”Fantoma Aniei” de Vera Brosgol (recenzie)

  • Titlu original: ”Anya’s Ghost”
  • Autor: Vera Brosgol
  • Editura: Grafic Art
  • An apariției: 2019
  • Număr pagini: 224
  • Traducător: Matei Sâmihăian

Dintre toate lucrurile pe care se aştepta Ania să le găsească pe fundul unui vechi puţ, o nouă prietenă nu se număra printre ele. Mai ales nu o prietenă care să fie moartă de un secol.

Să cazi într-un puţ e şi-aşa destul de rău, dar viaţa Aniei în sine s-ar putea să fie şi mai oribilă. Îi e ruşine cu familia ei, se jenează cu propriul ei corp şi a cam renunţat să-şi mai găsească locul în liceu. O nouă prietenă – fie ea şi moartă – este exact ce are nevoie.

Dar prietena Aniei nu glumeşte deloc când zice că are de gând să-i fie alături pentru totdeauna…

De când am descoperit romanele grafice, mi-am dorit să descopăr cât mai multe, mai ales că am realizat că sunt super captivante, deși se citesc extrem de repede, în cazul meu. “Fantoma Aniei” a ajuns la mine datorită celor de la Cartepedia și le mulțumesc pentru bookurie din tot sufletul, am tot văzut-o recomandată pe bookstagram la diverse conturi și am fost curioasă de povestea ei, în special pentru că mi se pare potrivită a fi citită în sezonul tomnatic.

Ania este o tânăra rusoaică, care a emigrat împreună cu familia în Europa pe când avea doar cinci ani, iar acum că este adolescentă își dă toată silința să se adapteze. Însă lucrurile nu ies cum își doreste, iar într-o zi se mai trezeste și-ntr-o groapă alături de un schelet, unde, deși nu se aștepta, reușeste să își facă o nouă prietenă… Cum decurge “întâlnirea” și ce urmări are, nu vă rămâne decât să aflați, găsiți romanul pe site-ul cartepedienilor aici, vi-l recomand cu dragă inimă.

Acum că am citit și eu romanul, înțeleg de ce este apreciat și recomandat, totodată, povestea Aniei este una amuzantă, dar și înspăimântătoare, da, fantoma e de vină, ce să spun… Dar surprinde atât de bine viața adolescentină, atât prin ilustrații, cât și prin text, cu tot acel zbucium cu care vine la pachet, neînțelegerea din partea celorlalți, criticile aduse sinelui și dorința de adaptare, de a fi normală. Dar Ania nu știe că fiecare persoană e normală și specială în felul ei, nu există un tipar după care să te mulezi, iar noua ei prietena nu o prea ajută in acest sens, din păcate. Iar ilustrațiile alb – negru dau acel aer creepy poveștii, ceea ce am super adorat, deci o face a fi lectura potrivită de citit în această perioadă.

Un roman grafic drăguț, comic, realist, încărcat de suspans și răsturnari de situație care a venit la momentul potrivit pentru mine. Chiar l-am savurat și mă bucur enorm că am făcut alegerea de a-l citi, mai ales că inaintea sa am avut de dus o luptă cu un alt titlu ce n-a fost tocmai pe placul meu.

”Îndrăgostită de cărți” de Debbie Tung (recenzie)

  • Titlul original: ”Book Love”
  • Autor: Debbie Tung
  • Editura: Grafic Art
  • Colecția: Grafic Fun
  • An apariție: 2022
  • Număr pagini: 144
  • Traducător: Ioana Tudor

Cititori de pretutindeni, bucurați-vă!

Benzile desenate adunate în acest volum redau cu acuratețe cum se simte cineva înnebunit după cărți (cartonate și necartonate)! Și după e-bookuri? Și după biblioteci? Și după librării?

Îndrăgostită de cărți e darul perfect pentru acei prieteni din viața voastră care preferă să-și petreacă timpul cuibăriți într-un fotoliu cu o carte bună și un ceai fierbinte. Desenele lui Debbie Tung sunt amuzante și atât de adevărate – orice cititor se va regăsi în ele.

Nici nu mai știu la cine am văzut prima dată această carte, printre cititori mă refer, dar știu că atunci când am zărit-o la Art că o traduc, am fost în extaz. Cum să nu pun eu mâna pe ”Îndrăgostită de cărți” cânr, eu la rândul meu, sunt îndrăgostită de cărți?

M-am regăsit în acest roman grafic mai mult decât m-am regăsit în multe alte cărți citite de-a lungul anilor, doar este o carte despre cărți, iar eu sunt o sălbatică atunci când vine vorba de ele, fie în a le cumpăra sau a le citi ori a le plimba după mine chiar dacă știu că timpul nu-mi permite să le citesc, dar ce fac dacă chiar mi se eliberează puțin timp și n-am o carte la mine? Așa mai bine iau cu mine, pentru orice eventualitate, nu vreau să risc. Să vă mai spun că de multe ori prefer să stau în casă, tolănită pe canapea și să citesc decât să ies în lume să socializez? Da, din astea face u, nu știu dacă și voi… sau să mă enervez când ajung la un impasc în carte ace o citesc și atunci ori să fiu nevoită să plec sau să sune telefonul, oh da, că am pățit și din astea, dar și multe altele…V-aș putea povesti la nesfărșit, dar mă limitez la atât, să descoperiți și voi paginile și ilustrațiile autoarei, să vedeți dacă și cât de mult de mult vă regăsiți, desi sunt convinsă că vă veți identifica 100%.

 A fost atât de relaxantă și de drăguță și de tot ce vreți voi, după ce am terminat-o de citit, o deschideam random și reciteam paginile, pur și simplu nu-mi venea a crede cât de mult mă vedeam în ilustrațiile cuprinse și-mi era greu să mă desprind de ea. Cred că orice împătimit al cărților ar trebui să citească acest roman grafic, cu sigurantță se va regăsi printre pagini. Muulțu tare mult, Cartepedia , pentru cărticica această drăgălașă! Eu sunt cea mai fericită că o am, dar biblioteca mea și mai și, că are așa frumusețe pe rafturile sale! Găsiți și voi romanul grafic pe site la ei aici, musai să ajungă și-n biblioteca voastră.

”Ultimul olimpian” de Rick Riordan (recenzie)

  • Titlul original: ”The Last Olympian”
  • Autor: Rick Riordan
  • Serie: ”Percy Jackson și Olimpienii”
  • Volum: V
  • Editura: Arthur
  • Colecția: Arthur GOLD 
  • An apariție: 2017
  • Număr pagini: 392
  • Traducător: Alex Moldovan

Un an întreg semizeii s-au pregătit pentru marea confruntare cu titanii, ştiind că lupta va fi încrâncenată

Armata lui Cronos este mai puternică decât a fost vreodată şi cu fiecare recrut care i se alătură devine din ce în ce mai necruţătoare.

În timp ce zeii încearcă să-l înfrângă pe monstrul Tifon, Cronos înaintează către New York, pentru că Olimpul a rămas de izbelişte. Acum totul stă în mâinile lui Percy Jackson şi ale micii lui armate. Ei sunt singurii care îl mai pot opri pe zeul timpului.

Ca o umbră peste toate se întinde marea profeţie rămasă încă nedescifrată.

Iaca, am reușit să mai finalizez o serie foarte dragă mie și asta doar datorită celor de la Cartepedia, care mi-au îndeplinit dorința de a avea și a citi seria ”Percy Jackson și Olimpienii”, serie pe care am citit-o la recomandarea mult numitei Cătălina (pe Instagram o găsiți la @catethereader – merită să o urmăriți, mai ales dacă sunteți împătimiți ai genului fantasy și al cărților ”cărămidă”).

Deși am început multe serii de-a lungul anilor, de anul trecut mi-am propus să le mai și finalizez, așa că, atunci când mi-am propus să încep Percy Jackson, mi-am zis că vreau s-o finalizez în același an, să nu mă lungesc prea mult cu ea. Și bine am făcut pentru că am adorat-o și-mi este ciudă că este atât de subapreciată. În ciuda faptului că este un middle grade, este superba, antrenantă, comică, încărcată de peripeții și prietenii dintre cele mai neobișnuite, zei și semizei, lupte pe viață și moarte, dar și multe, multe altele…

Sunt tristă și fericită, în același timp, tristă pentru că, e această dată, chiar m-am despărțit de personaje, Pecy, Annabeth și Grover mi-au ajuns la suflet și o să-mi fie tare dor de ei, dar sunt și fericită pentru că am citit seria, că am descoperit-o și că, la rândul meu, pot să vi-o recomand. Tot volumul patru rămâne favoritul meu din serie, însă nici volumul cinci, și ultimul de altfel, nu s-a lăsat mai prejos. L-am parcurs cu sufletul la gură, cu o mica anxietate pentru ce va mai urma, ținând cont de faptul că personajele n-au avut timp de respiro mai deloc, se întâmplau multe într-un timp relative scurt și nu reușeam bine să procesez unele evenimente, că mă loveau altele. Am avut parte de acțiune alertă, așa cum îmi doream, peripeții fără număr, pericole la tot pasul, lupte crâncene, prietenii amenințate, dar și emoție, teamă, sacrificii, iubire…

Nici nu știu cum să mă mai exprim prin cuvinte ca să vă pot convinge să citiți seria, dacă nu ați făcut-o, eu la cei 32 de anișori ai mei aș putea spune că e de mult trecută vârsta la care să citesc middle grade, dar refuz să accept acest lucru, middle grade-ul e un refugiu al meu și mereu îmi găsesc comfortul în el, am descoperit povești dintre cele mai frumoase datorită acestui gen, iar Percy Jackson este una dintre ele. Citiți-o și atât! Merită din plin atenția voastră, indiferent de vârstă! Găsiți seria completă aici .

”În căutarea gloriei. Școala pentru Bine și Rău” de Soman Chainani (recenzie)

  • Titlu original: ”The School for Good and Evil IV: Quests for Glory”
  • Autor: Soman Chainani
  • Ilustrator: Iacopo Bruno
  • Serie: ”Școala pentru Bine și Rău”
  • Volum: IV
  • Editura: Arthur
  • Colecția: Orange Fantasy 
  • An apariție: 2022
  • Număr pagini: 680
  • Traducător: Mihaela Sofonea

Sophie, Agatha, Tedros și ceilalți elevi încep o nouă epocă în Pădurea Nesfârșită – Era Camelot. Fericiți și Nefericiți deopotrivă trebuie să treacă dincolo de limitele școlii, să intre în aventurile cele mari și curajoase ale vieții.

Elevii de la Școala pentru Bine și Rău credeau că și-au găsit Fericirea până la Adânci Bătrâneți când l-au învins pe vicleanul director. În al patrulea an la școală, elevii au de înfruntat pericole imprevizibile, iar miza e colosală: succesul aduce venerarea veșnică, iar nereușita înseamnă obscuritate pentru totdeauna.

În căutările lor, Agatha și Tedros încearcă să-i redea Camelotului splendoarea de odinioară. Decana Sophie se străduiește să modeleze Răul după chipul şi asemănarea ei. În curând, simt cu toții că ajung din ce în ce mai izolați.

Nu mi-am mai încăput în piele de bucurie când am văzut că cei de la editura Arthur au tradus volumul patru din seria ”Școala pentru Bine și Rău. În căutarea gloriei”, îmi doream nespus și nu m-am așteptat să se întâmple atât de repede. Nu am stat mult pe gânduri și am apelat la persoanele mele minunate și de încredere de la Cartepedia pentru a pune mâna pe volum, iar de cum a ajuns, doar la el m-am gândit. Mult n-a durat să mă apuc de el, ce dor îmi fusese de univers și de personaje, de nu știu cum să vă explic, iar acum că am finalizat și acest volum, tratez cu mine dacă următoarele volume să le ascult în format audiobook sau să aștept să se traducă… dar până mă decid ce și cum, vă povestesc puțin despre ”În căutarea gloriei”.

Să o revăd pe Agatha a fost o plăcere, ceea ce nu pot spune despre Sophie, din păcate, a rămas la fel de arogantă și plină de sine, le-am dus dorul și trioului de vrăjitoare: Hester, Anadil și Dot, m-au cucerit, ca de obicei li m-au câștigat tot mai mult de partea lor, chiar și de bietul Hort mi-a fost dor, el care până acum a avut numai de pătimit și tot nedreptățit era, plus de asta, în acest volum au apărut și personaje noi, unele extrem de interesante și care au adus un plus de savoare, aș putea spune, poveștii. Am fost tare încântată să observ că am parte de multiple perspective, atât de la personajele principale, cât și de la cele secundare, a dat un aer fresh și am putut urmări cu ușurință evoluția fiecărui personaj în parte, și a fost evoluție, nu contest.

Mi-a plăcut tare mult și că am avut parte de hartă, de astă-dată una colorată ce surprindea o parte din personaje, iar de ilustrații, ce să mai spun, că abia apucam să încep un nou capitol să văd cu ce mă mai încântă. Legat de capitole, au fost puțin mai lungi decât am fost obișnuită în celelalte volume și am simțit diferența, uneori mă oboseau detaliile și credeam că povestea ar fi putut fi lipsită de ele și să fie mai la obiect, unele detalii chiar nu le consideram necesare, sincer. Acțiunea a fost cy suișuri și coborâșuri, când mă ținea în suspans, când mă plictisea, dar răsturnările de situație au fost ce trebuie. Ca să nu mai spun de final, m-a blocat, sincer, de aici și nedumerirea mea dacă să continui seria în format audiobook sau nu… Nu m-am așteptat la acel final, deși ar fi trebuit să îl previn, hint-uri au fost, doar că atenția mea era îndreptată spre altele.

Ca să nu mă lungesc mai mult, să nu mă scape vreun spoiler, vă îndrum să acordați o șansă seriei, este frumoasă, are personaje dintre cele mai diverse, prietenii neobișnuite, răsturnări de situație, trădări și minciuni, manipulări, secrete, relații de familie și multe altele… chiar merită atenție, iar dacă v-am convins măcar puțin, volumul îl găsiți aici pe site-ul cartepedienilor, cărora eu le mulțumesc din suflet pentru oportunitatea de a-l citi atât de curând.

”Bătălia din Labirint. Percy Jackson și Olimpienii” de Rick Riordan (recenzie)

  • Titlul original: ”The Battle of the Labyrinth”
  • Autor: Rick Riordan
  • Serie: Percy Jackson şi Olimpienii
  • Volumul: IV
  • Editura: Arthur
  • Colecția: Arthur GOLD 
  • An apariție: 2017
  • Număr pagini: 376
  • Traducător: Alex Moldovan

Ameninţarea maleficului stăpân al timpului, titanul Cronos, este din ce în ce mai aproape. Percy Jackson, curajosul semizeu, se vede nevoit să pornească într-o nouă misiune periculoasă pentru a salva atât lumea muritorilor, cât şi pe cea a zeilor. Când în joc este soarta Olimpului şi a taberei semizeilor, soluţia rămasă este una dintre cele mai înfricoşătoare: traversarea Lumii Subpământene, în căutarea lui Dedal, geniul legendar al Antichităţii, singurul care îi poate ajuta pe Percy şi pe prietenii lui să oprească înaintarea armatei monştrilor prin Labirintul său.

Amuzantă şi antrenantă, ”Bătălia din Labirint” vă va ţine cu sufletul la gură, urmărind confruntările lui Percy, Annabeth şi Grover cu empuse, telechini şi tot soiul de creaturi apărute din bezna împărăţiei lui Hades.

Nu am putut sta despărțită prea mult timp de Percy, mai ales după cum m-a lăsat volumul trei, în pom și pomul în aer, cu multe întrebări fărăr răspuns, iar zilele trecute când am primit colet din partea celor de la Cartepedia, n-am avut pace până nu m-am apucat de ea… Surpriza surprizelor …am topit cartea în câteva ore și am realizat că a fost volumul meu favorit din serie, până acum, dar mai am de citit ultimul volum, însă nu știu dacă îl va depăși sau nu, rămâne de văzut.

S-au întâmplat atât de multe, a fost alert, parcă mult mai alert decât anterioarele trei, l-am citit pe nerăsuflate și chiar mă temeam pentru ce misiuni aveau să mai primească personajele, ca să nu mai spun de ființele răufăcătoare pe care aveau să le întâlnească. Și au întâlnit, că doar nu se putea altfel, așa că, de data aceasta am luat parte la bătălii cu femei – dragon, sfyncsi, chiacene, demoni și chiar semizei, că doar despre semizei e vorba aici… Nu cred că am ce reproșa la acest volum, sincer, am fost atât de prinsă, încât la final mi-a părut rău că nu am și volumul cinci, să aflu cum se va încheia toată această aventură, ce final va avea povestea lui Percy.

Dar am un sentiment că voi fi surprinsă maxim în volumul cinci și ultimul, de altfel, că o să sufăr teribil, atât pentru ce voi descoperi în carte, urmărindu-i pe Percy, Grover, Tyson, Annabeth și ceilalți, dar și pentru că voi ajunge la finalul – final, încheind încă o serie ce a reușit să-mi cucerească inima și de care îmi pare rău că nu am citit-o la vremea când eram mai tânără. Nu că acum nu aș fi, dar totuși… Cert este că m-am îndrăgostit de serie, își are locul binemeritat în sufletul meu mititel alături de Harry Potter și Cronicile din Narnia.

Până revin cu recenzia ultimului volum, vă reamintesc unde găsiți volumele seriei pe site-ul cartepedienilor, așa că un mic click aici, iar recenziile primelor trei volume vă așteaptă pe blog.

”Croitoresele de la Auschwitz” de Lucy Adlington (recenzie)

  • Titlul original: ”The Dressmakers of Auschwitz”
  • Autor: Lucy Adlington
  • Editura: Bookzone
  • An apariție: 2021
  • Număr pagini: 432
  • Traducător: Alina Scurtu

Adevărata poveste a femeilor care și-au croit supraviețuirea

Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate

O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.

În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.

Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.

Inspirată din surse diverse – inclusiv din interviuri cu singura croitoreasă rămasă încă în viață –, cartea dedicată croitoreselor de la Auschwitz urmărește destinele acestor femei curajoase. Legăturile familiale și cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar să facă față persecuțiilor zilnice, ci și să facă planuri de rezistență în interiorul lagărului.

Istoricul Lucy Adlington a întrețesut experiențele remarcabile ale croitoreselor și politicile naziste de jaf și exploatare, expunând astfel toată lăcomia, cruzimea și ipocrizia celui de-Al Treilea Reich și oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra unui capitol mai puțin cunoscut al celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului.

Am fost extrem de entuziasmată de ”Croitoresele de la Auschwitz” încă de când am dat peste ea în ediția străină și am notat-o pe wishlit cu steluță, musai de adăugat în bibliotecă. Iar când am văzut că s-a tradus și la noi, la o editură cu care eu nu mai am o relație foarte bună, din păcate, eram sceptică dacă să o mai iau sau nu. Nu intru în polemici, dar până la urmă am zis că vreau să citesc titlul, să îi descopăr povestea dintre coperți, așa că mi-am încălcat promisiunea făcută și am apelat la Cartepedia pentru a pune mânuța pe carte.

Așteptările mele au fost ridicate, nu am să mint, dar din păcate, peste ce am dat, nu a fost deloc ce am crezut eu… Titlul mi-a atras atenția în primul rând, mai ales știind câte titluri cu subiectul Auschwitz-ului am citit, fie ficțiune sau non-ficțiune, în niciunul nu auzisem de croitorese, deci interesul meu era sus de tot. Ei bine, am fost dezamăgită, și de mine, dar și de poveste. Mi-am dorit să-mi placă, s-a observat cercetarea făcută, însă modul de scriere a fost chin pentru mine, din păcate. Mi s-a părut haotic, se trecea de la povestea unei persoane la alta, fără niciun fel de anunț în prealabil, la un moment dat nici nu mai realizam despre povestea cui citesc, îmi era greu să urmăresc firul poveștii, dar nici nu pot spune că am reușit să leg vreun fel de conexiune. M-am simțit copleșită de detalii, de aici și dificultatea mea de a mă conecta cu povestea.

Îmi doream să aflu despre fiecare croitoreasă în parte, să le fie delimitate poveștile în vreun fel anume, să le pot deosebi cumva, mai ales că și descrierea promitea asta, dar nu a fost să fie. M-am așteptat la ceva și am primit cu totul altceva. Mi-e ciudă că a fost așa, dar nu am ce să fac, din păcate, poate dacă mă documentam mai mult înainte, nu aveam așteptări așa de mari și poate mă răzgândeam în privința ei de a o citi. Dar chiar și așa, am și un mic câștig, să îi spun așa, am aflat despre croitorese și al lor atelier de la Auschwitz, unde au supraviețuit și au reușit să treacă peste chinurile și atrocitățile de la acea vreme.

Dacă nu mi s-a potrivit mie, asta nu înseamnă că nu se va potrivi pentru tine, așa că te îndemn să îi acorzi o șansă, mai ales dacă ești atras de subiectul Auschwitz, eu, personal, nu mă împac foarte bine cu non-ficțiunea, deși încerc să-mi mai ies din zona de comfort, uneori reușesc, alteori dau greș, dar măcar încerc. Găsiți și voi titlul pe site-ul cartepedienilor aici.  

”Blestemul Titanului. Percy Jackson și Olimpienii” de Rick Riordan (recenzie)

  • Titlul original: ”The Titan’s Curse”
  • Autor: Rick Riordan
  • Serie: Percy Jackson şi Olimpienii
  • Volumul: III
  • Editura: Arthur
  • Colecția: Arthur GOLD 
  • An apariție: 2020
  • Număr pagini: 328
  • Traducător: Alex Moldovan

Un telefon urgent de la satirul Grover şi Percy Jackson se pregăteşte de luptă

Cei mai buni prieteni, sabia de semizeu şi… mama lui care să-l ducă la destinaţie sunt singurele arme de care are nevoie pentru a triumfa.

Dar încercările pe care fiul lui Poseidon trebuie să le înfrunte se ţin lanţ: doi copii, învăluiţi în mister, se alătură semizeilor în tabăra de antrenament, titanii pun la cale un plan machiavelic de stăpânire a Olimpului, un monstru antic ameninţă siguranţa lumii şi a zeilor, iar zeiţa Artemis, singura care i-ar putea da de urmă, a fost răpită.

Percy, Grover, Vânătoreasa Zoë şi Thalia sunt singurii care pot descâlci profeţia ce va salva Olimpul şi omenirea.

Iaca m-am reîntâlnit cu Percy și ai săi prieteni, de data aceasta într-o misiune…mortală. Oricât de mult și-ar dori Percy să ducă o viață normală, se pare că normalitatea nu este pentru el. Misiunea în care pornește nu îi este una destinată, dar cum nu poate sta pe pace și vrea să se implice, nu aduce doar bun, ci și multe pericole, dar și personaje noi, care au un impact puternic în evoluția poveștii și a personajelor. Cum ziceam, toate belelele trag la Percy și acesta, alături de Grover, satirul, Zoe, o vânătoreasă pe care o întâlnește și Thalia, fiica lui Zeus, ajung să lupte pentru a supraviețui cu schelete – zombi, să ”călărească” porci, să zboare pe pegași sau să întâlnească dragoni, astea fiind doar unele dintre peripețiile în care se văd prinși cei patru prieteni.

Multe nu vreau să vă împărtășesc, să nu mă scape porumbei și să vă stric frumusețea lecturii în cazul în care vă decideți să dați o șansă seriei, da, este middle grade, dar este atât de frumoasă, posibil să vă mai fi spus asta, deci nu e problemă dacă mă repet, poate astfel vă conving, dacă vă pistonez… dar chiar merită, deși pentru mine a trecut mult vârsta la care să o citesc, dar nu e stres, tot mă bucur de poveste și-mi place de mama focului. Percy este un scump și se vede cât de mult efort depunde pentru a mulțumi pe toată lumea, chiar dacă de multe ori lucrurile nu ies așa cum își dorește. Are parte de trădări, prosimiuni încălcate, minciuni, lupte cu Titani, dar se reîntâlnește și cu vechi dușmani… Ce mă încântă foarte mult la această serie, cel puțin până acum, că am citit și volumul trei, este că autorul chiar a dezvoltat personajele pentru vârsta pe care o au, de 14-15 ani și așa mai departe, nu le-a făcut mai mature, cum se întâmplă în alte cărți. La acea vârstă iei decizii proaste, așa cum fac și personajele noastre, ești nechibzuit, impulsiv, te crezi zmeu, dar nu prea ești, înțelegeți voi unde vreau să bat, sper… Dar da, asta chiar îmi place și apreciez enorm, așa trebuie să fie un middle grade, nu să fie forțat. Toate vin la timpul lor, deci vreme este…

Un alt element ce mi-a plăcut la acest volum a fost că au apărut personaje noi, de unul chiar sunt extrem de curioasă de cum va evolua, mai ales că m-a lăsat în pom finalul volumului și ard de nerăbdare să aflu cum se va construi povestea sa. Dar totodată, vreau să văd și-n ce alte aventuri mai este Percy prins, pe unde îl mai poartă misiunile sale, cu cine se va mai lupta, ce alte ființe neobișnuite își vor mai face apariția, se pare că autorul dispune de multă imaginație, suprinzându-mă până acum cu răufăcătorii întâlniți în cele trei volume. Știu că o să fiu tristă când voi încheia seria pentru că m-am atașat de personaje, dar până atunci mai am de descoperit două volume, așa că ar fi cazul să apelez la minunații de la Cartepedia să pun mâna și pe ultimele volume ale seriei, tot datorită lor am reușit să citesc și acest volum, iar pentru acest lucru le mulțumesc din suflet, găsiți și voi volumele pe site-ul lor aici.  

”Tot ce am iubit” de Pam Jenoff (recenzie)

  • Titlul original: ”The Things We Cherished”
  • Autor: Pam Jenoff
  • Editura: Litera
  • Colecția: Blue Moon 
  • An apariție: 2022
  • Număr pagini: 336
  • Traducător: Alina Marc-Ciulacu

O poveste plină de suspans despre iubire și trădare, petrecută în timpul Holocaustului

Charlotte Gold este șocată când fostul ei logodnic, Brian, apare la ușa biroului ei de avocatură cu un caz tulburător.

Roger Dykmans, un bancher bogat și fratele unui erou al Holocaustului, a fost acuzat de crime de război din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv de trădarea fratelui său și a evreilor pe care acesta încerca să-i salveze. Tot ce trebuie să facă Charlotte este să călătorească la München și să-l ajute pe Jack, fratele înstrăinat al lui Brian, pentru a dovedi nevinovăția lui Roger.

În ciuda reticențelor sale, Charlotte acceptă, dar cazul este curând împiedicat de clientul însuși. Roger refuză să ajute la propria apărare, dezvăluind doar că dovada nevinovăției sale se află în interiorul unui ceas complicat, zărit ultima dată în Germania nazistă. Pe măsură ce Jack și Charlotte iau urma ceasului, încercând să descopere pe unde a ajuns pe parcursul secolului trecut, ei află despre dragostea lui Roger pentru soția evreică a fratelui său, Magda, și despre deciziile tragice pe care a trebuit să le ia pentru a o salva, dar, în același timp, se luptă cu atracția tot mai mare dintre ei.

Am fost tare impresionată de titlul “Povestea unui orfan” a lui Pam Jenoff și mi-am dorit să citesc și alte titluri de-ale autoarei. Deși mai am în bibliotecă alte titluri de-ale sale, luate la scurt timp după ce am citit cartea mai sus menționată, ochii mi-au căzut pe recentul titlu tradus la Litera, “Tot ce am iubit”, așa că trebuia să obțin și această carte. Zis și făcut, am pus mâna pe ea datorită celor de la Cartepedia și nu a durat mult până s-o citesc.

Am avut mari așteptări în privința ei, știind cât de sfâșietoare a fost “Povestea unui orfan”, dar așteptările nu mi-au fost atinse și am fost puțin dezamăgită de acest lucru. Charlotte, o avocată din oficiu, este contactată de fostul ei logodnic pentru a-l ajuta într-un caz ce presupune dovedirea nevinovăției unui bărbat acuzat de crime de război din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși sceptică la început, acceptă propunerea lui Brian, fostul logodnic, astfel ajunge să călătorească la Munchen, unde se alătură lui Jack, fratele lui Brian, în rezolvarea cazului. Treaba nu este una ușoară, în special pentru că le sunt puse bețe în roate chiar de către acuzat, însă pe măsură ce avansează cercetările, Charlotte descoperă detalii dureroase…

Poate și din cauză că n-am reușit să leg niciun fel de conexiune cu personajele, nici cele principale, nici cele secundare, nu mi-a trezitca niciun fel de emoție, ceea ce e ciudat când vine vorba despre ficțiune istorică, în ce mă privește, am trecut printre pagini foarte lejer și parcă ceva a lipsit. Diversele planuri temporare mi s-au părut interesante, am putut urmări firuri narative din diferite perioade, să fac cunoștință cu alte personaje, care n-au avut legătură unele cu celelalte, dar care, într-un fel sau altul, își intersectează drumurile și până la final, totul se leagă. Mi-e ciudă că nu m-a atins povestea, că a lipsit acea emoție la care tânjeam eu, acel impact puternic asupra mea, și sunt tristă că nu a fost cum mă așteptam, dar acest lucru nu mă va impiedica să citesc și celelalte titluri ale autoarei pe care deja le dețin în bibliotecă. A lipsit ceva la această poveste, avea potențial, dar mi-a lăsat impresia că autoarea n-a știut ce să facă cu personajele, cum să le dezvolte, unde să se axeze pe detalii și unde să le omită, pentru că au pasaje unde era nevoie de detalii pentru a consolida povestea și pasaje unde s-a pierdut in detalii neesențiale, care au tras povestea în jos, părerea mea. Au fost personaje care mi-au trezit interesul și eram curioasă de cum va evolua povestea lor, dar s-a trecut peste ele ca rața prin apa și asta m-a descumpănit, lăsându-mă cu senzația că a fost doar o lectură meh…

Nu toate titlurile sunt pentru toți cititorii, din păcate, iar dacă n-a fost pe gustul meu, nu înseamnă că nu va fi și pe al vostru. Poate am avut eu așteptările mult prea mari, poate n-a fost momentul ei, cine știe…cert este că mă bucur că am mai bifat o carte pe care mi-o doream s-o descopăr, chiar dacă nu a fost cum credeam eu că va fii. Găsiți și voi titlul aici pe site-ul cartepedienilor, vă îndemn să îi acordați o șansă, poate vă este pe plac mai mult decât a fost pentru mine…

”Marea Monştrilor” de Rick Riordan (recenzie)

  • Titlul original: ”The Sea of Monsters”
  • Autor: Rick Riordan
  • Serie: Percy Jackson şi Olimpienii
  • Volumul: II
  • Editura: Arthur
  • Colecția: Arthur GOLD 
  • An apariție: 2020
  • Număr pagini: 288
  • Traducător: Alex Moldovan

Cine mai este pasionat astăzi de poveşti cu zei? Într-o lume a gadgeturilor şi a tehnologiei, mai pot interesa întâmplări izvorâte din mituri? Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson și Olimpienii, reuşeşte să demonstreze că povestea mitologică are încă puterea de a tulbura, de a fascina, de a încânta…

Pentru prima dată, Percy Jackson se bucură de o viaţă normală şi liniştită. Totul se schimbă însă în ultima zi de şcoală, când un joc de dodgeball aparent banal se transformă într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte cu o echipă de canibali gigantici. Pentru a-şi salva viaţa, Percy porneşte spre Tabăra Semizeilor, dar descoperă că ameninţarea planează şi asupra taberei. Pinul care proteja „cetatea“ a fost otrăvit, iar hotarele magice au început să-şi piardă puterea de apărare în faţa monştrilor pregătiți să distrugă tot.

Îngrijorat de schimbările petrecute în tabără şi bântuit de vise alarmante cu prietenul său dispărut Grover, Percy pleacă împreună cu Annabeth în căutarea leacului salvator. Însă pentru asta eroii vor trebui să înfrunte pericolele înfricoşătoare ascunse în “Marea Monştrilor”.

“Oamenii nu trăiesc la același nivel cu nemuritorii. Ei nu pot fi răniți de armele noastre. Dar tu, Percy, ești pe jumătate zeu, jumătate om. Tu trăiești în ambele lumi. Poți fi rănit de amândouă și poți influența soarta amândurora. De-aceea sunt eroii atât de speciali. Tu porți speranțele omenirii pe tărâmul celor veșnice. Monștrii nu mor niciodată. Ei renasc din haosul și barbaria care freamătă întotdeauna sub crusta de civilizație (…). Ei trebuie învinși iarăși și iarăși, trebuie ținuți la distanță. Eroii întruchipează această luptă. Voi purtați luptele pe care omenirea trebuie să le câștige, cu fiecare generație, pentru a rămâne umană.”

O nouă aventură încărcată de peripeții și pericole la tot pasul. Ceea ce se dorea a fi o ultimă zi de școală normală, s-a transformat într-un haos, o confruntare pe viață și moarte, iar Percy Jackson nu se poate bucura de liniște nici măcar o clipă. Evident, doar nu este un adolescent obișnuit, ci un semizeu, iar problemele trag la el de parca ar fi un magnet… Ca să-și salveze viața, Percy pleacă spre Tabăra Semizeilor, însă descoperă că nici acolo lucrurile nu sunt tocmai roz, din contră, Tabăra este amenințată a fi distrusă, semizeii fiind mai vulnerabili ca niciodată. Toate aceste schimbări duc spre o nouă misiune, în care Percy și Annabeth pleacă pe ascuns, pentru a salva situația, nefiind pregătiți pentru ce vor avea să descopere în Marea Monștrilor…

O poveste pe care am parcurs-o în doar câteva ore și care m-a destins, exact cum îmi doream și de care mi-a fost dor, sincer. Am prins drag de Percy de la primul volum, la fel și de Annabeth, iar să-i urmăresc în această nouă misiune a fost extrem de interesant, mai ales că cei doi n-au nicio clipă de respiro și mereu se văd prinși în diverse ipostaze ce le amenință viața. Dar cu noroc și inteligență, vreau eu să cred, reușesc să scape din orice situație, tind să cred că mai mult e noroc 🤣, la cate necazuri trag la ei…

Deși este relativ subțire, volumul este plin de aventură, apar personaje noi, de unul dintre ele am prins drag instant și mi-a cucerit inima 🥰, legende sunt trezite la viață, se duc lupte cu sirene, nu doar cu temuții Zei , personajele fiind prinse într-o învălmășeală de evenimente pline de neprevăzut. Am savurat volumul și sunt nerăbdătoare să aflu ce peripeții îi mai pasc pe Annabeth și Percy în următoarele volume, ținând cont cum s-a încheiat acest volum și cu ce semn mare de întrebare m-a lăsat.

Este trist că seria este atât de subapreciată pentru că este minunată și merită toată atenția, în special din partea copiilor și adolescenților, întrucât le este posibilă dezvoltarea alături de personaje și cresc împreună, cum ar fi cazul și seriei “Harry Potter”, unde se întâlnește și elementul de coming of age, ca și aici. Cu fiecare volum, Percy evoluează și se dezvoltă tot mai frumos, fiind sigură că spre final voi fi tare surprinsă de el. Păcat că s-a oprit și ecranizarea romanelor, dar asta este, ne rămân cărțile, care așteaptă să le acordăm atenția necesară. Am început seria datorită celor de la Cartepedia, cărora le mulțumesc din inimă, nu regret nicio clipă că am mers pe mâna Cătălinei și am acordat o șansă seriei, găsiți și voi volumele pe site-ul lor aici ☺️.

”Un regat întrețesut” de Tahereh Mafi (recenzie)

  • Titlul original: ”This Woven Kingdom”
  • Autor: Tahereh Mafi
  • Serie: ”This Woven Kingdom”
  • Volum: I
  • Editura: Leda Edge
  • An apariție: 2022
  • Număr pagini: 512
  • Traducere de Ioana Bena

Pentru toți, Alizeh este o slujnică de care te poți lipsi oricând și a cărei identitate nu va fi dezvăluită niciodată: ea este moștenitoarea de mult pierdută a unui străvechi regat al djinnilor. Este mereu vânată și silită să se ascundă la vedere, altminteri se va expune la pericole cumplite.

Până într-o zi, când face o greșeală.

Prințul moștenitor, Kamran, a auzit profețiile; știe despre înfiorătorul monstru care, se spune, îi va ucide bunicul. Întunericul se pogoară cu repeziciune asupra imperiului său, îmboldindu-l pe tânăr să îi caute originile. Însă cu cât devine mai suspicios în privința slujitoarei cu ochi bizari, cu atât află tot mai multe lucruri despre ea – și cu atât mai greu îi este să o dea uitării. Chiar dacă ideea de-a se lăsa captivat de Alizeh înseamnă să ignore tot ce-a învățat până atunci.

”Un regat întrețesut” este o poveste despre împărății care se ciocnesc, iubiri interzise și o regină de mult uitată care trebuie să își croiască drum prin întuneric pentru a-și recăpăta tronul, a-și reconstrui imperiul și a-și salva oamenii de la așa-zisa viață pe care au fost obligați să o ducă.

Mi-a crescut inima de bucurie când am primit această noutate din partea celor de la editura Leda Edge, alături de o lumânare marca Gabrielashelf și o scrisoare din partea autoarei Tahereh Mafi. Deși mi-am luat și volumul în engleză anul acesta, în speranța că ajung la el curând, nu știam că este în plan să se traduvă atât de repede volumul, că mai așteptam, dar acum sunt și mai împlinită că am ambele ediții, cea în limba română este toată shinny și fermecătoare, pe lângă faptul că are aceleași detalii cuprinse ca și-n ediția în limba engleză, iar biblioteca mea este mai bogată în titluri frumoase și de suflet ❤️.

Am pornit cu asteptări mari în această nouă aventură din Ardunia, știind cât de mult mi-a plăcut seria “Shatter me”, presimțind că autoarea îmi va capta atenția de la primele pagini cu a sa poveste. Alizeh este o slujnică neapreciată, batjocorită și maltratată, cel puțin asta se vede la suprafață, însă ascunde un secret: este moștenitoarea de mult pierdută a regatului djinnilor. Deși încearcă să se ascundă de ceilalți pentru a nu-și face cunoscută identitatea, o singură greșeală îi dă viața peste cap. Îi mai iese în cale și prințul Kamran, moștenitorul regatului din Ardunia, și acest lucru nu anunță nimic bun…sau poate da?

Prima jumătate a cărții a mers extrem de greu pentru mine, a fost încărcată de detalii care au ajutat la conturarea personajelor și a regatului, însă eu tânjeam după acțiune, căutam acel zvâc și mă temeam să nu mă pască vreun rs 🙈. Dar ușurarea a venit o dată cu apropierea de jumătatea cărții, când mi-a fost imposibil să mai las cartea deoparte și am topit mai bine de 250 de pagini în câteva ore. Am parcurs paginile pe repede-înainte, se întâmplau chestii pe care le tânjisem în primele capitole, iar când mi-au fost “servite” zâmbeam încontinuu și chicoteam ca o puștoaică 🙈. M-a omorât acel slow burn, dar fatala mi-a fost dată de ultimele capitole, când îmi era tot mai greu să țin pasul cu toate evenimentele ce aveau loc, eram surprinsă, electrizată, eram în focuri, ce să mai…

Alizeh mi-a câștigat aprecierea, a fost un personaj feminin puternic, care s-a descurcat prin propriile forțe și a supraviețuit în vremuri grele, știind că viața îi era amenințată. Faptul că mereu își spunea punctul de vedere și avea argumentări pentru orice, mi-a făcut inima să crească pentru că astfel de personaje caut, femei neînfricate și determinate, nu “damsel in distress ”, care să-și plângă de milă și să aștepte salvarea… Pot spune că și de Kamren am fost impresionată, deși prinț moștenitor și de la care se așteptau anumite pretenții, nici viața sa nu a fost una foarte ușoară, din ce am reușit să-mi dau seama, ajungând să-l compătimesc și să-i doresc puțin respiro de la toate angajamentele. Când Alizeh și Kamran se intalneau… Loricica era în extaz și savura paginile de parcă cine știe ce farmece se realizau acolo. I-am adorat separate, dar împreună…scântei pretutindeni.

În ciuda începutului greoi, am savurat fiecare pagină și m-am pierdut în neștire printre pagini. O plăcere și câteva ore cu palpitații alături de Alizeh și Kamren, care au meritat din plin… Acum sunt curioasa cu ce mă va surprinde autoarea în volumul doi, ținând cont cu ce cliffhanger m-a lăsat, însă până atunci, vă îndemn să citiți și voi acest prim volum al unei serii ce se anunță a fi excepțională, îl găsiți aici.

”Focul era sufletul ei, dar apa era viața ei; era tot ce-i trebuia pentru a supraviețui.”

”Mi-ai mistuit gândurile din momentul în care te-am întâlnit, i-a spus el. Mă simt acum, în prezența ta, cu desăvârșire altul. Cred că aș putea să-ți aduc și luna, numai și numai pentru a te cruța pe veci de lacrimi.”