este un Ucenic Istoric care locuiește în Londra mecanicăm nu a părăsit niciodată orașul, lucrează la Muzeu și visează să devină erou într-o zi. Visul său este posibil să se împlinească atunci când viața i-o scoate în cale pe Hester Shaw, o invadatoare dornică de răzbunare, iar odată drumurile lor intersectate, se anunță o aventură încărcată de peripeții. Trecuturile celor doi sunt foarte asemănătoare, prezentul este diferit, iar viitorul…depinde doar de ei cum se va prezenta, în funcție de alegerile pe care le vor face. Eu vă sfătuiesc să vă alăturați lui Hester și Tom, veți avea parte de o călătorie captivantă!
Nu pot să spun că sunt o mare fană a genului science – fiction, singura carte citită din acest gen a fost ”Dune” a lui Frank Herbert și spre surprinderea mea, am realizat că sunt atrasă și de acest gen de romane. Deși am văzut filmul, mă așteptam să nu mai fiu așa atrasă de carte, deci n-am pornit tare optimistă pentru a nu fi dezamăgită apoi, dar am avut surpriza să fiu captivată chiar de la primele pagini și m-am bucurat maxim de lectură. Mi-am amintit o parte din detalii, altele, evident, că le-am uitat, însă parcurgând volumul am retrăit și filmul. Acțiunea a fost alertă în ciuda numeroaselor descrieri, n-au fost genul de descrieri obositoare, ci din contră, mi-au trezit și mai mult curiozitatea, multe detalii nu au putut fi surprinse în ecranizare, iar de acele detalii m-am bucurat cel mai mult, pot spune că le-am savurat.
I-am urmărit cu sufletul la gură atât pe Hester, cât și Tom în a lor aventură, de multe ori m-am temut pentru viața lor, acțiunile pripite și lipsa încrederi și-au spus cuvântul, dar mai ales teama de ceea ce crede celălalt privind aspectul fizic sau poziția socială. Trecutul își lasă amprenta asupra fiecăruia în parte, faci orice pentru a supraviețui, deși nu ești pe deplin mulțumit de alegeri, iar când schimbarea se arată, este normal să te temi și să devi sceptic, depinde doar de tine dacă-ți asumi riscurile sau nu. Plictiseala nu și-a avut locul în această lectură, timpul meu a fost încărcat atunci când am ales să parcurg cartea, însă dacă mă țineam de ea, în 3-4 ore o dădeam gata sigur. Se citește relativ ușor, unii termeni științifici pot pune bete-n roate, dar se poate face față, acțiunea te ține în priză și te determină să dai pagină după pagină, să afli cum va evolua povestea.
Interzis în Boston la momentul apariţiei din cauza mixului de violenţă şi erotism, Poştaşul sună întotdeauna de două ori este un clasic al romanului noir, care l-a transformat pe James M. Cain într-unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii de acest gen. Povestea de dragoste dintre un vagabond şi o femeie căsătorită cu un bărbat pe care nu îl iubeşte ia o turnură neaşteptată în momentul în care cei doi hotărăsc că sunt capabili de orice pentru a fi împreună. Stilul concis, dialogurile vii, personajele puternice şi atmosfera plină de suspans fac din acest thriller psihologic un adevărat page-turner.
Am văzut cartea pe contul de bookstagram al Emmei și țin minte că mi-a spus că i-a plăcut la vremea când a parcurs-o. Ei bine, pe mine m-a atras titlul, dar și coperta complet neagră, ca să nu mai spun că este o carte subțirică și-n două-trei ore o dai gata, ca nimic. Mare lucru nu știam când am ales să mă apuc de carte, nu obișnuiesc să citesc descrierile, dar a reușit să-mi atragă atenția de la primele pagini și n-am putut s-o las din mână până nu m-am văzut ajunsă la finalul ei. O dată ajunsă la ultima pagină am fost extrem de tristă, mi-as fi dorit să fie puțin mai lungă, să aflu ce s-a mai petrecut cu personajul principal, Frank Chambers.
Romanul prezintă povestea de dragoste dintre personajul mai sus menționat, un vagabond care a călătorit prin diverse locuri și nicăieri nu a reușit să se stabilească, și Cora, o femeie căsătorită cu un bărbat pe care nu-l mai iubește ca la începutul relației lor (sau poate nici atunci nu l-a iubit, ci doar a văzut o salvare în el, doar ea știe…). Când pe cei doi îi lovește febra dragostei, se cred capabili de orice pentru a fi împreună, fără a se gândi la consecințe. Așa e iubirea, îți fură mințile și te determină să acționezi într-un fel în care este posibil, ca ulterior, să regreți…sau poate nu…
Cum spuneam și mai sus, este o carte scurtă (are până-n 150 de pagini), antrenantă, cu dialoguri vii, este scrisă foarte simplu, limbajul este unul uzual, nu este deloc încărcată cu cuvinte pompoase, în schimb este încărcată de suspans și te determină să dai pagină după pagină, te prinde în poveste și greu te mai poți desprinde. Nu pot spune că l-am văzut ca pe un thriller psihologic, nu am reușit să pătrund în mintea personajelor pentru a descoperi ce gândesc ele, nemaipomenind de ceea ce simt, am reușit să observ doar că sunt extrem de fucked up, atât Frank, cât și Cora…Fiecare din ei a avut parte de un trecut mai puțin plăcut, acesta fiind probabil și motivul pentru care au luat-o pe arătură la un moment dat.
Prea multe nu pot să vă dezvălui, cert este că mi-a plăcut, nu la modul să mă dea pe spate, însă a reușit să mă relaxaze complet. Este perfectă de parcurs în parc sau oriunde în aer liber, într-o călătorie cu trenul sau pur și simplu cum am citit-o eu: vegetând pe canapea, învelită-n păturică și cu o cană mare de cafea alături (cartea o găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia aici😊).
”Mâine seară, dacă ne întoarcem, o să ne sărutăm. O să fie niște săruturi minunate. Nu de beție. Săruturi cu vise în ele. Săruturi care vin dinspre viață, nu dinspre moarte.”
”Dragostea, când o amesteci cu frica, nu mai e dragoste. E ură.”
O poveste despre iubire, pierdere și regăsirea speranței. Rob Coates are o viață de invidiat. O are alături pe Anna, soția lui incredibilă, și mai ales pe cea mai prețioasă ființă, fiul lor, Jack, care transformă fiecare zi într-o aventură extraordinară. Rob simte că a câștigat potul cel mare la loteria vieții. Până într-o zi în care totul se schimbă – Anna e convinsă că se întâmplă ceva cu Jack. Atunci când familia ajunge să se confrunte cu o boală devastatoare, lumea lui Rob începe să se destrame. Rămânând brusc singur, caută consolare în fotografierea zgârie-norilor și stâncile pe care el și Jack obișnuiau să se plimbe. Acum, trece ca un somnambul prin toate zilele sale, incapabil să sară prăpastia care-l desparte de soția lui, de fiul său și de viața în sine. Dar e hotărât să se împace cu ce s-a întâmplat și să găsească drumul spre iertare. “Al nostru este cerul” îi va atinge pe toți cei care au suferit o pierdere sau au trăit o iubire adevărată, imensă. Luke Allnutt ne spune că drumul de la speranță la disperare și înapoi nu e niciodată simplu, dar, chiar și așa, fiecare inimă sfărâmată poate învăța să bată din nou.
Când vine vorba de cărți cu subiect sensibil, îmi este foarte greu să-mi găsesc cuvintele pentru a vorbi despre ele, însă încerc pe cât posibil să vă împărtășeșc gândurile și sentimentele mele în ceea ce le privește. ”Al nostru este cerul” ne prezintă povestea lui Rob, un bărbat împlinit, căsătorit cu o femeie minunată, pe care a cunoscut-o într-un pub studențesc din Cambridge, și alături de care, ulterior, va avea un fiu, Jack, un băiețel plin de viață. Armonia familiei sale se spulberă în momentul în care Anna simte că Jack nu mai este tocmai în regulă, ceea ce le este confirmat și de medici în urma unor investigații, viața lui Jack fiind amenințată. O dată conștienți de gravitatea bolii, Rob și Anna sunt puși la grea încercare și viața lor se schimbă complet…
Am parcurs cartea cu un zâmbet abătut pe chip, deși au fost pasaje care mi l-au animat, însă sufletul a simțit că-mi va fi cutremurat de această poveste. Ceea ce au simțit Rob și Anna când au aflat despre Jack, am simțit și eu, un deja-vu, și cred că doar dacă ai suferit o pierdere poți înțelege pe deplin povestea pentru că te zguduie complet. Nu mai spun că am empatizat foarte mult cu personajele, am plâns alături de ele, mi-am făcut speranțe, unele adeverindu-se, altele năruindu-se, am simțit furie, am luat parte la o cursă contratimp în care singurul țel era să mă bucur de fiecare clipă. Pierderea unei persoane dragi este devastatoare pentru ceilalți, sunt nevoiți să trăiască cu lipsa și durerea în fiecare zi, să se resemneze, să dea vina pe neputința ce i-a cuprins în acele momente în care tot ce-și doreau era să ia asupra lor toată suferinșa, să poată schimba ceva.
”Al nostru este cerul” m-a atins până-n măduva oaselor, am simțit durerea pe fiecare pagină parcursă, am fost martoră la prăbușirea cerului asupra personajelor, dar și la alinarea suferinșei lor, pe alocuri. Mi-a demonstrat că speranță mereu va fi, chiar și atunci când te lovește disperarea și ești hotărât să iei decizii nu tocmai potrivite, să te vinzi chiar și pe tine, să preiei toate necazurile asupra ta pentru a-i fi bine celuilalt. Mi-a arătat cât de puternică este iubirea unei familii, până unde este capabilă să meargă pentru bunăstarea membrilor ce o formează, cât de multă vinovăție pot să simtă ceilalți pentru că sunt legați de mâini și de picioare, cât de repede se poate prăbuși, dar și reveni o familie încercată de durere. ”Al nostru este cerul” este despre iubire adevărată, speranță, pierdere, disperare, este copleșitoare, dar este și despre puterea de a merge mai departe. Roxi, mulțu tare mult pentru că mi-ai recomandat această carte, deși a trezit în mine amintiri extrem de dureroase, nu regret deloc că am parcurs-o, din contră, chiar mă bucur că am descoperit-o (recenzia Roxanei o găsiți pe blog aici), totodată vreau să mulțumesc și editurii Herg Benet pentru că mi-au oferit ocazia de a parcurge titlul, îl găsiți și voi pe site-ul editurii aici.
”Să o iubesc era ca un secret pe care nu-l mai știa nimeni. Un secret pe care-l păstrai aproape, pe care n-ai fi vrut să-l dezvălui niciodată.”
”Uneori, iubirea vine din cele mai neașteptate locuri. Oamenii nu-și pot da seama cât de tare îți pot frânge inima.”
„Când sunt pe afară și mă plimb pe dunele de nisip, sau când stau la birou și privesc marea, îmi șoptesc și mie cuvintele misterioase – al nostru este cerul, al nostru este cerul. Mă trezesc cu sunetul lor în minte și înainte să adorm le pot auzi din nou. Patru cuvinte, ca și cum ar fi o mantră, o rugăciune care mi-a fost spusă de mii de ori pe când eram copil.”
„Uneori, să îți spui povestea este singurul fel în care poți rămâne în viață.”
„Nu uiți niciodată, se spune. Nu uiți. Moliciunea degetelor lor mici, zâmbetul dulce și dezarmant, râsul pe care îl auzi prin cameră dintr-o dată atunci când te apuci de curățenie ca să scapi de depresie. Nu uiți niciodată. Dar totuși uiți, și uitarea vine mai repede decât te aștepți, apoi îi urmează rușinea – rușinea că nu ai iubit cu adevărat, că ești un impostor.”
Pam pam pam…am reușit să punem la punct și articolul în ceea ce privește titlurile care ne-au înfrumusețat luna august în materie de lectură. Mai jos veți regăsi titluri de la editurile Rao, Youngart, Litera, Leda Edge, Meteor Press și ne sperăm, ca și de data aceasta, să dați minim peste un titlu care să vă atragă 😊.
”Imperiul furtunilor” de Sarah J. Maas – Pentru a obține coroana, Aelin Galathynus va trebui să pornească pe un drum extrem de periculos, de-a lungul căruia va lupta pentru supraviețuirea poporului sau. În timp ce regatele din Erilea se prăbușesc unul câte unul în jurul ei, Aelin este nevoită să accepte alianțe cu dușmani declarați, pentru a evita ca ființele cele mai dragi ei să cadă în ghearele forțelor malefice, hotărâte să pună stăpânire pe lumea acesteia. În mijlocul unui război ce pare s-o împresoare din toate zările, în ciuda loialităților rupte și cumpărate și a prietenilor pierduți, viitoarea regină este mai decisă ca niciodată să-i salveze pe cei pe care-i iubește: prințul războinic, pe de o parte, și, de cealaltă parte, poporul ei. Va reuși Aelin să-și salveze lumea de la pieire sau va eșua?
”Turnul zorilor” de Sarah J. Maas – Chaol Westfall și Nesryn Faliq au ajuns în strălucitorul oraș Antica în încercarea de a încheia o alianță cu khaganul Continentului Sudic, ale cărui armate vaste par a fi ultima speranță pentru Erilea. Dar prezența lor acolo mai are un scop. Ei vor să ajungă la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, singurii care ar putea să-l facă pe Chaol să meargă din nou. După ce a trăit suferințe de nedescris în copilărie, Yrene Towers nu are nicio dorință să-l ajute pe tânărul lord din Adarlan, darămite să-l vindece. Însă a depus un jurământ de a-i alina pe cei aflați în suferință și îl va respecta. Tânăra ajunge să îl însoțească pe un drum dureros și plin de obstacole, fiind nevoită să înfrunte și demonii din ea, nu doar întunericul care i-a rănit lui trupul și inima. Și Chaol, și Nesryn descoperă în Antica lucruri care îi vor schimba și care pot juca un rol mult mai important în salvarea Erileei decât s-ar fi așteptat.
”Regatul ceții si al furiei” de Sarah J. Maas – După ce a aflat că magia există şi a primit acest dar preţios de la stăpânii lumii fermecate a zânelor, Feyre nu poate uita evenimentele întunecate prin care a trecut. Nu poate uita nici înţelegerea pe care a făcut-o cu Rysand, vicleanul stăpân al Regatului Nopţii. Care va fi preţul pe care îl va plăti pentru a-şi recăpăta libertatea? Şi, mai presus de orice, va reuşi Feyre să-şi vindece sufletul ca să schimbe, pentru totdeauna, soarta lumii sale?
”Regatul aripilor si al pieirii” de Sarah J. Maas – Un război iminent amenință tot ceea ce Feyre prețuiește mai mult în cel de-al treilea volum al seriei Regatul spinilor și al trandafirilor. Feyre a revenit în Regatul Primăverii, hotărâtă să adune informații despre strategiile lui Tamlin și despre amenințarea invadării de către acesta, a Prythianului, pe care-l vrea îngenuncheat. Pentru a atinge acest scop însă, Feyre este nevoită să joace jocul extrem de periculos al imposturii. Un simplu pas greșit poate fi fatal atât pentru Feyre, cât și pentru poporul său. Războiul este pe cale să izbucnească, iar Feyre trebuie să-și dea seama în care dintre Marii Lorzi poate avea încredere și să-și caute aliați în cele mai nebănuite locuri. Pământul va fi înecat în sânge.
”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți” de Holly Jackson – Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea. Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic. Prietena din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul. Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însa nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.
”Soția dintre noi” de Greer Hendricks și Sarah Pekkanen -Vanessa, recent divorțată de Richard, află că acesta s-a logodit din nou și o invidiază pe noua femeie din viața lui, Nellie. Richard, manager de succes al unui fond speculativ, s-ar putea să le înșele însă pe amândouă, și nu doar pe ele. Când veți citi această carte, veți fi tentați să faceți o mulțime de presupuneri. Veți presupune că citiți despre o fostă soție geloasă. Veți presupune că aceasta este obsedată de înlocuitoarea ei – o femeie frumoasă, mai tânără, care urmează să se mărite cu bărbatul pe care îl iubesc amândouă. Veți presupune că ați descifrat anatomia acestui triunghi amoros încurcat. Nu faceți nici un fel de presupunere! Este un roman plin de întorsături de situație, care prezintă complexitatea și secretele unei căsnicii de invidiat – și adevărurile periculoase pe care le ignorăm în numele iubirii.
”Lapidarea Sorayei” de Freidoune Sahebjam – Lapidarea – un obicei barbar și extrem de crud, transmis din negura timpului până în ziua de azi. O parte întunecată a oamenilor, pe care Freidoune Sahebjam a decis să o prezinte lumii întregi. Mereu supusă, crescută de mică în tradițiile unei societăți rigide, conduse exclusiv de bărbați, Soraya a trebuit întotdeauna să se supună regulilor altora. Căsătorită forțat de la o vârstă fragedă cu un soț abuziv, care decide s-o părăsească și, împreună cu un presupus mollah și un primar maleabil, pune la cale un complot în care își acuză soția că l-a înșelat, Soraya n-a avut practic nicio șansă. Unica ei greșeală a fost faptul că, în fața numeroaselor abuzuri și suferințe, a ales să nu mai vorbească. Tăcerea i-a fost fatală. Singura ei apărătoare, venerabila mătușă Zahra, a fost neputincioasă în fața isteriei colective care a cuprins mulțimea în acea zi fierbinte de vară. Lăsând la o parte nedreptatea și duritatea actului în sine, cartea scoate în evidență un adevăr șocant: propria familie te poate trăda pentru a se supune regulilor comunității din care face parte. Totuși, chiar și în fața morții, o femeie nevinovată poate dovedi curaj și demnitate. O poveste tulburătoare despre cruzime, norme rigide, adevăr și iertare.
”Am supraviețuit” de Yvonne Redgis-Klug – ”Dacă mă apuc să povestesc în ce iad am trăit nu demult, o fac nu pentru că eu socotesc cazul meu mai deosebit sau mai interesant decât altele. Dimpotrivă, tocmai pentru că suntem sute de mii care au îndurat aceeaşi soartă şi foarte puţini cei care au scăpat, lumea civilizată trebuie să cunoască martiriul care a fost viaţa noastră în lagărele germane, pentru a face totul ca acesta să nu se repete.” Katowice, martie 1945. Aşa îşi începe povestirea Yvonne Redgis-Klug, una dintre persoanele care au format convoiul dus la Birkenau la 30 iunie 1944. La sosire, cu toate că avea deja 46 de ani, n-a fost selecţionată pentru camera de gazare şi a reuşit să supravieţuiască la Auschwitz până la eliberarea ei de către Armata Roşie. Ulterior a fost repatriată în Franţa, la Paris. A emigrat în California la finele anului 1945 şi a lucrat cu actori de la Hollywood, printre care şi cu câteva vedete ale vremii. A murit în 1972, fără să fi reuşit, în ciuda eforturilor sale, să publice textul despre deportarea şi supravieţuirea ei, pe care-l terminase de scris în iulie 1945. Este textul inedit pe care îl prezentăm în volumul de faţă.
”Un gentleman la Moscova” de Amor Towles – Este anul 1922. Contele Rostov nu se căiește că e aristocrat și un tribunal bolșevic îl condamnă la arest la domiciliu. Pentru bonomul erudit care nu a lucrat niciodată, celebrul hotel Metropol de la Moscova devine și domiciliu, și loc de muncă. Și viață lui trece strivită de decenii crude și tulburi din viață Rusiei, iar cititorul îl însoțește pe contele șarmant în lumea veche și în lumea nouă, unde nimic nu mai e la fel. Roman al unui sfârșit dureros și al unui început inevitabil, Un gentleman la Moscova este povestea cuceritoare a unui învins care, paradoxal, învinge dezumanizarea fără să iasă dintr-un hotel.
”Cântec pentru cei neîngropați” de Jesmyn Ward – Avînd ecouri din cărţile lui Toni Morrison sau William Faulkner, din Odiseea ori din Vechiul Testament, Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă un portret de familie şi o poveste despre luptă şi speranţă. Jojo are treisprezece ani şi încearcă să înţeleagă ce înseamnă să fii bărbat. Leonie, mama lui, e într-un veşnic conflict cu sine însăşi şi cu cei din jur. Este o femeie de culoare, în timp ce Michael, tatăl copiilor ei, e alb. Luptîndu-se cu realitatea brutală a condiţiei şi situaţiei în care se află, încearcă să fie o mamă mai bună, dar nu reuşeşte să-şi pună copiii înaintea propriilor nevoi, în special a consumului de droguri. Cînd Michael este eliberat din închisoare, Leonie, însoţită de copii şi de o prietenă, se urcă în maşină şi pornesc la drum spre nord, spre Ferma Parchman, Penitenciarul Statului Mississippi. Aici se mai află un băiat, fantoma unui deţinut mort care poartă, în rătăcirile lui, întreaga istorie urîtă a Sudului. Şi el are cîte ceva să-l înveţe pe Jojo despre taţi şi copii, despre moşteniri, despre violenţă, despre iubire.
”Prietena mea genială” de Elena Ferrante – Primul volum din Tetralogia Napolitană, bestseller New York Times, urmăreşte destinul a două prietene în anii dificili de după al Doilea Război Mondial în Italia: o saga complexă, intensă şi emoționantă, semnată de una dintre scriitoarele italiene cele mai iubite şi mai apreciate, „una dintre cele mai mari romanciere ale timpurilor noastre”. (The New York Times) Acțiunea tetralogiei începe în anii 1950, într-un cartier sărac, dar plin de viață, din mahalalele oraşului Napoli, şi acoperă aproape şaizeci de ani, pe măsură ce protagonistele – Lila, cea impulsivă şi întreprinzătoare, şi Elena, povestitoarea îndrăgostită de romane – devin femei, soții, mame şi apoi stăpânele propriilor vieți, legate în tot acest timp de o prietenie profundă şi deseori conflictuală. Prietena mea genială, cel dintâi volum al tetralogiei, le urmăreşte pe Lila şi pe Elena de la prima lor întâlnire decisivă, când aveau zece ani, apoi în anii de şcoală şi de-a lungul perioadei zbuciumate a adolescenței. Prin viețile acestor două femei, Ferrante spune povestea unui cartier, a unui oraş şi a unei țări, o poveste ce suferă transformări care, la rândul lor, influențează puternic relația dintre protagoniste. Prietena mea genială este în acelaşi timp un roman alert, care se citeşte pe nerăsuflate, şi o demonstrație de virtuozitate literară, menită să încânte nenumărate generații de cititori de-acum înainte.
”Eleanor și Park” de Rainbow Rowell – Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citească benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru. Însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci.
”Fangirl” de Rainbow Rowell – Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii. Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.
”Întâlnire cu moartea” de Agatha Christie – S-ar părea că, oriunde s-ar afla, Hercule Poirot dă peste o crimă. Până și într-o excursie la ruinele antice de la Petra, unde doamna Boynton, o americancă bogată și destată de toată lumea, inclusiv de propria familie, este descoperită moartă. Poirot are o singură zi pentru a afla dacă ucigașul este chiar unul dintre copiii acesteia, dornic să se elibereze de sub dominația ei tiranică, sau vreuna dintre numeroasele sale victime, căci singura plăcere în viață a doamnei Boynton a fost să le facă celorlați rău…
”Răul sub soare” de Agatha Christie – Hercule Poirot pare să aibă în sfârșit parte de o vacanță binemeritată, într-un hotel exclusivist de pe o insuliță retrasă. Dar atmosfera foarte liniștită devine brusc încărcată cu tensiune sexuală și o senzație nedefinită de pericol atunci când printre oaspeții hotelului apare Arlena Stuart, o fostă actriță una dintre acele femei fatale care îi fac pe toți bărbații să își piardă mințile. Când Arlena este descoperită ucisă, pe o plajă pustie, Poirot are sentimentul că cu adevărat în prezența răului…
”Cum bate valul” de Agatha Christie – “Se schimbă soarta omenească-ntruna: ştim valul cum ne bate, el ne duce înspre noroc…” Norocul de a moşteni averea nefericitului Gordon Cloade, mai exact. După ce este ucis în timpul campaniei de bombardare a Londrei, întreaga avere a acestuia trece în mâinile tinerei sale soţii, fosta doamnă Underhay. Vestea nu reprezintă însă un motiv de bucurie pentru rudele de sânge ale lui Gordon. Călăuziţi de “spirite”, membrii familiei defunctului îl caută pe Hercule Poirot pentru a-i comunica îndoielile ce-i macină. Prins în păienjenişul unor relaţii familiale încordate, Poirot se vede încă o dată nevoit să separe călăii de victime.
”Jocuri de oglinzi” de Agatha Christie – La rugămintea unei vechi prietene, Miss Marple își vizitează o fostă colegă de școală, pentru a investiga ce pericol ar putea-o paște pe aceasta. Carrie Louise, care trăiește împreună cu cel de-al treilea soț, fiica, nepoata și fiii vitregi într-o clădire cândva impunătoare, transformată într-un centru de reabilitare pentru tinerii delincvenți, pare incapabilă să atragă ura cuiva, ba, dimpotrivă, toată lumea o îngrijește plină de devotament. Și atunci de ce boala de care suferă seamănă în mod ciudat cu o otrăvire cu arsenic? Drama care plutea în aer izbucnește pe neașteptate, însă victima este alta decât s-ar fi crezut…
”Hoţul de cărţi” de Markus Zusak – Este anul 1939 în Germania nazistă. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de către mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lor a fost dus departe pe baza unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist –, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un obiect ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată.
”Doi pot ține un secret” de Karen M. McManus – Echo Ridge este un orășel modest și obișnuit din America. Ellery nu l-a vizitat niciodată, dar a auzit tot ce era de știut. În acel oraș, mătușa ei a dispărut pe când avea șaptesprezece ani. Și doar cu cinci ani în urmă, o regină a balului din liceu a făcut să se audă în întreaga lume de Echo Ridge atunci când a fost omorâtă. Acum, Ellery trebuie să se mute acolo, pentru a locui cu o bunică pe care de abia o cunoaște. Orașul e ca un tablou idilic, dar ascunde secrete. Și chiar înainte ca anul școlar să înceapă, cineva le amenință pe cele mai populare fete din liceu, promițând că va face ca jocul să devină și mai periculos decât în urmă cu cinci ani. Apoi, ca pentru a dovedi că amenințarea este reală, o altă fată dispare. Ellery știe tot ce e de știut despre secrete. Mama ei le are; bunica, la fel. Cu cât stă mai mult în Echo Ridge, cu atât își dă seama că fiecare ascunde ceva. Problema e că secretele sunt periculoase, iar oamenii nu prea se pricep să le țină. E motivul pentru care în Echo Ridge cel mai sigur e să îți păstrezi mereu secretele pentru tine.
“Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus – e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns. Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție. Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă. Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului. Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate… Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.
“Unul dintre noi urmează” de Karen M. McManus – Continuarea îndelung așteptată a thrillerului despre care vorbește toată lumea, bestseller-ul New York Times Unul dintre noi minte! Acum există un nou mister de rezolvat la Liceul Bayview și un set complet nou de reguli. Haide, Bayview, știi că ți-a lipsit asta. O mulțime de aplicații dedicate bârfelor au răsărit una după alta de la moartea lui Simon, dar în anul care a trecut de când Cei patru din Bayview și-au demonstrat nevinovăția nimeni nu a reușit cu adevărat să învârtă caruselul zvonurilor răutăcioase așa cum o făcea el. Problema este că nimeni nu cunoaște secretele tuturor, cele mai ascunse dintre ele. Până acum. De data aceasta nu e o aplicație – este un joc. Adevăr sau provocare. Phoebe devine prima țintă. Dacă alegi să nu joci, implicit ai ales Adevăr. Iar al ei se dovedește șocant. Urmează Maeve, iar ea ar trebui să știe deja – mereu e indicat să alegi Provocare. Cam pe când Knox e și el luat în vizor, lucrurile au devenit deja periculoase. Provocările sunt mortale, iar Maeve a aflat un lucru important de la Bronwyn în urmă cu un an: nu te poți baza niciodată pe poliție. Nu îți va oferi ajutorul, nu te va proteja. Simon e de mult ieșit din peisaj, dar altcineva din Liceul Bayview este hotărât să-i ducă moștenirea mai departe. De data asta, cu un set nou de reguli.
Acum există un nou mister de rezolvat la Liceul Bayview și un set complet nou de reguli. Haide, Bayview, știi că ți-a lipsit asta. O mulțime de aplicații dedicate bârfelor au răsărit una după alta de la moartea lui Simon, dar în anul care a trecut de când Cei patru din Bayview și-au demonstrat nevinovăția nimeni nu a reușit cu adevărat să învârtă caruselul zvonurilor răutăcioase așa cum o făcea el. Problema este că nimeni nu cunoaște secretele tuturor, cele mai ascunse dintre ele.
Până acum. De data aceasta nu e o aplicație – este un joc. Adevăr sau provocare. Phoebe devine prima țintă. Dacă alegi să nu joci, implicit ai ales Adevăr. Iar al ei se dovedește șocant. Urmează Maeve, iar ea ar trebui să știe deja – mereu e indicat să alegi Provocare. Cam pe când Knox e și el luat în vizor, lucrurile au devenit deja periculoase. Provocările sunt mortale, iar Maeve a aflat un lucru important de la Bronwyn în urmă cu un an: nu te poți baza niciodată pe poliție. Nu îți va oferi ajutorul, nu te va proteja. Simon e de mult ieșit din peisaj, dar altcineva din Liceul Bayview este hotărât să-i ducă moștenirea mai departe. De data asta, cu un set nou de reguli.
În acest volum ne-am reîntors la liceul Bayview, doar că nu alături de Bronwyn, Nate, Addy și Cooper, ci de sora lui Bronwyn, Maeve, prietenul ei cel mai bun și fostul iubit, Knox și Phoebe, colegă de liceu cu ea, dar și colegă de muncă cu Addy. Cei trei de văd vizați de un nou joc – Adevăr sau Provocare – joc creat de cineva ce și-a dorit să continue ceea ce Simon a început cu ajutorul aplicației Despre Asta, și care se dovedește a fii mult mai periculos decât aplicația. Un nou joc, deci noi reguli…tu ai curajul să participi?
Ei bine, m-am apucat de volum la scurt timp după ce am finalizat ”Unul dintre noi minte”, a cărui recenzie o găsiți pe blog aici, și sincer, m-am bucurat din plin de poveste, mai ales că m-am reîntâlnit cu o parte din personaje, dar și de faptul că acțiunea s-a dovedit a fi puțin mai alertă decât în precedentul. Secretele încă fac legea în liceul din Bayview și toți stau cu frica-n sân să nu fie dezvăluit ceva incriminatoriu în ceea ce-i privește, însă o dată secretul dezvăluit, trebuie să faci față situației. Avem trei perspective, a lui Maeve, Knox și Phoebe, și ceea ce mi-a fost mult mai ușor în a le urmări, a fost delimitarea acestora, fiecare perspectivă a fost redată într-un nou capitol, nu a fost ca-n ”Unul dintre noi minte”, unde aveam și câte două perspective per capitol, aspect ce crea confuzie uneori. De Maeve am prins drag încă din primul volum al duologiei, m-a surprins cu determinarea și inteligența sa, însă și Phoebe și Knox i s-au alăturat. Cu fiecare în parte am reușit să leg o conexiune și să le înțeleg frustrările, gândurile, acțiunile, ca să nu mai spun că i-am urmărit cu sufletul la gură ă dată ce s-au văzut vizați de creatorul jocului Adevăr sau Provocare.
Pot spune că ”Unul dintre noi urmează” mi-a plăcut mult mai mult decât ”Unul dintre noi minte”, a fost mai alert, răsturnările de situație nu au lipsit, mi-au dat impresia că vin în valuri și a reușit să mă țină captivată cu fiecare capitol parcurs. Am dat peste secrete extrem de dureroase, cărora cu greu le poți face față, trădări din partea cui nu te aștepți, povești de dragoste vechi, ce s-au consolidat cu timpul, dar și altele ce s-au înfiripat în paginile acestui volum, prietenii dintre cele mai frumoase și legături de familie puternice, dar ce abia acum se fac simțite. A cuprins câte puțin din fiecare și a ieșit chiar bine 😊. Vă recomand să parcurgeți duologia, sunt ușurele, perfecte de parcurs într-un timp scurt, limbajul nu este deloc greoi, paginile vor trece de la sine, plus că vă va prinde povestea. Eu mă bucur din suflet că am reușit să le parcurg și țin să mulțumesc editurii Herg Benet pentru că mi-a oferit un exemplar din ”Unul dintre noi urmează”, cărțile le găsiți pe site-ul lor aici😊.
Traducere din limba engleză de Cristina Nemerovschi
“Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns. Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție. Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă. Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului. Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate… Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.
”Doi pot ține un secret” mi-a trezit interesul în a citi și celelalte volume ale autoarei Karen M. McManus, așa că n-am stat mult pe gânduri și la scută vreme după finalizarea romanului mai sus menționat, m-am apucat de volumul ”Unul dintre noi minte”, primul volum din duologia cu același nume. Și de această data avem un young adult thriller, însă nu sunt două personaje principale, ci patru, fiecare cu a sa perspectivă. O avem pe Bronwyn, fata tocilară, onestă, care n-ar fi capabilă niciodată să trișeze și care, cu siguranță, va merge la Universitatea Yale și Addy, prințesa balului, niciodată regina, deși nu duce lipsă de popularitate în cadrul liceului, nici de frumusețe și mai ales, are drept iubit un atlet arătos și râvnit de multe alte fete. Alături de cele două sunt și Cooper, atletul și totodată, starul echipei de baseball și Nate, oaia neagră a liceului, doar nu se putea fără, delincventul nu avea cum să lipsească din această instituție, și-a primit această etichetă în urma eliberării sale condițională, dar și a vânzării de droguri în care a fost implicat. Cei patru nu au nimic în comun unul cu celălat, exceptând faptul că sunt colegi de liceu, posibil să aibă unele clase împreună și mai nou, impart o sală de detenție pentru prima datî, unde li se alătură Simon, neadaptatul și radio-șanțul liceului, știe tot ce mișcă, fiecare bârfă, și nu se teme s-o facă publică îrin intermediul unei aplicații pe care a creat-o. Ceea ce părea a fi o oră de detenție obișnuită, se transformă într-un moment neplăcut: din cinci elevi aflați la detenție, doar patru păsăsesc sala pe picioarele lor, Simon este scos pe o targă. O dată cu moartea lui Simon și începerea unei anchete pentru a descoperi cine a fost ucigașul, cei patru liceeni devin suspecții principali și în același timp, secrete nebănuite ies din cufăr prin intermediul aplicației deținute de Simon privind viața lui Bronwyn, Addy, Nate și Cooper. De ești puțin curios, te îndemn să-ți alimentezi curiozitatea, cartea o găsești pe site-ul editurii aici.
Povestea a fost interesantă, m-a captivat însă de la primele pagini, deși am avut un moment de confuzie câteva minute, până am realizat în ce mod este structurată desfășurarea acțiunii. Cum spuneam și mai sus, avem patru perspective, ale celor patru suspecți, iar după ce m-am prins cum merge treaba, lectura a curs de la sine. A fost un thriller ușor, eu fiind obișnuită și cu cele mai consistente, mai mature, aș putea spune, însă ”Unul dintre noi minte” mi-a lăsat o impresie plăcută, în ciuda faptului că a avut unele bube pe alocuri, chiar și cu interesul trezit, dornică să aflu cine a stat în spatele crimei, la un moment dat am avut sentimentul că acțiunea se lungește mai mult decât este necesar și-mi doream să se întâmple ceva, să-mi dea un zvâc, ceva, zvâc ce l-am primit abia după prima jumătate a cărții, iar de acolo n-am mai fost capabilă să las cartea din mână. Secretele, efectiv, au explodat și au invadat lumea personajelor principale, răsturnările de situație și-au făcut de cap, au reușit să mă bulverseze și pe mine, să-mi demonteze bănuielile și să-mi dea o servă de m-a înmărmurit. Chiar nu am prevăzut cele întâmplate, probabil și din cauza faptului să am fost axată strict pe personajele principale și prea târziu m-am dezmeticit.
”Unul dintre noi minte” este un young adult thriller ce vi-l recomand, poate vă trezește apetitul pentru astfel de cărți și deși este unul ușurel, este antrenat, bulversant în ceea ce privește numeroasele răsturnări de situație, ce te vor determina să te îndoiești de orice crezi sau ai crezut, secrete, mister, și pe lângă acestea, servește și o doză de abuz emotional și psihic, homofobia, depresia sau hărțuirea. Nu mă mai întind, iar am sărit calul, cred eu, și pun osul la treabă, să vă pregătesc recenzia și pentru celălalt volum ”Unul dintre noi urmează” 😊.
Echo Ridge este un orășel modest și obișnuit din America. Ellery nu l-a vizitat niciodată, dar a auzit tot ce era de știut. În acel oraș, mătușa ei a dispărut pe când avea șaptesprezece ani. Și doar cu cinci ani în urmă, o regină a balului din liceu a făcut să se audă în întreaga lume de Echo Ridge atunci când a fost omorâtă. Acum, Ellery trebuie să se mute acolo, pentru a locui cu o bunică pe care de abia o cunoaște. Orașul e ca un tablou idilic, dar ascunde secrete. Și chiar înainte ca anul școlar să înceapă, cineva le amenință pe cele mai populare fete din liceu, promițând că va face ca jocul să devină și mai periculos decât în urmă cu cinci ani. Apoi, ca pentru a dovedi că amenințarea este reală, o altă fată dispare. Ellery știe tot ce e de știut despre secrete. Mama ei le are; bunica, la fel. Cu cât stă mai mult în Echo Ridge, cu atât își dă seama că fiecare ascunde ceva. Problema e că secretele sunt periculoase, iar oamenii nu prea se pricep să le țină. E motivul pentru care în Echo Ridge cel mai sigur e să îți păstrezi mereu secretele pentru tine.
Când vine vorba de thrillere, mi se aprind toate beculețele și mă entuziasmez până peste cap, chiar dacă sunt și young adult thrillere. După experiența mai puțin plăcută cu ”Majoretele”, carte citită anul acesta și despre care am scris pe blog aici, am fost extrem de sceptică în a le mai acorda atenție, însă ”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, m-a determinat să le mai acord șanse, așa că am ajuns și la ”Doi pot ține un secret”, un young adult thriller publicat la editura Herg Benet. Am avut-o pe wishlist încă de când s-a lansat, apoi Roxi a citit-o și mi-a recomandat-o, însă abia luna trecută am reușit să o obțin cu ajutorul editurii și vreau să le mulțumesc pe această cale pentru exemplarul oferit; o găsiți și voi aici😊.
Ellery, o adolescent în vârstă de 17 ani, se mută alături de fratele ei geamăn în Echo Ridge, un orășel din America, pentru a locui cu bunica lor din partea mamei, bunică pe care nu o cunosc mai deloc. Deși este prima data când vine în acest oraș, Ellery știe totul despre el, aici a dispărut fără urmă mătușa sa pe vremea când avea aceeași vârstă ca Ellery, iar în urmă cu cinci ani, o altă fată a fost omorâtă. Un oraș macabru, aș putea spune, având în vedere faptul că, din nou, fetele populare din liceu, nominalizate pentru titlul de Regina Balului, sunt amenințate, iar Ellery se vede prinsă în această horă și este nevoită să joace, mai ales că are propriile suspiciuni în ceea ce privește evenimentele petrecute în acest oraș.
Am fost plăcut impresionată de acest volum, povestea a reușit să mă prindă de la primele pagini și n-am putut să mă desprind decât șase ore mai târziu, când am finalizat-o. Acțiunea romanului este redată din dublă perspectivă, a lui Ellery, fata nou mutată în oraș, și a lui Malcolm, fratele mai mic al băiatului suspectat că și-ar fi ucis iubita din liceu în urmă cu cinci ani. Firul narativ mi-a amintit puțin de ”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, au fost elemente ce s-au asemănat în ambele cărți, însă am reușit să mă focusez pe lectura curentă. Atât Ellery, cât și Malcolm, sunt prinși în nebunia amenințărilor, mereu privind în toate părțile, în căutare de posibili suspecți, mai ales când amenințările sunt puse în aplicare și o nouă fată dispare. Nu mai știi în cine să ai încredere, ești asaltat de îndoieli, dar îți cade și casa-n cap când descoperi că poți fi chiar tu un posibil suspect. Mi-a plăcut faptul că acțiunea a fost redată din dublă perspectivă, așa am avut posibilitatea de a analiza personajele mult mai bine, să le cunosc, atât pe cele principale, cât și pe cele secundare, să-mi fac propriile idei în ceea ce le privește și de ce nu, să arunc și eu cu ținta către posibilul făptaș. Evident că nu am ghicit cine a fost făptașul și chiar m-am bucurat de acest lucru, a reușit să mă bulverseze deznodământul, mai ales că am avut o mică bănuială privind acțiunile dementului.
Sunt o cititoare rapidă, de multe ori zbor printre pagini fără să-mi dau seama, însă volumul chiar se citește repede și este ușor, în ciuda scrisului ce-ți fracturează ochii, acesta poate fi și motivul pentru care am reușit să rămân captivată de pagini, cu gândul că dacă fac pauză, iar trebuie să mă reacomodez cu scrisul. Mi-a trezit interesul încă din primul capitol, iar pe parcus m-a tot ațâțat, m-a prins în mrejele sale, mai ales că tot mai multe secrete, ce au fost tăinute vreme îndelungată, au ieșit la iveală și au creat din ce în ce mai multe evenimente neașteptate. De dat pe spate n-a reușit să mă dea, parcă a lipsit ceva acolo, însă făcând abstracție de pretențiile mele, chiar a fost o lectură bună. Captivantă, antrenantă, numeroase răasturnări de situație, secrete învăluite în mister, unele întunecate chiar, și ținând cont că este young adult, nu a fost lipsită viața de licean și ce impact a avut asupra fiecărui elev în parte, în funcție de locul ocupat în societate.
Trăgând o linie la tot ce am îndrugat aici, am scris atât de mult, ”Doi pot ține un secret” este un thriller ce merită atenția voastră, în special dacă sunteți la început de drum în a descoperi acest gen. Este ușurel și captivant și vă va trezi interesul în a descoperi tot misterul ce învăluie locuitorii din Echo Ridge.
Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea. Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic. Prietena din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul. Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însa nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.
”Crima perfectă” a făcut impresie tare bună pe bookstagram, încă de când a apărut, iar dintr-un impuls, am ajuns și eu s-o cumpăr…guilty pleasure… A fost lăudată de Andre, Cristina și Oana, așa că mi-am spus că sigur trebuie să fie ceva bun între coperți, deci trebuie numaidecât să descopăr și eu care e treaba. Așa că, nu am amânat-o tare mult și m-am pus pe citit…
Pip se tranformă într-un adevărat detectiv și anchetează sinuciderea lui Sal Singh, prietenul său din copilărie, ce se presupune că a ucis-o pe iubita sa, Andie Bell, iar ”paravanul” acestei anchete este un proiect din ultimul an școlar. Deși crima a fost comisă în urmă cu cinci ani, cazul nu a fost uitat de locuitori orașului Little Kilton, dar nici Pip nu are liniște, simte că ceva nu a fost cum trebuie în acea vreme, bănuielile ei nu se potriveșc deloc cu ceea ce au lăsat ceilalți să se creadă despre persoanele decedate. În misiunea de a scoate adevărul la iveală, Pip descoperă multe alte secrete, unele dintre ele de-a dreptul năucitoare, dar îi este și viața pusă în pericol, întrucât cineva nu este de acord cu ceea ce Pip și-a pus în gând să facă și încearcă să-i pună bețe-n roate. Cum decurge toată ancheta și cum se descurcă Pip în această misiune de a dovedi nevinovăția prietenului său din copilărie, vă îndemn să aflați…
Am pornit la drum cu această lectură destul de optimistă, mai ales că primise atâtea laude, și sincer vă spun, că a reușit să mă prindă chiar de la primele pagini, dovada fiind devorarea cărții în mai puțin de 24 de ore, mda…I’m a book eater, dacă se poate spune așa… Îmi era foarte greu să las cartea deoparte, parcă mă îndemna să sap și eu mai mult și mai mult, să mă îndoiesc de fiecare persoană ce a fost implicată în viața persoanelor decedate, să o însoțesc pe Pip la fiecare pas, să-i pătrund în gânduri și să-mi fac propriile presupuneri. Acțiunea cărții este redată din dublă perpectivă, atât din cea a lui Pip, la persoana I, atunci când ne sunt dezvăluite gândurile sale cuprinse în jurnalul anchetei, cât și la persoana a III – a, când ne sunt prezentate acțiunile celorlate personaje, și deși poate părea confuză această trecere de la persoana a III – a la cea de-a-ntâia, este una foarte ușoară, ce te îndeamnă să dai pagină după pagină, să descoperi realul adevăr.
Pip este un personaj inteligent, iar deducerile ei, atât cu privire la Andie, cât și la Sal, au fost făcute cu mintea rece, neținând cont de sentimentele sale în ceea ce-i privește, având o atenție sporită la fiecare detaliu, oricât de mic ar fi el și poate nesimnificativ, ceea ce m-a surprins, mai ales că anumite detalii nici nu au fost remarcate de către organele competente. Având în vedere experiența plăcută pe care am avut-o cu această carte, pot spune că am prins curaj în a mai citi și alte thrillere young adult, nu înseamnă că dacă am dat peste una ce nu a fost pe placul meu, așa se vor dovedi a fi toate, o dezamăgire. ”Crima perfectă” este un thriller captivant, chiar dacă are drept personaje principale adolescenți, încărcat de mister, secrete, amenințări, trădări, dar și o frumoasă relație de prietenie… Sunt extrem de curioasă în privința celui de-al doilea volum și abia aștept să se traducă la noi 😊.
Bookworm in a cozy corner 