“Singura amintire a Florei Banks” de Emily Barr (recenzie)

• Titlul original: „One Memory of Flora Banks”
• An publicaţie: 2018
• Editura: Epica
• Număr pagini: 272
• Traducere de Irina Stoica

“Cum să ai încredere în cineva, dacă nici în tine nu poți avea?

Flora suferă de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se resetează de mai multe ori pe zi. Nu-și amintește glumele pe care le-a făcut prietena ei, instrucțiunile pe care i le-au dat părinții ei sau câți ani are. Apoi sărută un băiat pe care n-ar fi trebuit să-l sărute, dar acest lucru îi rămâne întipărit în minte. Este prima oară de când avea zece ani când își aduce aminte de un fapt petrecut. Dar băiatul a plecat, iar ea crede că s-a mutat în zona Cercului Polar Arctic. Își va aduce aminte totul dacă va merge după el? Este oare aceasta soluția? În cine poate avea încredere?”

Am câştigat “Singura amintire a Florei Banks” în urma unui concurs organizat de Ela (@life.behind.books) pe Instagram şi am fost extrem de bucuroasă, cartea se afla de ceva vreme pe wishlistul meu, o văzusem foarte des pe bookstagram, majoritatea conturilor o recomandau şi am devenit foarte curioasă în privinţa ei. Având în vedere că nu ştiam mare lucru despre ea (nu citisem descrierea cărţii), fiind atrasă mai mult de copertă şi de titlu, am rămas plăcut surprinsă de poveste şi m-a captivat de la prima până la ultima pagină, nu am putut pune cartea jos, iar după şase ore (cu pauze) am dat-o gata.

Flora Banks suferă de amnezie anterogradă şi îi este destul de greu să reţină informaţii pe termen lung. Memoria i se resetează chiar şi de câteva ori pe zi, la intervale de ore, şi doar cu ajutorul noţilelor de pe braţele sale reuşeşte să se comporte cât de cât normal şi să ştie ce se întâmplă cu ea într-un anumit moment. Însă, un singur sărut îi schimbă total viaţa, întrucât acest sărut este singura amintire ce nu i se şterge din minte, este prezentă ca şi cum s-ar fi întâmplat exact în acel moment. Ce poate fi mai frumos decât un prim sărut memorabil, ce-ţi rămâne imprimat în inimă şi-n gând? Dar ce faci când băiatul este nevoit să plece? Rămâi doar cu amintirea acelui sărut sau porneşti pe urmele lui? Reprezintă el „tratamentul” potrivit pentru ca memoria Florei să revină la normal? Va trebui să aflaţi voi, eu nu am să vă dezvălui mai mult de atât…

Flora m-a surprins tare mult, atât prin determinarea sa, cât şi prin curajul ce l-a avut de a lua atitudine şi de a face ceva pentru binele ei. Deşi are probleme cu memoria, nu este un impediment pentru a-şi pune în aplicare planurile, iar meticulozitatea cu care a gândit totul pentru a fi bine, m-a impresionat. La vârsta de 17 ani, cu a sa amnezie, a dat dovadă de un curaj ieşit din comun, curaj de care eu, nu aş fi fost capabilă la acea vârstă, probabil rămâneam blocată într-o bulă protectoare şi aia era, aveam timp să devin curajoasă. Dar acum, că am descoperit povestea Florei, mi s-a aprins un beculeţ, să nu mai fiu atât de laşă uneori şi să mă încumet să risc, cine ştie, poate chiar am câştig de cauză, dacă nu, măcar am avut parte de o nouă experienţă. Să fim serioşi, noi când uităm o anumită chestie, oricât de neînsemnată, nu ne loveşte frustrarea? Pe mine sigur mă loveşte şi atâta mă frământ până îmi amintesc, ce să mai spun de Flora, care uită lucruri mult mai importante? Chiar şi aşa, a făcut faţă şi s-a descurcat excepţional. Mi-a fost ciudă pe Paige, prietena din copilărie a Florei, pentru unele hotărâri ce le-a luat şi-mi venea să o scutur puţin, dar spre final am îndrăgit-o, a fost fără doar şi poate o prietenă de nădejde. Pe părinţii Florei i-am criticat şi judecat, şi chiar dacă nu i-am înţeles la început şi-i consideram inconştienţi, mi-am dat seama de ce au reacţionat aşa, dar am şi înţeles alegerile făcute. Iar Drake…am simţit eu ceva putred în privinţa lui şi mamă…ce i-as fi ars două, să-l potolesc puţin…urât mi-a fost de el, de caracterul lui, de tot, mai ales că am cunoscut personal oameni de genul său, cele mai dezagreabile persoane, ca să nu folosesc alte cuvinte mai puţin politicoase.

“Singura amintire a Florei Banks” mi-a atins sufletul, m-a emoţionat şi mi-a dat speranţă, că nimic nu este chiar aşa de greu dacă avem curaj, cum să prindem încredere în noi şi în cine să avem încredere, dar m-a dat peste cap şi cu secrete, ce m-au făcut să mă îndoiesc de ce citisem la început şi de ideile făcute, mi-au fost servite minciuni pe tavă care au rănit şi care puteau fi evitate dacă era aleasă sinceritatea. O poveste emoţionantă despre o fată curajoasă, care în ciuda problemelor sale, alege să rişte pentru a-şi recupera memoria, dar şi ambiţioasă.

“Timpul e un lucru aleator. E lucrul care ne face să îmbătrânim. Oamenii îl folosesc ca să organizeze lumea, au inventat un sistem prin care să facă ordine în haos. Ceilalţi oameni, toţi în afară de mine, îşi numără vieţile în ore şi minute şi zile şi secunde, dar asta nu înseamnă nimic. Universal ar râde de încercările noastre de a-l organiza, dar nici măcar nu se oboseşte să ne bage în seamă. Timpul e lucrul care ne face trupurile să se degradeze şi să se ofilească. De-asta se tem de el. Pe mine nu mă afectează, ştiu că nu o să îmbătrânesc niciodată. Eu nu sunt ca restul.”