• Titlu original: ”The School for Good and Evil IV: Quests for Glory”
• Autor: Soman Chainani
• Ilustrator: Iacopo Bruno
• Serie: ”Școala pentru Bine și Rău”
• Volum: IV
• Editura: Arthur
• Colecția: Orange Fantasy 
• An apariție: 2022
• Număr pagini: 680
• Traducător: Mihaela Sofonea

Sophie, Agatha, Tedros și ceilalți elevi încep o nouă epocă în Pădurea Nesfârșită – Era Camelot. Fericiți și Nefericiți deopotrivă trebuie să treacă dincolo de limitele școlii, să intre în aventurile cele mari și curajoase ale vieții.

Elevii de la Școala pentru Bine și Rău credeau că și-au găsit Fericirea până la Adânci Bătrâneți când l-au învins pe vicleanul director. În al patrulea an la școală, elevii au de înfruntat pericole imprevizibile, iar miza e colosală: succesul aduce venerarea veșnică, iar nereușita înseamnă obscuritate pentru totdeauna.

În căutările lor, Agatha și Tedros încearcă să-i redea Camelotului splendoarea de odinioară. Decana Sophie se străduiește să modeleze Răul după chipul şi asemănarea ei. În curând, simt cu toții că ajung din ce în ce mai izolați.

Nu mi-am mai încăput în piele de bucurie când am văzut că cei de la editura Arthur au tradus volumul patru din seria ”Școala pentru Bine și Rău. În căutarea gloriei”, îmi doream nespus și nu m-am așteptat să se întâmple atât de repede. Nu am stat mult pe gânduri și am apelat la persoanele mele minunate și de încredere de la Cartepedia pentru a pune mâna pe volum, iar de cum a ajuns, doar la el m-am gândit. Mult n-a durat să mă apuc de el, ce dor îmi fusese de univers și de personaje, de nu știu cum să vă explic, iar acum că am finalizat și acest volum, tratez cu mine dacă următoarele volume să le ascult în format audiobook sau să aștept să se traducă… dar până mă decid ce și cum, vă povestesc puțin despre ”În căutarea gloriei”.

Să o revăd pe Agatha a fost o plăcere, ceea ce nu pot spune despre Sophie, din păcate, a rămas la fel de arogantă și plină de sine, le-am dus dorul și trioului de vrăjitoare: Hester, Anadil și Dot, m-au cucerit, ca de obicei li m-au câștigat tot mai mult de partea lor, chiar și de bietul Hort mi-a fost dor, el care până acum a avut numai de pătimit și tot nedreptățit era, plus de asta, în acest volum au apărut și personaje noi, unele extrem de interesante și care au adus un plus de savoare, aș putea spune, poveștii. Am fost tare încântată să observ că am parte de multiple perspective, atât de la personajele principale, cât și de la cele secundare, a dat un aer fresh și am putut urmări cu ușurință evoluția fiecărui personaj în parte, și a fost evoluție, nu contest.

Mi-a plăcut tare mult și că am avut parte de hartă, de astă-dată una colorată ce surprindea o parte din personaje, iar de ilustrații, ce să mai spun, că abia apucam să încep un nou capitol să văd cu ce mă mai încântă. Legat de capitole, au fost puțin mai lungi decât am fost obișnuită în celelalte volume și am simțit diferența, uneori mă oboseau detaliile și credeam că povestea ar fi putut fi lipsită de ele și să fie mai la obiect, unele detalii chiar nu le consideram necesare, sincer. Acțiunea a fost cy suișuri și coborâșuri, când mă ținea în suspans, când mă plictisea, dar răsturnările de situație au fost ce trebuie. Ca să nu mai spun de final, m-a blocat, sincer, de aici și nedumerirea mea dacă să continui seria în format audiobook sau nu… Nu m-am așteptat la acel final, deși ar fi trebuit să îl previn, hint-uri au fost, doar că atenția mea era îndreptată spre altele.

Ca să nu mă lungesc mai mult, să nu mă scape vreun spoiler, vă îndrum să acordați o șansă seriei, este frumoasă, are personaje dintre cele mai diverse, prietenii neobișnuite, răsturnări de situație, trădări și minciuni, manipulări, secrete, relații de familie și multe altele… chiar merită atenție, iar dacă v-am convins măcar puțin, volumul îl găsiți aici pe site-ul cartepedienilor, cărora eu le mulțumesc din suflet pentru oportunitatea de a-l citi atât de curând.

• Titlul original: ”The Battle of the Labyrinth”
• Autor: Rick Riordan
• Serie: Percy Jackson şi Olimpienii
• Volumul: IV
• Editura: Arthur
• Colecția: Arthur GOLD 
• An apariție: 2017
• Număr pagini: 376
• Traducător: Alex Moldovan

Ameninţarea maleficului stăpân al timpului, titanul Cronos, este din ce în ce mai aproape. Percy Jackson, curajosul semizeu, se vede nevoit să pornească într-o nouă misiune periculoasă pentru a salva atât lumea muritorilor, cât şi pe cea a zeilor. Când în joc este soarta Olimpului şi a taberei semizeilor, soluţia rămasă este una dintre cele mai înfricoşătoare: traversarea Lumii Subpământene, în căutarea lui Dedal, geniul legendar al Antichităţii, singurul care îi poate ajuta pe Percy şi pe prietenii lui să oprească înaintarea armatei monştrilor prin Labirintul său.

Amuzantă şi antrenantă, ”Bătălia din Labirint” vă va ţine cu sufletul la gură, urmărind confruntările lui Percy, Annabeth şi Grover cu empuse, telechini şi tot soiul de creaturi apărute din bezna împărăţiei lui Hades.

Nu am putut sta despărțită prea mult timp de Percy, mai ales după cum m-a lăsat volumul trei, în pom și pomul în aer, cu multe întrebări fărăr răspuns, iar zilele trecute când am primit colet din partea celor de la Cartepedia, n-am avut pace până nu m-am apucat de ea… Surpriza surprizelor …am topit cartea în câteva ore și am realizat că a fost volumul meu favorit din serie, până acum, dar mai am de citit ultimul volum, însă nu știu dacă îl va depăși sau nu, rămâne de văzut.

S-au întâmplat atât de multe, a fost alert, parcă mult mai alert decât anterioarele trei, l-am citit pe nerăsuflate și chiar mă temeam pentru ce misiuni aveau să mai primească personajele, ca să nu mai spun de ființele răufăcătoare pe care aveau să le întâlnească. Și au întâlnit, că doar nu se putea altfel, așa că, de data aceasta am luat parte la bătălii cu femei – dragon, sfyncsi, chiacene, demoni și chiar semizei, că doar despre semizei e vorba aici… Nu cred că am ce reproșa la acest volum, sincer, am fost atât de prinsă, încât la final mi-a părut rău că nu am și volumul cinci, să aflu cum se va încheia toată această aventură, ce final va avea povestea lui Percy.

Dar am un sentiment că voi fi surprinsă maxim în volumul cinci și ultimul, de altfel, că o să sufăr teribil, atât pentru ce voi descoperi în carte, urmărindu-i pe Percy, Grover, Tyson, Annabeth și ceilalți, dar și pentru că voi ajunge la finalul – final, încheind încă o serie ce a reușit să-mi cucerească inima și de care îmi pare rău că nu am citit-o la vremea când eram mai tânără. Nu că acum nu aș fi, dar totuși… Cert este că m-am îndrăgostit de serie, își are locul binemeritat în sufletul meu mititel alături de Harry Potter și Cronicile din Narnia.

Până revin cu recenzia ultimului volum, vă reamintesc unde găsiți volumele seriei pe site-ul cartepedienilor, așa că un mic click aici, iar recenziile primelor trei volume vă așteaptă pe blog.

• Titlul original: ”The Dressmakers of Auschwitz”
• Autor: Lucy Adlington
• Editura: Bookzone
• An apariție: 2021
• Număr pagini: 432
• Traducător: Alina Scurtu

Adevărata poveste a femeilor care și-au croit supraviețuirea

Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate

O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.

În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.

Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.

Inspirată din surse diverse – inclusiv din interviuri cu singura croitoreasă rămasă încă în viață –, cartea dedicată croitoreselor de la Auschwitz urmărește destinele acestor femei curajoase. Legăturile familiale și cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar să facă față persecuțiilor zilnice, ci și să facă planuri de rezistență în interiorul lagărului.

Istoricul Lucy Adlington a întrețesut experiențele remarcabile ale croitoreselor și politicile naziste de jaf și exploatare, expunând astfel toată lăcomia, cruzimea și ipocrizia celui de-Al Treilea Reich și oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra unui capitol mai puțin cunoscut al celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului.

Am fost extrem de entuziasmată de ”Croitoresele de la Auschwitz” încă de când am dat peste ea în ediția străină și am notat-o pe wishlit cu steluță, musai de adăugat în bibliotecă. Iar când am văzut că s-a tradus și la noi, la o editură cu care eu nu mai am o relație foarte bună, din păcate, eram sceptică dacă să o mai iau sau nu. Nu intru în polemici, dar până la urmă am zis că vreau să citesc titlul, să îi descopăr povestea dintre coperți, așa că mi-am încălcat promisiunea făcută și am apelat la Cartepedia pentru a pune mânuța pe carte.

Așteptările mele au fost ridicate, nu am să mint, dar din păcate, peste ce am dat, nu a fost deloc ce am crezut eu… Titlul mi-a atras atenția în primul rând, mai ales știind câte titluri cu subiectul Auschwitz-ului am citit, fie ficțiune sau non-ficțiune, în niciunul nu auzisem de croitorese, deci interesul meu era sus de tot. Ei bine, am fost dezamăgită, și de mine, dar și de poveste. Mi-am dorit să-mi placă, s-a observat cercetarea făcută, însă modul de scriere a fost chin pentru mine, din păcate. Mi s-a părut haotic, se trecea de la povestea unei persoane la alta, fără niciun fel de anunț în prealabil, la un moment dat nici nu mai realizam despre povestea cui citesc, îmi era greu să urmăresc firul poveștii, dar nici nu pot spune că am reușit să leg vreun fel de conexiune. M-am simțit copleșită de detalii, de aici și dificultatea mea de a mă conecta cu povestea.

Îmi doream să aflu despre fiecare croitoreasă în parte, să le fie delimitate poveștile în vreun fel anume, să le pot deosebi cumva, mai ales că și descrierea promitea asta, dar nu a fost să fie. M-am așteptat la ceva și am primit cu totul altceva. Mi-e ciudă că a fost așa, dar nu am ce să fac, din păcate, poate dacă mă documentam mai mult înainte, nu aveam așteptări așa de mari și poate mă răzgândeam în privința ei de a o citi. Dar chiar și așa, am și un mic câștig, să îi spun așa, am aflat despre croitorese și al lor atelier de la Auschwitz, unde au supraviețuit și au reușit să treacă peste chinurile și atrocitățile de la acea vreme.

Dacă nu mi s-a potrivit mie, asta nu înseamnă că nu se va potrivi pentru tine, așa că te îndemn să îi acorzi o șansă, mai ales dacă ești atras de subiectul Auschwitz, eu, personal, nu mă împac foarte bine cu non-ficțiunea, deși încerc să-mi mai ies din zona de comfort, uneori reușesc, alteori dau greș, dar măcar încerc. Găsiți și voi titlul pe site-ul cartepedienilor aici.  

• Titlul original: ”The Titan’s Curse”
• Autor: Rick Riordan
• Serie: Percy Jackson şi Olimpienii
• Volumul: III
• Editura: Arthur
• Colecția: Arthur GOLD 
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 328
• Traducător: Alex Moldovan

Un telefon urgent de la satirul Grover şi Percy Jackson se pregăteşte de luptă

Cei mai buni prieteni, sabia de semizeu şi… mama lui care să-l ducă la destinaţie sunt singurele arme de care are nevoie pentru a triumfa.

Dar încercările pe care fiul lui Poseidon trebuie să le înfrunte se ţin lanţ: doi copii, învăluiţi în mister, se alătură semizeilor în tabăra de antrenament, titanii pun la cale un plan machiavelic de stăpânire a Olimpului, un monstru antic ameninţă siguranţa lumii şi a zeilor, iar zeiţa Artemis, singura care i-ar putea da de urmă, a fost răpită.

Percy, Grover, Vânătoreasa Zoë şi Thalia sunt singurii care pot descâlci profeţia ce va salva Olimpul şi omenirea.

Iaca m-am reîntâlnit cu Percy și ai săi prieteni, de data aceasta într-o misiune…mortală. Oricât de mult și-ar dori Percy să ducă o viață normală, se pare că normalitatea nu este pentru el. Misiunea în care pornește nu îi este una destinată, dar cum nu poate sta pe pace și vrea să se implice, nu aduce doar bun, ci și multe pericole, dar și personaje noi, care au un impact puternic în evoluția poveștii și a personajelor. Cum ziceam, toate belelele trag la Percy și acesta, alături de Grover, satirul, Zoe, o vânătoreasă pe care o întâlnește și Thalia, fiica lui Zeus, ajung să lupte pentru a supraviețui cu schelete – zombi, să ”călărească” porci, să zboare pe pegași sau să întâlnească dragoni, astea fiind doar unele dintre peripețiile în care se văd prinși cei patru prieteni.

Multe nu vreau să vă împărtășesc, să nu mă scape porumbei și să vă stric frumusețea lecturii în cazul în care vă decideți să dați o șansă seriei, da, este middle grade, dar este atât de frumoasă, posibil să vă mai fi spus asta, deci nu e problemă dacă mă repet, poate astfel vă conving, dacă vă pistonez… dar chiar merită, deși pentru mine a trecut mult vârsta la care să o citesc, dar nu e stres, tot mă bucur de poveste și-mi place de mama focului. Percy este un scump și se vede cât de mult efort depunde pentru a mulțumi pe toată lumea, chiar dacă de multe ori lucrurile nu ies așa cum își dorește. Are parte de trădări, prosimiuni încălcate, minciuni, lupte cu Titani, dar se reîntâlnește și cu vechi dușmani… Ce mă încântă foarte mult la această serie, cel puțin până acum, că am citit și volumul trei, este că autorul chiar a dezvoltat personajele pentru vârsta pe care o au, de 14-15 ani și așa mai departe, nu le-a făcut mai mature, cum se întâmplă în alte cărți. La acea vârstă iei decizii proaste, așa cum fac și personajele noastre, ești nechibzuit, impulsiv, te crezi zmeu, dar nu prea ești, înțelegeți voi unde vreau să bat, sper… Dar da, asta chiar îmi place și apreciez enorm, așa trebuie să fie un middle grade, nu să fie forțat. Toate vin la timpul lor, deci vreme este…

Un alt element ce mi-a plăcut la acest volum a fost că au apărut personaje noi, de unul chiar sunt extrem de curioasă de cum va evolua, mai ales că m-a lăsat în pom finalul volumului și ard de nerăbdare să aflu cum se va construi povestea sa. Dar totodată, vreau să văd și-n ce alte aventuri mai este Percy prins, pe unde îl mai poartă misiunile sale, cu cine se va mai lupta, ce alte ființe neobișnuite își vor mai face apariția, se pare că autorul dispune de multă imaginație, suprinzându-mă până acum cu răufăcătorii întâlniți în cele trei volume. Știu că o să fiu tristă când voi încheia seria pentru că m-am atașat de personaje, dar până atunci mai am de descoperit două volume, așa că ar fi cazul să apelez la minunații de la Cartepedia să pun mâna și pe ultimele volume ale seriei, tot datorită lor am reușit să citesc și acest volum, iar pentru acest lucru le mulțumesc din suflet, găsiți și voi volumele pe site-ul lor aici.