”Regatul ceții si al furiei” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”A Court of Mist and Fury”
• Serie: ”Regatul spinilor și al trandafirilor”
• Volum Din Serie: 2
• Autor: Sarah J. Maas
• Editura: RAO
• Data publicării: 2017
• Număr Pagini: 704
• Traducere de Andra – Elena Agafiței prin Lingua Tradom

După ce a aflat că magia există şi a primit acest dar preţios de la stăpânii lumii fermecate a zânelor, Feyre nu poate uita evenimentele întunecate prin care a trecut. Nu poate uita nici înţelegerea pe care a făcut-o cu Rysand, vicleanul stăpân al Regatului Nopţii. Care va fi preţul pe care îl va plăti pentru a-şi recăpăta libertatea? Şi, mai presus de orice, va reuşi Feyre să-şi vindece sufletul ca să schimbe, pentru totdeauna, soarta lumii sale?

Au trecut mai bine de patru luni de la lecturarea primului volum al seriei ”Regatul spinilor și al trandafirilor”, despre care am scris pe blog aici, și vă mărturisesc faptul că m-am bucurat să mă reîntâlnesc cu personajele, de unele dintre ele chiar am prins drag repede, de altele eram curioasă, având în vedere că apariția în volumul anterior a fost scurtă, însă de unele nu mi-a fost dor absolut deloc, dar am fost nevoită să le accept prezența. După ce a reușit să salveze tărâmul lui Tamlin printr-un mare risc și devenind Mare Lord, Feyre deține de acum puteri pe care trebuie să învețe să le gestioneze, însă Tamlin, se pare, că nu-i ușurează deloc noua viață. Reîntoarscă în Regatul Primăverii, Feyre se vede prinsă într-o situație dificilă, ce o determină să se îndoiască de ceea ce simte, dar și de ceea ce-și dorește, mai ales când descoperă că Lumea Muritorilor este amenințată, lume în care se regăsește familia sa.

Spre deosebire de primul volum al seriei, acțiunea în acest volum a fost puțin mai dinamică, deși prima parte a volumul a fost mai lentă, făcându-mă să mă gândesc dacă se va schimba ceva sau nu în privința acțiunii. Însă după ce am trecut de primele 150 de pagini, a început să trezească în mine o curiozitate enormă, astfel reușind să mă țină captivată, în special datorită personajului lui Rhysand, am simțit eu de la prima întâlnire cu el că va merita să-l urmăresc, și de nu, să-mi clătesc puțin ochișorii cu aspectul său, iar fiecare apariție a sa a fost pentru mine o reală încântare. Deși nu mă așteptam, volumul chiar mi-a plăcut foarte mult, modul în care a evoluat povestea, s-a observat și o mică evoluție a lui Feyre, a mai avut și momentele sale în care mă călca pe bătături și-mi venea să mă înfig puțin cu ea, poate, poate schimbam ceva… De Tamlin ce să vă spun? Dacă în primul volum îl compătimeam, ei bine, în acest volum l-aș fi luat de gât, îmi era așa de dificil să-l mai suport, efectiv nu-l mai agream deloc și cum îl vedeam că apare, deja îmi suna apa-n cap, mai ales când alături de el era și Ianthe, alt personaj care mi-a stat în gât (dacă ați citit seria, știți de ce…), iar Lucien, sărăcuțul, cu tot dragul meu pentru el, s-a văzut prins între ciocan și nicovală și greu a reușit să-și facă ordine în viață. Pe lângă aceste personaje, am făcut cunoștință și cu Cassian, Azriel, Mor și Amren, personaje ce mi-au ajuns la suflet de la prima întâlnire, și de fiecare dată când își făceau apariția știam că urmează să am parte de ceva bun, amuzant, dar și puternic. Replicile dintre cei patru au fost sarea și piperul, iar cele dintre Feyre și Rhys, ei bine…cireașa de pe tort…

Foarte multe nu pot da din casă, nu vreau să vă stric frumusețea de a lectura această serie, are de toate: trădări, intrigi, o poveste de dragoste intensă, dar și ale povești de dragoste ce se înfiripă încet, încet,  relații de prietenie dintre cele mai puternice, sacrificii, replici amuzante și încărcate de sarcasm, toate aceastea combinate cu o lume fantastică de care cu greu te poți desprinde. O continuare promițătoare și o evoluție consistentă față de primul volum, deși am avut senzația că parcă ceva a lipsit, însă chiar și așa, m-am bucurat din tot suflet de lectură. De acum, să vedem cu ce mă surprinde următorul volum…

”Problema nu este dacă te iubește, ci cât de mult. Prea mult. Dragostea poate fi o otravă.”

”Când îți petreci atât de mult timp în întuneric, Lucien, afli că și întunericul începe să te privească.”

”Mă gândesc (…) că mă uit la tine și simt că mor. De parcă nu pot să respir. Mă gândesc la faptul că te doresc atât de mult, încât nu pot să mă concentrez nici în jumătate din timpul în care sunt în preajma ta.”