- Titlul original: ”Sinner”
- An apariție: 2020
- Editura: Bookzone
- Număr pagini: 384
- Traducere de Iulia Dromereschi
”Există cuvinte care descriu bărbații ca mine: playboy, afemeiat, vânător de fuste. Fratele meu a fost cândva preot și mă descrie într-un singur cuvânt. Păcătos.
O dragoste flămândă la granița dintre doi zei. Un bărbat posedat de dorință. O tânără cu suflet pur. Gustul păcatului completează cea mai iubită și controversată serie, Confesiunea unui preot, și te cucerește cu o poveste de sine stătătoare în care dorințele dansează în desfrâu, noi emoții misterioase stau să izbucnească, iar două suflete spear să rămână nevătămate. Sean nu a gustat niciodată din fructul iubirii. Până când apare ea, Zenny, o tânără însetată de viață, dar care e pe cale să devină călugăriță. Însă nu înainte de a ști ce lucruri minunate poate simți și face un trup. Iar lumea lui se mistuie, o dorește nebunește, aproape dureros.
Cu o senzualitate magnifică, Gustul păcatului devzăluie cele mai intense simțiri învăluite într-o mărturisire de-o frumusețe aparte despre credință, dragoste, dorință, familie și sacrificiu.”

M-am îndrăgostit de această serie și chiar pot să spun că volumul ”Gustul păcatului” este preferatul meu, mi-a ajuns la suflet și mi s-a părut mult mai bun decât ”Confesiunea unui preot”, despre care am scris aici, în cazul în care ați ratat recenzia. Am îndrăgit familia Bell în primul volum și mă bucur tare mult că autoarea a ales să-l scoată în evidenșă și pe Sean Bell, povestea sa a fost foarte savuroasă. Nu știu de ce mă așteptam să-i întâlnesc pe Tyler și Poppy puțin mai mult în acest volum, dar lipsa lor nu m-a deranjat chiar așa tare, aș putea spune deloc. Dar să vă vorbesc puțin și despre personaje, apoi revin la ale mele povești…
Sean Bell este unul dintre frații lui Tyler, protagonistul din ”Confesiunea unui preot”, un bărbat înzestrat atât din punct de vedere fizic, cât și financiar. Este chipeș, știe cum să își impună prezența, să profite de atuurile sale, dar și cum să pătrundă între picioarele femeilor, să ajungă unde tânjește. Chiar și așa, nu a simțit niciodată fiorii iubirii adevărate. Zburând din floare-n floare, și-a luat doar ce a avut nevoie pe moment și nu s-a mai uitat în urmă, iar la cei 36 de ani ai săi, are un ”dosar” voluminous. Zenny este o tânără postulată, pe cale să depună jurămintele pentru a deveni călugăriță și să-și dedice întreaga viață lui Dumnezeu. Nu poate spune că până acum, la vârsta de 21 de ani, a gustat viața așa cum trebuie, având în vedere că este atât de tânără. Ce au cei doi în comun, un păcătos, om fără credință în Dumnezeu, și o viitoare călugăriță? Eh, aflați voi dacă doriți, cartea o puteți găsi aici 😊.
Așa că, să revenim…începând cu coperta, ce te duce cu gândul la păcat doar privind-o și până la conținutul cărții, absolut tot mi-a plăcut. Sean, deși este un bărbat plin de sex-appeal și îți lasă impresia că este un arrogant și jumătate, că nu-I ajungi nici cu prăjina la nas, este un bărbat sensibil, familist și plin de iubire. Este dedicat atât muncii sale, cât și familiei din care provine, însă dintre cele două, cea mai important este familia, chiar dacă încearcă să nu-mi neglijească munca, să le îmbine cât mai bine posibil. Este puternic, iar dacă veți citi cartea vă veți da seama de ce spun asta… L-am înțeles foarte bine și m-am identificat cu el de foarte multe ori, m-am emoționat alături de el, dar și sufletul mi-a suferit odată cu al său. Zenny m-a făcut și ea să simt una, alta, argumentele sale privind decizia de a deveni călugăriță au fost bine intemeiate, mereu sub papucul celorlalți, simte nevoia să facă ceva doar pentru ea, pentru sufletul ei, pentru a trăi viața ce și-o dorește. Însă, atât viața ei, cât și a lui Sean au parte de zdruncinări atunci când drumurile lor se intersectează…și ce întâlnire…
”Gustul păcatului” nu a fost lipsită de scenele erotice, însă acestea au fost împletite cu senzualitatea, emiția și dorința, determinându-mă să devorez cartea. Nu au lipsit nici fiorii de pe șina spinării, dar nici broboadele de transpirație, au fost prezente la datorie atunci când a fost nevoie. A fost o lectură intensă, atât din punct de vedere al erotismului, cât și a dorinței, dar și a familiei, legăturile mamă – fiu, acea conexiune minunată, nelipsitul sacrificiu, căci fără el nu prea putem obține tot ce ne dorim. Chiar dacă mă repet, ”Gustul păcatului” a devnit volumul meu favorit, m-a uns pe suflet și nu numai…mulțumesc, Bookzone, pentru șansa de a pătrunde în lumea lui Sean Bell și de a-I descoperi povestea 😊.
”Nu există o agenda pentru viață, nu există itinerariu, nu există un plan strategic. Totul poate merge de minune…până când nu mai merge, iar noi nu putem face nimic.”
”Îi privesc mâna subțire, întunecată, terminată cu unghii aurii, ciobite. Este mâna unei femei care încă învață despre ea, uitucă, alteori visătoare, și alteori plictisită. Mâna unei femei care trebuie sărutată, mângâiată și iubită atât de profund, încât să nu uite niciodată să-și aprecieze propriul corp și senzațiile pe care i le poate oferi, până la moarte.”
”Să fii om înseamnă să fii sexual, și asta nu înseamnă neaparat să faci sex sau să ai dorințe carnale, ci înseamnă să fii complet prezent cu corpul tău. Înseamnă să recunoști că nu există nimic mai puțin sfânt la trupul tău decât la sufletul tău, și că, dacă trupul tău este tratat cu consimțământ, respect și afecțiune – câtă vreme tratezi corpurile altora cu aceeași afecțiune – nu există nimic inerent păcătos la carnea ta. La dorințele tale sau la lipsa lor. La ceea ce face sau nu face. Nu poți să o întinezi pe ea, și nici ăe tine. Ea nu va fi mai mult sau mai puțin sfântă dacă face sex, la fel și dacă nu face.”
”Mi-e dor de ea. Mi-e dor de cum studiază. De implicarea ei. De plictiseala ei adorabilă. Mi-e dor să mă apropii din spatele ei, în timp ce lucrează, și să o sărut pe gât. Mi-e dor să o dezbrac și să îii desenez hărți și fresce pe spate, cu markerele ei. Mi-e dor să facem sex, să o sărut, să o țin în brațe. Mi-e dor, ca o durere fizică. Dorul de ea este un cancer, care îmi înghite celulele și îmi rupe oasele. Mă mănâncă de viu.”
”Viața nu se măsoară în zile. Se măsoară în momente.”