- Titlu original: Snøsøsteren
- Autor: Maja Lunde
- Ilustrator: Lisa Aisato
- Editura: Arthur
- An apariție: 2021
- Număr pagini: 200
- Traducător: Simina Răchițeanu
Mai e o săptămână până la Crăciun, iar casa lui Kristian e mai tristă ca oricând. Nici vorbă de decorațiuni, miros de turtă dulce și clementine – anul ăsta părinții lui n-au scos nici măcar sfeșnicul de advent. Toată familia suferă după Iunia, sora cea mare, și pare că tristețea nu o să-i părăsească niciodată…
Într-o seară, la bazinul de înot, Kristian vede un nas pistruiat lipit de geam. Când iese de acolo face cunoștință cu Hedvig, cea mai vorbăreață și mai veselă fată din câte a văzut până atunci. Cei doi se împrietenesc pe dată și împreună descoperă care sunt lucrurile cu adevărat importante.
Și, cine știe, poate că anul acesta o să vină Crăciunul…

“Sora de zăpadă” mi-a captat atenția de când am văzut-o, pentru prima dată, la @citibila, în varianta originală, apoi a dezvăluit că este tradusă și la noi, la editura Arthur. Nu știu cum s-a făcut, dar mi-am tot dorit-o de atunci, însă abia anul acesta am reușit să o obțin și asta datorită celor de la Cartepedia, cărora țin să le mulțumesc din suflet pentru exemplarul oferit.
Este o carte superbă, atât povestea, cât și ilustrațiile cuprinse, merită toată atenția voastră, dar să iau lucrurile pe rând. Povestea ne face cunoștință cu Kristian, un băiat care și-a pierdut sora mai mare și care simte că sărbătorile de anul acesta nu vor mai fi la fel ca cele din anii trecuți, mai ales că este și aniversarea sa în ziua de Crăciun. Kristian ajunge să o cunoască pe Hedvig, o fetiță vorbăreață și mereu cu zâmbetul pe buze, cu spiritul Crăciunului în suflet și entuziasmată de tot ce o înconjoară. Cei doi se împrietenesc foarte repede și Hedvig reușește să îi amintească lui Kristian de ce Crăciunul este atât de minunat și ce anume este important la această sărbătoare.
Povestea pornește cu mare veselie și entuziasm, totul este de-a dreptul magic, însă pe măsură ce avansezi, devine tot mai emoționantă și scoate la iveală detalii dureroase. Recunosc, bănuiam ce mă așteaptă, însă emoția ce am ajuns să o simt citind cartea, m-a surprins pănă și mine. Este extrem de profundă și are un puternic impact emoțional, mai ales dacă ai avut o pierdere în familie, resimți cu totul diferit povestea. Este minunată și dureroasă în același timp, dar îți arată și care este farmecul sărbătorilor.
Ilustrațiile, că tot am zis că le iau pe rând, m-au lăsat fără cuvinte. Sunt realizate atât de viu, personajele prind viață prin intermediul ilustrațiilor și te captivează cu fiecare pagină parcursă. Doar privindu-le, îți poți face idee de cum va evolua povestea pe parcurs și ajung să te mângâie atunci când simți nevoia. Eu chiar am mângâiat ilustrațiile, unele dintre ele, când treceam peste un cadru mai sensibil, simțind nevoia de a aduce măcar puțină alinare personajelor.
“Sora de zăpadă” este o carte cu o poveste extraordinară, pe care o recomand și nu prea, de a fi citită în această perioadă, datorită subiectului pe care-l atinge, și anume pierderea unei persoane dragi și cum gestionează copii această pierdere și nu numai. Este o poveste frumoasă și tristă, emoționantă și încărcată de speranță, care ne arată cum percepe fiecare pierderea cuiva drag și cum alege să treacă peste, desi nu mereu face alegerea potrivită. Fie că o citiți în preajma Crăciunului, fie în orice alt moment al anului, “Sora de zăpadă” nu trebuie să lipsească din lista voastră de cărți citite și nici de pe rafturile bibliotecii. Vă garantez că nu veți regreta! O găsiți aici pe site-ul cartepedienilor.
”Dar ce este de fapt spiritul Crăciunului? Nu e ciudat să știi atât de bine ce înseamnă spiritual Crăciunului și totuși să-ți fie atât de dificil să descrii acest sentiment? Spiritul Crăciunului e ca un sentiment moale, de plus, care îți gâdilă degetele de la picioare și care îți face inima să bată puțintel mai repede, dar nu atât de repede încât să te deranjeze. Spiritul Crăciunului e genul acela de sentiment care te îmboldește să-ți deschizi larg brațele și să îmbrățișezi pe cineva. Spiritul Crăciunului te face să cânți, să râzi și să ai noduri în gât. Toate deodată. Dacă spiritul Crăciunului ar avea o culoare, ar fi galben cald, așa cred. Deși culoarea tipică a Crăciunului este roșu. Fiindcă spiritul Crăciunului aprinde în mine o lumină, exact ca o făclie.”
”(…) zăpada putea să te facă să simți spiritul Crăciunului. Mai ales zăpada ce cădea acum din cer. Nici prea deasă, nici prea apoasă, nici pres rece, dar nici înțepătoare. Doar cristale ușoare și frumoase, ce se așterneau pe acoperișurile caselor, pe copaci și pe străzi. Acopereau tot ce era urât și cenușiu. Atenuau toate sunetele, de parcă lumea era împachetată într-o blană moale de oaie. Chiar dacă zăpada era rece, parcă reușea să facă lumea mai caldă, mai plăcută și mai sigură.”
”E minunat că așa ceva s-a întâmplat, chiar dacă e imposibil, doar știi că între cer și pământ există lucruri pe care nu le putem explica, chiar e un motiv de bucurie, nu-i așa? Faptul că lumea e plină de lucruri inexplicabile și fantastice, pe care nu le înțelegem, fiindcă din acest motiv viața merită trăită, Kristian, nu crezi? Doar asta ne face viața interesantă!”