”Aurit” de Marissa Meyer (recenzie)

  • Titlul original: ”Gilded”
  • Autor: Marissa Meyer
  • Serie: Gilded
  • Volum: I
  • Editura: Storia Books
  • Colecție: Young Adult
  • An apariție: 2022
  • Număr pagini: 568
  • Traducere de Simona Ștefana Stoica

Dragostea nu trebuia să facă parte din învoială.

Marissa Meyer se întoarce în lumea basmelor cu un retelling înfricoșător după Rumpelstiltskin.

Blestemată la naștere de zeul minciunilor, fiica unui morar sărac țese povești feerice, captivante și complet neadevărate.
Sau așa crede toată lumea.
Când una dintre poveștile stranii ale Serildei atrage atenția sinistrului Rege Elf și a vânătorilor săi morți-vii, fata se trezește într-o lume întunecată, unde corbi cu orbite goale îi urmăresc fiecare mișcare, iar din umbră pândesc ghouli și fantome. La porunca regelui, ea trebuie să îndeplinească o sarcină imposibilă, să transforme paiele în aur, altfel va fi ucisă pentru că l-a mințit.
Alături de Gild, un băiat misterios și chipeș, cu puteri nebănuite, al cărui ajutor vine cu un preț neașteptat, Serilda descoperă că impunătorul castel Adalheid ascunde nenumărate secrete, inclusiv un blestem străvechi, care trebuie să fie rupt dacă speră să pună capăt, pentru totdeauna, tiraniei Regelui Elf și a vânătorii sale sălbatice.

Marissa Meyer m-a cucerit cu seria “Cronicile lunare” în urmă cu doi ani, când am descoperit toată seria în izolarea din anul 2020 și despre care v-am împărtățit impresii pe blog aici, iar de atunci am fost cu ochii pe titlurile lansate de ea. Recent am citit și “Heartless”, titlul tradus la editura Storia Books și despre care v-am vorbit aici, iar luna aceasta am primit “Aurit”, tot din partea editurii, cărora le mulțumesc din suflet pentru ocazia oferită, de a citi atât de repede unul dintre noile titluri lansate de ei.

“Aurit” mi-a prezentat-o pe Serilda, o tânără cu un talent aparte în relatarea poveștilor, nu cunoaște finaluri fericite, ci doar înfiorătoare și îngrozitoare, menite să bage spaima în ascultătorii ei, oferind o cu totul altă perspectivă asupra poveștilor. Însă una din povești pe care aceasta le țese, atrage atenția mult-temutului Rege Elf, văzându-se prinsă într-o lume întunecată și silită a îndeplini poruncile Regelui, atunci când este chemată de acesta. Aici, în îndeplinirea sarcinilor, intervine Gild, un băiat misterios și chipeș din cale-afară, care o ajută pe Serilda… Cu cât petrece mai mult timp la Castelul Adalheid, Serilda descoperă că aici sunt ascunse numeroase secrete, dar și un blestem, care, o dată rupt, poate opri tirania Regelui și a vânătorilor lui.

Să mă pierd printre pagini și să aflu povestea Serildei și a lui Gild a fost o reală plăcere, în ciuda detaliilor ce m-au doborât câteodată, reușind să mă zăpăcească de cap. O dată obișnuită cu acestea, dar și cu firul acțiunii, devenisem tot mai anxioasă în a descoperi cum evoluează povestea, dacă va avea sau nu succes Serilda în sarcinile sale, cine este Gild și ce secrete sunt tăinute între zidurile Castelului Adalheid. Am prins drag de Serilda, așa mincinoasă cum era, doar nu degeaba este fina zeului minciunilor, gândindu-mă că toate scornelile ei sigur au o fărâmă de adevăr, dar se vor și întoarce împotriva ei, la un moment dat, m-am lăsat vrăjită de Gild de la prima apariție, iar misterul din jurul său mă ținea ca pe ace și voiam să-l deslușesc cât mai repede, mai ales că aveam propriile bănuieli și simțeam nevoia de confirmare. Mi-a părut rău și de fantomele de la Adalheid, acele suflete chinuite, și-mi doream să-și găsească pacea, așa cum este firesc pentru un suflet o dată ce se desprinde de trup.

Mi-a plăcut volumul, povestea țesută de Marissa reușind să mă captiveze și să mă prindă în mrejele sale, mai greuț începutul, dar după ce am trecut de jumătate, s-a încins treaba și deja nu mai reușeam să mă desprind de poveste. Îmi doream să citesc fără oprire, să aflu deznodământul, să văd ce se întâmplă cu Serilda și Gild, mai ales că se văzuseră prinși în câteva situații neprevăzute. O încântare să-i urmăresc împreună și abia aștept să apară volumul următor, mai ales că am rămas puțin în pom și cu câteva semne de întrebare, la care n-am primit răspunsuri. Multe detalii nu vreau să vă împărtășesc, dar vă îndemn să-i acordați o șansă volumului, Marissa Meyer are un stil aparte de a repovesti basmele, iar acest retelling dupa Rumpelstiltskin este unul savuros.

Alături de Serilda și Gild, vă așteaptă și Fantomele de la Adalheid să le salvați de tirania Regelui Elf, dar nu-i spuneți că am zis asta, că apoi mă torturează și pe mine. Atât povestea personajelor principale, cât și ale celor secundare sunt frumos împletite, iar mici povestiri cuprinse între pagini, aduc un plus enorm volumului și oferă o atmoferă încântătoare, în ciuda întunecimii care învăluie volumul. Iar dacă rândurile mele n-au reușit să vă convingă să aruncați un ochi peste volum, poate o fac citatele de mai jos, iar daca ele vă conving, titlul îl găsiți pe site-ul editurii aici.

”Minciuna este rea. Minciuna este opera demonilor. Poveștile mele sunt minciuni, prin urmare sunt o mincinoasă.”

”(…) cred că poveștile tale sunt asemenea torsului. Pentru că făurești ceva frumos din nimic.”

”O parte din măiestria ironiei, a continuat regele, este, în opinia mea, că îi prostește atât de mult pe alții, încât ei nici nu își dau seama.”

”(…) când vine vorba de arta veche a povestirii, (…), ai nevoie de întuneric pentru a aprecia lumina.”

”Timpul nu are nicio însemnătate pentru cei întunecați.”

”Nu-i nimic rău în a citi un basm. Stimulează imaginația, inteligența și, de asemenea, bunele maniere. În plus, personajele urate, răutăcioase și lacome nu sunt niciodată cele care trăiesc fericite pentru totdeauna. Doar cele bune sunt astfel răsplătite.”

”Poveștile pot continua la nesfârșit.”

”Norocul determină cine va prospera și cine va eșua. Totul ține de șansă.”

”E adevărat că era însemnată ca fiind o mincinoasă, dar în cuvintele ei puteau fi adevăruri pe care nimeni nu le putea desluși. Poate că nu era deloc o mincinoasă, ci mai degrabă un istoric. Poate chiar un oracol. Care spunea povești din trecut, ce fuseseră îngropate de prea mult timp. Care crea întâmplări ce nu se petrecuseră încă. Care din nimic făurea ceva.”

Advertisement

One thought on “”Aurit” de Marissa Meyer (recenzie)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s