”Moştenitoarea focului” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”Heir of Fire”
• Autor: Sarah J. Maas
• Editura: RAO
• Data publicării: 2016
• Număr pagini: 656
• Traducere de Ofelia Al-Gareeb

”Celaena Sardothien şi-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorinţă este să răzbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adarlan este principalul vinovat. Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Celaena, moştenitoarea de foc a unui regat distrus, va călători în Wendlyn, un ţinut îndepărtat în care magia încă mai dăinuieşte. Va reuşi oare temuta asasină să îşi accepte moştenirea nemuritoare, învingându-şi teama de necunoscut? Până unde va fi ea dispusă să meargă pentru a-şi îndeplini promisiunea făcută Nehemiei?”

De această dată am însoțit-o pe Celaena în Wendlyn, unde este trimisă pentru a îndeplini o nouă misiune, însă socoteala de acasă nu se prea potrivește cu cea din târg, se pare… După ce a jurat să răzbune moartea prieteniei sale Nehemia, popasul în Wendlyn o pune la grea încercare, mai ales că pe acest tărâm magia este încă prezentă, iar darul pe care-l posedă își face simțită prezența. Negarea sau acceptarea acestui dar îi pune multe piedici, întrucât l-a negat vreme îndelungată, iar o dată cu trezirea lui la viață au renăscut și amintirile de mult ferecate în uitare, ce au provocat durere și încă provoacă…

Dacă primele două volume ale seriei mi s-au părut intense, ei bine, cel de-al treilea volum le-a depășit cu mult și cum ziceam în încheierea recenziei de la volumul doi, o găsiți aici, ”Mostenitoarea focului” m-a lovit în plin. Deși l-am parcurs în două zile, aș fi vrut într-una singură la cât de greu mi-a fost să las cartea din mână, însă a fost bine și așa. Am parcurs pe nerăsuflate paginile, m-am pierdut, efectiv, în ele, m-am rupt de realitatea mea așa cum de mult nu m-am mai rupt. Am savurat fiecare rând citit, am râs, am plâns, mda, sunt emotivă și-mi era dificil să-mi păstrez lacrimile, mai ales când și-a făcut apariția Rowan (nu vă dau detalii, rămâne să aflați voi care e treaba cu el…), m-am încărcat de nervi când apărea în peisaj Regele Adarlanului, Doamne, că nu l-am putut înghiți deloc încă de la primul volum, așa l-as fi sugrumat, să scot din el și ultima fărâmă de aer (de la Celaena mi se trag apucările astea criminale), însă el nu a fost singurul pe care l-aș fi exterminate, au mai fost și alții. M-am reîntâlnit cu o parte din personajele vechi, ce mi-au fost dragi, am făcut cunoștință cu unele noi, de care iar am prins drag, dar am și suferit când am descoperit ce soartă au avut, greutățile ce le-au încercat, acesta fiind doar începutul.

Acțiunea volumul a fost extrem de alertă, nu am avut loc de respire, ce să spun de plictiseală, fiecare pagină m-a purtat tot mai departe în călătoria Celaenei, fie în prezent, fie în trecut. Au ieșit la suprafață alte secrete, unele mai dureroase decât celelalte, s-au vindecat cicatrici, s-au acceptat temeri și s-au îmbrățișat dureri, s-au format alianșe noi și s-au destrămat cele vechi, s-au arătat adeăvații prietenii, dar și susținători, iar Celaena m-a surprins foarte mult prin modul în care a evoluat. Pe lângă nelipsitele secrete, minciuni, trădări, brutalitate greu de descris, forțe întunecate ce amenință la fiecare pas, am avut parte și de prezența vrăjitoarelor, a temuților balauri, dar și ființe supranaturale ce dețin puteri menite să zguduie lumea.

”Moștenitoarea focului” este un fantasy exploziv și nu m-a dezamăgit nici măcar o clipă. Mi-au transpirat palmele parcugându-l, pielea de găină mi-a ținut companie în această luptă aprigă între lumină și întuneric, volumul a ridicat ștafeta foarte sus și-mi doresc ca în același ritm nebun să fie și volumul patru. Finalul acestuia m-a luat pe nepregătite și nici m-am conștientizat când am ajuns la ultima pagină, am mai căutat câteva, însă din păcate n-au mai fost…S-a încheiat în forță, deci următorul va începe în forță…