E ziua lui Cam, iar tatăl lui are în buzunar doar 75 de cenți. Singurul lucru pe care-l poate cumpăra de la bătrânul negustor de jucării e o cutie goală de carton. „Cel mai jalnic cadou din istoria zilelor de naștere“, își spune cu tristețe tatăl lui Cam.
Tatăl și fiul construiesc un om din carton și descoperă cu uimire că acesta prinde viață. Prinși în jocul lor, cei doi uită de regulile impuse de negustor, cartonul ajunge pe mâna lui Marcus, iar creaturile monstruoase născute din imaginația lui diabolică amenință să-i distrugă pe toți.
Oare cum ar fi ca desenele și modelajele realizate pe și din carton, ar prinde viață?
Află din romanul grafic “Carton” și apoi te mai gândești dacă-ți dorești să fie reale…îl găsești aici pe Cartepedia.
Este ziua lui Cam, iar tatăl său nu are decât 75 de cenți în buzunar, insuficienți pentru a-i lua un cadou băiatului, dar nici nu ar merge cu mâna goală acasă, așa că, atunci când un vânzător de jucării îi vinde o cutie de carton, Mike, tatăl lui Cam, se gândește că poate drege cumva situația… Însă nu se așteaptă ca figurina realizată din carton să prindă viață și nici la problemele pe care le generează acest carton magic…
Un roman grafic alert, amuzant și savuros, cu ilustrații minuntate, o poveste despre cum din cele mai simple lucruri poți crea ceva frumos, dacă-ți pui imaginația la lucru.
Mi-a plăcut tare mult ideea poveștii, faptul că nu este musai să primești cadouri scumpe pentru a sărbători o zi de naștere, ci contează foarte mult cum petreci ziua respectivă și cu cine. Chiar și un cadou banal, în ochii noștrii, poate fi un cadou extraordinar.
Nu este nevoie de bogății pentru a fi fericit, dovada este Cam, dar nici bogățiile nu aduc fericirea, dovada fiind Marcus. Diferențele dintre cei doi sunt surprinse atât de bine și chiar oferă o lecție cititorilor, însă, strict părerea mea, aș mai fi lucrat puțin la replicile personajelor. Ținând cont că este un roman grafic care se adresează copiilor de gimnaziu, aș fi ales unele cuvinte mai potrivite la redarea unor scene, mai ales că grafica este suficient de reprezentativă.
Romanul atinge subiecte precum bullying-ul, pierderea unui părinte, diferențele dintre clasele sociale, bucuria oferită de lucrurile mărunte, puterea de a merge mai departe, schimbarea, dar mai ales, cât de important este să fii alături de copilul tău, orice-ar fi, indiferent de situație.
Inspirat de poveștile din O mie și una de nopți, romanul Hoțul de Praf de Stele îi poartă pe cititori într-o aventură captivantă alături de o negustoreasă faimoasă și de un prinț laș, trimiși într-o misiune periculoasă în deșert.
Cândva, în vremuri demult apuse…
Loulie al-Nazari este Negustoreasa de la Miezul Nopții și, împreună cu ajutorul gărzii ei de corp, un djinn enigmatic, caută și vinde obiecte magice interzise. Când salvează viața unui prinț, Loulie atrage atenția sultanului, care o șantajează să găsească o lampă străveche, înzestrată cu puterea de a renaște natura pe pământul sterp – cu prețul sacrificării tuturor djinnilor.
Având de ales între a se supune și a fi executată, Loulie pornește în căutarea artefactului însoțită de garda ei de corp, de fiul cel mai mare al sultanului și de o hoață necruțătoare. De-a lungul călătoriei, cei patru trebuie să supraviețuiască atacurilor ghoulilor, să fie mai vicleni decât o regină-djinn răzbunătoare și să înfrunte un asasin nemilos din trecutul negustoresei.
Iar într-o lume în care nu există o diferență între poveste și realitate, iluzie și adevăr, Loulie va descoperi că totul – dușmanul ei, magia ei, chiar și propriul trecut – este înșelător și că trebuie să decidă cine vrea să fie în acest viitor imprevizibil și plin de primejdii.
Am avut în vizor “Hoțul de Praf de Stele” încă de când a citit-o Cătă în engleză, “The Stardust Thief”, iar când cei de la Storia Books au anunțat că urmează să apară la ei, am fost într-un extaz continuu, abia așteptam traducerea și lansarea ei. Iar de cum am primit-o, nu vă mai spun că n-a durat mult până să mă arunc în ea și să mă pierd în Marea de Nisip.
Loulie este Negustoreasa de la Miezul Nopții și se ocupă cu procurarea obiectelor magice interzise, alături de garda sa de corp, Qadir. Drumul ei se interesectează cu al lui Mazen, fiul sultanului, atunci când îi salvează viața, neștiind că această salvare nevinovată îi va da totul peste cap și pericole mari o vor paște. Atrage atenția sultanului, iar acesta îi dă o misiune: găsirea unei lămpi străvechi.
Călătoria se anunță a fi una plină de primejdii și avându-i alături pe Qadir, Mazen și Aisha, o hoață, Loulie descoperă că nimic nu este ceea ce pare, trecutul este înșelător, iar viitorul neprevăzut…
Chiar am pornit cu așteptări mari în lecturarea volumului și mi-au fost atinse cu vârf și îndesat. A fost absolut superb, de la detaliile ilustrate pe pagini, la descrierea locurilor și a diverselor scene, la personajele conturare, povestea în sine, atât de magică și fermecătoare…un adevărat basm și plăcere să mă pierd printre paginile sale! Până să spună Diana că e un retelling după “O mie și una de nopți”, la cât de fiartă am fost după poveste, nici n-am băgat de seamă, eram complet captivată și nu mai acordam altă atenție decât la ce se întâmpla cu personajele și cum evolua acțiunea.
De la primele pagini am fost cucerită și prinsă de mrejele poveștii, Loulie și Qadir mi-au câștigat inima de la prima apariție, relația dintre ei era una dintre cele mai frumoase, comunicarea lor era la un cu totul alt nivel și ceea ce-i lega era mai puternic decât orice altceva existent pe lume, o relație care trece cu brio prin foc și nu numai. Mazen, în schimb, a fost “damsel in distress” în această poveste, un prinț care n-are contact cu lumea exterioară, protejat peste măsură de către tatăl său, își asumă anumite riscuri din dorința de a descoperi și a-și trăi viața, este văzut ca un laș, pentru că nu știe cum să se comporte și fuge din calea pericolelor. Ceea ce nu pot spune despre Aisha, hoața, care înfruntă primejdiile cu ochii închiși și nu se dă în lături de la o luptă corp la corp. Împreună au fost interesant de urmărit, în special că aveau credințe diferite, personalitățile lor se ciocneau mereu, nu aveau absolut nimic în comun, doar misiunea ce i-a adus laolaltă. Însă, dacă privești în profunzime, ceva, ceva tot îi lega…ce anume, n-am să dezvălui…
Am parcurs cartea cu sufletul la gură, m-a purtat printr-un carusel de emoții, am fost martora unor evenimente ce am refuzat să le accept și măcinată de furie și ciudă, ca apoi să-mi revină sufletul la normal, să mă topesc de duioșie și să iau parte la scene care mi-au atins latura sensibilă, am urmărit fiecare personaj cu interes maxim și le-am fost alături în orice moment. M-am atașat enorm de ele și cum simțeam că pândește pericolul, mă lovea panica, mă gândeam să nu pățească vreunul ceva, că și fac cu capul.
“Hoțul de Praf de Stele” este unul dintre cele mai bune fantasy-uri citite de mine anul acesta și de la primele pagini am avut convingerea că va fi o lectură de 5 stele, fără să stau la discuții sau să mă gândesc prea mult. Djini, secrete, minciuni, relicve, o prietenie strânsă, personaje ușor de iubit și de urmărit, o poveste captivantă, care nu doar o dată te lasă fără aer, numeroase răsturnări de situație, magie, lupte, mistere, suspans și mult nisip… O capodoperă! Și abia aștept volumul următor!
“Răbdarea era o lecție grea, dar necesară. Răzbunarea nu era o destinație; ci o călătorie.”
“Un hoț fură vieți (…). Nu se lasă jefuit de propria viață.”
“Nu tot ce ni se răpește în viața trebuie să rămână în mâinile celor care ne-au prădat.”
“Oamenii născosesc tot felul de povești năstrușnice, dar până și minciunile conțin un sâmbure de adevăr.”
“Cu toții pornim în viață ca niște lași. (…) Cu toții ne temem, prințe. Singura diferență dintre un erou și un laș constă în faptul că unul își uită temerile și se aruncă în luptă, pe când celălalt depunde armele și fuge.”
Nu orice iubire este menită să aibă un final fericit
După ce Jacks, Prințul Inimilor, o trădează, Evangeline Fox jură că nu va mai avea încredere în el. Acum că și-a descoperit propria putere, Evangeline crede că o poate folosi pentru a recupera șansa de a fi fericită pentru totdeauna după ce Jacks i-a furat-o. Dar când un nou blestem terifiant este dezvăluit, Evangeline se trezește din nou într-un parteneriat cu Prințul Inimilor. Numai că de această dată regulile s-au schimbat. Jacks nu este singura forță de care Evangeline trebuie să se ferească. De fapt, el ar putea fi singurul în care poate avea încredere, în ciuda dorinței ei de a-l disprețui. În loc ca o vrajă de dragoste să facă ravagii în viața lui Evangeline, a fost aruncată o vrajă criminală. Pentru a o rupe, Evangeline și Jacks vor trebui să se lupte cu vechi prieteni, noi dușmani și o magie care se joacă cu mințile și inimile deopotrivă. Evangeline a avut întotdeauna încredere în inima ei, dar de data aceasta nu este sigură că poate…
“Balada unui final nefericit” sau când basmele devin realitate!
Dacă de “A fost odată o inimă frântă” nu am fost dată pe spate și nici așteptările nu mi-a fost atinse, ei bine “Balada unui final nefericit” mi-a întrecut orice așteptare. Îmi doream să citesc volumul de cum l-am terminat pe primul, din pură curiozitate, iar acum că l-am finalizat, mă doare că trebuie să aștept până-n toamnă când apare volumul trei…Tristă situație când vine vorba de serii…
De această dată nu am avut nicio dificultate în a pătrunde în poveste și a lega conexiuni cu personajele, chiar am ajuns să o îndrăgesc și mai mult pe Evangheline, să o urmăresc cu sufletul la gură și să mă tem pentru destinul ei, realizând cât de multe se petrec în acest volum și nu toate sunt tocmai frumoase, din contră, sunt periculoase, îi amenința siguranța și o determina să se lupte cu propriile gânduri, să ia decizile corecte, chiar și atunci când ceea ce credea si ceea ce vedea nu se potriveau de fel. Jacks a fost un simpatic și enervant, în același timp, aveam eu unele speranțe, dar cumva mă bucuram că nu se îndeplineau, astfel ar fi fost prea frumos totul și povestea nu mai avea același farmec. Am avut posibilitatea de a-l descoperi puțin mai mult decât am făcut-o în primul volum, au ieșit la lumina alte taine bine păstrate și pot spune că m-a durut ce am descoperit, am realizat de ce Jacks este cum este și l-am înteles, lăsând judecata deoparte.
M-a surprins într-un mod extrem de plăcut “Balada unui final nefericit” și sunt încântată peste poate că a fost așa, că nu a fost volum cu “sindrom de mijloc”, de umplutură, cum se întâmplă de obicei în trilogii, ci chiar a fost unul mega bun, părerea mea. A avut suspans, mister, pericole, răsturnări de situație, trădări, minciuni, manipulări, puțină dramă, dar și suferință, însă, mai ales, a avut dovezi de iubire, în ciuda tachinărilor. I-am adorat pe Evangheline și Jacks împreună, dialogurile dintre ei au fost savuroase, în special când își aruncau cuțite unul altuia, desi printre rânduri se înțelegea altceva, ori poate doar eu am înțeles. Ultimele pagini ale cărții m-au ținut cu sufletul la gură, dar au reușit să-mi frângă și inima, cumva prevedeam că se lasa cu tristețe și nu doream să se întâmple așa. Dar asta este, aștept cu nerăbdare ultimul volum, să fiu năucită complet, la cum sună descrierea de pe Goodreads a titlului, sigur mă va cuceri complet.
Iar ca să închei, vă spun ca am adorat absolut tot la acest volum, de la personajele indecise și mincinoase, la scenele care mi-au înduioșat inima și mi-au topit-o, ca apoi să mi-o frângă, la cadrele unde acțiunea mă ținea ca pe ace, temându-mă pentru ce va urma, la toată acea atmosferă de basm care s-a păstrat de la prima până la ultima pagină, cucerindu-mă!
Vă recomand să citiți și voi cele două volume, mai ales dacă ați citit seria “Caraval” și ați fost vrăjiți de univers, le găsiți pe site-ul Cartepedia aici.
“Credea că oamenii se pot schimba. Credea că viața fiecărui om era o poveste a cărei sfârșit nu era încă scris și, astfel, viitorul fiecăruia avea posibilități infinite.“
“Bucuria te poate face să îți pierzi mințile mai tare decât piatra norocului. Oamenii ar omorî ca să țină de tinerețea lor. Ar putea aduce și gelozie sau imaturitate (…).”
“Poveștile mereu se simțeau ca niște prieteni, dar toate aceste povești erau ca niște rude îndepărtate față de poveștile pe care le știa ea.”
“Obișnuia să creadă că iubirea era ca o casă. Odată ce a fost construită, trebuia să locuiești acolo pe veci, dar acum se întreba dacă iubirea era, mai degrabă, un război cu inamici noi care apar mereu și cu bătălii continue. A câștiga în dragoste însemna mai puțin a câștiga lupta și mai mult a continua să lupți, să alegi persoana pe care o iubeai drept persoana pentru care ai muri, din nou și din nou.”
“(…) dragostea era cea mai puternică forță din lume. Dacă doi oameni se iubeau cu adevărat și erau dispuși să lupte pentru acea iubire, dacă erau dispuși să meargă la război din iubire, zi după zi, atunci nu conta ceea ce trebuiau să înfrunte. Iubirea avea să triumfe mereu, cât timp nu se vor opri din luptă.”
Emily, Navin și aliații lor din rezistență pornesc în căutarea orașului Cielis, despre care se zice că a fost distrus din temelii de către elfi. Dacă orașul a supraviețuit totuși, atunci există o șansă să-i găsească pe păstrătorii pietrei din Consiliul Protectorilor și să le ceară ajutorul. Viitorul Allediei depinde de această misiune, dar n-au prea mult timp la dispoziție – Emily trebuie să găsească orașul Cielis înainte ca regele elf să o găsească pe ea.
Atât de dor mi-a fost să mă reîntânesc cu Emily și a sa familie, de acum mai mare! Îi are alături, nu doar pe fratele ei, Navin, și mama sa, dar și câțiva aliați, care, încet, încet, i-au devenit tot mai apropiați și pe care îi dorește a proteja cu orice preț.
De această dată, drumurile prietenilor noștrii se îndreaptă spre Cielis, un oraș despre care se știe că a fost distrus de către elfi, însă Emily găsește o dovadă care contestă acest lucru, de aici și dorința aprinsă de a găsi orașul și, totodată, de a obține sprijin pentru a lupta împotriva dușmanilor, mai ales că viețile le sunt amenințate. Noua misiune nu este deloc una ușoară, trebuie să găsească echipajul potrivit care să-i ducă spre Cielis, dar cum nimeni nu crede că orașul există și că sunt doar basme, devine mai complicat. Însă nici dușmanii nu-i dau pace, sunt pe urmele ei și se află tot mai aproape…
M-am pierdut în romanul grafic de la primele pagini și, deși eram extrem de obosită, nu m-am putut desprinde de el până n-am ajuns la ultima pagină. Doamne, ce aventură! Câta adrenalină! Ce pericole îi paște și cât de greu este să înfrunți valul de provocări, dar totuși, să rămâi cu capul pe umeri și să nu te lași pradă impulsului! Am parcurs volumul pe nerăsuflate, nu cred că mi-a luat o oră să-l citesc, mi-am bucurat privirea cu ilustrațiile cuprinde, din ce în ce mai expresive și mai captivante, o adevărată bucurie vizuală! Realizez că tot mai mult mă atrag romanele grafice și asta datorită ilustrațiilor, să ai imagini alături de poveste, dar mai ales să ai imaginile potrivite, care-ți transmit de la sine povestea și reușesc să te determine să empatizezi cu personajele de la primele priviri.
Un volum explosiv, lupte aprigi, balauri, aliați neașteptați, pericole la tot pasul, răsturnări de situație, sacrificii, ilustrații pe măsură, emoție, bucurie și multe altele, toate cuprinse în acest roman în puțin peste 200 de pagini…a reușit să mă poarte într-o cursă și să mă vrăjească cu fiecare pagină parcursă! Abia aștept să apară următorul volum, sper să se întâmple repede, așteptarea este foarte grea, însă până atunci, le mulțumesc celor de la Cartepedia pentru exemplarul oferit, fără ajutorul lor nu cred că îl citeam atât de curând, vă recomand cu drag seria, o găsiți pe site-ul lor aici.
But could their shared passion on the ice turn to unexpected heat? If someone were to ask Jasmine Santos to describe the last few years of her life with a single word, it would definitely be a four-letter one. After seventeen years of figure skating – and countless broken bones and broken promises – she knows her window to compete is coming to a close. But when the offer of a lifetime comes from the arrogant idiot she’s spent the last decade dreaming about pushing in front of a moving bus, Jasmine might have to reconsider everything. Including Ivan Lukov.
Aida a recomandat și răsrecomandat “From Lukov with love”, a fost o perioadă când a înnebunit Bookstagramul cu această carte și am reușit să o iau și eu pe kindle, deși nu eram deloc în mood de romance. Știu că am început-o, la un moment dat, așteptând să intru la o programare, iar apoi am uitat de ea, până zilele trecute când mi-am propus să fac puțină ordine în kindle și să mai citesc din titlurile descărcate pe el, să pot elibera din spațiu.
Jasmine și Ivan practică patinajul artistic și ajung să facă echipă după ce partenera lui Ivan decide să ia o pauză de la activitate, iar cum Jasmine nu mai are partener de câteva luni bune, pare a fi partenera potrivită. Doar că cei doi nu se suportă unul pe celălalt, mereu se împung, dar mai să-i pui să lucreze împreună… Pare o sarcină imposibilă, dar cum evoluează totul, ei bine, produce explozie.
Am dat peste o poveste atât de drăguță, în ciuda faptului că personajele sunt adulte, dar așa m-a atins pe suflet povestea, de nu știu cum să vă explic, ca să nu mai spun că am savurat dialogurile “tăioase” la maxim. Jasmine și Ivan au fost ca scoși din cutie, perfecți de-a dreptul, nu le-am găsit niciun defect, și i-am îndrăgit de la primele apariții. Jasmine mi-a câștigat admirația când observam cât de determinată era în a-și urma pasiunea și a se împărții între patinaj, muncă și timp cu familia, iar Ivan, deși părea un ghimpe-n coastă, a fost un dulce sub toată acea fațadă de îngâmfat. Au fost delicioși împreună, m-au distrat teribil și mi-a părut rău când am ajuns cu povestea la final, pentru că-mi doream să nu se mai termine. Jasmine și-a urmat visul chiar dacă nu era susținută de toata familia ei, iar acest lucru a durut-o, dar cine i-a fost alături, le-a dat motive să fie mândrii de ea. Avea o familie atât de armonioasă, o mamă mereu acolo pentru ea și frații care să te tachineze și să te iubească necondiționat, muream de dragul lor, când apăreau în cadru, știam că se va lăsa cu râs nebun. Nici cu mama lui Ivan nu mi-a fost rușine, tare faină rusoaica…
M-a cucerit de la primele rânduri și m-a ținut în poveste până la final. Am adorat tachinările dintre ei, dar și sprijinul pe care și-l acordat chiar dacă nu se suportau, au încercat să lucreze cât mai bine împreună. Încet, încet zidurile s-au doborât și au lăsat la lumină toată frumusețea și duioșia de care erau capabili și m-au vrăjit instant. Simțeam că-i privesc în realitate și nu că citesc despre ei într-o carte, iar acest lucru m-a fascinat, mi-a demonstat că este o poveste cu adevărat bună-bună și merită toată atenția, dacă reușeste să mă desprindă de realitatea mea și să mă poarte într-o alta, unde arta pe gheață fură ochii și bucură sufletul.
O poveste amuzantă și emoționantă, totodată, cu dialoguri savuroase și personaje iubibile, determinate să-și urmeze visurile indiferent de piedici, unde pasiunea își spune cuvântul!
Stevie Bell solved the case of Truly Devious, and now she’s taking her detecting skills abroad when she becomes embroiled in a mystery from 1990s England. Another pulse-pounding and laugh-out-loud stand-alone mystery from New York Times bestselling author Maureen Johnson.
Senior year at Ellingham Academy for Stevie Bell isn’t going well. Her boyfriend, David, is studying in London. Her friends are obsessed with college applications. With the cold case of the century solved, Stevie is adrift. There is nothing to distract her from the questions pinging around her brain–questions about college, love, and life in general.
Relief comes when David invites Stevie and her friends to join him for study abroad, and his new friend Izzy introduces her to a double-murder cold case. In 1995, nine friends from Cambridge University went to a country house and played a drunken game of hide-and-seek. Two were found in the woodshed the next day, murdered with an ax.
The case was assumed to be a burglary gone wrong, but one of the remaining seven saw something she can’t explain. This was no break-in. Someone’s lying about what happened in the woodshed.
Seven suspects. Two murders. One killer still playing a deadly game.
Efectiv, mă declar îndrăgostită iremediabil de seria “Truly Devious”. Poate că sunt subiectivă, dar în acest moment sunt prea euforică privind seria și nu pot să gândesc lucid. Deși eran toată în focuri după ce am citit volumul patru și-mi doream nespus de mult să citesc volumul cinci, abia de curând am reușit să-l parcurg și sunt extrem de fericită. Mi-a fost dor de Stevie, Janelle, Nate, Vi și David, chiar dacă nu a trecut mult timp de când mă despărțisem de ei, iar de data aceasta i-am urmărit la Londra, unde, se presupune, că ar fi trebuit să călătorească în interes cultural, nu…criminal.
Călătoria celor patru la Londra, unde se află David, și care i-a invitat acolo pentru că l-a pocnit dorul de Stevie, este “bulversată” de un nou caz, iar cum Stevie nu poate sta departe de crime, a fost necesar să se implice, altfel nu ar fi avut liniște, unde e crima, hop și ea prezentă, să elucideze misterul. Însă nu doar crima trebuie rezolvată, ci și ale sale sentimentele, întrucât Stevie are parte de un carusel de emoții și trăiri, neștiind cum să le gestioneze și ajunge să facă “năzdrăvănii”.
Un roman cu de toate pentru toți și mi-a plăcut atât de mult. L-am citit în format ebook pentru că nu am idee când se va traduce la noi, iar așteptarea oricum este grea, așa că am zis să bat fierul cât e cald, și așa îmi vine să-mi rod unghiile până apare următorul volum, că am fost lăsată în pom. S-a observat evoluția personajelor și-n acest volum, s-au mai maturizat puțin, gândirea li se schimbă și fiecare personaj în parte trece prin anumite schimbări care ajung să îi sperie și să-i determine să se teamă pentru ce efect va avea asupra prieteniei lor. O prietenie atât de strânsă și de frumoasă, mai mare dragul să-i urmărești împreună.
Și nu doar armonioasa prietenie a fost prezentă aici, ci și dialogurile umoristice, susținerea și încrederea, care au fost “scuturate” de minciuni, din păcate, și manipularea adevărului, însă omul cât trăiește, învață, la fel și personajele noastre. N-au lipsit nici dovezile de iubire, acel romantism finuț și adolescentin, cu toate temerile cu care vine la pachet, la care se adaugă mult suspans și mister.
Am recomandat și am să tot recomand această serie, chiar mi-a ajuns la suflet și sunt foarte curioasă și nerăbdătoare să văd pe unde vor mai fi purtați Stevie, David, Janelle, Vi și Nate, ce crime vor mai rezolva și cum li se va schimba viața…
Când un băieţel dispare de la o grădiniţă din Stockholm, inspectorul de poliţie Mina Dabiri și colegii ei sunt puși din nou la încercare. Găsesc imediat asemănări cu răpirea unui alt copil, încheiată tragic, și înţeleg că au de-a face cu forţe dispuse să ucidă. Iar indiciile sugerează că vor mai dispărea și alţi copii.
Pentru prima dată de la evenimentele dramatice petrecute cu doi ani în urmă, Mina ia legătura cu mentalistul Vincent Walder. Relaţia lor este la fel de specială și acum, iar el se dovedește de folos și în această anchetă, în care cu toţii sunt presaţi de timp.
Când cei mai lipsiţi de apărare devin victime, cine-i poate salva?
Reîntânirea cu Mina si Vincent a fost una de-a dreptul criminală și bolnavă, cum era de așteptat. N-am fost nici măcar o clipă dezamagită de poveste, din contră, am avut chiar posibilitatea de a pătrunde și mai mult în viața lor personală și să-i cunosc mult mai bine, nu doar în profesiile lor și-n îndeplinirea misiunilor.
Acțiunea din “Cult” are loc la aproape doi ani după cea din “Cutia”, Mina și Vincent nu au păstrat legătura odată ce cazul din “Cutia” s-a închis, însă noile crime care au loc, dar si alte dileme personale, îi readuc împreună. Și a fost așa de interesant să îi urmăresc, din nou, unul alături de celalalt. De data aceasta, crimele înfăptuite sunt cumplite, întrucât sunt amenințate viețile unor ființe inocente, și anume copilașii de cinci ani, ce dorește făptașul să transmită prin aceste atrocități, rămâne un mister ce trebuie dezvăluit. De când au început, care este mesaj sau dacă au o legătură, sunt doar câteva întrebări care-i frământă pe cei doi, dar și pe restul polițiștilor implicati în anchetă, mai ales că unii dintre ei sunt părinți și nu vor să se gândească ce sentimente îi încearcă pe părinții îndurerați și doresc să facă dreptate cât mai curând, să oprească aceste crime nemiloase.
Fiind proaspătă mămică, acest volum l-am simțit mult mai personal, mă durea sufletul pentru toate cele care se petreceau, nu doream să mă gândesc, nici să concep că ceva rău să pățească puiul meu, iar prin ce treceau părinții copiilor dispăruți și uciși, nu e de dorit nici dușmanilor. Doar o minte bolnavă peste măsură ar fi capabilă de asemenea act, să rănești un suflet inocent pentru că o anumită concepție ți se pare normală…sau să fie un alt motiv cel care stă în spatele crimelor? Am citit volumul cu sufletul la gură și inima îndoită, am avut pasaje prin care am trecut cu lacrimi în ochi și suspinând, îmi era greu să citesc unele rânduri, mai ales cele care veneau cu lămuriri. Bănuisem eu care ar fi făptașul, îmi păreau dubioase câteva acțiuni și mi s-a activat nasul de detectiv, iar de data aceasta nu m-a înșelat, l-am “mirosit” pe făptaș, iar motivul său mi s-a părut anormal. A fost interesantă ideea de “sectă”, cum o singură persoană poate avea o influență atât de mare încât să “spele” mintea altor persoane, reușind să-i atragă alături și să le insufle convingerile sale atât de puternic, încât să li se pară corect și firesc.
“Cutia” și “Cult” sunt două dintre cele mai bune thrillere citite de mine și vreau să cred că vor mai urma și alte volume în această serie, nu sunt pregătită să mă despart de Mina și Vincent, dar si pentru că finalul nu este chiar finalul, ori aceasta a fost impresia mea, că mai urmează, povestea va continua, iat eu nu am să fiu deloc pregătită pentru ce va urma… Deși nu este anunțat nimic în privința unui nou volum, eu îmi păstrez speranța, doar să nu mă amăgesc… Până una, alta, găsiți cele două volume pe site-ul editurii aici.
Oliver Marks tocmai a terminat de ispăşit zece ani pentru uciderea unuia dintre prietenii săi cei mai apropiaţi – o crimă pe care nu se ştie dacă el a comis-o. În ziua eliberării, este întâmpinat de detectivul care l-a trimis după gratii. Detectivul Colborne iese la pensie, dar, înainte de asta, vrea să ştie ce s-a întâmplat cu adevărat cu zece ani în urmă.
Ca tânăr actor care studiază teatrul lui Shakespeare la un conservator de artă de elită, Oliver a observat că talentaţii săi colegi par să joace aceleaşi roluri atât pe scenă, cât şi în afara ei – ticălos, erou, tiran, seducătoare –, deşi el s-a simţit condamnat să fie întotdeauna un personaj secundar în povestea altcuiva. Dar, atunci când profesorii schimbă distribuţia, o rivalitate amicală ia o întorsătură urâtă, iar piesa se revarsă periculos în viaţa reală.
Când loveşte tragedia, unul dintre cei şapte prieteni este găsit mort. Ceilalţi se confruntă cu cea mai mare provocare actoricească de până atunci: să convingă poliţia, şi pe ei înşişi, că sunt nevinovaţi.
“Dacă am fi ticăloși” mi-a captat atenția încă de când am zărit-o pe diverse conturi ale unor bookstagrameri străini, ulteori aflând că s-a tradus la Alice Books și văzând-o la Ale și @aimerhachi. Mi-am dorit-o și eu tare mult, m-a atras coperta, nu am să mint, dar și titlul, povestea nu știam exact despre ce e vorba, doar că are ceva legat de dark academia, dacă nu mă însel. Așa că am adus-o în bibliotecă cu ajutorul celor de la Cartepedia, cărora țin să le mulțumesc pe aceasta cale.
Am pătruns în povestea lui Oliver, un deținut ce urmează a fi eliberat, după ce a ispățit zece ani de condamnare, căruia îi este solicitat adevărul de către detectivul care a anchetat cazul său și ulterior, băgându-l la închisoare. În urma destăinurilor lui Oliver, m-am plimbat de-a lungul celor cinci părți ale poveștii sale și i-am cunoscut prietenii, fiind martora unor evenimente tare interesante…
Ce m-a atras foarte mult la această poveste și mi s-a părut aparte, a fost modul în care autoarea a ales să împartă părțile poveștii, și anume în acte, asemeni unei piese de teatru, fiecare parte cuprinzând un prolog și mai multe scene. Acest mod de redactare nu l-am mai întalnit, până acum, și am simțit caă vizionez o piesă de teatru, nu că aș citi o carte. Cu fiecare act parcurs, se observa evoluția personajelor, schimbările pe care le sufereau, tăairile care le încercau, dar și multe alte sentimente, plăcute sau mai puțin plăcute. Ce este drept, povestea nu debordează de acțiune în primele două acte, este mai statică, se introduc personajele și aflăm puțin despre fiecare, însă începând cu actul trei, acțiunea se accelereaza și prinde un cu totul alt ritm, fiind și eu captivată altfel de poveste.
Pot spune că m-a surprins, atât vizual, datorită detaliilor cuprinse pe pagini, dar și în sine, am descoperit o altă latură a actorilor, mai umană, si nu doar cea pe care aceștia ne-o arata pe scenă, iar actorii din această poveste sunt cu totul deosebiți și…ticăloși . Fiecare-și are imboldul violent, controlându-l într-o anumită măsură, grupul de prietenii al lui Oliver este ieșit din comun, acum se iubesc și se susțin, ca-n secunda următoare totul să ia o turnură neașteptată și să se lase cu lupte, în vorbe sau fizic. Dintre cei șapte ai grupului, cu Oliver am empatizat cel mai mult, deși mi-a fost și ciuda pe el, sincer, era considerat drept fraierul grupului, din păcate, dar și de Filippa, care iar, mi se părea ca al ei potențial era înăbușit. Restul m-am enervat cumplit, fiecare în parte și-ntr-o anumită măsură, începând cu Richard și Meredith. Nu i-am putut deloc agreea pe cei doi, mi se păreau plini de sine și atât de aroganți, mai că aveam impulsul de a le trage câte-un pumn în față.
Ca sa închei, altfel mă lungesc si mai mult, povestea m-a captivat, recunosc, deși m-am pierdut de câteva ori in “duelurile” dialogurilor, acestea fiind redate în replici din Shakespeare (aici s-a observat documentarea autoarei, și a fost de muncă, nu glumă…), mi-au plăcut detaliile, m-au intrigat personajele, cu tot cu nervii făcuți, am avut parte de mister, o atmosferă întunecată, diverse cadre scenice, multă drama, dezmăț și un plot twist pe care l-am prevăzut și nu prea, dar care a avut impactul surpriză asupra mea, chiar dacă mi-aș fi dorit un cu totul alt final. Daca ați ajuns până aici și recenzia mea v-a aprins un beculeț, cartea o gasiti pe site-ul cartepedienilor aici.
”Pentru noi, totul era spectacol. (…). Totul era poezie.”
După ani întregi în care s-au evitat reciproc, membrii familiei Darker se reunesc pentru a sărbători ziua de naștere a bunicii, care împlinește 80 de ani, în casa ei gotică, de pe o mică insulă stâncoasă. Când va veni fluxul, vor fi izolați de restul lumii timp de opt ore – adică o noapte.
Toți ascund un secret. Sau mai multe.
La miezul nopții izbucnește o furtună, iar bunica este găsită moartă.
O oră mai târziu, este descoperit un alt cadavru…
Captivi pe o insulă, membrii familiei Darker trebuie să dezlege misterul din prezent și să-și înfrunte greșelile din trecut, înainte ca mareea să se retragă și toate secretele să le fie dezvăluite.
“Daisy Darker” este cel mai nou titlu apărut la Storia Books și nu se putea să nu-l citesc alături de fetele mele, Anto și Delia, deși iar l-am terminat înaintea lor. Oopsie… De la primele pagini am fost intrigată și abia așteptam să văd cu ce mă va surprinde povestea, știind ca n-am mult timp liber, ca înainte, am parcurs-o de-a lungul mai multor zile și am savurat fiecare pagină, șocând-mă de ce descopeream. M-a dus puțin cu gândul la “Zece negri mititei” a Agathei, titlu care mi-a plăcut enorm si pe care l-am recitit de două ori deja, însă nici “Daisy Darker” nu s-a lăsat mai prejos.
Povestea cuprinsă între coperți este una întunecată, doar are loc pe o insulă, într-o seară de Halloween, când se mai dezlănțuie și furtuna. Ce vrei mai înfricoșător de atât? A da, au loc și crime. Numai bune să ridice părul la ceafă, nu alta… Personajele se află pe această insulă izolată pentru a sărbători ziua Nanei, bunica de 80 de ani a lui Daisy, care s-a născut în ziua de Halloween, si care și-a dorit ca la aniversarea sa, familia să fie reunită. Însă membrii familiei nu au fost deloc pregătiți pentru ceea ce i-a întâmpinat acolo…
Am citit cartea cu sufletul la gură și o curiozitate maximă, nu știam la ce să mă mai aștept și mă minunam de secretele care erau scoase la lumină, judecând fiecare personaj în parte și chiar gândindu-mă că-și merită soarta la cum se comportaseră în trecut. Cred că acesta a fost efectul cărții, a scos urâtul din mine, dar așa ciudă mi-a fost pe ele, de nu știu cum să explic. Singura de care mi-a fost drag a fost Nana, iar pe Daisy am compătimit-o cel mai mult, viața sa a fost una tare tristă și plină de condamnări, izolare și restricții. Asta nu e viață, părerea mea.
Am adorat faptul că acțiunea romanului a fost redată din perspectiva lui Daisy, cu sarcasm și umor, cum îmi place mie, și m-a distrat teribil, deși povestea, la bază, este una tristă. Știam că personajele sunt îngrozitoare pentru cum se comportau, dar pătrunzând tot mai mult în poveste, am realizat că nu mă înșelam deloc, din contră, inserțiile din trecut, amintirile, îmi confirmau credințele. M-a surprins puțin pe final povestea, deși aveam o mică bănuială, dar a venit și cu un element surpriză, ceea ce m-a lăsat blocată pe moment și credeam că nu am citit ce trebuie, dar trăgând linie, chiar a fost un thriller mega bun, dovadă stau paginile adnotate, și pot spune că am zăpăcit-o cu bilețele (mai jos am să vă las și o parte din citatele extrase).
Mult suspans și mister, o familie disfuncțională, mincinoasă, secrete întunecate și dureroase, răsturnări de situatie, exact tot ce-mi doresc de la thriller! Nu mi s-a părut la fel de bună ca ”Piatră, hârtie, foarfecă”, celălalt roman al autoarei, poate pentru că am intuit unele lucruri și s-a mai dus din efectul surprizei, dar tot l-am savurat. Abia aștept să citesc un nou roman semnat de aceasta, a intrat pe lista de autori auto-buy!
”Membrii unei familii sunt ca amprentele digitale: nu există două la fel și tind să lase urme peste tot.”
”Unora li se citește spaima pe chip, iar alții învață să-și ascundă temerile înlăuntrul lor, nelăsându-le la suprafață, dar trăindu-le pe interior.”
”Copilăria e o cursă în care încerci să afli cine ești cu adevărat, înainte de a deveni persoana din viitor. Nu toată lumea câștigă.”
”Unii oameni beau ca să-și înece necazurile; alții beau ca să poată înota în ele.”
”Familiile sunt ca fulgii de zăpadă: niciuna nu e la fel ca alta.”
”Poveștiile se schimbă puțin de fiecare dată când sunt spuse, chiar dacă noi le-am repetat pe ale noastre. La fel ca niște copii, cresc și evoluează, devenind ceva mai nou, ceva cu idei proprii. Poveștile sunt totodată minciunii și noi suntem cu toții povestitori în această familie.”
”Există un soi special de iubire care ține familiile unite, chiar și pe cele disfunționale. Iubirea noastră e ca o țesătură complicată, făcută dintr-un million de amintiri și momente petrecute împreună. Nodurile țesăturii sunt strânse, dar există și găuri, sufficient de mari ca să alunecăm cu toții prin ele când suntem prinși pe picior greșit.”
”(…) viitorul e o promisiune pe care încă putem alege s-o onorăm. Trecutul e o promisiune care a fost deja încălcată.”
”Problema cu micile minciuni inoffensive e că uneori se transformă într-unele mai mari și mai întunecate.”
”Viața e un spectacol și nu tuturor ne plac scenariile pe care le-am primit; uneori mai bine ne scriem propriile roluri.”
”Cărțile te vor învăța tot ce vrei să știi vreodată și sunt de obicei mai sincere decât oamenii.”
Pino Lella nu are nimic de-a face cu razboiul sau cu nazistii. Este un adolescent italian obisnuit – pasionat de muzica, mancare si fete –, dar sfarsitul inocentei sale e aproape. Cand casa parintilor sai din Milano este distrusa de bombardamentele Aliatilor, Pino se alatura unei retele clandestine care ii ajuta pe evrei sa se refugieze traversand Alpii din Italia catre Elvetia si se indragosteste de Anna, o vaduva frumoasa, cu sase ani mai mare decat el.
Incercand sa-l protejeze, parintii il obliga pe Pino, acum in varsta de optsprezece ani, sa se inroleze in organizatia germana Todt, care opera in spatele frontului. Dupa ce Pino e ranit intr-o misiune de aparare a garii din Modena, este recrutat ca sofer personal al generalului Hans Leyers, omul de incredere al lui Adolf Hitler in Italia, unul dintre cei mai misteriosi si mai puternici comandanti ai celui de-al Treilea Reich.
Avand ocazia de a spiona pentru Aliati din interiorul Inaltului Comandament German, Pino suporta ororile razboiului si ocupatia nazista luptand in secret, iar ceea ce ii da curaj este iubirea sa pentru Anna si promisiunea unei vieti pe care viseaza ca o vor trai impreuna.
Bazat pe o poveste adevarata, “Sub un cer sângeriu” vorbeste despre curajul incredibil si rezistenta unui tanar in timpul uneia dintre cele mai intunecate perioade din istorie.
Imediat după ce am citit “Ultima vale verde” și am postat recenzia, am tot primit recomandarea de a citi și “Sub un cer sângeriu”, că este mult mai bună și că nu există termen de comparație între cele două, ca și mod în care a fost redată povestea. “Ultima cale verde” a fost o poveste care s-a axat mai mult pe trăirile și zbuciumul personajelor, cu o acțiune mai statică, pe când “Sub un cer sângeriu” m-a ținut cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii.
Bazată pe fapte reale, povestea surprinde cruntul război ce a pătruns și-n Italia, mai exact povestea lui Pino Lella, un adolescent plin de viață și îndrăzneț, neștiind că adolescența sa curând va lua sfârșit. După ce casa îi este distrusă de bombardamente, Pino decide să se alăture rețelei care ajută evrei să fugă din Italia către Elveția, iar după câteva reușite, pentru a-l proteja, părinții îl obliga să se înroleze într-o organizație germană. Pino este rănit într-o misiune de apărare, astfel ajunge să fie recrutat ca și sofer personal al generalului Hans Leyers, omul de încredere al lui Hitler în Italia. Această oportunitate îi aduce multe avantaje, poate spiona pentru Aliați, în speranța că îi vor învinge pe nazisti, dar se va și îndrăgosti de Anna, o tânără văduvă, mai mare cu șase ani decât el.
O poveste curajoasă, riscantă, plină de speranță și pasională!
De la primele pagini mi-a fost captată atenția, mai ales că nu știam că vânătoarea lui Hitler împotriva evreilor a avut loc și-n Italia (se pare ca multe informații nu știam legate de Al Doilea Război Mondial…🫣), și pot spune că am parcurs-o cu sufletul căt un purice și-ntr-o tensiune continuă, pericolul era la fiecare pas și la cât de captivată eram de poveste, mă simțeam ca parte din ea, de parcă trăiam acele momente alături de personaje.
Pino era îndrăgostit de viață, ca orice adolescent, credea că nimeni și nimic nu-i poate strica fericirea, iar îndrăzneala sa îi descumpanea pe ceilalți, judecându-l, însă eu l-am adorat și admirat pentru dorința sa de a ajuta, dar și neînfricarea de care dădea dovadă. Se putea observa că are o inimă mare și-și dorea dreptatea, fiind nevoit să-șii încheie adolescența și să devină bărbat înainte de vreme. S-a maturizat brusc și a avut parte de grele încercări la o vârsta când încă, se presupune, era fraged, dar a trecut cu bine peste ele și a înfruntat numeroasele riscuri întâlnite, dar a avut și curajul de a se îndrăgosti, acea iubire a trezit un foc nebun în interiorul său.
“Sub un cer sângeriu” m-a purtat într-o cursa de sentimente, cum mă și așteptam, de altfel, de la o ficțiune istorică, dar nu mă așteptam să fie bazată pe fapte reale. Dacă am avut inima cât un purice de-a lungul lecturii, ei bine, epilogul m-a dărâmat total, nu era de ajuns că fusesem martora unor evenimente ce mi-au sfâșiat inima și mi-au activat lacrimile. Simțeam că mă doare sufletul, nu alta, și-mi era greu să concep că atâta răutate și cruzime a putut exista în lume, în acea perioadă. Parcă cu fiecare ficțiune istorică pe care-o citesc, mai descopăr câte ceva nou și realizez că violența și brutalitatea nu are limite, că sunt unii oameni care au concepții bolnave și distrug totul în jur fără pic de remuscări, ba chiar cred că așa se cuvine.
Romanul a fost unul dintre cele mai bune titluri citite de mine anul acesta, și eu chiar citesc multe titluri anual, dovadă stau reading challenge-urile de pe Goodreads, dar și rafturile mega încărcate ale bibliotecii mele. Nici nu cred că i-am adus toate laudele cuvenite acestui titlu, nici nu îmi găsesc cuvintele potrivite să-i aduc onorurile meritate, doar citiți-l dacă până acum nu l-ați citit!
Bookworm in a cozy corner 