”Școala pentru Bine și Rău” de Soman Chainani (recenzie)

• Titlu original: ”The School for Good and Evil”
• Autor: Soman Chainani
• Ilustrator: Iacopo Bruno
• Serie: ”Școala pentru Bine și Rău”
• Volum: I
• Editura: Arthur
• Colecția: Orange Fantasy 
• An apariție: 2019
• Număr pagini: 560
• Traducător: Ioana Vîlcu

E anul în care Sophie și cea mai bună prietenă a ei, Agatha, sunt pe cale să afle unde ajung toți copiii pierduți: în legendara Școală pentru Bine și Rău, unde băieții și fetele obișnuite sunt antrenați să devină eroi și ticăloși din povești. Fiind cea mai frumoasă fată din Gavaldon, Sophie a visat toată viața să fie răpită într-o lume magică. Cu rochiile ei roz, pantofii de cleștar și dorința de a face fapte bune, știe că va primi note maxime la Școala pentru Bine și că o să absolve ca prințesă din povești. Între timp, Agatha, cu rochiile ei negre amorfe, cu motanul ei afurisit și cu antipatia ei față de aproape toată lumea, pare să fie potrivită pentru Școala pentru Rău. Numai că cele două fete sunt răpite și ajung în Pădurea Nesfârșită, iar destinele lor sunt întoarse pe dos. În curând descoperă că singura modalitate de a ieși dintr-o poveste este să o trăiască.

Mult prea mult timp am fost curioasă de această carte și tot de atâta timp a fost și pe wishlist, dar după ce am văzut că a citit-o Simo, că a topit-o într-o singură seară, mi-am spus că este un semn și trebuie să o aduc în bibliotecă, mai ales că o avea și Delia, astfel îi puteam pune de un buddy read, însă sus numita mi-a tras țeapă…

Revenind la poveste, am făcut cunoștință cu Sophie și a sa prietenă Agatha, una frumoasă, visătoare și îndrăgostită de roz, cealaltă pesimistă, ștearsă, mereu purtând haine negre și locuind într-un cimitir. Contrariile se atrag mereu, ce e drept, dar acest paradox nu prevede nimic bun, în special atunci când se apropie noaptea ”răpirii”, iar cele două sunt pe cale să afle ce se întâmplă la legendara Școală pentru Bine și Rău, unde sunt duși copii răpiți din Gavaldon, dar și cât de adevărate sunt poveștile cu prinți și prințese… Însă ce descoperă acolo nu se potrivește deloc cu ceea ce ele știau, destinele lor sunt, doar puțin, date peste cap în urma ”călătoriei” făcute prin Pădurea Nesfârșită…

Recunosc, am fost puțin dezamăgită când am început cartea, în sensul că eram lovită din toate părțile de descrieri ce mă terminau psihic, dar în același timp mă atrăgeau pentru că mă îndemnau să trec în zbor printre pagini. Îmi propusesem să citesc minim 100 de pagini pe zi văzând că are foarte multe descrieri, iar eu cum fug de ele, am zis că-mi iau timpul necesar. Au fost puțin anevoioase primele 200 de pagini, pentru mine cel puțin, dar următoarele m-au pregătit încet, încet pentru ce avea să vină, dar ultimele 200 de pagini ale volumului m-au ținut în priză cum nu credeam că e posibil, știind ce început greoi am avut.

Lumea creată de Soman Chainani a fost una interesantă, așa încărcată de descrieri, dar și savuroasă, completată cu ilustrații la fiecare început de capitol, care veneau ca un fel de ajutor, în formarea unei idei despre personaje sau locații, dar și despre ce ar fi posibil să se întâmple în capitolul respectiv, ca să nu mai spun despre numeroasele sfaturi de înfrumusețare oferite de Sophie; sunt în dubii dacă să le încerc sau nu… Odată ce m-am obișnuit cu firul acțiunii, cu fiecare detaliu despre personaje sau despre cele două Școli, mintea mea a explodat și am început să privesc, până și poveștile clasice pe care le știam de când eram copilă, cu totul alți ochi. Referitor la personaje, Agatha m-a cucerit de la prima apariție, așa apatică cum se voia ea a fi, n-a reușit să mă izgonească, ceea ce nu pot să spun despre Sophie, îmi era dragă și ea, însă ajunsesem să o plac tot mai puțin de-a lungul lecturii. Se pare că nu aspectul determină dacă ești bun sau rău, ci interiorul, sufletul și acțiunile pe care le faci. Aparențele pot fi înșelătoare și nu doar o dată… Până și de amărâtul de Holt am prins drag, cred că Nefericirea lui a fost molipsitoare.

Mi-ar fi plăcut, și totodată nu, să urmez și eu cursurile de la ”Școala pentru Bine și Rău”, pentru că, deși vreau să cred că sunt Bună, știu că am și puțină răutate în mine, toți avem, să recunoaștem. Chiar am făcut testul de la finalul volumului să-mi confirm bănuielile și așa a fost, sunt Bună, dar cu o sămânță de Rea. Fiecare Școală are avantaje și dezavantaje, trebuie să știi de care să profiți, părerea mea. Mă bucur enorm că am reușit să parcurg primul volum al acestei serii și pentru această oportunitate trebuie să le mulțumesc celor de la Cartepedia, datorită lor am mai ”șters” o carte de pe wishlist, dar am și descoperit o nouă serie ce presimt că se va clasa între favorite. O reală plăcere să iau parte la cursurile de la Școala pentru Bine, dar și la cea pentru Rău, alături de Agatha și Sophie, să particip la probe, chiar și indirect, să încurajez personajele, să aflu noi trucuri de frumusețe, de ce nu, dar mai ales să descopăr că Binele nu este întotdeauna Bun, iar Răul nu este mereu Rău, care vin susținute de multiple răsturnări de situație, lupi și zâne, prinți fermecători, Fericiți și Nefericiți, prietenii, povești neobișnuite și ființe care depășesc limita imaginației, rezultând o poveste captivantă și curajoasă, în care descoperi adevăratul sine…

Dacă v-am aprins un beculeț cu a mea ”dezlânțuire”, pe site-ul caretepedienilor găsiți volumul întâi al seriei aici, eu cu siguranță voi apela la ei să obțin și volumele doi și trei, iar dacă ”dezlânțuirea” nu a fost suficientă, poate vă conving citatele de mai jos:

”Fericiții visau la dragoste și bucurie, Nefericiții căutau să trăiască într-o lume solitară și să dețină puterea.”

”Abia când renunțați la ce e la suprafață, vă puteți ocupa de ce e dedesupt! Abia când vă dezbărați de vanitate, puteți fi voi înșivă! (…) Abia când distrugeți persoana care credeți că sunteți, puteți să primiți cu brațele deschise persoana care sunteți de fapt!”

”Urâțenia înseamnă că vă bazați pe inteligență (…). Urâțenia înseamnă că aveți încredere în sufletul vostru. Urâțenia înseamnă libertate.”

”(…) iubirea este o chestie inventată de cărțile de povești, ca să le țină ocupate pe fete.”

”N-ai cum să uiți iubirea (…). Chiar dacă îți fură camera și pijamaua.”

”Frumusețea nu se poate lupta la infinit cu adevărul, Agatha.”

”Binele nu vrea să facă niciodată rău, Agatha. Dar uneori iubirea înseamnă să-i pedepsești pe ticăloșii care-ți stau în cale.”