de Loredana 😊

Titlul original: “The Tattooist of Auschwitz”

An publicatie: 2018

Editura: Humanitas Fiction

Numar pagini: 305

Traducere din engleza de Luana Schidu

“<Tatuatorul de la Auschwitz> se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi – albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbate deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi <Tatowierer> la Auschwitz, tanarul slovac evreu intelege ca aceastaa poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita.”

Am lacrimi in ochi acum ca va scriu aceste randuri, ma doare sufletul…o carte incarcata de atata emotie, durere, speranta, iubire…o carte exceptionala.

Cuvintele cred ca mi le-am pierdut nu stiu pe unde, gandurile imi sunt vraiste…doar cand aud de Auschwitz se zburleste parul pe mine..

Am citit cartea “Tatuatorul de la Auschwitz” in doar doua zile (daca ar fi fost sa cumulez orele, mi-ar iesi undeva la 6-7 ore neintrrupt) si efectiv am trait-o alaturi de Lale si Gita. Nu imi pot da seama cum si-a gasit Lale curajul sa faca toate cele cate a facut ca sa supravietuiasca, a fost un smecher al lagarului.

In mediul acela crud, el a ramas cu sufletul pur, mereu cu dorinta de a ajuta, sa faca bine si celorlati, iar cand i-a intalnit ochii Gitei, a stiut…

Am ramas foarte impresionata de iubirea lor, sa fii capabil de iubire in acele vreme atat de ostile, sa ai curajul sa iubesti, mi s-a parut de-a dreptul extraordinar…iubirea iti da putere.

In acel loc nu mai ai nume, ci esti doar un numar…nu mai ai vise, dar totusi sa-ti dai voie sa visezi…

Lectura a trezit in mine toate sentimentele posibile: pe alori am ras, Lale a fost un protagonist de exceptie, evident am si plans, intrucat subiectul cartii este unul foarte dureros si nu ai cum sa nu simti fiecare pagina parcursa, m-am emotionat, am sperat la ceva mai bun pentru ei, am iubit alaturi de ei…dar aveam momente cand imi venea sa ii desfiintez pe unii dintre ei, nu-mi venea sa cred ca sunt capabili sa stocheze atata cruzime in ei.

Finalul a fost cel care mi-a dat dauna totala. Am plans citind ultimile pagini, cum nu am plans in viata mea la nicio carte citita pana acum, imi tremurau mainile de cat de incarcate au fost paginile si de cata emotie simteam, din cauza lacrimilor nici nu reuseam sa citesc cum trebuie.

Am ramas placut impresionat cand am observat si nota autoarei la finalul lecturii, aceea a fost cireasa de pe tort, sa spun asa, doar cand ma gandesc la cuvintele scrise, revine pielea de gaina, emotie peste emotie.

S-a simtit iubirea in aceasta carte pana la ultima pagina, o iubire atat de puternica dainuieste chiar si dupa moarte.

O astfel de carte va fi citita si peste ani si ani de zile.

“Tatuatorul de la Auschwitz” este povestea a doi oameni obisnuiti care au trait in vremuri neobisnuite, private nu numai de libertatea lor, ci si de demnitate, nume si identitati, si este relatarea lui Lale despre ce au fost nevoiti sa faca pentru a supravietui. El si-a trait viata conform devizei “Daca te trezesti dimineata, e o zi buna.”

“Cand termina, ii tine bratul o clipa mai mult decat e necesar, privind-o in ochi. Zambeste slab, chinuit. Ea ii raspunde cu un zambet si mai slab. Ochii ei danseaza insa in fata lui. Privindu-I, inima lui pare ca se opreste si totodata incepe sa bata pentru prima oara, bubuind, aproape amenintand sa-I sara din piept. Se uita in jos si pamantul i se clatina sub picioare.”

“ – Spune-i ca o consider o eroina si sunt mandru ca spun ca o cunosc.

-Cum adica eroina? Nu e eroina. Pur si simplu vrea sa traiasca.

–Si asta o face eroina. Si tu esti eroina, draga mea. Faptul ca ati ales sa traiti este un tip de opozitie fata de nenorocitii astia de nazisti. Sa alegi sa traiesti este un act de sfidare, o forma de eroism.”

An publicatie: 2016

Editura: Trei

“O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozarii unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maturitatii inabusite, de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).”

Cartea am primit-o in dar de la o persoana foarte draga mie in urma cu trei ani. Pana in urma cu cateva zile, m-a asteptat cumintica in biblioteca, iar acum dupa ce am finalizat-o, sunt intr-o stare de soc…

Subiectul cartii este unul de-a dreptul tulburator, am simtit durere la fiecare pagina ce o parcurgeam si, sincer marturisesc, imi este ciuda pe mine ca am tinut-o atata timp in biblioteca.

“Mastile fricii” este una din acele carti ce nu trebuie sa le ratezi, care te marcheaza intr-un mare fel…este o lectie de viata.

De fiecare data cand incerc sa-mi exprim gandurile la finalizarea unei carti si nu-mi gasesc cuvintele de a spune tot ce simt, realizez ca a fost genul de carte care m-a zguduit de-a dreptul.

Nu ma asteptam sa fie genul de carte vesela, avand in vedere titlul (ca sa nu mai spun de coperta…iubitul meu a descris-o ca fiind ciudata, la modul infricosator…), dar nici sa o citesc cu noduri, sa raman socata atunci cand ies demonii la suprafata. Ma durea sufletul cand citeam unele pasaje, ochii mi se umezeau, simteam durerea intr-un mod atat de profund, de parca eram eu pusa in acele situatii, nu ma puteam dezlipi deloc de carte, desi trezea in mine atat de multa tristete.

“Acasa” trebuie sa reprezinte iubire, respect, incredere…nu violenta, frica, lacrimi, trauma.

Ce mi s-a parut cel mai trist dupa ce am finalizat cartea, a fost ca este reala la modul cel mai crud…sunt copiii in lume care traiesc in familii unde violenta domestica este lege, atat la nivel fizic, cat si psihic..este mai mult decat dureros, iar asemenea copiii, la randul lor vor deveni parinti si vor trai cu teama de a nu se transforma in ceea ce au fost parintii lor sau mai rau, de a-si crea familia din care ei au plecat, persoane ce mereu vor fi urmarite de al lor trecut cutremurator.

Chiar daca la un moment dat pe parcursul lecturii intuisem cat de cat ce se va intampla cu unele personaje, finalul m-a socat. Era de asteptat sa ramana marcate personajele, insa nu m-am asteptat sa fie dezlantuiti monstrii in asemenea mod.

Cartea nu este doar o poveste, este realitatea cea de toate zilele si ar trebui citita de cat mai multa lume.

Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia in care am crescut, inconjurata de iubire, invatata ce este respectul (cu vorba buna), dar mai ales cum sa am incredere in mine, dar si in familie.

Iti multumesc si tie, Simo, pentru aceasta bijuterie, datorita tie am avut ocazia sa o descopar pe Camelia Cavadia.

Si, iti multumesc tie, Camelia, pentru ca ai creat asemenea roman!

“Un roman frumos si trist, dur si sentibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni.” – Radu Gavan

“Uneori raul e ca o ciuma, ajunge sa stai in prezenta lui si te contaminezi.”

“Nu-nseli doar atunci cand te culci cu un alt barbat, ci mai degraba cand te ascunzi tot timpul si nu-l lasi pe celalalt sa te cunoasca.”

“Singuratatea te face sa vrei sa intri si mai mult in tine. Sa te intorci pe dos si sa-ti cunosti fiecare centrimetru, sa te confrunti cu murdaria, sa vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat. Nu te ajuta cu nimic, desigur, ci doar te face sa te pedepsesti pentru tot ceea ce ai lasat sa se intample in afara ta, departe de tine. Nu stiam cum devenisem atat de singura, dar aici ma gaseam, infasurata in propria-mi insinguratate.”

“De obicei crezi ca ai timp, ca ceea ce ai stricat azi ai timp sa repari maine, ca tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp sa zici maine, poimaine, candva. Dar adevarul e ca n-ai. <Am timp, am timp>, iti repeti ca o moara stricata, iar la un moment dat constati ca timpul e singurul care-ti lipseste. <O sa spun>, <O sa fac>, <o sa…>, mereu la viitor, de parca asta e singurul timp pe care-l stii. Insa el, marsavul, N-O SA te astepte niciodata. E singurul care-si vede de treaba lui, fara sa incetineasca.”

Titlul original: “Seven Days”

An publicatie: 2017

Editura: Gama

Numar pagini: 267

Traducator: Andreea Demirgian

“Intr-o saptamana totul se poate schimba.

Kez e un bully. E frumoasa, e populara si nu-I pasa pe cine raneste.

Supraponderala si ciudata Jess e o tinta usoara.

Jess descopera pe cineva care-I sare in aparare.

Problema?

E iubitul lui Kez.

Asa ca, lucrurile se complica.”

 “7 zile” de Eve Ainsworth este genul de carte ce nu trebuie ratata si citita de cat mai multa lume. Trateaza un subiect atat de actual si in acelasi timp, extrem de tulburator.

Bulling-ul este din totdeauna, chiar daca nu se stia de denumirea asta si a inceput sa fie tot mai des intalnit. Chiar si cand eram eu la scoala intalneam diverse “apelative” deloc frumoase si ma gandeam ca e lumea rautacioasa, doar ca prin toate acele “apelative” ajungi sa ranesti alte persoane. Chiar si in ziua de azi, vad la copiii inca de mici, ceea ce ei vad sau aud reproduc, cu cat este lumea mai larga si aud/vad multe lucruri, cu atat incep sa arunce cuvinte pe care nu le cunosc in esenta cu adevarat si nici nu realizeaza acest lucru, iar unele actiuni pentru ei par firesti. Daca noi, adultii, nu incercam sa ii indrumam cat mai bine si sa le explicam anumite notiuni incat sa nu fie ei in postura de hartuitori, dar nici sa hartuiasca pe altii, atunci sa nu ne mai miram de toate cate se intampla in lumea larga…

Ca si in cartea de fata, totul porneste din familie, chiar daca nu s-a realizat acest lucru de la inceput. In majoritatea cazurilor, atacatorii sunt cei care au familii disfunctionale si cauta sa isi descarce frustrarile pe cei mai slabi (parca ar avea un detector pentru slabiciune), doar ca sa se simta ei mai bine. Daca persoana atacata nu se tine pe pozitii si accepta toate vorbele aruncate in dezgust, isi pierde increderea in sine si incepe sa aiba indoieli in privinta sinelui.

In doar trei ore am dat cartea gata, mi-a placut foarte mult ca a fost scrisa atat din perspectiva persoanei atacate, dar si a bully-ului, asa s-a putut vedea diferenta in gandirea fiecaruia.

Jess e o adolescenta pe care colegele o hartuiesc fiindca e „grasa” si „se imbraca nasol”. Dar Jess are altele pe cap: ea si sora ei mai mica sunt crescute de o mama singura si mult prea prost platita ca sa le poata asigura fetelor tot ce au nevoie. Kez este in grupul celor mai frumoase si mai populare fete din liceu. Jess a fost mereu o victima, iar Kez nu suporta oamenii care-si plang de mila. Cele doua eroine au insa in comun mai multe decat isi dau seama. 

Si culmea, desi bully se vrea a fi o persoana puternica (cel putin asa vrea sa lase impresia), mereu cu sustinatori in spate, la interior este o persoana extrem de slaba, cu putina incredere in sine si incarcata de teama. Pe cand, persoana atacata este cea puternica. Chiar daca trebuie sa inghita toate “mizeriile”, isi gaseste sustinere in cei apropiati, capata incredere in sine si curaj de a exprima ceea ce gandeste.

Imi doresc sa citesc cat mai multe carti in genul acesteia, cu subiecte cat mai delicate, intrucat in zilele de astazi nu mai suntem feriti de asemenea situatii si este trist. Trebuie sa gasim puterea de a pune capat rautatilor, atat noi cei ce privim, dar si cei care sunt incoltiti.

Pe aceasta cale, vreau sa ii multumesc Darianei Muntean (Instagram: https://www.instagram.com/dariana_muntean/), dar si Editurii Gama (https://www.instagram.com/edituragama/) pentru aceasta carte , datorita concursului lor am reusit sa imi pun manutele pe aceasta comoara 😊.

De Lore 😊

Primul volum din seria “Cronicile lunare”

Titlu original: “Cinder”

An publicatie: 2017

Editura: Epica

Colectie: EpicWave

Numar pagini: 364

Traducator: Shauki Al-Gareeb

“Chiar si in viitor, povestea incepe cu <a fost odata ca niciodata…>…

La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre locuitori. Din spatiu, un popor nemilor pandeste, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete…

Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise.

Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om.”

Cand am vazut pentru prima data aceasta carte, am ramas efectiv blocata, mai ales datorita copertii, dar si a titlului: “Cinder”.

Basmul “Cenusareasa” era unul dintre cele mai frumoase basme posibile si tin minte ca am primit o carte in germana cand eram copil (eu nestiind boaba germana, ironia sortii…), am ramas fascinata de ilustratiile cartii, erau unele dintre cele mai reprezentative si colorate desene ce eu le vazusem pana atunci, iar povestea era de vis…fata umila devine printesa 😊.

Iar acum ca am descoperit-o pe Cinder sunt de-a dreptul fara cuvinte 😊.

Pe langa faptul ca mi-a amintit de basmul clasic, asa de captivant a fost recreata povestea, incat a generat dependenta si trebuie numaidecat sa pun mana pe volumul doi.

M-am indragostit de Cinder cu fiecare pagina parcursa, ca sa nu mai spun de Kai 😊…desi au fost si personaje pe care le-as fi desfiintat fara sa stau pe ganduri, asa de tare au putut sa ma calce pe bataturi. Cinder este asemenea pasarii Phoenix, cel putin in viziunea mea…din cenusa renaste mai puternica 😊.

Am citit cartea cu sufletul la gura, devoram fiecare pagina, voiam sa descopar ce va face in continuare Cinder, desi va marturisesc ca incepusem sa intuiesc unele situatii, ca sa nu mai spun de final. Aveam asa un sentiment ca deznodamantul va fi cel care l-am presupus eu, iar cand am vazut ca s-a dovedit a fi asa, am tipat de bucurie 😊 (bine ca eram singura acasa si nu m-a auzit iubitul, ar fi spus ca sunt nebuna…oare m-au auzit vecinii?!?…anyway…).

Nu ma asteptam sa ma lase asa fara cuvinte, ma tot uit la carte si nu mi le gasesc…parca le-as fi pierdut…a fost o lectura extrem de interesanta, ca sa nu mai spun de unii termini folositi, am ramas placut impresionata, jos palaria in fata autoarei pentru o asa imaginatie, a reusit sa creeze o noua dimensiune, de-a dreptul extraordinara. Aveam in fata o lume cum doar in “Terminator” mi-a mai fost dat sa vad, iar filmul l-am vazut de nenumarate ori si tot nu ma satur de el (nici nu prea cred ca ma voi satura vreodata sa ii vad muschii lui Arnold 😊). Daca primul volum al seriei m-a impresionat in asa fel, nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi urmatorul volum.

de Loredana 🙂

Titlul original: “Five ways to fall”

Editura: Epica

An publicatie: 2019

Numar pagini: 456

Traducator: Gabriela Stoica

“Reese MacKay este o tanara nonconformista care a facut multe greseli pana la douazeci de ani. Dupa ce casnicia ei de scurat durata se incheie dezastruos, se hotaraste sa faca o schimbare majora: se muta la Miami si este gata sa-si lase in urma existenta presarata cu fapte nesabuite. Totul pare sa mearga bine – cu exceptia unei aventuri stanjenitoare de-o noapte in Cancun, cu un tip trasnet.

Lui Ben soarta i-a suras din plin: este charismatic, chips, ravnit de femei si incurajat de multi prieteni. Dupa ce s-a impartit intre studiile de la Drept si munca de bodyguard la un clud de noapte, acum vrea sa se linisteasca si sa inceapa o cariera de avocat. Insa in prima zi la noua slujba da nas in nas cu fata pe care a intalnit-o in Cancun.

Daca Ben ar avea putina minte, s-ar tine departe de Reese, pentru ca este fata vitrega a sefului sau, iar acesta i-a spus foarte clar ca legaturile amoroase la birou sunt un motiv de concediere. In plus, se zvoneste ca Reese are o personalitate dificila. Insa asta nu il descurajeaza pe Ben, fiindca el adora provocarile.”

“Cinci motive sa o iei de la capat” este al patrulea volum din seria “Zece respiratii scurte” si mi-a placut la fel de mult ca si celelalte volume. Imi era extrem de dor de personaje, mai ales ca Ben a fost unul din crush-urile mele: barbat inalt, cu ochi albastri si cu grobite in obraji 😊 (Dumnezeu mi-a ascultat rugile si mi-a dat asemenea barbat langa mine 😊).

Mi-am dorit cartea tradusa inca de cand am auzit ca va fi si un volum patru, parca nu mai aveam rabdare si cum a aparut, am facut in asa fel incat sa il am si eu 😊 (bafta mea a fost ca mi l-a facut drept cadou fratele meu 😊). Am fost mai mult decat bucuroasa cand am luat cartea in mana si am strans-o la piept, iar lectura ei a fost…un deliciu 😊.

Cum spuneam, Ben imi cazuse cu tronc de la primul volum si mi s-au aprins niste beculete cand am realizat ca intregul volum il va avea in prim plan si eram mega curioasa sa o descopar pe Reese.

Relatia lor era ca o prajitura, cu fiecare lingurita luata devenea tot mai savuroasa sic rea dependenta mai mult sim ai mult, voiam sa o finalizez si nu prea.

Ca sa nu mai spun, ca am ras pe infundate, Reese imi amintea de Kacey din primul volum al seriei, avea acel temperament exploziv, o personalitate puternica, era impulsiva, cu o imaginea foarte bogata si replici pe masura…exact ce trebuie ca sa-l puna cu botul pe labe pe Ben.

Ma distrau atat de tare situatiile in care erau pusi cei doi, reactiile lor, incat dadeau dependenta, nu puteam sa renunt la citit, voiam sa ma afund tot mai mult in carte. Daca urmatorea zi nu eram nevoita sa merg la lucru, terminam cartea in ziua cand am inceput-o, parca si sufletul m-a durut sa o inchid sis a o las pe noptiera pana a doua zi. Dar si cand am ajuns de la job…directia canapea si lectura 😊.

Se citeste foarte usor, are un limbaj atat de simplu si un fir al povestii atat de captivant, incat iti va fi greu sa o lasi din mana.

Cartea “Cinci motive sa o iei de la capat” mi-a ramas in suflet, alaturi de celelate volume ale seriei si o recomand cu cel mai mare drag 😊.