”House of Sky and Breath” de Sarah J. Maas (recenzie)

• Titlul original: ”House of Sky and Breath”
• Autor: Sarah J. Maas
• Serie: Crescent City
• Volum: II
• Editura: Bloomsbury Publishing (UK)
• An apariție: 2022
• Numar pagini: 806

Bryce Quinlan and Hunt Athalar have made a pact.

As they process the events of the Spring they will keep things platonic until the Solstice. But can they resist when the crackling tension between them is enough to set the whole of Crescent City aflame? And they are not out of danger yet. Dragged into a rebel movement they want no part of, Bryce, Hunt and their friends find themselves pitted against the terrifying Asteri whose notice they must avoid at all costs.

But as they learn more about the rebel cause, they face a choice: stay silent while others are oppressed, or fight. And they ve never been very good at staying silent.

In this sexy, action-packed sequel to the #1 bestseller House of Earth and Blood, Sarah J. Maas weaves a captivating story of a world about to explode and the people who will do anything to save it.

Am făcut-o și pe asta sau mai bine zis, am citit-o și pe asta, Sarah J. Maas a făcut-o din nou, m-a învârtit pe degete după bunul ei plac și s-a jucat cu ale mele sentimente în cel mai josnic mod posibil, dar tot o ador, deși-n unele momente o urăsc din tot sufletul. Nu o să vorbesc despre acțiunea cărții pentru că știu că-mi vor scăpa spoilere, așa că am să mă limitez la a-mi exprima sentimentele sau, mai concret, ce au rămas din ele după ce am ajuns la finalul volumului…

A fost o luptă lecturarea acestui volum, sincer, pentru că m-a plictisit teribil prima parte a sa, mă gândisem chiar s-o abandonez, dar în același timp îmi doream să continui în a o citi, în speranța că se va întâmpla ceva ce-mi va bubui mintea și nu va mai fi plictisitoare. Primele 200 de pagini și puțin au fost o tortură, detalii ce m-au terminat psihic, acțiune prea puțină, multe personaje cărora nu le înțelegeam rolul și nu știam ce caută în poveste, de unde apăruseră, dar acele 200 și ceva de pagini au compensat cu dialogul, replici încărcate de umor, sarcasm ca la el acasă, cuțite peste cuțite în vorbe, deci să spunem că am iertat-o pe autoare în această prima parte, cât de cât. Apoi, să te ții, tată, pentru că ce mi-a fost dat să parcurg în a doua parte, ca să nu mai spun de a treia. În a doua parte deja se simțeau mici schimbări și acțiunea se mișca altfel, era și cazul, ce e drept, având în vedere cât de inexistentă a fost în primul sfert de carte. Dar totuși, așa nu se face, Sarah mi-a dat palpitații cum nu mă așteptam, m-a indus în eroare, mi-a dat cu personaje să mă satur, să nu pot ține pasul cu ele la un moment dat… m-a nenorocit. Aveam capitole unde nu știam nici despre ce mai citesc, unde să mă plasez în timp și spațiu, m-a năucit, ca să nu mai spun că sufletul meu era tot strâns, ba de teamă, ba de durere, ca apoi să fie călcat în picioare, fără milă.

Mă așteptam să mă lovească volumul, dar nu la modul cum a făcut-o, zău de nu. Dacă-n prima parte m-a plictisit de-mi venea să-mi smulg părul și să-mi fac rugăciunile să nu mă lovească RS-ul, ei bine, începând cu a doua parte mă rugam să prind un moment de pauză, să am timp să procesez tot ce se întâmplă, să mă bucur, să sufăr, să mă descarc, să fac ceva, nu știu, pentru că nu mai știam nici ce reacție să am, eram blocată, pur și simplu, se întâmplau mult prea multe într-un timp foarte scurt. Volumul a fost fucked up în toate modurile posibile și imposibile, de la cum a dezvoltat autoarea acțiunea, cum a introdus personaje noi și cum a împletit destinul personajelor vechi cu cele noi, la modul cum le-a creat încât să te determine să te atașezi de fiecare în parte, ca apoi să lovească cu plot twist-uri și cliffhangers…

Mi-a plăcut volumul, nu la fel de mult ca primul, ce e drept, am ajuns să mă atașez și de alte personaje, nu doar de Bryce, Hunt sau Ruhn, ci și de Ithan, Declan și idiotul de Flynn, ultimi trei mi-au cucerit inima și m-au ținut cu răsuflarea tăiată de multe ori. I-am adorat împreună și separat, i-aș fi luat în brațe, i-aș fi iubit, i-aș fi luat la palme… Bryce a fost top, m-am înclinat în fața ei, așa personaje feminine să tot întâlnesc, neînfricate, impulsive, puternice și cu o inimă imensă, Hunt…a fost Hunt, evident, Ruhn m-a surprins, Ithan a fost altceva decât mă așteptam și mi-a intrat sub piele, m-am bucurat că am putut să-l descopăr mai profund decât am avut posibilitatea în primul volum, Flynn, prostovanul, mi-a câștigat și el inima, a fost ca o bombonică dulce în toată acea “acreală”, iar Declan era acolo să-i tempereze pe toți, părea a fi singurul cu capul pe umeri. Au fost faini și adorabili și-mi pare rău că am fost nevoită să mă desprind de ei pentru următoarele luni, va fi un mic chin așteptarea volumului trei.

Nu știu cât de coerentă sunt în exprimare, însă sunt într-o stare contradictorie și confuză, totodată, cu acest volum, iar finalul nu mi-a fost de niciun ajutor în a-mi lămuri și limpezi gândurile. Iar până va apărea al treilea volum, mai este mult și bine, iar al meu semn de întrebare nu va primi un răspuns foarte curând, din păcate… Cert este, și cu asta închei, că Sarah poate să-mi ia toți banii ăștia puțini pe care îi am pentru că o să cumpăr tot ce lansează. Este un geniu și modul în care crează poveștile, pe mine, personal, mă fascinează. Mi-a dat emotional damage cu ultimele 100 de pagini ale volumului, dar bine că le-am avut pe Anto și Delia alături, să dezbatem povestea și să ne dezlănțuim sentimentele…

“Males will always try to control the females who scare them. Marriage and breeding are their go-to method.”

“Death has no friends.”

“Life is a beautiful ring of growth and decay.”