”Unul dintre noi urmează” de Karen M. McManus (recenzie)

  • Titlul original: ”One of Us is Next”
  • Autor: Karen M. McManus
  • Editura: Herg Benet
  • Colecție: Passport
  • Data apariției: 2020
  • Număr de pagini: 384
  • Traducere de Cristina Nemerovschi

Acum există un nou mister de rezolvat la Liceul Bayview și un set complet nou de reguli. Haide, Bayview, știi că ți-a lipsit asta. O mulțime de aplicații dedicate bârfelor au răsărit una după alta de la moartea lui Simon, dar în anul care a trecut de când Cei patru din Bayview și-au demonstrat nevinovăția nimeni nu a reușit cu adevărat să învârtă caruselul zvonurilor răutăcioase așa cum o făcea el. Problema este că nimeni nu cunoaște secretele tuturor, cele mai ascunse dintre ele.

Până acum. De data aceasta nu e o aplicație – este un joc. Adevăr sau provocare. Phoebe devine prima țintă. Dacă alegi să nu joci, implicit ai ales Adevăr. Iar al ei se dovedește șocant. Urmează Maeve, iar ea ar trebui să știe deja – mereu e indicat să alegi Provocare. Cam pe când Knox e și el luat în vizor, lucrurile au devenit deja periculoase. Provocările sunt mortale, iar Maeve a aflat un lucru important de la Bronwyn în urmă cu un an: nu te poți baza niciodată pe poliție. Nu îți va oferi ajutorul, nu te va proteja. Simon e de mult ieșit din peisaj, dar altcineva din Liceul Bayview este hotărât să-i ducă moștenirea mai departe. De data asta, cu un set nou de reguli.

În acest volum ne-am reîntors la liceul Bayview, doar că nu alături de Bronwyn, Nate, Addy și Cooper, ci de sora lui Bronwyn, Maeve, prietenul ei cel mai bun și fostul iubit, Knox și Phoebe, colegă de liceu cu ea, dar și colegă de muncă cu Addy. Cei trei de văd vizați de un nou joc – Adevăr sau Provocare – joc creat de cineva ce și-a dorit să continue ceea ce Simon a început cu ajutorul aplicației Despre Asta, și care se dovedește a fii mult mai periculos decât aplicația. Un nou joc, deci noi reguli…tu ai curajul să participi?

Ei bine, m-am apucat de volum la scurt timp după ce am finalizat ”Unul dintre noi minte”, a cărui recenzie o găsiți pe blog aici, și sincer, m-am bucurat din plin de poveste, mai ales că m-am reîntâlnit cu o parte din personaje, dar și de faptul că acțiunea s-a dovedit a fi puțin mai alertă decât în precedentul. Secretele încă fac legea în liceul din Bayview și toți stau cu frica-n sân să nu fie dezvăluit ceva incriminatoriu în ceea ce-i privește, însă o dată secretul dezvăluit, trebuie să faci față situației. Avem trei perspective, a lui Maeve, Knox și Phoebe, și ceea ce mi-a fost mult mai ușor în a le urmări, a fost delimitarea acestora, fiecare perspectivă a fost redată într-un nou capitol, nu a fost ca-n ”Unul dintre noi minte”, unde aveam și câte două perspective per capitol, aspect ce crea confuzie uneori. De Maeve am prins drag încă din primul volum al duologiei, m-a surprins cu determinarea și inteligența sa, însă și Phoebe și Knox i s-au alăturat. Cu fiecare în parte am reușit să leg o conexiune și să le înțeleg frustrările, gândurile, acțiunile, ca să nu mai spun că i-am urmărit cu sufletul la gură ă dată ce s-au văzut vizați de creatorul jocului Adevăr sau Provocare.

Pot spune că ”Unul dintre noi urmează” mi-a plăcut mult mai mult decât ”Unul dintre noi minte”, a fost mai alert, răsturnările de situație nu au lipsit, mi-au dat impresia că vin în valuri și a reușit să mă țină captivată cu fiecare capitol parcurs. Am dat peste secrete extrem de dureroase, cărora cu greu le poți face față, trădări din partea cui nu te aștepți, povești de dragoste vechi, ce s-au consolidat cu timpul, dar și altele ce s-au înfiripat în paginile acestui volum, prietenii dintre cele mai frumoase și legături de familie puternice, dar ce abia acum se fac simțite. A cuprins câte puțin din fiecare și a ieșit chiar bine 😊. Vă recomand să parcurgeți duologia, sunt ușurele, perfecte de parcurs într-un timp scurt, limbajul nu este deloc greoi, paginile vor trece de la sine, plus că vă va prinde povestea. Eu mă bucur din suflet că am reușit să le parcurg și țin să mulțumesc editurii Herg Benet pentru că mi-a oferit un exemplar din ”Unul dintre noi urmează”, cărțile le găsiți pe site-ul lor aici 😊.

”Unul dintre noi minte” de Karen M. McManus (recenzie)

  • Titlul original: ”One of Us is Lying”
  • Autor: Karen M. McManus 
  • Editura: Herg Benet
  • Colecție: Passport
  • Data apariției: 2017
  • Număr de pagini: 392
  • Traducere din limba engleză de Cristina Nemerovschi

“Unul dintre noi minte” e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns. Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma: Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție. Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă. Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului. Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri. Cooper, atletul, este starul echipei de baseball. Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului. Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate… Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.

”Doi pot ține un secret” mi-a trezit interesul în a citi și celelalte volume ale autoarei Karen M. McManus, așa că n-am stat mult pe gânduri și la scută vreme după finalizarea romanului mai sus menționat, m-am apucat de volumul ”Unul dintre noi minte”, primul volum din duologia cu același nume. Și de această data avem un young adult thriller, însă nu sunt două personaje principale, ci patru, fiecare cu a sa perspectivă. O avem pe Bronwyn, fata tocilară, onestă, care n-ar fi capabilă niciodată să trișeze și care, cu siguranță, va merge la Universitatea Yale și Addy, prințesa balului, niciodată regina, deși nu duce lipsă de popularitate în cadrul liceului, nici de frumusețe și mai ales, are drept iubit un atlet arătos și râvnit de multe alte fete. Alături de cele două sunt și Cooper, atletul și totodată, starul echipei de baseball și Nate, oaia neagră a liceului, doar nu se putea fără, delincventul nu avea cum să lipsească din această instituție, și-a primit această etichetă în urma eliberării sale condițională, dar și a vânzării de droguri în care a fost implicat. Cei patru nu au nimic în comun unul cu celălat, exceptând faptul că sunt colegi de liceu, posibil să aibă unele clase împreună și mai nou, impart o sală de detenție pentru prima datî, unde li se alătură Simon, neadaptatul și radio-șanțul liceului, știe tot ce mișcă, fiecare bârfă, și nu se teme s-o facă publică îrin intermediul unei aplicații pe care a creat-o. Ceea ce părea a fi o oră de detenție obișnuită, se transformă într-un moment neplăcut: din cinci elevi aflați la detenție, doar patru păsăsesc sala pe picioarele lor, Simon este scos pe o targă. O dată cu moartea lui Simon și începerea unei anchete pentru a descoperi cine a fost ucigașul, cei patru liceeni devin suspecții principali și în același timp, secrete nebănuite ies din cufăr prin intermediul aplicației deținute de Simon privind viața lui Bronwyn, Addy, Nate și Cooper. De ești puțin curios, te îndemn să-ți alimentezi curiozitatea, cartea o găsești pe site-ul editurii aici.

Povestea a fost interesantă, m-a captivat însă de la primele pagini, deși am avut un moment de confuzie câteva minute, până am realizat în ce mod este structurată desfășurarea acțiunii. Cum spuneam și mai sus, avem patru perspective, ale celor patru suspecți, iar după ce m-am prins cum merge treaba, lectura a curs de la sine. A fost un thriller ușor, eu fiind obișnuită și cu cele mai consistente, mai mature, aș putea spune, însă ”Unul dintre noi minte” mi-a lăsat o impresie plăcută, în ciuda faptului că a avut unele bube pe alocuri, chiar și cu interesul trezit, dornică să aflu cine a stat în spatele crimei, la un moment dat am avut sentimentul că acțiunea se lungește mai mult decât este necesar și-mi doream să se întâmple ceva, să-mi dea un zvâc, ceva, zvâc ce l-am primit abia după prima jumătate a cărții, iar de acolo n-am mai fost capabilă să las cartea din mână. Secretele, efectiv, au explodat și au invadat lumea personajelor principale, răsturnările de situație și-au făcut de cap, au reușit să mă bulverseze și pe mine, să-mi demonteze bănuielile și să-mi dea o servă de m-a înmărmurit. Chiar nu am prevăzut cele întâmplate, probabil și din cauza faptului să am fost axată strict pe personajele principale și prea târziu m-am dezmeticit.

”Unul dintre noi minte” este un young adult thriller ce vi-l recomand, poate vă trezește apetitul pentru astfel de cărți și deși este unul ușurel, este antrenat, bulversant în ceea ce privește numeroasele răsturnări de situație, ce te vor determina să te îndoiești de orice crezi sau ai crezut, secrete, mister, și pe lângă acestea, servește și o doză de abuz emotional și psihic, homofobia, depresia sau hărțuirea. Nu mă mai întind, iar am sărit calul, cred eu, și pun osul la treabă, să vă pregătesc recenzia și pentru celălalt volum ”Unul dintre noi urmează” 😊.

”Doi pot ține un secret” de Karen M. McManus (recenzie)

  • Titlul original: ”Two Can Keep a Secret”
  • Autor: Karen M. McManus
  • Editura: Herg Benet Publishers
  • Colecție: Passport
  • Data apariției:  2019
  • Pagini: 336
  • Traducător: Cristina Nemerovschi

Echo Ridge este un orășel modest și obișnuit din America. Ellery nu l-a vizitat niciodată, dar a auzit tot ce era de știut. În acel oraș, mătușa ei a dispărut pe când avea șaptesprezece ani. Și doar cu cinci ani în urmă, o regină a balului din liceu a făcut să se audă în întreaga lume de Echo Ridge atunci când a fost omorâtă. Acum, Ellery trebuie să se mute acolo, pentru a locui cu o bunică pe care de abia o cunoaște. Orașul e ca un tablou idilic, dar ascunde secrete. Și chiar înainte ca anul școlar să înceapă, cineva le amenință pe cele mai populare fete din liceu, promițând că va face ca jocul să devină și mai periculos decât în urmă cu cinci ani. Apoi, ca pentru a dovedi că amenințarea este reală, o altă fată dispare. Ellery știe tot ce e de știut despre secrete. Mama ei le are; bunica, la fel. Cu cât stă mai mult în Echo Ridge, cu atât își dă seama că fiecare ascunde ceva. Problema e că secretele sunt periculoase, iar oamenii nu prea se pricep să le țină. E motivul pentru care în Echo Ridge cel mai sigur e să îți păstrezi mereu secretele pentru tine.

Când vine vorba de thrillere, mi se aprind toate beculețele și mă entuziasmez până peste cap, chiar dacă sunt și young adult thrillere. După experiența mai puțin plăcută cu ”Majoretele”, carte citită anul acesta și despre care am scris pe blog aici, am fost extrem de sceptică în a le mai acorda atenție, însă ”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, m-a determinat să le mai acord șanse, așa că am ajuns și la ”Doi pot ține un secret”, un young adult thriller publicat la editura Herg Benet. Am avut-o pe wishlist încă de când s-a lansat, apoi Roxi a citit-o și mi-a recomandat-o, însă abia luna trecută am reușit să o obțin cu ajutorul editurii și vreau să le mulțumesc pe această cale pentru exemplarul oferit; o găsiți și voi aici 😊.

Ellery, o adolescent în vârstă de 17 ani, se mută alături de fratele ei geamăn în Echo Ridge, un orășel din America, pentru a locui cu bunica lor din partea mamei, bunică pe care nu o cunosc mai deloc. Deși este prima data când vine în acest oraș, Ellery știe totul despre el, aici a dispărut fără urmă mătușa sa pe vremea când avea aceeași vârstă ca Ellery, iar în urmă cu cinci ani, o altă fată a fost omorâtă. Un oraș macabru, aș putea spune, având în vedere faptul că, din nou, fetele populare din liceu, nominalizate pentru titlul de Regina Balului, sunt amenințate, iar Ellery se vede prinsă în această horă și este nevoită să joace, mai ales că are propriile suspiciuni în ceea ce privește evenimentele petrecute în acest oraș.

Am fost plăcut impresionată de acest volum, povestea a reușit să mă prindă de la primele pagini și n-am putut să mă desprind decât șase ore mai târziu, când am finalizat-o. Acțiunea romanului este redată din dublă perspectivă, a lui Ellery, fata nou mutată în oraș, și a lui Malcolm, fratele mai mic al băiatului suspectat că și-ar fi ucis iubita din liceu în urmă cu cinci ani. Firul narativ mi-a amintit puțin de ”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, au fost elemente ce s-au asemănat în ambele cărți, însă am reușit să mă focusez pe lectura curentă. Atât Ellery, cât și Malcolm, sunt prinși în nebunia amenințărilor, mereu privind în toate părțile, în căutare de posibili suspecți, mai ales când amenințările sunt puse în aplicare și o nouă fată dispare. Nu mai știi în cine să ai încredere, ești asaltat de îndoieli, dar îți cade și casa-n cap când descoperi că poți fi chiar tu un posibil suspect. Mi-a plăcut faptul că acțiunea a fost redată din dublă perspectivă, așa am avut posibilitatea de a analiza personajele mult mai bine, să le cunosc, atât pe cele principale, cât și pe cele secundare, să-mi fac propriile idei în ceea ce le privește și de ce nu, să arunc și eu cu ținta către posibilul făptaș. Evident că nu am ghicit cine a fost făptașul și chiar m-am bucurat de acest lucru, a reușit să mă bulverseze deznodământul, mai ales că am avut o mică bănuială privind acțiunile dementului.

Sunt o cititoare rapidă, de multe ori zbor printre pagini fără să-mi dau seama, însă volumul chiar se citește repede și este ușor, în ciuda scrisului ce-ți fracturează ochii, acesta poate fi și motivul pentru care am reușit să rămân captivată de pagini, cu gândul că dacă fac pauză, iar trebuie să mă reacomodez cu scrisul. Mi-a trezit interesul încă din primul capitol, iar pe parcus m-a tot ațâțat, m-a prins în mrejele sale, mai ales că tot mai multe secrete, ce au fost tăinute vreme îndelungată, au ieșit la iveală și au creat din ce în ce mai multe evenimente neașteptate. De dat pe spate n-a reușit să mă dea, parcă a lipsit ceva acolo, însă făcând abstracție de pretențiile mele, chiar a fost o lectură bună. Captivantă, antrenantă, numeroase răasturnări de situație, secrete învăluite în mister, unele întunecate chiar, și ținând cont că este young adult, nu a fost lipsită viața de licean și ce impact a avut asupra fiecărui elev în parte, în funcție de locul ocupat în societate.

Trăgând o linie la tot ce am îndrugat aici, am scris atât de mult, ”Doi pot ține un secret” este un thriller ce merită atenția voastră, în special dacă sunteți la început de drum în a descoperi acest gen. Este ușurel și captivant și vă va trezi interesul în a descoperi tot misterul ce învăluie locuitorii din Echo Ridge.

”Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți” de Holly Jackson (recenzie)

  • Titlul original: ”A Good Girl’s Guide to Murder”
  • Autor: Holly Jackson
  • Editura: Leda Edge
  • Data apariției:  2020
  • Pagini: 448
  • Traducător: Daniel Silviu Bivol

Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea. Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic. Prietena din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul. Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însa nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.

”Crima perfectă” a făcut impresie tare bună pe bookstagram, încă de când a apărut, iar dintr-un impuls, am ajuns și eu s-o cumpăr…guilty pleasure… A fost lăudată de Andre, Cristina și Oana, așa că mi-am spus că sigur trebuie să fie ceva bun între coperți, deci trebuie numaidecât să descopăr și eu care e treaba. Așa că, nu am amânat-o tare mult și m-am pus pe citit…

Pip se tranformă într-un adevărat detectiv și anchetează sinuciderea lui Sal Singh, prietenul său din copilărie, ce se presupune că a ucis-o pe iubita sa, Andie Bell, iar ”paravanul” acestei anchete este un proiect din ultimul an școlar. Deși crima a fost comisă în urmă cu cinci ani, cazul nu a fost uitat de locuitori orașului Little Kilton, dar nici Pip nu are liniște, simte că ceva nu a fost cum trebuie în acea vreme, bănuielile ei nu se potriveșc deloc cu ceea ce au lăsat ceilalți să se creadă despre persoanele decedate. În misiunea de a scoate adevărul la iveală, Pip descoperă multe alte secrete, unele dintre ele de-a dreptul năucitoare, dar îi este și viața pusă în pericol, întrucât cineva nu este de acord cu ceea ce Pip și-a pus în gând să facă și încearcă să-i pună bețe-n roate. Cum decurge toată ancheta și cum se descurcă Pip în această misiune de a dovedi nevinovăția prietenului său din copilărie, vă îndemn să aflați…

Am pornit la drum cu această lectură destul de optimistă, mai ales că primise atâtea laude, și sincer vă spun, că a reușit să mă prindă chiar de la primele pagini, dovada fiind devorarea cărții în mai puțin de 24 de ore, mda…I’m a book eater, dacă se poate spune așa… Îmi era foarte greu să las cartea deoparte, parcă mă îndemna să sap și eu mai mult și mai mult, să mă îndoiesc de fiecare persoană ce a fost implicată în viața persoanelor decedate, să o însoțesc pe Pip la fiecare pas, să-i pătrund în gânduri și să-mi fac propriile presupuneri. Acțiunea cărții este redată din dublă perpectivă, atât din cea a lui Pip, la persoana I, atunci când ne sunt dezvăluite gândurile sale cuprinse în jurnalul anchetei, cât și la persoana a III – a, când ne sunt prezentate acțiunile celorlate personaje, și deși poate părea confuză această trecere de la persoana a III – a la cea de-a-ntâia, este una foarte ușoară, ce te îndeamnă să dai pagină după pagină, să descoperi realul adevăr.

Pip este un personaj inteligent, iar deducerile ei, atât cu privire la Andie, cât și la Sal, au fost făcute cu mintea rece, neținând cont de sentimentele sale în ceea ce-i privește, având o atenție sporită la fiecare detaliu, oricât de mic ar fi el și poate nesimnificativ, ceea ce m-a surprins, mai ales că anumite detalii nici nu au fost remarcate de către organele competente. Având în vedere experiența plăcută pe care am avut-o cu această carte, pot spune că am prins curaj în a mai citi și alte thrillere young adult, nu înseamnă că dacă am dat peste una ce nu a fost pe placul meu, așa se vor dovedi a fi toate, o dezamăgire. ”Crima perfectă” este un thriller captivant, chiar dacă are drept personaje principale adolescenți, încărcat de mister, secrete, amenințări, trădări, dar și o frumoasă relație de prietenie… Sunt extrem de curioasă în privința celui de-al doilea volum și abia aștept să se traducă la noi 😊.

”Fangirl” de Rainbow Rowell (recenzie)

  • Titlul original: ”Fangirl”
  • Autor: Rainbow Rowell
  • Editura: Young Art
  • Data apariției:  2017
  • Pagini: 528
  • Traducător: Ela-Evelina Jianu

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii.
Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

După ce am finalizat “Eleanor și Park”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, mi-am dorit să citesc și cealaltă carte a autoarei care este tradusă la noi, “Fangirl”, așa că cei de la Cartepedia mi-au venit în ajutor. Datorită lor am reușit, încă o dată, să descopăr o nouă poveste într-un timp foarte scurt și țin să le mulțumesc din suflet, sunt un fel de Zâna mea cea Bună, parte din titlurile de pe wishlistul meu ajung în bibliotecă cu ajutorul lor.

“Fangirl” ne spune povestea lui Cath, o adolescentă pasionată de fan-fiction, care împreună cu sora ei geamănă, Wren, scriu scurte povești despre personajul Simon Snow, un magician adolescent. Însă, în momentul în care fetele se văd ajunse în primul an de facultate, drumurile lor se despart, deci nu mai este posibilă nici crearea scurtelor povești fan fiction cu privire la Simon Snow, Cath fiind singura care nu se poate desprinde de acea lume ce a reușit să o creeze alături de sora sa și-n care se poate pierde cu ușurință. A avut o copilărie mai dificilă, mama le-a părăsit pe când fetele aveau doar opt ani, rămânând în grija tatălui, părinte ce-n ochii mei a crescut considerabil în această poveste. Nevoite să crească doar sub îndrumarea tatălui, fetele s-au format în modul în care au crezut ele că este cel mai potrivit, nu le-a fost interzis nimic, li s-a acordat mereu încredere…Chiar dacă fetele sunt gemene, sunt foarte diferite una de cealaltă; Wren este fata îndrăzneață, cool, sexy, care nu se teme să iasă din zona de confort, pe când Cath este cea liniștită, un pic antisocială, care cu greu se acomodează într-un mediu nou, dar dedicată din tot sufletul pasiunii ei pentru fan fiction. Primul an de studenție se zice că este cel mai lung și greu, te înfrunți cu viața reală, dar este și frumos, mai ales când descoperi iubirea și a sa putere…

M-am îndrăgostit de la primele pagini de Cath, mi-a fost imposibil să nu o îndrăgesc, mai ales datorită faptului că m-am regăsit puțin în personajul ei, mă vedeam pe mine în primul an de facultate când nu știam cu ce se mănâncă toată treaba, parcă eram venită din spațiu și nu știam cum să reacționez, să mă comport, căutând să stau cât mai izolată de ceilalți, exact ca și Cath. Îi înțelegeam problemele de acomodare și dificultățile întâlnite în a se obișnui în acel mediu, dar a reușit să facă față, când ai alături o colegă de cameră nebună, precum Reagan, dar și un “intrus” ca Levi…oh Levi…ce am mai suspinat când te vedeam că apari în peisaj… Foarte ușor am reușit să mă pierd în poveste, stilul de scriere al autoarei este unul extrem de lejer, nu pune niciun fel de piedică, iar personajele sunt unele dintre cele mai simpatice și amuzante. Ce mi-a plăcut extrem de mult au fost pasajele în care erau introduse scurtele povestioare fan fiction privindu-l pe Simon, aveam impresia că sunt într-o altă poveste…o poveste într-o poveste… și eram nerăbdătoare să dau peste altele.

La fel ca la “Eleanor și Park”, am parcurs cartea cu un zâmbet pe buze, am râs copios la unele pasaje, m-am și emoționat la altele, chiar am simțit și impulsul, uneori, să le dau câte o palmă personajelor, mă enervau când veneam cât de zăpăcite sunt, în special lui Wren, fusesem tare supărată pe ea la început, apoi am încercat să-i înțeleg acțiunile și parcă a fost altceva. Plecând din mediul în care ai fost crescut, de la un anumit tip de confort, părăsind, chiar și pentru scurtă vreme, părintele ce te-a crescut și te-a îndrumat cum a crezut de cuviință că e mai bine, clar îți este greu să te adaptezi la un mediu nou, să prinzi încredere în alte persoane, să le permiți să te cunoască, să ieși din al tău refugiu și să explorezi lumea. Dintr-un iepuraș speriat, să te tranformi într-un porumbel, să-ți îngădui să vezi lumea exterioară din toate părțile, nu doar din vizuină… “Fangirl” este despre maturizare, iertare, familie, prietenie, pasiune pentru ficțiune, curaj, dar în special iubire…este simpatică și amuzantă, ușor de parcurs și, aș putea spune că este pozitivă, transmite o stare de bine, este cartea potrivită când simți nevoia de o destindere 😊; o găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia aici.

”Regatul aripilor si al pieirii” de Sarah J. Maas (recenzie)

  • Titlul original: ”A Court of Wings and Ruin”
  • Serie: ”Regatul spinilor și al trandafirilor”
  • Volum Din Serie: 3
  • Autor: Sarah J. Maas
  • Editura: RAO
  • Data publicării: 2019
  • Număr Pagini: 784
  • Traducere de Andra – Elena Agafiței prin Lingua Tradom

Un război iminent amenință tot ceea ce Feyre prețuiește mai mult în cel de-al treilea volum al seriei Regatul spinilor și al trandafirilor. Feyre a revenit în Regatul Primăverii, hotărâtă să adune informații despre strategiile lui Tamlin și despre amenințarea invadării de către acesta, a Prythianului, pe care-l vrea îngenuncheat. Pentru a atinge acest scop însă, Feyre este nevoită să joace jocul extrem de periculos al imposturii. Un simplu pas greșit poate fi fatal atât pentru Feyre, cât și pentru poporul său. Războiul este pe cale să izbucnească, iar Feyre trebuie să-și dea seama în care dintre Marii Lorzi poate avea încredere și să-și caute aliați în cele mai nebănuite locuri. Pământul va fi înecat în sânge.

Ei bine, iaca am citit și al treilea volum al seriei ”Regatul spinilor și al trandafirilor”, imediat cum am terminat volumul doi, a cărui recenzie o găsiți pe blog aici 😉. În acest volum, lucrurile iau o întorsătură neașteptată și au loc foarte multe evenimente încărcate de neprevăzut, ceea ce pentru mine a fost o reală încântare, mi-am făcut eu multe filme în cap de-a lungul lecturii, unele s-au confirmat, altele nu, dar a fost foarte bine așa. Dacă-n volumele anterioare, Feyre a avut obiceiul de a mă irita pe ici, pe colo, de data aceasta chiar a crescut în ochii mei și m-a determinat s-o urmăresc cu sufletul la gură, evoluția sa a fost una demnă de urmărit și de apreciat, totodată, o diferență mare de la primul volum și până la acesta, m-a suprins într-un mod extrem de plăcut și mă bucur de acest lucru. Rhysand e Rhysand și nu prea am ce să spun despre el, sincer, numele vorbește de la sine…(cei care ați citit seria, știți deja despre ce vorbesc, iar ceilalți de n-ați citit-o încă, chiar vă invit să-l descoperiți, Lordul Întunericului chiar este un personaj memorabil…). Un alt personaj ce a reușit să mă surprindă a fost Nesta, sora cea mare a lui Feyre, pe care n-am avut ochi s-o văd în primul volum, de cum apărea în cadru, se ridica părul pe mine și-mi venea să mă transform, nu alta, de data aceasta a suferit un ”upgrade” ce-n ochii mei i-a schimbat poziția, nu cu mult, dar ceva acolo… Mă irita uneori, alte ori mă distra, dar per total am ajuns s-o agreez cât de cât, deci, zic eu, e un plus în ceea ce o privește.

Având în vedere faptul că am citit volumul într-o zi (mda, mai fac și din astea, nu sunt cu toate țiglele pe casă…), cred că realizați cât de tare m-a prins povestea, iar de această dată chiar mi-a fost greu să las cartea deoparte. Acțiunea a fost una intensă, am parcurs romanul cu sufletul la gură și-ntr-o tensiune, aș putea să spun, au curs și ceva transpirații pe mine, palmele nici nu mai spun, posibil să fi lăsat niște (multe…) amprente pe paginile cărții, chiar am avut parte de un moment extrem de intens în care și lacrimile amenințau să mă lovească și să-mi ude obrajii… Alături de acțiunea alertă, povestea a fost încărcată și de emoții, unele puternice, mult suspans, nu au lipsit nici replicile tăioase, amuzante și sarcastice, ce să vă mai spun de ”micile” momente de iubire…îmi răsare un zâmbet pe chip doar când mă gândesc la ele. Deși am avut tendința ca pe parcursul seriei, dar și când am finalizat volumul, să fac o comparație cu seria ”Tronul de Cleștar”, am realizat că nu-mi pare deloc rău că am dat o șansă acestei serii, chiar dacă nu m-a bulversat și nici intrat sub piele așa cum am pățit cu cealaltă seriei a autoarei.

Așa că, părerea mea, în ceea ce privește seria, este că merită o șansă, această lume fantastică creată de Sarah J. Maas este una de ținut minte, își lasă o amprentă cu ajutorul personajelor, atât a celor pozitive, cât și a celor negative, ca să nu mai spun de creaturile fantastice întâlnite în poveste. Povestea de dragoste este una tare frumoasă, plină de emoții și tandrețe, relațiile de prietenie sunt extrem de strânse, prietenii pentru care se merge până-n pânzele albele și ce merită orice sacrificiu, are și comploturi, trădări, peisaje ce-ți taie răsuflarea…are de toate pentru toți 😊.

”Regatul ceții si al furiei” de Sarah J. Maas (recenzie)

  • Titlul original: ”A Court of Mist and Fury”
  • Serie: ”Regatul spinilor și al trandafirilor”
  • Volum Din Serie: 2
  • Autor: Sarah J. Maas
  • Editura: RAO
  • Data publicării: 2017
  • Număr Pagini: 704
  • Traducere de Andra – Elena Agafiței prin Lingua Tradom

După ce a aflat că magia există şi a primit acest dar preţios de la stăpânii lumii fermecate a zânelor, Feyre nu poate uita evenimentele întunecate prin care a trecut. Nu poate uita nici înţelegerea pe care a făcut-o cu Rysand, vicleanul stăpân al Regatului Nopţii. Care va fi preţul pe care îl va plăti pentru a-şi recăpăta libertatea? Şi, mai presus de orice, va reuşi Feyre să-şi vindece sufletul ca să schimbe, pentru totdeauna, soarta lumii sale?

Au trecut mai bine de patru luni de la lecturarea primului volum al seriei ”Regatul spinilor și al trandafirilor”, despre care am scris pe blog aici, și vă mărturisesc faptul că m-am bucurat să mă reîntâlnesc cu personajele, de unele dintre ele chiar am prins drag repede, de altele eram curioasă, având în vedere că apariția în volumul anterior a fost scurtă, însă de unele nu mi-a fost dor absolut deloc, dar am fost nevoită să le accept prezența. După ce a reușit să salveze tărâmul lui Tamlin printr-un mare risc și devenind Mare Lord, Feyre deține de acum puteri pe care trebuie să învețe să le gestioneze, însă Tamlin, se pare, că nu-i ușurează deloc noua viață. Reîntoarscă în Regatul Primăverii, Feyre se vede prinsă într-o situație dificilă, ce o determină să se îndoiască de ceea ce simte, dar și de ceea ce-și dorește, mai ales când descoperă că Lumea Muritorilor este amenințată, lume în care se regăsește familia sa.

Spre deosebire de primul volum al seriei, acțiunea în acest volum a fost puțin mai dinamică, deși prima parte a volumul a fost mai lentă, făcându-mă să mă gândesc dacă se va schimba ceva sau nu în privința acțiunii. Însă după ce am trecut de primele 150 de pagini, a început să trezească în mine o curiozitate enormă, astfel reușind să mă țină captivată, în special datorită personajului lui Rhysand, am simțit eu de la prima întâlnire cu el că va merita să-l urmăresc, și de nu, să-mi clătesc puțin ochișorii cu aspectul său, iar fiecare apariție a sa a fost pentru mine o reală încântare. Deși nu mă așteptam, volumul chiar mi-a plăcut foarte mult, modul în care a evoluat povestea, s-a observat și o mică evoluție a lui Feyre, a mai avut și momentele sale în care mă călca pe bătături și-mi venea să mă înfig puțin cu ea, poate, poate schimbam ceva… De Tamlin ce să vă spun? Dacă în primul volum îl compătimeam, ei bine, în acest volum l-aș fi luat de gât, îmi era așa de dificil să-l mai suport, efectiv nu-l mai agream deloc și cum îl vedeam că apare, deja îmi suna apa-n cap, mai ales când alături de el era și Ianthe, alt personaj care mi-a stat în gât (dacă ați citit seria, știți de ce…), iar Lucien, sărăcuțul, cu tot dragul meu pentru el, s-a văzut prins între ciocan și nicovală și greu a reușit să-și facă ordine în viață. Pe lângă aceste personaje, am făcut cunoștință și cu Cassian, Azriel, Mor și Amren, personaje ce mi-au ajuns la suflet de la prima întâlnire, și de fiecare dată când își făceau apariția știam că urmează să am parte de ceva bun, amuzant, dar și puternic. Replicile dintre cei patru au fost sarea și piperul, iar cele dintre Feyre și Rhys, ei bine…cireașa de pe tort…

Foarte multe nu pot da din casă, nu vreau să vă stric frumusețea de a lectura această serie, are de toate: trădări, intrigi, o poveste de dragoste intensă, dar și ale povești de dragoste ce se înfiripă încet, încet,  relații de prietenie dintre cele mai puternice, sacrificii, replici amuzante și încărcate de sarcasm, toate aceastea combinate cu o lume fantastică de care cu greu te poți desprinde. O continuare promițătoare și o evoluție consistentă față de primul volum, deși am avut senzația că parcă ceva a lipsit, însă chiar și așa, m-am bucurat din tot suflet de lectură. De acum, să vedem cu ce mă surprinde următorul volum…

”Problema nu este dacă te iubește, ci cât de mult. Prea mult. Dragostea poate fi o otravă.”

”Când îți petreci atât de mult timp în întuneric, Lucien, afli că și întunericul începe să te privească.”

”Mă gândesc (…) că mă uit la tine și simt că mor. De parcă nu pot să respir. Mă gândesc la faptul că te doresc atât de mult, încât nu pot să mă concentrez nici în jumătate din timpul în care sunt în preajma ta.”

”Turnul zorilor” de Sarah J. Maas (recenzie)

  • Titlul original: ”Tower of Dawn”
  • Autor: Sarah J. Maas
  • Serie: ”Tronul de cleștar”
  • Volum: 6
  • Data apariției:  2020
  • Editura: RAO
  • Pagini: 704
  • Traducere de Andra Elena Agafiței prin Lingua Connexion

Chaol Westfall și Nesryn Faliq au ajuns în strălucitorul oraș Antica în încercarea de a încheia o alianță cu khaganul Continentului Sudic, ale cărui armate vaste par a fi ultima speranță pentru Erilea. Dar prezența lor acolo mai are un scop. Ei vor să ajungă la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, singurii care ar putea să-l facă pe Chaol să meargă din nou. După ce a trăit suferințe de nedescris în copilărie, Yrene Towers nu are nicio dorință să-l ajute pe tânărul lord din Adarlan, darămite să-l vindece. Însă a depus un jurământ de a-i alina pe cei aflați în suferință și îl va respecta. Tânăra ajunge să îl însoțească pe un drum dureros și plin de obstacole, fiind nevoită să înfrunte și demonii din ea, nu doar întunericul care i-a rănit lui trupul și inima. Și Chaol, și Nesryn descoperă în Antica lucruri care îi vor schimba și care pot juca un rol mult mai important în salvarea Erileei decât s-ar fi așteptat.

M-am apucat de ”Turnul zorilor” imediat cum am finalizat ”Imperiul furtunilor”, despre care am scris pe blog aici, și am fost surprinsă să descopăr că urmărește doar acțiunea ce-i privește pe Chaol și Nesryn, aceștia aflându-se în Antica, spre care au pornit pentru a căuta aliați, dar și pentru a ajunge la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, în speranța că Chaol va putea să-și recupereze mobilitatea. În Antica sunt găzduiți chiar la palatul khaganului Continentului Sudic, cel la care au venit pentru a-i propune alința, tot în acest palat fac cunoștință cu Yrene, vindecătoarea căreia i-a fost desemnată ”sarcina” de a-l vindeca pe Chaol, mai ales datorită faptului că nu este străină de cazul său.

Nu pot să spun că l-am îndrăgit tare mult pe Chaol, doar la început, în primul volum chiar mi-a intrat sub piele, apoi gata, în următoarele volume nu mai aveam ochi să-l văd și mereu mă necăjea, îmi venea să-l iau de gât și să-l agâț în cuier, dar ”Turnul zorilor” m-a determinat să-mi schimb părerea și să-l privesc cu alți ochi, chiar să-l înțeleg în momentele în care l-am judecat aspru, să-mi pară rău că a fost nevoit să treacă prin atâtea lucruri, să-și schimbe credințele și să se sacrifice, de multe ori, să-și ascundă sentimentele pentru a nu-i fi rănite persoanele dragi.

Acțiunea volumul se petrece în paralel cu cea din ”Imperiul furtunilor” și mi-a fost ciudat, la început, să-i întâlnesc doar pe Chaol și Nesryn, speranța mea a fost că mă voi reîntâlni și cu ceilalți, să aflu cum a evoluat povestea după ce s-a încheiat volumul cinci, dar țeapă…mai așteaptă, Lore dragă, până la volumul șapte… Pe lângă povestea lui Chaol și a lui Nesryn, am mai descoperit și povestea lui Yrene, dar și a membrilor familiei khaganului, Yrene chiar mi-a pătruns în suflet, exact cum simțisem că se va întâmpla, însă și o parte din membrii familiei de la palat au ajuns acolo unde trebuie și mi-a părut bine să-i întâlnesc și pe ei, chiar dacă unii mă călcau pe bătături cumplit.

Nici acest volum nu a fost lipsit de acțiune intensă, deși prima parte a volumului a mers puțin mai greoi, ce e drept, multe informații de asimilat, personaje noi de prezentat, aș putea spune că prima parte a fost un fel de pregătire pentru ceea ce m-a lovit în cea de-a doua. Am făcut pereche cu părul zburlit și palmele asudate, doar nu se putea altfel, i-am urmărit cu răsuflarea întretăiată și interes maxim, tare curioasă cum se va desfășura povestea pe tărâmul Anticii. N-am fost nici de această data pregătită așa cum trebuie pentru ceea ce am descoperit între coperțile cărții, m-au dat peste cap o mulțime de secrete ce au ieșit, în sfârșit, la suprafață, secrete menite să-ți bubuie mintea, nu alta, exact ce s-a și întâmplat în cazul meu, greu îmi era să cred. Lacrimile ce mi le-am abținut în volumul anterior s-au dezlânțuit de data aceasta, spre finalul volumului, n-am mai reușit să le țin în frâu și le-am lăsat să-și facă de cap…

Partea cea mai grea de acum vine, așteptarea volumului șapte al seriei și ultimul, din păcate, nu sunt pregătită și nici nu voi fi pentru a încheia această serie, deși, cel mai probabil, vor mai dura în jur de doi ani până la traducerea lui. Cine știe, poate când va fi vremea, voi reciti seria, să-mi reîmprospătez informațiile și să mă reîntâlnesc cu personajele…

”Mintea vioaie salvează vieți mai des decât magia.”

”Și cei mai mici șerpi puteau să aibă cel mai puternic venin.”

”Abia putea respira, abia-și încăpea în piele când gura lui se opri pe buzele ei. Era ca și când s-ar fi trezit, născut sau căzut din cer. Era un răspuns și o melodie, iar ea nu putea gândi sau simți destul de repede.”

”Adevăratul preț al tuturor acestor lucruri nu e frica pentru viața proprie, ci pentru ce i-ar face celuilalt pierderea propriei vieți.”

”Imperiul furtunilor” de Sarah J. Maas (recenzie)

  • Titlul original: ”Empire of storms”
  • Autor: Sarah J. Maas
  • Serie: ”Tronul de Cleștar”
  • Volum: 5
  • Data apariției: 2018
  • Editura: RAO
  • Pagini: 736
  • Traducere de Andra Elena Agafiței prin Lingua Tradom

Pentru a obține coroana, Aelin Galathynus va trebui să pornească pe un drum extrem de periculos, de-a lungul căruia va lupta pentru supraviețuirea poporului sau. În timp ce regatele din Erilea se prăbușesc unul câte unul în jurul ei, Aelin este nevoită să accepte alianțe cu dușmani declarați, pentru a evita ca ființele cele mai dragi ei să cadă în ghearele forțelor malefice, hotărâte să pună stăpânire pe lumea acesteia. În mijlocul unui război ce pare s-o împresoare din toate zările, în ciuda loialităților rupte și cumpărate și a prietenilor pierduți, viitoarea regină este mai decisă ca niciodată să-i salveze pe cei pe care-i iubește: prințul războinic, pe de o parte, și, de cealaltă parte, poporul ei. Va reuși Aelin să-și salveze lumea de la pieire sau va eșua?

La fix două luni de când am citit volumul patru al seriei ”Tronul de Cleștar”, despre care am scris pe blog aici, am reușit să citesc și volumul cinci cu ajutorul celor de la Librăria Cartea de Nisip din Timșoara și pe această cale, vreau să le mulțumesc pentru această bookurie, de nu erau ei, nu știu când reușeam să pun mânuța pe volum, dar mai să-l citesc. Nici nu l-am amânat prea mult și m-am apucat de el chiar în primele zile ale lunii august.

Le-am dus dorul foarte mult personajelor, mai ales lui Aelin și Rowan, însă nici celelalte nu au fost de lepădat, sincer vă spun, fiecare mi-a ajuns la suflet, la un moment dat, unele mai ușor, altele mai greu, însă au ajuns acolo unde trebuie. De data aceasta am pornit alături de Aelin și trupa ei în căutare de aliați, în timp ce regatele din Erilea se prăbușesc, rând pe rând, protagonista noastră fiind determinată să-și apere, dar să-și si salveze atât pe cel iubil, cât și poporul său. Și-n acest volum s-a observat evoluția lui Aelin, n-am putut decât să mă bucur de acest lucru, dar și celelalte personaje au evoluat mult mai mult față de volumele anteriore. Mi-am reamintit de ce le-am îndrăgit, iar iubirea pentru ele s-a intensificat cu acest volum, mi-au trezit noi emoții, mi-am făcut alte speranțe în ceea ce-i privește, m-am delectat cu replici ”din topor” încărcate de umor și sarcasm, dar mai ales, m-am răsfățat cu mici momente de iubire, mult așteptate în ceea ce mă privește. Pe lângă toate acestea, mi s-a alăturat și pielea de găină, alte bănuieli mi s-au confirmat și această nouă aventură m-a ținut cu sufletul la gură cu fiecare pagină parcursă.

Cătă m-a tot amenințat că am să plâng, că mă va distruge ”Imperiul furtunilor”, și sincer vă spun că nu eram pregătită să mă apuc de volum, de teamă că va da cu mine de pământ. Ei bine, a dat cu mine de pământ, însă am reușit să-ă fac față, întrucât am avut unele presentimente și deși n-am plâns (spre mirarea mea), au curs apele pe mine, mda…am simțit că trăiesc volumul. Am fost extrem de tristă când am ajuns la final, mi-am dorit să dispară unele personaje, dar iluziile mele au fost spulberate, nu se putea să nu-mi fie testați nervii, iar în acele momente am avut impulsul de a brutaliza cartea, săraca, doar nu avea nicio vină… Dar da, și cu acest volum m-am convins că sunt înnebunită dupa seria ”Tronul de Cleștar”, cred că-mi lucesc și ochii atunci când vorbesc despre ea, mai ales că n-am avut nici măcar un moment în care să spun că mă plictisește, din contră, a fost intens, am parcurs paginile în neștire, nici nu conștientizam cât de repede trec peste capitole și cât de aproape eram de finalul volumului.

”Prefer să mor mâine decât să trăiesc o mie de ani ca o lașă.”

”Războiul ăsta este doar a doua mutare dintr-un joc jucat încă din vremurile antice, de dincolo de mare.”

”Nu exista o lume mai bună – nu exista un sfârșit fericit. Pentru că nu existau sfârșituri.”

”Te iubesc. Pot să-ți ofer orice și nici nu am nevoie de timp. Chiar și când lumea asta o să fie doar un fir de praf uitat de stele, eu tot am să te iubesc.”

”Și se întrebă dacă este posibil să iubești pe cineva atât de mult, încât să mori din cauza asta. Dacă este posibil să iubești pe cineva atât de mult încât timpul, distanța și moartea să nu reprezinte un pericol.”

”Frica este o condamnare la moarte. Când ai să fii acolo, să îți aduci aminte că noi nu trebuie să supraviețuim – ci numai să-i lovim suficient astfel încât, atunci când ea o să se întoarcă…să îi extermine pe restul.”

”Soția dintre noi” de Greer Hendricks și Sarah Pekkanen (recenzie)

  • Titlul original: ”The Wife Between Us”
  • Autor: Greer Hendricks, Sarah Pekkanen
  • Editura: LITERA
  • Colecție: Buzz Books
  • An apariție: 2018
  • Nr. pagini: 446
  • Traducător: Alina Simut

Vanessa, recent divorțată de Richard, află că acesta s-a logodit din nou și o invidiază pe noua femeie din viața lui, Nellie. Richard, manager de succes al unui fond speculativ, s-ar putea să le înșele însă pe amândouă, și nu doar pe ele.
Când veți citi această carte, veți fi tentați să faceți o mulțime de presupuneri. Veți presupune că citiți despre o fostă soție geloasă. Veți presupune că aceasta este obsedată de înlocuitoarea ei – o femeie frumoasă, mai tânără, care urmează să se mărite cu bărbatul pe care îl iubesc amândouă. Veți presupune că ați descifrat anatomia acestui triunghi amoros încurcat. Nu faceți nici un fel de presupunere!
Soția dintre noi este un roman plin de întorsături de situație, care prezintă complexitatea și secretele unei căsnicii de invidiat – și adevărurile periculoase pe care le ignorăm în numele iubirii.

După ce am citit ”Fata anonimă”, despre care am scris pe blog aici, mi-am spus că trebuie să citesc și ”Soția dintre noi”, auzisem doar de bine în ceea ce o privește, așa că zis și făcut, iar romanul a fost prima mea lectură din luna august și nici nu se putea mai bine de atât. Căsătoria Vanessei s-a încheiat de curând, Richard i-a găsit deja o înlocuitoare mult mai tânără, dar și mai potrivită, cu care s-a logodit și urmează să se căsătorească. Însă Vanessa nu are pace o dată ce divorțul s-a finalizat, este cuprinsă de diverse gânduri, atât în ceea ce-i privește viața după divorț, dar și a perioadei de timp în care a fost femeie căsătorită, cât și viața pe care o va duce înlocuitoarea sa drept soție a lui Richard… Dacă ești de părere că toată povestea este bazată pe gelozia unei femei părăsite, gândește-te de două ori, presupunerile nu-și au locul atunci când te lași captivat de paginile ”Soției dintre noi”…

Cum spuneam și mai sus, mă bucur că am început luna august alături de un titlu așa bun, îmi era dor de un thriller captivant, care să se joace cu mintea mea după bunul său plac, să mă izbească cu răsturnări de situație și să-mi trezească puțin paranoia. Și nu am fost deloc dezamăgită de ”Soția dintre noi”, chiar de la primele pagini am fost captivată de povestea Vanessei, dar și a lui Nellie, și deși mi-am format idei în ceea ce privește cursul poveștii, evident că mi-am primit palmele cuvenite, o singură bănuială mi s-a confirmat și o dată confirmată, s-a trezit detectivul din mine, am parcurs cartea cu sufletul la gură, am dat paginile în neștire, prinsă în întorsături, dar și curioasă de deznodământ. De multe ori am avut impulsul de a scutura cartea, nu știu de ce, poate pentru a le băga mințile-n cap personajelor, nu că ar fi funcționat… Am reușit să parcurg volumul în câteva ore, m-a prins în mrejele sale și nu mi-a dat drumul până nu m-am apropiat de final. Și ce final…dacă nu mi-au ajuns palmele primite de-a lungul lecturii, ei bine, finalul mi-a mai servit o tură, să fie sigur…

Chiar dacă a fost romanul de debut al autoarelor Greer Hendricks și Sarah Pekkanen, a fost unul foarte bun, părerea mea, și se observă evoluția acestora din ”Fata anonimă”. Nu pot să spun că mi-a plăcut la fel de mult ca celălalt roman al lor, însă a reușit să mă țină în priză până la final. ”Soția dintre noi” a fost titlul potrivit la momentul potrivit, a avut acțiune alertă, mult suspans, joc psihologic și răsturnări de situație, dar totodată a fost și o dovadă că roata se întoarce, exact atunci când nici nu te aștepți… Romanul poate trece lejer ca o lectură într-o zi de relaxare în parc sau plajă, în câteva ore va fi gata cu siguranță, așa că data viitoare când ai programată o ieșire de genul, asigură-te că o ai în geantă 😉.