”Legea lupilor” de Leigh Bardugo (recenzie)

• Titlul original: ”Rule of Wolves”
• Autor: Leigh Bardugo
• Seria: ”Nikolai Lantsov”
• Volum: II
• Editura: Trei
• Colecție: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2022
• Număr de pagini: 642
• Traducere de: Alexandra Fusoi

Lupii dau târcoale și zilele Ravkăi sunt numărate

Regele-demon. În timp ce uriașa armată fjerdană se pregătește să pornească o invazie, Nikolai Lantsov va invoca toată iscusința și tot farmecul pe care le posedă – chiar și pe monstrul dinăuntrul lui – pentru a câștiga această luptă. Dar o amenințare întunecată stă la pândă și nu poate fi alungată prin darul unui tânăr rege de a face imposibilul posibil.

Vrăjitoarea Furtunii. Pentru Zoya Nazyalensky, războiul a însemnat foarte multe pierderi. Și-a văzut mama murind și dușmanul cel mai cumplit readus la viață. Cu niciun chip nu vrea să-și îngroape încă un prieten. Acum datoria o cheamă și Zoya trebuie să-și folosească puterile pentru a deveni arma de care are nevoie țara ei. Indiferent de preț.

Regina îndoliată. Acționând sub acoperire, Nina Zenik riscă să fie descoperită și ucisă în timp ce poartă un război împotriva Fjerdei tocmai din capitala acesteia. Însă dorința sa de răzbunare ar putea însemna, pentru propria-i țară, să piardă șansa de a-și câștiga libertatea, iar pentru Nina să nu-și mai poată vindeca niciodată inima îndurerată.

Regele. Generalul. Spionul. Împreună, trebuie să găsească o cale de a construi un viitor în aceste vremuri întunecate. Altminteri, vor fi nevoiți să asiste neputincioși la prăbușirea unei națiuni.

“Cum supravietuiesti într-o lume care tot ia de la tine?”

Nu vă pot exprima în cuvinte cum m-a făcut acest volum să mă simt, iar acum că l-am finalizat, mă rog ca autoarea să mai inventeze o serie, ceva, sau să continue duologiile sau nu știu, dar vreau mai mult din Grishaverse, a fost prea fascinantă lumea, ca să fiu nevoită să mă conformez că acest volum e posibil să fie ultimul din acest univers. M-am îndrăgostit de această lume și cred că aș capabilă să recitesc seriile la nesfârșit, deși unele volumele mi-au rupt sufletul în mii de bucățele, dar mi-au oferit și mângâieri.

Am tot amânat să citesc “Regele Cicatricilor”, despre care găsiți impresii pe blog aici, în speranța că se va traduce cât de curând și volumul doi al duologiei, însă anul acesta n-am mai rezistat și am citit primul volum din duologia “Nikolai Lantsov” și mi-a părut rău că nu l-am citit la vremea când l-am luat, dar m-am și bucurat că l-am amânat până acum, pentru că doar ce-l finalizasem, iar cei de la editura Trei anunțaseră că urmează să se lanseze și “Legea Lupilor”. Am ales un moment potrivit, zic eu, nefiind nevoită să fac o pauză prea mare între cele două volume. De cum am văzut că s-a tradus “Legea Lupilor” mi-am spus că trebuie, numaidecât, să pun mâna pe titlu, să mă reîntâlnesc cu Nikolai, Zoya și Nina, dar și cu celelalte personaje, eram curioasă cum se va mai schimba povestea lor, dar și ce destin vor avea… Pentru aceasta oportunitate, de a citi atât de repede volumul, trebuie să le mulțumesc celor de la Trei, mi-au îndeplinit dorința și m-am răsfățat câteva ore în compania personajelor mele preferate.

Cu mâna pe suflet vă mărturisesc, am fost absorbită, la propriu și figurat, de acest volum, când mă “activam” și mă pierdeam printre pagini, nimic în jurul meu nu mai conta, nu acordam atenție nimănui, eram doar eu și cartea, cu ale sale răsturnări de situație, palpitații, nervi întinși la maxim, temeri, râsete și chicoteli datorită dialogului încărcat de unor, dar și mici zâmbete și bucurii atunci când dădeam peste un pasaj sau ipostază a personajelor mai…altfel… Am parcurs cu sufletul “Legea Lupilor”, iar cele trei personaje mi-au păstruns tot mai adânc sub piele și-n inimioară, îi adorasem eu de la primele apariții, dar cu acest volum, sentimentele mele pentru ele au ajuns la un alt nivel, mult mai înalt. Au fost personaje care au pătimit multe și pe nedrept, au fost judecate, condamnate, dar în ciuda tuturor suferințelor și-au permis să simtă, să rămână umani, deși eu, dacă aș fi fost în locul lor, nenoroceam tot și pe toate…

Nu doar o dată am stat cu sufletul la gură, fiindu-mi teamă pentru ce avea să se mai întâmple, mă rugam în gând să nu moară vreun personaj, că nu cred că suportam să fiu nevoită să mă despart de vreunul, știind cât timp am petrecut alături de ei, că am ajuns să le cunosc trecutul, să-i observ în prezent și să-mi doresc să le aflu și ce le rezervă viitorul. Am râs alături de ei și de ei, mai ales, dialogurile au fost savuroase, asemeni poveștii, personajele unele dintre cele mai simpatice și de care cu ușurință m-am atașat de ele, că am vrut sau nu, dar mai ales am ajuns să empatizez cu ele enorm. N-au lipsit nici micile momente când m-au amentințat lacrimile, n-au scăpat, dar mi-au înecat puțin ochii, de multe ori m-am emoționat și înduioșat, procesând rândurile citite și evenimentele ce tocmai avuseseră loc.

Volumul meu este plin de adnotări, parcă ar fi un curcubeu, cele mai multe sunt marcate pasajele comice și sarcastice, care sunt cam la egalitate cu cele emoționante, urmate de cele în care inima mea se topea puțin câte puțin. Am reușit să marchez și câteva citate, pe care am să vi le las mai jos, în toată euforia mea generată de “Legea Lupilor”. Dacă încă nu ați reușit să citițu duologia, nu o mai amânați, merită cu vârf și îndesat toată atenția voastră, vă garantez că nu vă veți plictisi, clipe de respiro pauză pentru că evenimentele vor veni în valuri și veți fi dați peste cap, dar fiecare pagină parcursă își va pune amprenta. Veți fi străbătuți de toate stările posibile și imposibile, nu vor lipsi momentele în care veți fi la modul “Ce…?”, deci…pune-ți mâna pe duologie și aprofunda-ți poveștile lui Nikolas, a Zoyei și a Ninei. Sunt nerăbdători să se întâlnească cu voi și să se “dezlănțuie”, asemeni mie în această recenzie; găsiți titlul pe site-ul editurii aici.

”(…) regii făceau ce voiau; bastarzii făceau ce era nevoie.”

”Războiul era ca focul – brusc, înfometat și cel mai ușor de oprit înainte să se înstăpânească.”

”Moda poate cere o siluetă mai subțire, dar bărbaților nu le pasă de modă.”

”Viața omenească merită păstrată. Dar viețile omenești? Vin și trec ca pleava, fără să încline niciodată balanța.”

”Unii oameni sunt făcuți pentru dragoste și alții, pentru război. Niciunii nu se bucură de cealaltă parte.”

”Dragostea era un distrugător. Lăsa în urmă oameni îndurerați, văduve, doar nenorocire. Jalea și dragostea erau unul și același lucru. jalea era umbra pe care o lăsa dragostea când nu mai era.”

”Îți alegi singur calea. Mergi pe ea. Speri să regăsești drumul spre casă.”

”Mai bine să te îndopi cu informații decât să mori de foame cu bune maniere.”

”Consider că secretele sunt cele mai de nădejde investiții. Cu cât le ții mai mult, cu atât le crește valoare.”

”Să supraviețuiești în locul ăsta. Să supraviețuiești în viața asta. Să găsești pe cineva care să te apere, pentru că nu te poți apăra singură. Să zămislești copii. Să te rogi să ai băieți. Să te rogi ca fiica stranie și îndărătnică să-și găsească în cele din urmă calea. Să te temi pentru ea, s-o veghezi, să-ți dai seama că teama și veghea ta nu înseamnă nimic atunci când lovește furtuna.”

”Așa funcționează iubirea. În povești, dragostea îți vindeca rănile, repara ce era stricat, îți permitea să mergi mai departe. Dar dragostea nu era o vrajă, vreun fel de binecuvântare pe care s-o șoptești, un balsam sau un panaceu. Era un singur fir, fragil, care devenea mai puternic prin legătură, prin greutăți înfruntate în comun și încredere onorată.”

”Dar poate că asta era smecheria: să supraviețuiești, să îndrăznești să rămâi în viață, să-ți făurești propria speranță când toată speranța a dispărut.”