”Grădina cu Fluturi” de Dot Hutchison (recenzie)

Titlul original: ”The Butterfly Garden”

An apariției: 2018

Editura: Herg Benet

Colecție: Passport

Număr de pagini: 304

Traducere din limba engleză de Cristina Nemerovschi

Lângă un conac impresionant se află o grădină.

În această grădină cresc flori luxuriante, arbori seculari și… o colecție de prețioși fluturi: tinere femei care au fost răpite și atent tatuate pentru a semăna cu noile lor nume date. Supraveghetor este Grădinarul, un bărbat aspru, delirant și întunecat, obsedat cu capturarea și păstrarea specimenelor sale atât de prețioase.

Atunci când este descoperită grădina, o supraviețuitoare este adusă pentru interogatoriu. Agenții FBI Victor Hanoverian și Brandon Eddison sunt însărcinați cu descurcarea ițelor unuia dintre cele mai lugubre cazuri din întreaga lor carieră. Însă fata, cunoscută doar sub numele de Maya, este ea însăși un puzzle care trebuie descifrat.

Pe măsură ce povestea ei avansează, aruncând lumină asupra vieții în Grădina cu Fluturi, Maya dezvăluie vechi dușmănii, noi izbăviri și faptele tulburătoare ale unui bărbat care nu pregetă cu nimic în a-și proteja propria sa versiune asupra frumuseții. Iar cu cât mai multe detalii ies la suprafață prin povestea fetei, cu atât mai mult agenții se gândesc la ce încă oare le mai ascunde ea…

Când am pornit cu gândul să încep ”Grădina cu Fluturi” i-am scris Roxanei și i-am spus: ”Băi, o să mă termine de ochi cartea asta, la ce scris mic are…”, la care ea îmi răspunde ”Lasă că o să te prindă și nu mai simți scrisul mic.” Și chiar așa a fost, după ce m-a prins povestea, am uitat de toate, nu am mai simțit niciun scris mic…însă ce am simțit cât am citit cartea, nu știu cum să vă descriu…și nici nu știu cum să încep această recenzie, ce să vă spun…până atunci, țin să le mulțumesc celor de la editura Herg Benet pentru acest exemplar, dar și Roxanei pentru că m-a zăpăcit de cap cu această carte și datorită ei am ajuns să-mi doresc s-o citesc. O găsiți și voi pe site-ul editurii aici 😊.

Fata cunoscută sub numele de Maya este una dintre supraviețuitoarele Grădinii și singura capabilă să ofere măcar un mic detaliu cu privire la aceasta. Este interogată de agenții Victor Hanoverian și Brandon Eddison, însă interogatoriul ei este unul dintre cele mai ciudate și mărturisirile unele dintre cele mai brutale. Ce m-a șocat a fost lejeritatea cu care a relatat evenimentele, chiar dacă acestea nu au fost cursive, ci relatate cum a considerat ea…a fost un adevărat puzzle și o mare provocare de a-l asambla. Grădinarul era un supraveghetor bolnav la cap, că numai sănătos nu era ce făcea el, sincer vă spun și nici nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a-l descrie așa cum trebuie. Răpea fete cu vârste cuprinse între cincisprezece și șaptesprezece ani, le tatua pe spate o specie de fluture, mai exact aripile fluturilor, tatuajele fiind realizate până în cele mai mici detalii, iar odată tatuajul finalizat, le viola, astfel le transforma în proprietatea sa. După ce acest ”ritual” era îndeplinit, revenea la Fluturii lui de fiecare dată când simțea nevoia…dereglat la mansardă, jur. Ce poate să fie sănătos în toate acțiunile lui? Și ce era și mai șocant, era că lui i se părea ceva firesc ce făcea, ca și cum fetele acelea tatuate erau specii pe cale de dispariție și le imortalizezi într-un insectar…mi-a bubuit mintea, nu alta…

M-am cutremurat citind această carte și de multe ori înghițeam noduri, ca să nu mai spun că am și plâns, mai ales ultimile 30 de pagini ale cărți…m-au rupt, efectiv, mult mai mult decât m-a rupt pe parcurs. Am avut pagini care le-am recitit de două – trei ori, întrucât lacrimile nu-mi permiteau să citesc cum trebuie. Chiar și acum că vă scriu aceste rânduri, mă zburlesc toată pe mâini. De mult nu am mai fost încercată de atâtea sentimente în același timp, acum mă minunam la detaliile din mărturisile Mayei, ca în următoarea secundă să mă treacă toți fiorii la ce le supunea Grădinarul, să mă apuce o furie nebună, de-mi venea să dau cu cartea de toți pereții, ca apoi să zâmbesc la unele gesturi și chiar să râd…un amalgam de emoții ce nu pot fi descrise cum trebuie în cuvinte. În urma tuturor celor trăite în interiorul Grădinii, Fluturii au fost extrem de puternice și am fost mai mult decât impresionată de tăria lor, eu, una, cred că înebuneam instant, îmi pierdeam toată rațiunea și aia era…ceau și la gară. Dar nu și ele…deși au fost răpite, tatuate, violate, iar violul nu se întâmpla doar o dată, ci se repeta, rebotezate, astfel erau constrânse să-și uite numele anterior și să trăiască cu noul nume, au fost puternice, chiar și când una din Fluturi era nevoită să părăsească Grădina. Au știut cum să se ajute una pe cealaltă, să se sprijine, să-și facă șederea cât mai plăcută în acel infern, atât cât erau nevoite să trăiască acolo.

”Grădina cu Fluturi” a fost unul dintre cele mai cutremurătoare thrillere citite de mine anul acesta și fără doar și poate se va afla pe lista cu recomandări de la finalul anului. Am parcurs cartea cu genunchi la piept și ochii măriți, cu fiori prin corp și ochi înlăcrimăți, dar și furie și neputință, cu o stare de nestare, nu știu dacă mă înțelegeți. Cert este că mi-a dat daună acest volum și-mi va rămâne imprimat în minte pentru multă vreme de acum încolo…acum curiozitatea mea este stârnită de ”Trandafirii de mai”, dacă mă va da peste cap asemeni cărții ”Grădina cu Fluturi”…

”Ce ești tu nu este un nume, este o poveste, un trecut.”

”Dreptatea e ceva relativ, defectuos în cele mai multe cazuri, și în realitate nu se repară nimic.”

”Nu contează cât de bine te ascunzi, mereu va fi cineva care să te găsească.”

”Fluturii adevărați pot zbura departe, unde să nu fie prinși. Fluturii Grădinarului nu puteau decât să cadă, dar și asta foarte rar.”

”Să nu alegi nimic e tot o alegere. Neutralitatea e un concept, nu un fapt. Nimeni nu reușește să-și ducă viețile așa.”

”Iubirea e mai mult decât plăcere. Iubirea presupune să faci și…lucruri dificile.”

”Lașitatea este o stare naturală, dar în cele din urmă e o alegere.”