”Pământ american” de Jeanine Cummins (recenzie)

• Titlul original: ”American Dirt”
• An apariție: 2020
• Editura: Litera
• Colecția: BuzzBooks
• Număr pagini: 524
• Traducere de Bogdan Perdivară

Lydia Quixano Pérez trăiește în orașul mexican Acapulco și este proprietara unei mici librării. Are un fiu în vârstă de opt ani, Luca, lumina ochilor ei, și un soț minunat, jurnalist de profesie. Și cu toate că realitatea dură a cartelurilor începe să-și facă simțită prezența, viața Lydiei este, în principiu, una destul de confortabilă.

Deși știe că nu se vor vinde, Lydia aduce în librărie și o parte dintre cărțile ei favorite. Iar într-o bună zi, un bărbat intră în magazin și alege câteva cărți, printre care și două dintre preferatele ei. Javier este un erudit și un bărbat fermecător. Și, ceea ce Lydia nu știe, este liderul celui mai nou cartel al drogurilor din oraș. După ce soțul ei publică un articol în care vorbește fără ocolișuri despre proaspătul jefe, viața întregii familii se va schimba radical. Silită să fugă din oraș în urma asasinării soțului și a rudelor sale, Lydia călătorește împreună cu fiul ei cu faimosul tren La Bestia spre nord, către Statele Unite, acolo unde Javier nu-i poate găsi.

Scrisă cu măiestrie, sfâșietoare și încărcată de o profundă umanitate, Pământ american este acel gen de carte care te marchează și te schimbă fundamental, unul dintre cele mai importante romane contemporane.

“Pământ american” a fost mărțișorul meu primit din partea editurii Litera, mărțișor ce m-a bucurat extrem de mult, întrucât eram foarte curioasă în privința cărții, auzisem că ar fi una foarte bună, cu un subiect pe măsură, ce merită descoperită. Și chiar așa a fost, o carte puternică, dar și emoționantă, ce dezvăluie lupta imigranților pentru libertate și siguranță.

Într-o zi în care se presupune că ar fi o zi fericită, cu motiv de sărbătoare, Lydia își pierde întreaga familie, formată din șaisprezece membrii, în urma unui măcel, mai puțin pe fiul său de doar opt ani, Luca, și este nevoită să-și lase librăria în urmă, dar și orașul ce i-a fost casă până în prezent. Deși nu era străină de prezența cartelurilor și de atrocitățile produse de acestea, nici prin gând nu-i trecea că o asemenea nenorocire se poate abate asupra ei. Avea o viață fericită alături de Luca și soțul ei, Sebastian, de profesie jurnalist, afacerea îi mergea bine, însă viața sa se schimbă când Javier îi trece pragul librăriei, un bărbat fermecător și pasionat de literatură, dar totodată și el jefe celui mai nou cartel de droguri din oraș. La scurt timp după ce Sebastian publică un articol ce-l are ca subiect pe noul lider al cartelului, viața Lydiei se schimbă complet și este nevoită să fugă din oraș si să lupte cu toate forțele posibile pentru supraviețuirea și siguranța fiului său Luca, dar și pentru a sa…o luptă solicitantă atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

Nevoită să lase totul în urmă, Lydia este capabilă de numeroase sacrificii pentru bunăstarea lui Luca, duce o luptă continuă atât cu evenimentele din jur, dar și cu sentimentele sale. Se gândește mereu cât de diferită ar fi fost viața sa dacă Sebastian nu publica acel articol, dacă era mai atentă în a-l analiza pe Javier, să nu se lase fermecată de aspectul acestuia, deși liderul și-a deschis sufletul în fața ei la fiecare conversație întreținută cu ea în cadrul librăriei, și totodată se luptă cu valul amintirilor din trecut și cu durerea rămasă în urma asasinatului. Cu sufletul frânt, un băiat nevinovat, inocent și foarte inteligent, pentru vârsta sa, cu speranța spulberată de a mai avea încredere în cei din jurul său și cu teama că Javier o va găsi și-i va face rău atât ei, cât și lui Luca, reușește să se pună pe picioare și să se mobilizeze pentru a ajunge în Statele Unite, călătorie extrem de costisitoare atât din punct de vedere financiar, dar și fizic. Drumul spre libertate este unul foarte greu, epuizant, plin de riscuri, dar și încărcat de speranță că totul va fii bine. Totodată, în acest drum întâlnește foarte multe persoane care au trecut prin aceleași greutăți ca și ea, ce sunt nevoite să lupte pentru liberatate și siguranță, pentru o viață mai bună decât ceea ce au lăsat în urmă, unele dintre ele fiind chiar copii, al căror trecut îi bântuie și nu le dă pace deloc, le însuflă o teamă de nedescris atât pentru ei, cât și pentru familia ce au lăsat-o în urmă. Cum va fii călătoria Lydiei și a lui Luca spre Statele Unite, cu ce este nevoită să se lupte pentru supraviețuire și dacă va reuși să ajungă pe pământ american, vă îndrum să descoperiți…

“Pământ american” prezintă povestea neștiută a numeroșilor imigranți, nevoiți să treacă granița Mexicului ilegal pentru a-și asigura siguranța, dar și liberatea în Statele Unite ale Americii, unii dintre imigranți plătind pentru libertate chiar cu propria viață. Riscurile pe care sunt nevoiți aceștia să și le asume, finanțele de care trebuie să dispună pentru a-și asigura o călăuză care să-i conducă spre libertate, fuga nebună pentru a nu fii prinși de la migra, protecția pe care și-o creează în jurul lor pentru a fi în siguranță, dar și lupta cu neîncrederea în cei din jur, sunt doar câteva dintre piedicile cu care se întâlnește un imigrant în călătoria sa spre libertate. Povestea reușește să suprindă foarte bine aceste piedici, frământările ce-l macină cumplit pe un imigrant, dar și lupta pentru libertate, luptă ce știam că este extrem de dură și dureroasă, filmele mexicane ajutându-mă cât de cât în acest sens. Deși la începutul cărții acțiunea a fost destul de statică pentru gustul meu, având doar din când în când câte un zvâc, ceea ce mă irita cumplit, cum m-am apropiat de jumătatea cărții, acțiunea a devenit mai alertă, dar și mai tulburătoare, am realizat că dacă de la început era la fel de în forță, nu mai eram străbătută de acest val de sentimente. Erau mereu cu sufletul la gură, uitam să respir și eram străbătută de fiori pe șina spinării, mă temeam pentru ce avea să se mai întâmple în continuare. Încetul cu încetul am pornit alături de Lydia și Luca în lupta pentru libertate, luptă care, chiar și de pe canapea, a fost solicitantă și cutremurătoare. Povestea lor este una cât se poate de reală, care te fascinează și totodată te marchează și te emoționează până la lacrimi, este dovada vie a bucuriei și a terorii, este profundă și sensibilă…te face să trăiești pe propria piele povestea imigranților.