”Cum să furi o inimă cu un sărut” de L.J. Shen (recenzie)

• Titlu Original: ”The Kiss Thief”
• An aparitie: 2019
• Autor: L.J. Shen
• Editura: EPICA
• Colectie: EpicLove
• Nr. pagini: 400
• Traducator: Raluca Mihesan

”Se spune că primul sărut trebuie să fie unul câștigat. Al meu a fost furat la un carnaval de un tip mascat, arogant și versat, sub cerul orașului Chicago. Aveam 19 ani. Se spune că jurămintele din ziua nunții sunt sacre. Dar, în cazul meu, au fost încălcate încă dinainte să ieșim din biserică. Se spune că inima bate pentru un singur bărbat și că toate marile povești de dragoste au un final fericit. Eu, Francesca Rossi, m-am surprins ștergându-mi și rescriindu-mi povestea până la ultimul capitol.”

Mi-a rămas gândul la această carte de când am văzut-o prima dată pe contul Juliei (@cărticucolti), la story, unde menționa că o citise și că se va traduce în curând și la noi, eram super entuziasmată, mai ales că mereu recomandă doar cărți bune, din tot ce am citit recomandat de ea, nu am fost dezamăgită și nu pot decât să mă bucur de acest lucru, mai ales că acest volum se potrivea mănușă pe o cerință din reading challenge-ul propus de ea pe anul acesta 😊 (evident trebuia să particip și eu, nu se putea altfel…).

Francesca Rossi era fiica conducătorului Organizației mafiote din Chicago și i-a fost promisă lui Angelo Bandini, moștenitorul uneia dintre cele mai influente familii mafiote din Chicago. A primit o educație pe măsură, la un internat din Elveția, educație necesară pentru a deveni o soție așa cum se cere în lumea mafioților, era frumoasă, prezentabilă, știa să întrețină orice conversație, dar în interiorul ei se ducea o luptă continuă cu dorința nestăvilită de a avea parte de primul sărut de la iubitul ei din copilărie căruia avea să-i dăruiască mai mult decât un simplu sărut. Planurile ei sunt spulberate în seara balului, când ceea ce a fost scris, s-a adeverit, dar nu cum se aștepta…primul sărut i-a fost furat de un necunoscut, senatorul Wolfe Keaton, un bărbat impunător și arogant, ce s-a dovedit a fi dușmanul de moarte al tatălui ei, sărutul fiind doar o mică pregătire pentru dușul rece ce avea să-l primească din partea tatălui ei: căsătoria forțată cu Wolfe. De aici începe adevărata distracție…

Și ce m-am mai distrat, sincer…așa de tare mi-a plăcut această carte, i-am îndrăgit pe Francesca și Wolfe de la prima până la ultima pagină, am savurat momentele cu ei de nici nu știu cum să exprim în cuvinte, a fost cartea potrivită la momentul potrivit 😊. Francesca, ruptă de realitate până la vârsta de 19 ani, inocentă și visătoare, se trezește brusc aruncată într-o lume total diferită, forțată să se căsătorească cu un necunoscut, să-și trăiască restul vieții alături de un bărbat prea plin de el, ce-i calcă pe toți în picioare și face doar ce-l taie capul, neținând cont de nimeni și nimic, ce aruncă cu vorbe tăioase de parcă ar fi adieri ale vântului. Se agață de speranța că e ceva de moment, un vis urât aș putea spune, ce nu se va materializa, salvarea ei fiind Angelo și iubirea pe care acesta o nutrește față de ea. Nu știe nimic despre viitorul ei soț, în schimb, el știe totul despre ea…sau cel puțin așa crede, dar au parte de suprize amândoi. Așchia chiar sare departe de trunchi câteodată, distanța fiind colosală și nu trebuie băgați toți în aceeași oală, deși sunt făcuți din același aluat. Wolfe ascunde secrete dureroase, zidul său este unul puternic și până acum nimeni nu a reușit să-l doboare. Inima sa este ferecată și sentimentul de iubre îi este necunoscut, femeile sunt doar pentru a-i oferi lui plăcere, să i se supună, să le domine, nicidecum să fie el dominat de ele, dar mai să nutrească un sentiment plăcut față de ele, sunt bune doar pentru tăvălit și atât, nimic mai mult, nici măcar o privire în urmă. Relația adolescentei și a senatorului este o bombă cu ceas, dar și când numărătoarea ajunge la zero…booom…se dezlânțuie Iadul și coboară Raiul… Încăpățânarea Francescăi nu prevede nimic bun, dar nici planul lui Wolfe nu mai pușcă, iar cei doi nu ezită să arunce cu cuțite unul în celălalt. Dacă își ating ținta sau nu…eh…asta nu vă spun…

Am parcurs ”Cum să furi o inimă cu un sărut” cu zâmbetul pe buze și mi-a transmis o stare de bine, m-am amuzat teribil la fragmentele ce-i aveau în prim – plan pe protagoniști, tortura lor era pentru mine cel mai bun desert. Este redată din dublă perspectivă, a Francescăi și a lui Wolfe, ceea ce este un plus, ajungi să-i cunoști mult mai bine, să le descoperi frământările și să le pătrunzi în suflet fără să realizezi că se întâmplă acest lucru. Deși povestea este încărcată de dramă, este încărcată de acțiune, dar și de răsturnări de situație, iar eu l-am parcurs înfocată, nu-mi venea să las cartea deoparte nici pentru necesități, eram prinsă în acea poveste a unui Romeo răzbunător și o Julietă cu inima frântă… Descrierea cărții mi-a lăsat impresia că ar fi vorba de un triunghi amoros, de aici și interesul meu așa aprins în privința cărții, însă am avut surpriza să nu fie niciun triunghi amoros, doar un el și o ea, restul…doar întâmplări. Mi-au căzut la suflet personajele încă de la început, le-am urmărit evoluția și am rămas uimită de cât de mult au evoluat de-a lungul poveștii, autoarea i-a conturat foarte bine, chiar dacă era previzibilă. Pe lângă sentimentele frumoase, am avut parte si de nervi întinși la maxim, îmi venea să le car palme și să-i arunc pe geam de frustrare, aș fi dat în unii dintre ei ca în sacul de box. Dacă acum mă topeam de duioșie, în secunda următoare eram un vulcan pe cale de a erupe…am fost străbătută un val de emoții ce nu m-au părăsit până la final. Chiar dacă m-a relaxat, cum spuneam mai sus, a fost cartea potrivită la momentul potrivit, mi-a și servit subiecte pe măsură: mafie, șmecherii, lupta pentru supraviețuire, călcatul ăla în picioare ce nu mai lasă nimic din tine, înjosire menită să te doboare la pământ în prima secundă, trădare, gustul răzbunării, dar totodată și inocență, speranță, visuri și multă iubire. ”Cum să furi o inimă cu un sărut” este, fără doar și poate, cartea la care m-aș reîntoarce cu cel mai mare drag pentru o recitire 😊. A da…și încă ceva…chiar dacă este menționat că volumul este 17+, eu consider că este de 18+, care ați citit-o deja, știți la ce mă refer 😉.

”E atât de tragic să te îndrăgostești! Nu-i de mirare că îi face pe oameni așa de triști.”

”Am învățat că oamenii vin și pleacă des din viața ta și fără să te anunțe. Solitudinea era mai mult decât un stil de viață. Era o virtute. Un fel de jurământ.”

”Trădarea avea un gust. Era amar. Era acru. Era chiar și puțin dulce. Mai presus de toate, îmi dăduse o lecție importantă – că orice ar fi fost între noi patru nu mai era sacru. Inimile noastre erau întinate. Pătate. Și vinovate. Imprevizibile. Și pe cale să se frângă.”

”…dar tipul ăsta…tipul ăsta era un diavol împielițat care se întorcea să-mi dea coșmaruri în fiecare noapte. Era un demon cu mască de înger. Era ca focul: frumos la vedere, letal la atingere.”

”Cred că este un început de dragoste. Dragostea este, până la urmă, un pic de nebunie. Altfel, nu este drafoste, ci doar un capriciu. Să fii îndrăgostit înseamnă, prin definiție, să fii nebun după cineva.”

”Nicio iubire nu este complet împărtășită. Nicio iubire nu este echilibrată, corectă. Întotdeauna unul iubește mai mult. Și ai face bine să nui tu acela, pentru că doare.”

”Nu plănuiam să mă îndrăgostesc de el. Pur și simplu s-a întâmplat. Dar asta-i treaba cu dragostea, nu? E ca moartea. Știi că o să se întâmple într-o bună zi. Doar că nu știi cum, de ce sau când.”