”Diamantul de la miezul nopții” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”Crown of Midnight”
• Autor: Sarah J. Maas
• Editura: RAO
• An apariție: 2014
• Număr pagini: 576
• Traducător: Cristina Barbu

”Doi bărbaţi o iubesc.
O lume întreagă se teme de ea.
Dar numai ea poate să salveze lumea.

Celaena Sardothien, asasină, este arma cea mai ucigătoare a Regelui din Adarlan. Ea trebuie să-şi câştige libertatea prin sângele duşmanilor ei – dar nu suportă să ucidă pentru rege. Iar cu fiecare moarte pe care Celaena o înscenează, cu fiecare minciună pe care o rosteşte îi pune în pericol pe cei pe care îi iubeşte. Atrasă de cei doi protectori ai ei, un căpitan şi un prinţ, şi luptând împotriva unor forţe întunecate mult mai puternice decât regele însuşi, Celaena trebuie să se hotărască pentru ce să se zbată: libertatea ei, inima ei ori destinul regatului…”

La două luni după ce am citit primul volum al seriei ”Tronul de Cleștar”, despre care am scris pe blog aici,  am reușit să citesc și al doilea volum datorită verișoarei mele nebune, ce m-a surprins cu un cadou de ziua copilului (ajuns la mine anticipat) – îți mulțumesc din suflet și aici, Andre! (nu a fost suficient pe rețelele de socializare…)

În acest volum, Celaena, ca și Campionul Regelui, trebuie să-i urmeze ordinele și să-și îndeplinească misiunile de a ucide diverse persoane, fiind considerate amenințări pentru rege. Doar așa își poate obține libertatea mult dorită, însă nu poate îndeplinii misiunile atribuite, iar în loc să-i ucidă pe cei ai cărora nume ajunge în mâinile sale, alege să le însceneze moartea și să-l ducă de nas pe rege, dar cu fiecare minciună spusă, viața celor dragi ei le este pusă în pericol. Astfel, trebuie să facă alegeri dificile și cu greu reușește să meargă pe drumul său, mai ales când forțele întunecate de dezlănțuie…

Mi-a fost așa dor de ea și am regăsit-o pe aceeași Celaena nechibzuită, cu o pasiune nebună după tortul de ciocolată, până și mie mi s-a făcut poftă cum o vedeam că se aruncă în el, parcă o și vedeam cum îl devorează, dar care luptă ca o posedată atunci când le este amenințată viața celor pe care-i iubește. Am urmărit-o cu sufletul la gură, știam că alături de ea nu voi duce lipsă de surprize, și ce surprize…că au fost mai mult pumni în față la cum m-au lovit… Au ieșit la iveală alte secrete bine tăinuite, au apărut personaje din trecutul de mult lăsat în urmă și închis într-un cufăr, dar oricât încerci să fugi de el, nu poți scăpa de el, se ține de tine ca o umbra. Călătoria alături de Celaena a fost mult mai încărcată de crime în acest volum, crime nemiloase, transpirațiile au fost prezente, la fel și pielea de găină, pot să spun că am trăit acest volum. Nu l-am putut pune deoparte, l-am devorat așa cum Celaena devora diversele feluri de mâncare, am și amorțit pe canapea stând în aceeași poziție mult timp, m-au durut toate oasele când m-am mișcat, dar a meritat. Am dat pagină după pagină, nu am mai ținut cont de cât de repede trec acestea, am fost prinsă de la prima pagină până la ultima, n-am avut pace până nu m-am văzut la final, dar și când m-am văzut acolo, surpriză…m-am lovit de o bombă… Am bănuit eu una alta pe parcurs, dar paginile de la final le-am citit de câteva ori să mă conving că este așa cum am crezut și eu.

”Diamantul de la miezul nopții” m-a trecut prin toate stările posibile, m-am întristat tare când vedeam că Celaena este tot mai prinsă în lupte greu de dus la bun sfârșit, m-am bucurat când și-a dat frâu liber sentimentelor ce o măcinau și și-a urmat inima, am stat cu sufletul la gură când viața sa era în pericol. Nu a fost lipsit de lupte sângeroase, secrete și minciuni, magie de multă uitată, forțe întunecate pe cale să se dezlănțuie și mult suspans, pericol la tot pasul, dar și iubire, exact pe gustul sufletului meu, prietenie, susținere și încredere, deși încrederea, de multe ori, s-a întâmplat a fi trădată. Părerile sunt împărțite în ceea ce privește această serie, însă eu mă declar îndrăgostită de ea și știu că voi fi lovită din toate părțile în celelalte volume și că voi suferi maxim când am să ajung la ultimul volum, dar până atunci, rămâne să mă delectez cu celelalte…

”Da. Mai mult decât o iubise cineva vreodată. O iubise destul cât să riște totul, să renunțe la tot. O iubise atât de mult încât încă simțea ecourile iubirii lui, chiar și acum.”

”- Cum te simți? o întrebă el.

Ca și cum ar fi fost pretutindeni și nicăieri în același timp. Ca și cum fusese pe jumătate oarbă toată viața ei, iar acum putea vedea totul clar. Ca și cum ar fi putut sta acolo o veșnicie și ar fi fericită.”

”Chiar era. Pentru prima dată în atâția ani, era cu adevărat fericită. Sentimentul îi învălui orice gând, un fior de speranță care creștea cu fiecare suflare. Îi era teamă să se gândească prea mult la el, ca și cum faptul că era conștientă de el avea să îl facă să dispară cumva. Poate că lumea nu avea să fie niciodată perfectă, poate că unele lucruri nu aveau niciodată să fie cum trebuie, dar poate că ea mai avea o șansă să își găsească un fel de pace și libertate.”