”Turnul zorilor” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”Tower of Dawn”
• Autor: Sarah J. Maas
• Serie: ”Tronul de cleștar”
• Volum: 6
• Data apariției:  2020
• Editura: RAO
• Pagini: 704
• Traducere de Andra Elena Agafiței prin Lingua Connexion

Chaol Westfall și Nesryn Faliq au ajuns în strălucitorul oraș Antica în încercarea de a încheia o alianță cu khaganul Continentului Sudic, ale cărui armate vaste par a fi ultima speranță pentru Erilea. Dar prezența lor acolo mai are un scop. Ei vor să ajungă la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, singurii care ar putea să-l facă pe Chaol să meargă din nou. După ce a trăit suferințe de nedescris în copilărie, Yrene Towers nu are nicio dorință să-l ajute pe tânărul lord din Adarlan, darămite să-l vindece. Însă a depus un jurământ de a-i alina pe cei aflați în suferință și îl va respecta. Tânăra ajunge să îl însoțească pe un drum dureros și plin de obstacole, fiind nevoită să înfrunte și demonii din ea, nu doar întunericul care i-a rănit lui trupul și inima. Și Chaol, și Nesryn descoperă în Antica lucruri care îi vor schimba și care pot juca un rol mult mai important în salvarea Erileei decât s-ar fi așteptat.

M-am apucat de ”Turnul zorilor” imediat cum am finalizat ”Imperiul furtunilor”, despre care am scris pe blog aici, și am fost surprinsă să descopăr că urmărește doar acțiunea ce-i privește pe Chaol și Nesryn, aceștia aflându-se în Antica, spre care au pornit pentru a căuta aliați, dar și pentru a ajunge la Torre Cesme, locul în care trăiesc cei mai buni vindecători din lume, în speranța că Chaol va putea să-și recupereze mobilitatea. În Antica sunt găzduiți chiar la palatul khaganului Continentului Sudic, cel la care au venit pentru a-i propune alința, tot în acest palat fac cunoștință cu Yrene, vindecătoarea căreia i-a fost desemnată ”sarcina” de a-l vindeca pe Chaol, mai ales datorită faptului că nu este străină de cazul său.

Nu pot să spun că l-am îndrăgit tare mult pe Chaol, doar la început, în primul volum chiar mi-a intrat sub piele, apoi gata, în următoarele volume nu mai aveam ochi să-l văd și mereu mă necăjea, îmi venea să-l iau de gât și să-l agâț în cuier, dar ”Turnul zorilor” m-a determinat să-mi schimb părerea și să-l privesc cu alți ochi, chiar să-l înțeleg în momentele în care l-am judecat aspru, să-mi pară rău că a fost nevoit să treacă prin atâtea lucruri, să-și schimbe credințele și să se sacrifice, de multe ori, să-și ascundă sentimentele pentru a nu-i fi rănite persoanele dragi.

Acțiunea volumul se petrece în paralel cu cea din ”Imperiul furtunilor” și mi-a fost ciudat, la început, să-i întâlnesc doar pe Chaol și Nesryn, speranța mea a fost că mă voi reîntâlni și cu ceilalți, să aflu cum a evoluat povestea după ce s-a încheiat volumul cinci, dar țeapă…mai așteaptă, Lore dragă, până la volumul șapte… Pe lângă povestea lui Chaol și a lui Nesryn, am mai descoperit și povestea lui Yrene, dar și a membrilor familiei khaganului, Yrene chiar mi-a pătruns în suflet, exact cum simțisem că se va întâmpla, însă și o parte din membrii familiei de la palat au ajuns acolo unde trebuie și mi-a părut bine să-i întâlnesc și pe ei, chiar dacă unii mă călcau pe bătături cumplit.

Nici acest volum nu a fost lipsit de acțiune intensă, deși prima parte a volumului a mers puțin mai greoi, ce e drept, multe informații de asimilat, personaje noi de prezentat, aș putea spune că prima parte a fost un fel de pregătire pentru ceea ce m-a lovit în cea de-a doua. Am făcut pereche cu părul zburlit și palmele asudate, doar nu se putea altfel, i-am urmărit cu răsuflarea întretăiată și interes maxim, tare curioasă cum se va desfășura povestea pe tărâmul Anticii. N-am fost nici de această data pregătită așa cum trebuie pentru ceea ce am descoperit între coperțile cărții, m-au dat peste cap o mulțime de secrete ce au ieșit, în sfârșit, la suprafață, secrete menite să-ți bubuie mintea, nu alta, exact ce s-a și întâmplat în cazul meu, greu îmi era să cred. Lacrimile ce mi le-am abținut în volumul anterior s-au dezlânțuit de data aceasta, spre finalul volumului, n-am mai reușit să le țin în frâu și le-am lăsat să-și facă de cap…

Partea cea mai grea de acum vine, așteptarea volumului șapte al seriei și ultimul, din păcate, nu sunt pregătită și nici nu voi fi pentru a încheia această serie, deși, cel mai probabil, vor mai dura în jur de doi ani până la traducerea lui. Cine știe, poate când va fi vremea, voi reciti seria, să-mi reîmprospătez informațiile și să mă reîntâlnesc cu personajele…

”Mintea vioaie salvează vieți mai des decât magia.”

”Și cei mai mici șerpi puteau să aibă cel mai puternic venin.”

”Abia putea respira, abia-și încăpea în piele când gura lui se opri pe buzele ei. Era ca și când s-ar fi trezit, născut sau căzut din cer. Era un răspuns și o melodie, iar ea nu putea gândi sau simți destul de repede.”

”Adevăratul preț al tuturor acestor lucruri nu e frica pentru viața proprie, ci pentru ce i-ar face celuilalt pierderea propriei vieți.”