Titlul original: ”La Vérité sur l’Affaire Harry Quebert”
Autor: Joël Dicker
Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
Anul apariţiei: 2013
Număr de pagini: 656
Traducere de: Ana Antonescu
”1975, New Hampshire: Nola Kellergan, o adolescentă în vârstă de 15 ani, dispare fără urmă. 33 de ani mai târziu, scriitorul de succes Harry Quebert este acuzat de crimă, atunci când trupul fetei este descoperit în timpul unor săpături în grădina casei sale. Tânărul Marcus Goldman, scriitor în pană de inspiraţie, nu ezită să plece la New Hampshire şi să înceapă propria anchetă pentru a-l ajuta pe Harry, mentorul şi prietenul său. Acolo este depăşit rapid de evenimente: investigaţia intră în impas, iar Marcus începe să primească ameninţări. Pentru a dovedi nevinovăţia lui Harry şi a-şi salva cariera de scriitor, e absolut necesar să răspundă la trei întrebări: cine a omorât-o pe Nola Kellergan? Ce s-a întâmplat în New Hampshire în vara lui 1975? Şi cum se scrie un roman de succes?”
Am această carte în bibliotecă din 23.05.2014, 6 ani fără câteva zile, dacă mă iau după data notată pe prima pagină (așa le ”făceam botezul” în momentul în care ajungeau în biblioteca mea) și am lăsat-o acolo până în prezent, din același motiv pentru care le-am lăsat și pe celelalte, noutăți pentru alte noutăți și tot așa, dar cu ideea mea strălucită de a-mi întocmi TBR-ul lunii mai în funcție de titlurile ce aveau prima literă a prenumelui meu, iaca am ajuns și la ea…hip hip hura…
Marcus Goldman este un tânăr scriitor, care, cu aproximativ un an de la prima sa carte lansată, nu a mai reușit să scrie nimic, este lipsit de inspirație, iar acest lucru nu-i dă pace deloc, mai ales că simte presiune din partea agentului, dar și a editorului său, trebuie să respecte termenul de predare a unei noi cărți, iar termenul se apropie cu pași repezi, el fiind prins într-un blocaj. În urma unei discuții purtate cu mentorul și prietenul său, Harry Quebert, ajunge să-i facă o vizită în Aurora, localitate unde fostul său profesor universitar locuiește de mai bine de 30 de ani, sperând ca această mică escapadă să-l inspire și să-l scoată din blocajul în care se află. După 6 săptămâni petrecute alături de Harry, Marcus se reîntoarce la New York, nebănuind că în scurt timp va fi nevoit să se reîntoarcă în Aurora pentru a-l sprijini și ajuta pe Harry. Acesta este acuzat de crimă, trupul unei tinere de doar 15 ani, ce a dispărut fără urmă în anul 1975, este descoperit în curtea din jurul casei sale, iar Marcus decide să-și deschidă propria anchetă pentru a dovedi nevinovăția lui Harry, în același timp fiind contrâns să-și salveze și cariera de scriitor. Cum vor decurge ancheta, dar și cariera sa de scriitor, vă îndemn să descoperiți, să vă alăturați lui Marcus în această cursă contratimp…
Așa o carte complexă și profundă n-am mai avut de mult pe mână, meticulos scrisă, n-am avut vreme nici măcar o secundă să mă plictisesc. Acțiunea nu a fost una extrem de alertă, cel puțin la început, până am reușit să pătrund în miezul poveștii, dar chiar și așa, a fost antrenantă și a reușit să mă captiveze. Marcus s-a dovedit a fi un personaj ce mi-a stârnit curiozitatea și, deși nu m-a impresionat în primele pagini și mă irita pe acoluri, îl vedeam ca o persoană prefăcută, ce lăsa impresia de total altceva decât ceea ce era, pe parcurs mi-am schimbat părerea și am ajuns să-l apreciez chiar foarte mult și să-l urmăresc cu sufletul la gură în tot ceea ce făcea. Am fost alături de Marcus în prezent, în anul 2008, acțiunea din acest an a fost redată din perspectiva sa, unde își desfășura propria anchetă, dar și unde se lupta cu lipsa inspirației pentru noul roman, însă am fost purtată și prin amintirile celorlalte personaje, unde acțiunea a fost redată la persoana a treia, astfel având posibilitatea să iau parte la evenimente petrecute înainte de 1975, în cursul anului 1975, dar și după acest an, evenimente ce au scos la iveală, încet, încet, secrete cutremurătoare de mult îngropate, care m-au zguduit bine. Am parcurs paginile pe nerăsuflate, nu realizam când treceau și chiar dacă pare intimidantă dimensiunea cărții, se parcurge foarte ușor, acțiunea curge de la sine și te pierzi fără să conștientizezi că se întâmplă acest lucru. Eu am savurat-o și am parcurs-o mai lent decât de obicei, făceam pauze dese pentru a-mi permite să procesez tot ceea ce citeam, îmi formam ideile și-mi alimentam bănuielile deja formate, mai reciteam fragmente din urmă să fiu sigură că ceea ce doar citisem nu este o iluzie, iar când eram convinsă de un anumit fapt, zbang…eram lovită de o turnură și-mi dădea totul peste cap. Nu am dus lipsă de răstrunări de situație și oricât am încercat să le prevăd, să nu fiu suprinsă, nu mi-a reușit și autorul s-a jucat cu mintea și nervii mei, m-a tocat mărunt, apoi m-a fiert la foc mic, ca într-un final să mă facă să dau în clocot, …m-a terminat ea pe mine, nu eu pe ea, sincer… Povestea a fost presărată si cu dialoguri hilare, cele dintre Marcus și mama sa au fost pentru mine un deliciu, femeia aceea clar nu avea toate țiglele pe casă și avea niște replici în ea, mă plesnește râsul doar când îmi amintesc, dar și dialogurile dintre Marcus și sergentul Petey Gahalowood au fost ce trebuie, își aruncau niște săgeți încărcate de umor, fragmentele ce-i aveau în cadru le reciteam de vreo două ori, doar să nu trec prea repede peste ele, însă cele dintre Harry și Marcus au fost încărcate de mister, învățături ce te muncesc, unde ești nevoit să sapi după esență, să-ți pui mintea la contribuție și să nu-ți plângi de milă sau să aștepți să vină din altă parte ceea ce-ți este necesar, ci să obții prin propriile puteri, să fii pe deplin satisfăcut.
”Adevărul despre cazul Harry Quebert” este o carte absolut genială și-mi este ciudă pe mine că am ținut-o atâta amar de vreme în bibliotecă, își merită premiile pe bună dreptate, iar autorul, clar, nu este unul de lepădat. Este și roman polițist, și psihologic, tratează atât de multe subiecte, printre care iubirea părintească și iubirea dintr-un cuplu, iubirea interzisă și cea bolnavă, pasiuni ce trezesc în tine ce-i mai urâți monștrii, acestea sunt împletite cu mult suspans, secrete dintre cele mai tulburătoare, sacrificii, minciuni, iluzii, dar și descoperirea sinelui. Sunt doar o mică parte din ceea ce veți descoperi între coperțile acestei cărți și eu sper să am reușit să vă conving să o parcurgeți, nu cred că mi-am găsit toate cuvintele potrivite să vă vorbesc despre ea, este o carte ce-mi pune piedici în a-mi exprima exact cum trebuie părerea în privința ei, pentru că aș vrea să vă dezvălui atât de multe, însă îi stric tot farmecul dacă-mi dau frău liber gândurilor…
”Viața e o lungă cădere. Cel mai important lucru e să știi să cazi.”
”Iubirea e foarte complicată. Este cel mai extraordinar și, totodată, cel mai rău lucru care se poate întâmpla. O să o descoperi într-o zi. Iubirea poate să facă foarte rău. Și totuși, nu trebuie să-ți fie tremă să cazi, și mai ales să te îndrăgostești, pentru că iubirea este și foarte frumoasă, dar ca tot ce e frumos, te orbește și asta îți face rău la ochi. De aceea, de multe ori plângem după ce iubim.”
”Să scrii o carte e ca și cum ai iubi pe cineva: poate să devină ceva foarte dureros.”
”Învață să-ți iubesști eșecurile pentru că ele sunt cele care te formează. Eșecurile sunt cele care dau toată savoarea victoriilor tale.”
”Viața este o scurtă alergare: vor fi întotdeauna oameni mai rapizi sau mai lenți decât tine. Tot ceea ce contează în cele din urmă este efortul pe care îl depui în a-ți parcurge drumul.”
”Prețuiește iubirea. Fă din ea cea mai frumoasă cucerire a ta, singura ta ambiție. După un om, vor fi alți și alți oameni. După o carte, alte și alte cărți. După o glorie, alte și alte glorii. După bani, alți și alți bani. Dar după iubire, după iubire nu mai rămâne decât gustul sărat al lacrimilor.”
”Cărțile sunt ca viața. Ele nu se termină niciodată cu adevărat.”
”O carte bună nu se măsoară doar prin ultimele sale cuvinte, ci prin efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. În mai puțin de-o secundă după ce ți-a terminat cartea, după ce a citit ultimul cuvânt, cititorul trebuie să se simtă străbătut de un sentiment puternic; vreme de o clipă, el nu trebuie să se gândească decât la tot ceea ce tocmai a citit, să se uite la copertă și să surâdă cu o urmă de tristețe pentru că toate personajele o să-i lipsească. O carte bună este o carte pe care regreți că ai terminat-o.”
”Pentru milioanele de utilizatori care se loghează în fiecare zi, Warcross nu e un simplu joc, ci un mod de viață. Obsesia a început cu zece ani în urmă, iar fanii s-au întins acum pe întregul mapamond. Unii se grăbesc să scape de realitate, iar alții speră să facă profit. Zbătându-se să supraviețuiască, tânăra hackeriță Emika Chen lucrează ca vânător de recompense, urmărind jucători care pariază ilegal pe Warcross. Dar competiția este nemiloasă, iar supraviețuirea, deloc ușoară. Ca să facă rapid rost de bani, Emika își asumă un risc și intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, însă alunecă accidental în plină acțiune și se transformă peste noapte în subiect de senzație. Convinsă că va fi arestată, Emika este șocată când, în schimb, primește un apel de la misteriosul creator al jocului, tânărul miliardar Hideo Tanaka. Oferta este de nerefuzat: el are nevoie de un spion în turneul de anul acesta, pentru a descoperi originea unei probleme de securitate, și dorește ca Emika să preia acest rol. Cât ai clipi, tânăra e transportată la Tokio și aruncată într-o lume a faimei și bogăției, la care îndrăznise numai să viseze. Curând, însă, investigațiile sale dezvăluie un complot sinistru, cu urmări grave pentru întregul imperiu Warcross. În acest thriller SF, autoarea Marie Lu creează o lume captivantă, fermecătoare, în care să alegi în cine să ai încredere poate fi cel mai periculos pariu dintre toate.”
Am ochit duologia anul trecut la Bookfest și mi-am amintit că foarte multe conturi o recomandau, lumea creată de Marie Lu era cu totul explozivă și astfel, curiozitatea mea o dată stârnită, trebuia satisfăcută. Zis și făcut, luat duologie și citit după un an și câteva luni, că deh, așa-mi place mie, să citesc cărțile după ceva timp de când le iau… Prima mea întâlnire cu Marie Lu a fost prin intermediul lui ”Batman”, carte ce mi-a plăcut, având în vedere că sunt total pe lângă în ceea ce privește eroii de benzi desenate și universurile DC și Marvel (mai multe detalii găsiți în recenzia postată aici, dacă sunteți curioși 🙂 ).
În această lume captivantă a Warcross-ului, am descoperit-o pe Emika Chen, o hackeriță în vârstă de 18 ani, ce lucrează ca și vânător de recompense, urmărește jucătorii ce pariază ilegal pe Warcross, joc ce a luat ființă în urmă cu 10 ani și nu este doar un simplu joc, ci un mod de viață. Venitul ca și vânător nu este unul satisfăcător și nici constant, concurența este foarte mare, iar viața la New York nu este deloc ușoară, așa că este nevoită să găsească soluții pentru a se întreține și de a supraviețui. În urma unor evenimente din trecutul său, Emika are interdicție în a se apropia de calculatoare, însă această restricție nu o oprește să pătrundă în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, tentația este prea mare, și deși a pătruns ilegal, dintr-un mic accident, prezența sa se face simțită în jos și astfel, peste noapte, viața ei se întoarce cu susul în jos. Așteptând să fie ridicată de poliție pentru ceea ce tocmai a făcut, este suprinsă când primește un apel de la nimeni altul decât Hideo Tanaka, creatorul jocului Warcross, ce-i propune o ofertă greu de refuzat. Ce turnură va lua viața Emikăi după ce ajunge la Tokio și acceptă oferta de muncă propusă de Hideo, eh…rămâne să aflați voi, veți avea parte de o aventură pe cinste…
Atât de ușor m-am pierdut în această duologie, deși nu am nicio treabă cu ceea ce ține de virtual, lumea creată de Marie Lu a reușit să mă captiveze, mai ales când ai un personaj ca Emika ce-ți prezintă povestea sa, o poveste ce ascunde un trecut trist, încărcat de greutăți, care încearcă pe cât posibil să supraviețuiască. Am empatizat foarte mult cu ea și mi-a fost imposibil să nu o îndrăgesc chiar de la prima pagină, este amuzantă, inteligentă dar și nechibzuită, belele trag la ea ca la magnet, iar să-i aflu povestea a fost o reală încântare. A fost pusă în fața unor decizii ce i-au dat de furcă, au determinat-o să riște pentru ceea ce a crezut că este corect și ce trebuie făcut, chiar dacă asta înseamnă să-și pună viața în pericol. Ce mi s-a părut super tare în Warcross era capacitatea de a-ți crește nivelul caracterului chiar și cu ajutorul celor mai uzuale activități și totodată, nimic ieșit din comun, precum mâncatul sau udatul plantelor, însă cu cât activitățile tale erau mai complexe, cu atât caracterul îți creștea mai repede…cum să nu-ți placă să evadezi într-o asemenea lume, să te deconectezi de realitate și să-ți lași necazurile deoparte, chiar și pentru câteva clipe? Odată pătruns în această lume a Warcross-ului, cu greu reușești să te desprinzi și ajungi să ingori tot ce te înconjoară și să trăiești, efectiv, jocul…deconectare totală…
Duologia te poartă într-o lume nouă, dominată atât de lumină, cât și de întuneric, unde adrenalina este la ea acasă, te determină că parcurgi capitolele pe nerăsuflate, dar totodată te lovește cu numeroase răsturnări de situație, mintea îți este solicitată la capacitate maximă, iar camarazii nu știi dacă-ți sunt aliați sau dușmani…”Warcross” a avut o acțiune antrenantă, nu am avut când să iau pauză, l-am parcurs pe nerăsuflate, iar ”Wildcard” a fost, de-a dreptul, exploziv, lucrurile deja luaseră amploare și acțiunea era mult mai intensă, nu s-a lăsat mai prejos decât primul volum al duologiei. Nu am citit duologia, ci am trăit-o, am luat parte la acțiune, am fost alături de personaje și am dat tot ce a fost mai bun din mine pentru a ieși învingătoare :). ”Warcross” și ”Wildcard” nu sunt doar cărți despre joc și tehnologie, sunt și despre curaj, iubire, lupta cu proprii demoni, protejarea celor mai prețioase amintirii (acestea pot fi folosite chiar și împotriva ta pentru a te doborî), demnitate, dar și despre cât de subțire este firul dintre bine și rău, cât de repede se poate transforma o intenție bună în ceva cu totul malefic, ce pune în pericol viața ta, dar și a celor din jur.
Traducere din limba engleză și note de Laura Ciobanu
”Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată.Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine. Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.”
”Iubirea care a rupt lumea în două” a ajuns în biblioteca mea anul trecut cu ocazia Bookfest-ului, văzând-o la strandul celor de la Youngart m-am lăsat atrasă de coperta, dar mai ales de titlul, țin minte că am aruncat un ochi și peste descriere, iar de atunci până acum m-a așteptat, mi-am dorit foarte mult să o am și să o citesc, dar am tot amânat-o în favoarea noutăților (nu este prima care pățește asta…), iar dacă nu mă bâzâia Cătă să o citesc, poate nu ajungeam nici acum la ea…
Natalie Cleary face parte dintr-o familie extrem de iubitoare, a fost adoptată la doar 11 zile de la naștere, și deși părinții săi nu au făcut nicio diferență între ea și perechea de gemeni ce a venit în familie la ceva timp după adopția ei, Nat se lasă măcinată de gânduri, în special în privința rădăcinilor sale. A avut chiar și un iubit câțiva ani, iubit de care s-a despărțit înainte de a finaliza ultimul an de liceu, dar persoana care se pare că o cunoaște suficient de bine, ca să nu spun cel mai bine, este Megan, prietena sa, ei îi împărtășește toate sentimentele și trăirile sale și nu se simte judecată, ceea ce o face să se simtă iubită. Chiar dacă familia mereu a sprijinit-o și și-au dat toată silința în a o înțelege, persoana care i-a alinat coșmarurile avute de-a lungul timpului, a fost Bunica, iar poveștile sale, deși ciudate și aparent lipsite de înțeles, sunt încărcate de adevăruri și conțin indicii pentru ceea ce urmează să se întâmple. Vreme de trei ani, Bunica nu și-a mai făcut apariția, iar Nat îi duce dorul foarte mult, însă Bunica reapare cu puțin timp înainte să se încheie oficial liceul, în acea noaptea transmițându-i lui Nat un mesaj ce îi dă bătăi de cap și o bagă în ceață (nu doar pe ea): „Ai trei luni ca să-l salvezi.”. Perioada verii este una dintre cele mai diferite, întrucât se întâmplă evenimente ciudate, pe care Natalie nu le înțelege, mai ales când lumea dispare din jurul ei și-și face apariția o nouă prezență, și anume Beau Wilkes, un băiat misterios, de care se simte atrasă. Nu este genul de băiat pe care să-l întâlnească zilnic, ci apare când și când, însă în prezența lui se simte în siguranță și are senzația că lumea dispare din jurul lor atunci când sunt împreună, iar de la întâlnirea celor doi, viața lui Natalie se schimbă…
La început, am întâmpinat ceva dificultăți în a urmări firul poveștii, apariția Bunicii, pe care eu o asociam cu o fantomă, poveștile acesteia extrem de ciudate, dar pline de răspunsuri, dar și dispariția mediului înconjurător în prezența lui Natalie, mă bulversau complet, ca apoi să mai apară și Beau, să-mi dea totul peste cap…Mi-am făcut toate scenariile posibile, să pot înțelege care e treaba, dar avansând cu lectura, bulversarea mea a dispărut și au început să prindă formă ideile ce deja mi le făcusem în privința poveștii, însă tot am fost suprinsă, mai bine zis șocată, eram toată piele de găină și păr zburlit la ceafă, m-am cutremurat, nu alta… Povestea lui Nat și a lui Beau este una dintre cele mai neobișnuite, imposibile chiar, întrucât cei doi fac parte din lumi diferite, și nu mă refer aici la diferențe sociale, dar descoperiți voi la ce mă refer, dacă veți citi cartea. O dată pătrunsă în miezul poveștii, mi-a fost tot mai greu să mă desprind de Natalie și Beau, îmi doream să mă luminez complet și să descopăr finalul, dar și când l-am descoperit, mi-a bubuit mintea și m-a băgat din nou în ceață, am parcurs de câteva ori paginile, pentru a fi sigură că am înțeles ce trebuie, și da, m-a rupt în două…
”Iubirea care a rupt lumea în două” deși are o poveste complicată, în care sunt cuprinse elemente din domeniul fizicii, al psihologiei, al filozofiei, dar și puțin paranormal, este posibil să te pierzi prin fragmentele științifice, dar are și una dintre cele mai frumoase și neobișnuite povești de iubire. Este ciudată și interesantă în același timp, și chiar dacă rămâi cu impresia că nu ai înțeles povestea în totalitate, nu o vei uita, pe mine, personal, m-a cucerit 😊. Acțiunea te răpește, misterul și suspansul te învăluie și vei pătrunde într-o lume cu totul incintantă. Romanul conține numeroase fragmente frumoase despre viață și iubire, dar și dezvoltare, te determină să te gândești pe cine iubești cu adevărat și pentru cine ai fi dispus să faci sacrificiul suprem, iar la final să înțelegi că sentimentele sale sunt singurele ce prezintă o realitate.
”Poveștile sunt importante. Ele contează independent de noi. Suntem parte din ele. Suntem mult mai mici decât ele.”
”Poveștile se nasc din conștiința noastră. Izvorăsc din ceea ce știm deja. Vin din lucrurile pe care le învățăm de la străbunii și neamul nostru. Fiecare învață lucruri diferite, în funcție de locul unde s-a născut, așa că și poveștile pe care le vei auzi tu vor fi diferite. Așa cum și lucrurile pe care vor decide să le facă cei din neamul tău vor fi diferite. Dacă vrei să iei cele mai bune decizii, trebuie să asculți toate poveștile și să le știi pe toate pe de rost, să le simți până în măduva oaselor. E important să știi că nicio poveste nu este mai adevărată decât adevărul însuși. Toate poveștile bune și toate viețile noastre se nasc din această cunoaștere.”
”E adevărat că nimic nu te poate răni mai tare ca iubirea pe care i-o porți cuiva, dar nici leac mai bun ca ăsta nu-i.”
”Poveștile sunt firul care ne leagă de lumea care a existat înaintea noastră, o lume pe care n-o vom vedea niciodată, dar la care vom visa mereu.”
”Uneori cele mai frumoase momente din viața noastră sunt cele care ne-au durut cel mai tare. Nu le vedem așa cum au fost cu adevărat decât când ajungem la capăt și privim în urmă.”
”Când iubești, sunt puține lucruri de care te temi. Iar când ești iubit, nu ai a te teme de nimic.”
”Elias și Laia fug ca să scape cu viață. Soldații sunt pe urmele lor în timp ce părăsesc Serra și se îndreaptă spre adâncurile Imperiului. Laia e hotărâtă să pătrundă în Închisoarea Kauf, cea mai temută temniță din ținut, ca să-și salveze fratele din mâinile căruia stă salvarea Cărturarilor. Elias e hotărât s-o ajute pe Laia, chiar dacă asta ar însemna s-o facă cu ultimele lui puteri. Dar forțe întunecate, umane sau venite din alte sfere, li se împotrivesc. Cei doi trebuie să fie mereu cu un pas înaintea inamicilor: cruntul Comandant, sângerosul Împărat Marcus, sadicul Gardian-șef al închisorii sau, vai!, Helene Aquilla, buna prietenă a lui Elias, care are de dus la capăt o misiune teribilă în noul ei rol de mare Sfrâncioc al Imperiului: să-i găsească pe trădătorul Elias Veturius și pe sclava Cărturăreasă care l-a ajutat să scape și… să-i omoare pe amândoi.”
De cum am finalizat primul volum al seriei, despre care am scris pe blog aici, am rămas cu gândul la personaje, dar și la noua poveste pe care am descoperit-o și-mi doream tare mult să aflu ce se mai întâmplă în continuare, mai ales că volumul mă lăsase cu foarte multe semne de întrebare. Din fericire, cei de la Cartepediami-au venit în ajutor și datorită lor, am reușit să parcurg foarte repede și cel de-al doilea volum, ceea ce mă încântă foarte mult, îl puteți găsi și voi aici 😊În acest volum, povestea lui Elias și Laia este mult mai intensă și plină de peripeții. Au reușit să scape din Academia Blackcliff, și-au propus să lase Serra în urmă și să se îndrepte spre Închisoarea Kauf, pentru a-l salva pe Darin, fratele Laiei, însă călătoria lor nu a fost lipsită de piedici. Cu soldații pe urmele lor, dar și mai rău, cu Marele Sfrâncioc vânându-i, misiunea lor de salvare pare imposibilă și oricât ar încerca s-o îndeplinească, au parte de multe bețe-n roate. Dacă vor reuși sau nu să-și ducă la bun sfârșit misiunile, rămâne de văzut…
Acțiunea romanului este împărțită în patru părți, fiecare din ele cuprinzând capitole redate din trei perspective, a Laiei, a lui Eias și al Helenei, de acum Marele Sfrâncioc al Imperiului, cu câte o misiunie de îndeplinit: Laia să-și salveze fratele din Închisoarea Kauf, este singurul membru al familiei sale pe care-l mai are în viață, Elias i-a făgăduit Laiei că o va ajuta să-l salveze pe Darin, întrucât deține detalii despre Kauf, ce nu sunt cunoscute decât de cei ce au fost acolo, iar Helene este obligată să-i vâneze pe cei doi și să-i omoare, asta este misiunea pe care Împăratul Marcus i-a încredințat-o. Astfel, am avut posibilitatea să îi descopăr și mai mult pe Elias și Laia, să pătrund mai adânc în sufletul lor, dar totodată să o cunosc mai bine și pe Helene, personaj despre care mi-am format o părere amplă în primul volum, însă de această dată am reușit să o aprofundez și să o îndrăgesc, deși am avut momente când mă enerva și-mi venea să o iau la palme. Cei trei au fost nevoiți să-și înfrunte propriul iad, să se lupte cu proprii demoni, să se îndoiască de ceea ce cunosc și de ceea ce văd, să se descopere tot mai mult pe sine si șă-și dezvolte tot mai mult încrederea în persoana lor. Am avut parte și de noi personaje, care încet, încet și-au făcut drum spre sufletul meu, la unele chiar nu mă așteptam, dar și de personaje ce au trezit în mine o furie și o repulsie de nedescris. Dacă în primul volum eram iritată maxim de Comandant și aș fi vrut s-o extermin, în volumul acesta i s-au alăturat Gardianul-șef al Închisoarei Kauf, un om de nimic, ce-și găsea satisfacția prin torturarea prizonierilor, iar metodele sale erau unele dintre cele mai cumplite, sadice, să se zburlească pielea pe mine, nu alta, dar și Marcus, de acum Împăratul Imperiului, alt personaj căruia i-aș fi băgat o unghie în gât sau un cuțit, ceva, să-l fac să dispară, nu l-am putut suporta din primul volum, un om de nimic și el, cu gânduri necurate, nemilos, ce nu se teme să taie gâtul oricui îi stă în cale și-i amenință tronul. Personajele cele vechi au fost conturate foarte bine, dezvoltarea lor s-a văzut, iar diferențele de la un volum la altul s-au simțit, ceea ce m-a încântat maxim.
M-am lăsat, din nou, vrăjită de lumea creată de Sabaa Tahir și nu am regretat nici măcar o pagină. Acțiunea a fost una foarte alertă, nu am avut timp deloc să mă plictisesc, am parcurs paginile pe nerăsuflate, nici nu realizam când le dădeam ,apropiindu-mă tot mai mult de finalul volumului, ceea ce-mi doream și nu-mi doream, pentru că iar eram nevoită să mă despart de personaje. Am avut parte de o frumoasă poveste de dragoste, care, treptat, s-a dezvoltat tot mai mult și mai într-un mod armonios, deși este amenințată, dar și de scene numeroase de luptă, sângeroase, măceluri peste măceluri, unul mai cumplit decât celălalt, o luptă cât mai acerbă pentru tronul Imperiului. S-au format noi alianțe, multe neașteptate, dar au avut loc și trădări, au fost scoase la iveală noi secrete, menite să zduguie, atât lumea personajelor, cât și pe cititor, a fost nevoie de multe sacrificii pentru a duce la îndeplinire misiunea propusă, dar și reale dovezi de afecțiune, ce-ți frâng sufletul… Am fost lovită de răsturnări de situație ce au trezit pielea de găină la viață, mi-au zburlit părul la ceafă și m-au lăsat cu gura căscată, neștiind ce să mai cred, îmi venea să dau cu cartea de toate cele, îmi doream să mai citesc, dar în același timp, nu mai vroiam, era deja prea mult pentru mine, acum mă enervam, de-mi venea să-i iau pe toți de gât, ca-n secunda următoare să mă înmoi și să mi se umezească ochii, să mă întristez și să-mi pară rau pentru ce tocmai s-a întâmplat…
”Elias și spioana Cărturarilor. O torță în noapte” este o continuare extraordinară, un real page-turner, este antrenantă, frumoasă, dar și brutală, unde vei fi pus în fața luptei pentru supraviețuire și a iubirii, să-ți demonstrezi prietenia, să faci sacrificii, să-ți cunoști realii prieteni, dar și mai bine dușmanii…este un fantasy ce îți ajunge la suflet, imposibil să nu te determine să empatizezi cu personajele, pe care eu îl recomand cu tot dragul…
”Emoțiile ne fac umani. Chiar și cele mai neplăcute dintre ele au rostul lor. Nu le bloca. Dacă le ignori, nu fac decât să devină mai puternice și mai zgomotoase.”
”Nu te închide în fața celor care țin la tine doar pentru că ți se pare că îi vei face să sufere sau că ei te vor face. Ce rost are să fii om, dacă nu-ți îngădui să simți nimic?”
”Frica îi dă putere celuilalt. E ca și cum ai pune ulei într-o lampă. Arde mai tare. Se ațâță.”
“Gina Royal este aparent definiția banalității: o gospodină timidă din Midwest, cu o căsnicie fericită și doi copii adorabili. Dar când un accident de mașină dezvăluie viața secretă de criminal în serie a soțului ei, este nevoită să se reinventeze ca Gwen Proctor, mama luptătoare care ar face orice pentru a-și apăra copiii. Cu fostul soț acum în închisoare, Gwen și-a găsit într-un final refugiu într-o casă nouă din îndepărtatul Stillhouse Lake. Deși mai este încă o țintă pentru hărțuitorii de pe internet, care sunt convinși că a avut un amestec în crimele soțului, ea îndrăznește să creadă că și-ar putea crește fiul și fiica în liniște și siguranță. Dar chiar pe când începe să se simtă bine în pielea noii ei identități, un cadavru apare plutind pe apele lacului și Gwen începe să primească scrisori de la o adresă pe care o cunoaște foarte bine. Gwen Proctor va trebui să-și adune prietenii cât mai aproape și să-și țină dușmanii sub control, pentru a evita ca identitatea ei reală să fie dezvăluită – altfel, își va vedea copiii devenind victimele unui criminal sadic care găsește plăcere în a o chinui. Un lucru însă e sigur: a învățat cum să se lupte cu răul. Și nu se va da în lături de la nimic.”
”Refugiul de la Stillhouse Lake” a fost cartea cu care am dat startul lecturii în luna mai, după ce Roxi a citit-o, recenzia ei o găsiți aici, am rămas cu gândul la ea, iar când ai multe titluri ce te așteaptă să le descoperi, nu știi cu care să începi prima dată. În această poveste am făcut cunoștință cu Gina Royal, mama a doi copii și soția unui bărbat ce ascunde un secret morbid. În urma unui accident de mașină, viața secretă a bărbatului său este făcută publică, iar viața ei este supusă unor schimbări majore. Este nevoită să-și schimbe identitatea de câteva ori, la fel și copiii săi, ultima oară devenind Gwen Proctor, iar după multe mutări eșuate, se pare că-și găsește refugiul în strânsa comunitate din Stillhouse Lake. Deși copiii sunt privați de a-și face viața publică, nu au voie să-și creeze conturi pe rețele de socializare, teama mamei fiind aceea că vor fi descoperiți de către Mel, tatăl copiilor, și astfel îi poate vâna și le face rău, Gwen încearcă pe cât posibil să le ofere o viață normală, să-I protejeze cum poate mai bine, chiar dacă este conștientă că fuga lor nu s-a oprit și în orice moment vor fi nevoiți să se pună din nou pe fugă. Sentiment de aparținere și confortul din noua casă nu durează prea mult, întrucât un cadavru este descoperit plutind în lacul din apropierea casei sale, iar viața sa este din nou dată peste cap și trecutul amenință s-o vâneze și s-o copleșească. Ce turnură va lua viața ei o dată cu apariția acelui cadavru, dar și ce alegeri va fi nevoită să facă pentru a se simți în siguranță, rămâne să descoperiți voi dacă sunteți curioși, cartea o găsiți pe site-ul editurii aici 😉.
Volumul m-a prins de la prima pagină și mi-a promis că mă va ține cu sufletul la gură până la final și chiar așa a fost. Din femeia banală, timidă, slabă, încrezătoare și mereu la dispoziția soțului ei , Gina se transformă în Gwen, o femeie hotărâtă, ce-și înfruntă cele mai cumplite temeri și devine o adevărată luptătoare când vine vorba de siguranța și protecția copiilor săi. Deși duce o luptă continuă cu hărțuirile anonime și încearcă, pe cât se poate, ca amenințările să nu ajungă la urechile copiilor și să-i afecteze, nu se lasă doborâtă și-i este greu să aibă încredere chiar și în umbra sa. Devine paranoică și pe bună dreptate, când știi că fostul soț este un psihopat și chiar dacă se află la închisoare, amenințările sale plutesc în aer și se pot îndeplini în orice moment. Paranoia ei m-a disperat câteodată, însă pe parcurs am ajuns să o înțeleg, teama din sufletul său, ce la început a fost imensă, s-a transformat în curaj, a devenit o neînfricată, ce a luptat cu toate forțele pentru a-și știi copii în siguranță. Am rămas oripilată de secretul morbid al lui Mel, de reușita sa de a-și trăi viața dublă fără a întâmpina probleme, de cât de bolnavă i-a fost mintea și ce anume îi stârnea lui pasiunea și-I aducea satisfacția maximă, doar când mă gândesc, mă trec fiorii prin tot corpul… De-a lungul lecturii am tot încercat să pun idei cap la cap, poate îmi făceam o idee în privința deznodământului, să-l anticipez puțin, însă nu s-a întâmplat, acțiunea a fost împrevizibilă, iar bănuielile mele desființate. Începeam să mă îndoiesc de fiecare personaj în parte, încrederea mea era la fel de distrusă precum a lui Gwen și nu mai puteam să-mi permit să le acord acest beneficiu. Eram atât de tristă pentru ea când vedeam ce viață este nevoită să ducă, mereu plină de îndoieli și izolată, dar m-am și bucurat când a fost atinsă de o mică rază de soare, o fărâmă de speranță la mai bine a prins viață în sufletul ei. Au fost pagini pe care le-am citit și de două ori, crezând că n-am înțeles eu ce trebuie, dar și pagini pe care le-am parcurs pe repede înainte, nici nu realizam când treceau, eram dornică să aflu ce se va întâmpla mai departe. Acțiunea a avut un ritm alert, am avut momente când ma loveau transpirațiile din cauza tensiunii și a suspansului, dar și momente de respire, doar așa ca să-mi revin puțin. Ultimele pagini ale volumului le-am citit pe nerăsuflate, abia am putut ține pasul și-mi era greu să cred până în ce punct sunt capabile unele persoane de a ajunge pentru a răni, pentru a zdruncina din temelii ființa unei alte persoane și a-I amenința existența, doar pentru a se distra, pentru bani sau pentru a se răzbuna.
”Refugiul de la Stillhouse Lake” este un thriller captivant, a cărei poveste vorbește despre familie, o familie construită din minciuni, despre puterea unei mamei și iubirea nemărginită față de copii ei, despre o a doua șansă, sacrificii și încredere. Este încărcat de suspans și-ți va trimite fiori reci prin tot corpul, teama, de asemenea, te va cuprinde și vei încerca să-ți cauți refugiul pentru a fi ferit de ceea ce urmează…
Există moarte pretutindeni în jurul nostru. Pur și simplu nu suntem atenți. Până când suntem. În tradiția romanelor ”Cele treisprezece motive” și ”Toate acele locuri minunate”, ”Ultima oară când ne luăm ramas-bun” este o poveste profundă și tulburătoare, care ne va schimba felul în care privim moartea și viața. De când fratele ei, Tyler, s-a sinucis, Lex a încercat să-și țină necazurile la distanță și să uite tot ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică. Dar, pe masură ce face eforturi să-și reclădească viața și să-și refacă familia și relațiile de prietenie de odinioară, Lex este bântuită de un secret pe care nu l-a spus nimănui: un mesaj trimis de Tyler, care ar fi putut schimba totul…
”Ultima oară când ne luăm rămas-bun” m-a așteptat în bibliotecă de un an și câteva luni, deși mi-am dorit-o foarte mult, nu am reușit s-o parcurg la momentul când am primit-o, dar nu este târziu nici acum. Nu știu cum s-a făcut că am citit multe cărți cu subiecte sensibile în utlima vreme, parca s-au vorbit între ele să-mi pună gând rău. De data aceasta, am descoperit povestea lui Lex, o poveste sfâșietoare, ce m-a doborât…Lex și-a pierdut fratele în urmă cu câteva săptămâni, la doar 16 ani, Tyler a ales să se sinucidă, lăsând în urma sa doar un post-it adresat mamei sale, o scrisoare către fosta iubită și un singur mesaj trimis către Lex, mesaj care ar fi putut schimba totul dacă aceasta îi răspundea la el. De la moartea lui Tyler, Lex încearcă să se repună pe picioare, să-și refacă viața, însă este bântuită de secretul mesajului ce a rămas fără răspuns. Șocul pierderii lui Ty o marchează și o determină să-și reprime sentimentele, să se închidă în ea, lacrimile nu-și mai găsesc loc în ochii ei, iar sufletul îi este înconjurat de un zid ce greu va fi doborât.
Romanul prezintă o poveste emoționantă și totodată dureroară despre pierderea unei persoane iubite, despre eforturile depuse pentru a trece peste acel eveniment nefericit și despre a o lua de la capăt, trăind cu durerea în suflet, dar împăcat cu ideea pierderii. Nu ai cum să treci peste o asemenea durere, îți rămâne doar să o îmbrățișezi și să faci pace cu tine însuți, să înveți să conviețuiești alături de ea. Am înțeles-o complet pe Lex, dar și pe mama ei, vina pe care și-o lua fiecare, scenariile pe care și le tot făceau, dacă ar fi procedat într-un anumit fel, dacă ar fi fost mai atente, dacă au fost semnale de alarmă, poate lucrurile ar fi stat diferit și Tyler nu și-ar fi luat viața. Tyler nu a fost la prima tentativă, la vârsta de 12 ani a încercat să se sinucidă cu ajutorul pastilelor, însă nu i-a reușit, și deși a dat semne că și-a revenit, nu a fost chiar așa, iar 4 ani mai târziu, tentativa i-a reușit… Este cumplit să trăiești cu neputința, gândul că nu ai putut să faci nimic pentru a schimba ceva, să mai primești măcar un moment alături de cel pierdut, pentru a-l înțelege de ce a ales ce a ales și să apuci să-ți iei rămas-bun. Moartea este peste tot și te lovește atunci când nu ești atent, iar când te-a lovit, nu îți mai rămâne să faci nimic, doar să o accepți.
Nu este o lectură alertă, însă este complexă și profundă, ce te poartă atât în prezentul, cât și în trecutul lui Lex, alături de ea ești martor amintirilor ce-i revin în minte, o urmărești în diverse etape, alături de familie și prieteni. Încet, încet, își permite să doboare câte puțin din zidul creat în jurul sufletului și să se elibereze de durere, iar odată eliberată, te doboară cu mărturisirile, pe mine cel puțin, m-a doborât complet. Ultimele pagini le-am citit cu lacrimi în ochi, dar și pe parcursul lecturii am avut inima-ndoită, simțeam că nu mai pot citi, trebuia să las cartea deoparte, era prea mult pentru mine, dar și greu. Pierderea unei persoane dragi lasă un gol imens în suflet și nu-l poate umple nimeni și nimic, cunosc pe propria piele acest lucru, iar de fiecare dată când dau peste o poveste cu subiect sensibil, acel gol își face simțită prezența și ajung să pun și mai mult suflet în cartea ce o citesc, o simt într-un cu totul alt mod. Nota autoarei de la finalul cărții a fost ca un duș cu apă rece, întrucât mi-a dezvăluit că deși este o operă de ficțiune, prezintă o poveste ruptă din realitate, exact cum a fost și cazul cărții ”Toate acele locuri minunate” (despre care am scris pe blog aici).
”Ultima oară când ne luăm rămas-bun” este o carte ce te atinge acolo unde trebuie și te determină să apreciezi ceea ce ai, să nu amâni momentul și să te bucuri de fiecare clipă, este frumoasă și tristă în același timp, extrem de emoționantă și-ți rupe sufletul, nu alta. Vorbește despre familie și prietenie, legături de mult uitate, dar și despre pierdere și acceptare… o lecție de viață prin care suntem nevoiți trecem fie că vrem sau nu, însă ne demonstrează cât de puternici suntem, de a ierta și de a merge mai departe.
”Timpul trece. Asta e regula. Indiferent ce se întâmplă, indiferent cât de mult ai avea senzația că totul în viața ta a încremenit in jurul unui moment anume, timpul curge mai departe.”
„Oamenii pe care îi iubim nu mor niciodată cu adevărat.”
„E nostim cum uneori nu vezi venind lucrurile evidente. Crezi că știi ce îți rezervă viața. Crezi că ești pregătit. Crezi că te poți descurca. Și apoi – bum!, asemenea unui tunet – ceva se repede asupra ta din senin și te prinde cu garda jos.”
„Toate lucrurile bune sunt așa, toate lucrurile frumoase. O parte a frumuseții vine din faptul că au viață scurtă.”
”Isabelle este o fată care trăieşte în oraşul St. Michele, în Franţa. Ea are toate motivele să fie fericită. Este pe cale să câştige inima prinţului mult dorit. Doar că Isabelle nu este fata frumoasă de care acesta s-a îndrăgostit atunci când a fost găsit pantoful de cristal; este sora cea vitregă şi urâtă, care şi-a tăiat degetele de la picioare, pentru ca să se potrivească în pantoful Cenuşăresei. Atunci când prinţul descoperă decepţia Isabellei, ea este îndepărtată şi este umilită de soartă… Evocând o versiune mai întunecată a basmului Cenuşăreasa, Jennifer Donnelly ne demonstrează că urâţenia aparţine de cele mai multe ori unei stări a sufletului şi ca, depinde cum gândeşti sau te comporţi pentru a schimba percepţia proprie asupra ta sau percepţia celorlalţi despre tine.”
Mereu m-am întrebat ce s-a întâmplat cu surorile vitrege ale Cenusăresei, după ce aceasta a plecat cu prințul la palat, lăsându-le în urmă pe surorile vitrege urâte și pe mama acestora, iar romanul ”Sora vitregă” al autoarei Jennifer Donnelly publicat la Rao m-a lămurit în acest sens. Deși nu a fost basmul clasic, repovestirea lui m-a captivat total și am citit cartea pe repede-înainte, doar să aflu ce se întâmplă în continuare.
Isabelle, sora vitregă cea mică a Ellei, ar trebui să fie extrem de fericită, întrucât este pe cale să cucerească inima prințului, astfel având șansa de a se muta la palat. Pentru a i se potrivi pantoful de cleștar, a fost nevoită să-și taie degetele de la picioare, la îndrumarea mamei sale, însă înșelătoria a fost descoperită și ea a rămas să locuiască în Casa Durerii alături de mama și sora sa, Octavia. Ella le-a lăsat în urmă, a plecat cu prințul, iar din acea zi în care a încercat să-l înșele pe prinț, nu a mai auzit nimic de Ella. Mama și surorile s-au descurcat cum au putut, au întâmpinat tot mai multe dificultăți în a se întreține și nu au fost ferite de vandalizări. Isabelle mereu și-a dorit să fie și ea frumoasă precum sora sa vitregă, să fie iubită de toată lumea, însă nu s-a întâmplat așa, a fost privită ca o soră vitregă rea, urâtă, care a batjocorit-o pe Ella și a transformat-o într-o slujnică. Dar Isabelle tot timpul a ținut la Ella și nu a dorit să-i facă niciun rău, mama sa fiind de o cu totul altă părere, obligându-le pe odraslele sale să o trateze cât mai distant pe Ella. Astfel, în sufletul Isabellei s-au dat multe lupte, a fost măcinată de gelozie și invidie, ajungând s-o rănească pe sora sa. Frumusețea nu stă doar în aspect, ci în multe alte lucruri: într-un gest, în curaj, în putere, iar Isabelle era frumoasă în felul ei, fără a conștientiza acest lucru. A încercat să intre în grațiile locuitorilor din Saint Michele, dar nu a reușit, indiferent ce făcea, mereu atrăgea belelele și era văzută ca o persoană răutăcioasă și urâtă, pe care toată lumea o evita. Odată Ella plecată, Isabelle nu și-a pierdut doar sora, ci și multe altele, iar inima sa era tot mai frântă, bucățică cu bucățică s-a pierdut…
Deși se presupune că este un roman ce prezintă partea întunecată a surorii vitrege, eu am descoperit multă frumusețe. Da, a fost și urâțenie, însă toată acea urâțenie s-a născut în urma sentimentelor nutrite de Isabelle. Între coperțile cărții am descoperit o poveste magică, plină de curaj, puternică și neînfricată, dar, în același timp, frumoasă și urâtă, o poveste magnifică ce ne demonstrează că frumusețea vine din interior, din gesturile noastre și nicidecum din aspectul fizic. Cu toată urâțenia ei și schilodită, Isabelle era frumoasă într-un mod în care puține fete la vremea aceea erau și fără să știe acest lucru, era invidiată de ceilalți. Într-o lume în care frumusețea primează, permite-ți să fii frumos în felul tău… Mi-a plăcut enorm și am devorat cartea efectiv, n-am putut s-o las din mână, îmi doream mai mult și mai mult, iar când observam cum se duc paginile și mă apropii de final, mă întristam pentru că nu voiam să ajung la finalul acest basm. A fost atât de magică, m-am pierdut în ea de la prima și până la ultima pagină, m-a purtat într-o lume în care Ursitoarele îți pictează destinul, dar tu ești propriul tău stăpân și-ți creezi destinul, iar cu puțin noroc este posibil să fie așa cum ți-ai dorit. M-am îndrăgostit de repovestirile clasice, ”Sora vitregă” mi-a confirmat acest lucru, iar dacă și voi sunteți fani ai acestui gen de carte, chiar vă recomand din suflet să o citiți, o găsiți pe site-ul editurii aici.
”Uneori e mai ușor să spui că urăști ceea ce nu poți avea, decât să recunoști cât de mult îți dorești ceva.”
”Un lup nu e nicicând mai periculos decât când e în cușcă.”
”Lupii din păduri au dinți ascuțiți și gheare lungi, dar lupul din interios e cel care te va distruge.”
”Stafiile nu sunt morți întorși din morminte, ca să-i chinuie pe cei vii; stafiile sunt deja aici. Trăiesc în noi, hrănindu-se cu cenușa durerilor noastre, mânjite cu noroiul gros și lipicios al regretelor.”
”Iată lucrurile din care mor fetele: foame, boală, accidente, naștere și violentă. E nevoie de mai mult decât inimă rea ca să omoare o fată. Fetele sunt tari ca piatra.”
”Frumoasă…ei, acela e un cuvânt periculos. Frumoasă te agață repede și te ucide încet. Dacă-i spui o dată unei fete că e frumoasă, pentru totdeauna își dorește să audă același lucru din nou. Frumoasă e un ștreang pe care ți-l pui în jurul propriului gât. Orice prost poate să-l strângă și să-ți dea cu piciorul în scaun. Și atunci…”
”Cred că toți facem greșeli. Ceea ce contează este să nu lăsăm greșelile să ne facă pe noi.”
”Fiecare război e diferit, însă fiecare bătălie e la fel. Dușmanul e doar o diversiune. Cei împotriva cărora luptați, întotdeauna, sunteți voi înșivă.”
”E ca un foc. Gelozia. Arde atât de fierbinte, de luminos. Te devorează până nu mai ești decât o ruină fumegândă fără nimic în interior. Nimic, în afară de cenușă.”
”Leigh Chen Sanders își vede lumea complet năruită și i se pare că a trăit 17 ani de minciună, când mama ei se sinucide. Nu mai este sigură decât de un lucru: că, imediat după moarte, aceasta s-a prefăcut într-o pasăre. Leigh, care este pe jumătate asiatică și pe jumătate albă, călătorește pentru prima oară în Taiwan, ca să-și cunoască bunicii din partea mamei. Odată ajunsă aici, unde granița dintre realitate și lumea de dincolo este foarte subțire, iar magia, o cheie la îndemână, fata este convinsă că o poate găsi pe mama ei, pasărea. Alergând după fantome, dobândind un acces inedit la însuși filonul Memoriei, reușește să înțeleagă motivația și sacrificiile celor de dinaintea ei. În acest periplu, suferința este ca un foc purificator în urma căruia destinul i se limpezește. Împletind scene fantastice cu episoade reale, trecut și prezent, prietenie și dragoste, speranță și renunțare, Uimitoarea culoare de după este un roman captivant și emoționant despre recuperarea trecutului familiei, a poveștii originii personale, pentru a descoperi cine ești cu adevărat.”
”Uimitoarea culoare de după” a fost una dintre cărțile supriză primite din partea editurii Epica și a Juliei de la @carticucolti de Iepuraș, și sincer vă spun, nu cunoșteam niciun detaliu în ceea ce privește cartea, titlul îmi transmitea foarte puțin, iar descrierea am ales s-o omit, am vrut să fiu suprinsă de povestea ce aveam s-o descopăr cuprinsă între paginile cărții.
Leigh Chen Sanders a trăit 17 ani fără a-și cunoaște bunicii din partea mamei, dar nici vreo informație despre ei. Nu a fost adusă vorba despre ei în familia sa, deși de multe ori a încercat să afle măcar un mic detaliu în ceea ce-i privește. Însă ”bunicii” nu erau singurul subiect ce se păstrează în taină, ci și faptul că mama sa trece prin schimbări extreme, de care tatăl ei încearcă, pe cât posibil, să o ferească în a le descoperi. În momentul în care mama lui Leigh se sinucide, viața adolescentei ia o turnură neașteptată: după moarte, mama sa s-a transformat într-o pasăre și încep să aibă loc întâmplări ciudate, dar ajunge să-și cunoască și bunicii materni, în urma călătoriei pe care o va face în Taiwan pentru prima oară. Ajunsă aici, Leigh încearcă să-și redescopere mama, cum a fost ea înainte și ce anume a determinat-o să recurgă la acest gest cutremurător de a se sinucide, dar încearcă să-și descopere și bunicii păstrați în taină. Aceste ”explorări” o bulversează pe Leigh, dar în același timp, o și luminează, purtând-o într-o lume reală și totodată fantastică.
Sincer vă mărturisesc, am întâmpinat ceva dificultăți în a înțelege povestea, să fac o legătură între titlu și conținutul cărții, scriitura este încărcată de metafore și mi-a cam dat de furcă, a trebuit să mai citesc printre rânduri pe alocuri, să purific fragmentele, m-a cam muncit, ce e drept…nu e genul de lectură ce o parcurgi ca rața prin apă. Povestea cuprinde evenimente ce se întâmplă atât în prezent, cât și în trecut, dar și scene fantastice, menite să dezvăluie secrete și să elucideze misterul din spatele sinuciderii mamei sale, să-și descopere originile, dar cel mai important, să descopere cine este Leigh cu adevărat. Ce mi s-a părut foarte interesant a fost modul în care adolescenta alege să-și exprime sentimentele și anume, cu ajutorul culorilor, având în vedere că ale mele cunoștințe în materie de culori sunt limitate. I-am înțeles suferința lui Leigh, lupta pe care a dus-o cu durerea generată de pierderea mamei sale, fărâmele de speranță de care se lega, dorințele nestăvilite de a o descoperi pe mama sa, cine a fost ea înainte să se nască Leigh, cum a fost viața ei, detalii pe care Leigh nu le-a cunoscut niciodată. Realul și fantasticul au fost îmbinate atât de bine și au creat o lume cu totul nouă, numai bună de descoperit, atât în privința culturii rasei asiatice, cât și în privința amintirilor familiei sale și ale ei, amintiri de mult uitate.
”Uimitoarea culoare de după” este un roman de debut extraordinar, cu o poveste emoționantă și cutremurătoare, încărcată de secrete și minciuni, ce vorbește despre depresie, schimbări, sacrificii, suferință, prietenie, familie, dar și descoperirea sinelui.
”Ne străduim atât de mult să facem aceste mici capsule ale timpului. Amintirile atârnă ca beculețe de Crăciun, aruncând o lumină perfectă în tonuri perfecte. Dar când culegi și alegi lucrurile la care să te uiți mai târziu, ce anume vrei să păstrezi – asta nu este adevărata natură a aducerii – aminte. Amintirea este un lucru rău, care taie din tine în unghiurile cele mai dure, scufundându-ți conștiința în culorile greșite, iarăși și iarăși. Un moment de umilință, sau de devastare, sau de furie absolută care să fie derulat și repetat, torcând un fir care ți se înfășoară în jurul minții, înnodându-se într-un ștreang. Nu te omoară propriu – zis, dar te face să simți apăsarea fiecărui moment îngrozitor. Cum oprești asta? Cum îți eliberezi mintea?”
Văzusem în urmă cu ceva timp un articol pe un blog, spre rușinea mea nu mai țin minte numele blogului unde am văzut articolul respectiv, în care numele blogului era redat cu ajutorul titlurilor de cărți și tot am pornit cu gândul să fac și eu un articol de genul, ca un fel de provocare. Având în vedere că am suficiente cărți necitite, am avut de unde alege, iar titlurile ce formează numele blogului vor fi și cărțile din TBR-ul lunii mai (o parte din ele pentru că prevăd că n-am să mă țin complet de listă…), mai am și alte ispite prin etajera cu cărți necitite. Acestea fiind spuse, titlurile de mai jos sunt fericitele ”câștigătoare” ale lunii mai 😊 (îmi cer scuze față de celelalte, dar promit că ajung și la ele cândva…):
B – ”Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe – Romanul redă întâmplările din viaţa Ditei, o copilă de 14 ani, care, în blocul 31 de la Auschwitz, a luat în grijă cele câteva cărţi interzise, folosite ca manuale de un grup de adulţi, “profesori” ai copiilor deportaţi. Blocul 31 era o mică oază de linişte în interiorul lagărului de concentrare, întrucât aici Fredy Hirsch, un prizonier, a căpătat permisiunea să creeze un spaţiu rezervat copiilor, pe care acesta l-a transformat în şcoală. Biblioteca Ditei este cea mai mică din istorie: opt cărţi, însă una dintre cele mai valoroase, întrucât ea îşi riscă viaţa pentru a-i ajuta pe ceilalţi ca, prin lectură, să poată evada din dura realitate. Cititorul află, puţin câte puţin, nu numai povestea Ditei, ci şi pe aceea a celorlalţi supraveghetori şi profesori din blocul 31. Va descoperi Rezistenţa şi va înţelege cum acţiona aceasta şi, inevitabil, se va confrunta cu doctorul Moarte (Josef Mengele), care trece adesea prin blocul 31, în căutare de noi victime pentru experienţele sale macabre, dintre care unele sunt descrise, în detaliu, în carte.
O – ”O veșnicie și o zi” de Jill Shalvis – Grace nu și-a închipuit niciodată că va veni momentul în care să o ia de la zero. Nu și-a imaginat că va pierde totul și va ajunge în micuțul oraș Lucky Harbor, asumându-și, printre alte slujbe mărunte, sarcina de a scoate la plimbare câinele doctorului Josh Scott. Însă, în ziua în care bona angajată de acesta nu mai apare pentru a se ocupa de băiețelul lui în vârstă de cinci ani, Grace ajunge să fie cea care îi poarta de grijă copilului cât tatăl lui este la serviciu – și nu doar atât, dar Grace se și mută în căsuța de oaspeți a chipeșului doctor. Cu atâția oameni depinzând de el, Josh nu are timp pentru nimic altceva decât muncă și familie – până când apare Grace în viața lui. Această blondă isteață și fermecătoare îi dă, pe negândite, lumea peste cap, arătându-i ce înseamnă cu adevărat altruismul. Josh și Grace nu știu dacă relația lor poate dura – sau dacă ei chiar vor ca aceasta să fie altceva decât o distracție. Dar într-un orășel precum Lucky Harbor, nu este nevoie decât de o zi aparte pentru a începe o poveste de dragoste care să dureze o viață…
O – ”O propunere îndrăzneață” de Sandra Brown – Hailey Ashton, director al Departamentului de relații cu clienții în parcul de distracții Serendipity, este dedicată trup și suflet muncii sale provocatoare. Mai mult, situațiile neprevăzute care apar zilnic și pe care le rezolvă cu o mână de fier o țin departe de prieteni și de o viață socială palpitantă. Deși Hailey întoarce privirile multor bărbați, nu se consideră o femeie atrăgătoare, iar găsirea dragostei rămâne doar un vis neîmplinit. Însă lucrurile încep să se schimbe în ziua în care o urgență minoră într-o zi aglomerată la Serendipity o aduce față în față cu Tyler Scott, proprietarul companiei la care lucrează. Tyler Scott a urmărit și a condus din umbră afacerile familiei, fără ca angajații să-l cunoască. Dar într-o zi se hotărăște să-ți facă apariția în parcul de distracții ca un simplu vizitator. Un mic accident îi da planurile peste cap și astfel ajunge să o cunoască pe cea care se ocupă de relațiile cu clienții. Impresionat de frumusețea tinerei sale angajate, Tyler nu își ascunde deloc intenția de a o seduce. Însă frumoasa Hailey nu este tocmai ușor de cucerit, iar Tyler trebuie să apeleze la toate armele seducției pentru a o face să-și depășească nesiguranța și temerile care i-au marcat atât de profund adolescența.
K – ”Kyra” de Carol Gilligan – Kyra, arhitectă și profesoară la o facultate din Boston, lucrează la un proiect pentru construcția unui nou tip de oraș, o nouă Cartagina, pe o insulă din largul coastei statului Massachusetts. Andreas, un dirijor ungur, întruchipează figura lui Enea, cu Kyra în rolul Didonei. Și el are un proiect personal: să monteze opere într-o formulă inedită. Ea a fugit din Ciprul cuprins de război civil, el – din Ungaria răvășita de persecuția comunistă. Amândoi știu ce înseamnă suferința și pierderea unei persoane dragi. Deși niciunul nu e pregătit emoțional, se îndrăgostesc, uitând de orice riscuri. Când Andreas o părăsește, distrugând relația abia înfiripată, Kyra nu poate accepta acest fapt, iar tensiunea psihică o aduce în pragul nebuniei. Ghidată de Greta, psihoterapeuta ei, pornește în căutarea răspunsurilor. Împreuna exploreaza tema iubirii care construiește și a pierderii care deconstruiește, încercând să le reconcilieze. O carte care urmărește îndeaproape relațiile dintre femei (Kyra și sora ei, Anna, sau Kyra și Greta) și, mai ales, pune sub semnul întrebării raportul tradițional dintre femei și barbati atunci când vine vorba despre dragoste.
W – ”Warcross” de Marie Lu – Pentru milioanele de utilizatori care se loghează în fiecare zi, Warcross nu e un simplu joc, ci un mod de viață. Obsesia a început cu zece ani în urmă, iar fanii s-au întins acum pe întregul mapamond. Unii se grăbesc să scape de realitate, iar alții speră să facă profit. Zbătându-se să supraviețuiască, tânăra hackeriță Emika Chen lucrează ca vânător de recompense, urmărind jucători care pariază ilegal pe Warcross. Dar competiția este nemiloasă, iar supraviețuirea, deloc ușoară. Ca să facă rapid rost de bani, Emika își asumă un risc și intră ilegal în jocul de deschidere al Campionatului Internațional de Warcross, însă alunecă accidental în plină acțiune și se transformă peste noapte în subiect de senzație. Convinsă că va fi arestată, Emika este șocată când, în schimb, primește un apel de la misteriosul creator al jocului, tânărul miliardar Hideo Tanaka. Oferta este de nerefuzat: el are nevoie de un spion în turneul de anul acesta, pentru a descoperi originea unei probleme de securitate, și dorește ca Emika să preia acest rol. Cât ai clipi, tânăra e transportată la Tokio și aruncată într-o lume a faimei și bogăției, la care îndrăznise numai să viseze. Curând, însă, investigațiile sale dezvăluie un complot sinistru, cu urmări grave pentru întregul imperiu Warcross. În acest thriller SF, autoarea Marie Lu creează o lume captivantă, fermecătoare, în care să alegi în cine să ai încredere poate fi cel mai periculos pariu dintre toate.
O – ”Obsesia” de Nora Roberts – Naomi Bowes și-a pierdut inocența în noaptea în care și-a urmărit tatăl în pădure. Eliberând-o pe tânăra ținută captivă de acesta, Naomi, la nici doisprezece ani, a dezvăluit crimele oribile ale tatălui ei. Dar păcatele lui Thomas David Bowes o urmăresc, chiar și atunci când e la un pas de fericire. Devenită fotograf de succes și trăind sub numele de Naomi Carson, ea a găsit un loc pe care să-l transforme în căminul mult visat – o casă veche, ce necesită reparații, aflată la mii de kilometri distanță de tot ceea ce a cunoscut vreodată. Naomi își dorește o existență solitară, dar locuitorii din Sunrise Cove se dovedesc a fi foarte prietenoși și reușesc să-și croiască drum către inima ei – mai cu seamă chipeșul Xander Keaton. Naomi simte că nu mai poate rămâne în izolarea ei și știe că relațiile oferite de noua sa viata sunt ceea ce a râvnit în taină dintotdeauna. Acum trebuie să își înfrunte trecutul teribil care i-a marcat toată viața – și obsesia care îi pune în pericol viitorul…
R – ”Refugiul” de Nora Roberts – După ce suferă o dramă teribilă care o lasă traumatizată fizic și psihic timp de luni întregi, Reece Gilmore încearcă încet-încet să-și readucă viața pe făgaș normal. Lăsând în urmă trecutul și Bostonul natal, Reece călătorește fără țintă prin țară, fără să zăbovească prea mult într-un loc. Însă micul orășel Angel’s Fist pare să fie diferit, căci peisajele superbe, oamenii pe care ajunge să-i cunoască și mai ales Brody – scriitorul încăpățânat, enervant, sexy și misterios – o fac sp creadă că poate a găsit un loc pe care să-l numească acasă. Dar șansa la liniște și normalitate este amenințatî în momentul în care Reece este singura martoră la o crima, dar în urma căreia poliția nu găsește nici cadavrul, nici vreo dovadă a atrocității. În ciuda faptului că Reece este convinsă de ce a văzut, restul lumii pare să puna totul pe seama unei imaginații prea bogate și a psihicului ei fragil. Avându-l doar pe Brody alături, Reece trebuie să lupte din răsputeri nu numai pentru a nu-l lăsa pe ucigas să scape nepedepsit, ci și să-și apere dreptul la dragoste si fericire.
M – ”Misterioasa afacere de la Styles” de Agatha Christie – Atunci când bogata și despotica Emily Inglethorp este descoperită moartă, într-o cameră cu toate ușile închise, nu lipsesc nici suspecții, nici dovezile otrăvirii cu stricnină. Poate că ucigașul e mult mai tânărul soț și proaspătul beneficiar al celui mai nou testament al doamnei Inglethorp, cu atât mai mult cu cât, în mod straniu, acesta nu se străduiește prea mult să se disculpe, ba chiar pare că ar vrea să fie adus cât mai curând în fața judecătorului. Sau poate unul dintre fiii vitregi ai acesteia ori Cynthia, protejata bătrânei. Poirot, genialul detectiv belgian refugiat în Anglia din cauza Primului Război Mondial, este adus de prietenul său Hastings să dea o mână de ajutor la elucidarea crimei.
S – ”Scrisori către îngeri” de Florina Sanda Cojocaru
I – ”Iubirea care a rupt lumea în două” de Emily Henry – Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată.Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine. Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.
N – ”Nunta” de Nicholas Sparks – Încă de la început, Sparks şi-a dorit să scrie o continuare a poveştii de dragoste din Jurnalul unei iubiri şi, în cele din urmă, a realizat-o în Nunta. De această dată, intriga se concentrează asupra eforturilor lui Wilson Lewis de a recâştiga afecţiunea soţiei sale după 30 de ani de mariaj. Apropiata căsătorie a fiicei lui îl obligă să realizeze că, de-a lungul anilor, a permis timpului, obişnuinţei şi incapacităţii proprii de a-şi exprima sentimentele să sape între el şi Jane o adevărată prăpastie. Luând ca exemplu impresionanta poveste de dragoste a socrilor săi, Allie şi Noah Calhoun, Wilson se lupta să găsească încă o dată drumul spre inima femeii adorate. Povestea lui Sparks e credibilă, romantică, dar fără a cădea într-un sentimentalism dulceag, iar sfârşitul este oarecum neaşteptat. Cititoarele vor da ultima pagina cu un oftat şi cu dorinţa ca măcar o fărâmă din acest Wilson sincer, prea-bun-să-fie-adevărat, să îi atingă şi pe partenerii lor de viaţă.
A – ”Adevărul și alte minciuni” de Sascha Arango – Unde se sfârșește adevărul și unde începe minciuna? Henry Hayden este admirat de toată lumea. Un celebru autor de bestselleruri. Un soț iubitor și devotat. Un vecin generos și atent. Dar Henry Hayden e numai o imagine, o mască. Trecutul său e un secret și cu atât mai mult metodele sale. Doar el și soția sa știu că de fapt ea este autoarea romanelor care l-au făcut faimos. Când amanta lui rămâne însărcinată, fațada pe care Henry și-a construit-o cu grijă e pe cale să se năruie. Iar într-o noapte ploioasă, în vârful unei stânci abrupte, soluția perfectă devine greșeala sa cea mai cumplită.
C – ”Caietul cu nume pierdute” de Sofia Lundberg – Doris, o bătrână de nouăzeci și șase de ani, locuiește singură în apartamentul ei din Stockholm. Are puțini vizitatori, dar convorbirile săptămânale pe Skype cu Jenny, nepoata ei din America, sunt un motiv de mare bucurie și îi amintesc de vremea tinereții. Când era copilă, Doris a primit de la tatăl ei o agendă, un caiet cu coperte roșii în care a trecut numele tuturor celor pe care i-a întâlnit și i-a iubit de-a lungul anilor. Răsfoind caietul și revăzând acele nume, ale unor oameni de mult dispăruți, Doris simte nevoia de a-și rememora trecutul. Va reuși ea oare ca, scriind despre experiențele ca servitoare în Suedia și model în Parisul anilor ’30, despre fuga în Manhattan în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, să o ajute pe Jenny, marcată de o copilărie dificilă, să dezvăluie secretele familiei lor și să privească spre viitor? Și ce s-a întâmplat cu Allan, bărbatul pe care Doris l-a iubit întreaga viață?…
O – ”O scânteie de viață” de Jodi Picoult – Ziua călduroasă de toamnă începe ca oricare alta la Centru – o clinică în care găsesc ajutor la nevoie femeile din statul Mississippi, stat în care funcționează una dintre cele mai severe legislații în privința avortului. Apoi, spre sfârșitul dimineții, un bărbat disperat și îndurerat deschide focul, luându-i ostatici pe toți cei prezenți. Sosit la fața locului, Hugh McElroy, un negociator al poliției, încearcă să ia legătura cu bărbatul și află, cu groază, că fiica sa de cincisprezece ani, Wren, se află în clinică. Dar Wren nu este singură. Alături de ea se află o asistentă care își depășește propria panică pentru a salva viața unei femei rănite; un medic care își face meseria nu în ciuda credinței sale, ci datorită acesteia; o protestatară pro-viață, deghizată în pacientă, care se găsește în fața aceleiași furii pe care ea însăși a simțit-o cândva; o tânără care a venit să avorteze și bărbatul extrem de tulburat, care a jurat să-și facă auzită vocea. În acest roman captivant, nuanțat și bine documentat, Jodi Picoult abordează o temă complicată, reluând dezbaterea asupra opoziției dintre dreptul femeii de a alege și sacralitatea vieții, încă din momentul concepției. „Picoult la superlativ…Un roman oportun, echidistant și care va inspira cu siguranță dezbateri.
Z – ”Zăpezile care dor” de Florina Sanda Cojocaru
Y – ”Your perfect year” de Charlotte Lucas – For hyper-particular publishing heir Jonathan Grief, the day starts like any other—with a strict morning fitness regimen that’ll keep his divorced, easily irritated, cynical, forty-two-year-old self in absolutely flawless physical condition. But all it takes to put a crimp in his routine is one small annoyance. Someone has left a leather-bound day planner with the handwritten title Your Perfect Year in his spot on his mountain bike at his fitness course! Determined to discover its owner, Jonathan opens the calendar to find that someone known only as “H.” has filled it in with suggestions, tasks, and affirmative actions for each day. The more he devotes himself to locating the elusive H., the deeper Jonathan is drawn into someone else’s rich and generous narrative—and into an attitude adjustment he desperately needs. He may have ended up with a perfect year by accident, but it seems fate has set Jonathan on a path toward healing, feeling, and maybe even loving again…if only he can meet the stranger who’s changing his life one day at a time.
C – ”Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski – Etalon al romanului dostoievskian, Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a litera turii ruse şi universale, receptată ca atare pretutindeni, alături de Don Quijote, Hamlet, Faust, Roşu şi negru, Război şi pace, Madame Bovary… Prin problematica pe care o întruchipează, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrăinat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, săvârşind o crimă, îşi asumă, până la urmă, şi pedeapsa-ispăşire.
O – ”Orbi” de Petronela Rotar – Nu știu ce-nseamnă să nu vezi cu ochii, dar știu ce-nseamnă să-ți orbești inima, cu tot sângele ei, să-i dai peste gură instinctului care urlă „Nu!“, să-ți înveți mintea să-ți justifice drumul în jos. Această carte mi-a spart în față o oglindă și m-am văzut bucăți în toate cioburile ei. Pare ciudat, însă eram întreagă în fiecare ascuțitură. Pentru că totul omului cu sufletul orbit este un tot mai mic. Ca să te-ntorci la tine, că altă cale nu e, iubește-te-n fărâmă, deschide pleoapa ei, cum zice Petronela în cartea asta pulsândă, răvășitor de necesară. (Ana Barton)
R – ”Revelația” de Mary Jo Putney – Crescută de bunicii materni cu răceală și reținere și afectată de viața aventuroasă a mamei ei, Rainey Marlowe își promite să nu se lase niciodată rănită de un bărbat și este hotărâtă să fuga din calea dragostei. Căsătoria ei cu Kenzie vine ca o surpriză pentru amândoi, un gest nebunesc pe care îl fac într-un moment de prea mare entuziasm, dar ei reușesc să dezvolte o relație frumoasă… pana cand Kenzie are o escapadă peste care Rainey nu poate să treacă. Dorind să-și depăseasca statutul de actriță și să își vadă implinit visul de a regiza un film diferit de producțiile de la Hollywood și pentru a-și spori șansele de a atrage finanțatori, Rainey are nevoie de un actor de primă clasă care să interpreteze rolul principal masculin. Și cea mai potrivită persoană i se pare nimeni altul decât soțul ei, Kenzie Scott, cu care se află în plin proces de divorț. Îndrăgostit în continuare de soția lui, Kenzie acceptă rolul fără a citi scenariul. Dar după începerea filmărilor, el își dă seama că acesta va fi cel mai greu rol din viata lui ‒ și nu doar pentru că filmul este regizat de femeia pe care o iubește, ci pentru că drama personajului scoate la iveală o parte dureroasă din trecutul lui, pe care reușise să o țină adânc îngropată până atunci.
N – ”N-ai decât să mă citezi” de Aubrey Malone – Irlandezii se pricep la câteva lucruri importante. Știu să cânte, să scrie, să bea, să îndure frigul și să râdă. Printre dovezile acestei din urmă calități se numără și culegerea de panseuri N-ai decât să mă citezi. Autorul ei, Aubrey Malone, preia rețeta unui fachir al genului, Des MacHale, prezent la rândul lui cu trei titluri în colecția „Râsul lumii“. Malone sondează mai multe domenii – muzică, politică, sport, teatru și film, medicină, relații de cuplu, religie etc. – și întocmește o hartă a umorului din Insula de Smarald, cu principalele lui forme de relief: Noel Gallagher și George Bernard Shaw, Brendan Behan și Fran Casey, Dave Allen și George Carlin, Bob Geldof și Patrick Bergin, Denis Leary și Spike Milligan, George Best și Samuel Beckett, Colin Farrell și Ronnie Drew, Peter O’Toole și Maeve Binchey, Daniel Day-Lewis și Edna O’Brien. Veți deschide cartea la întâmplare și veți citi afirmații de genul „Alex Higgins bea doar dacă e singur sau cu cineva“ (Dennis Taylor) sau „Căsătoria e principala cauză a divorțurilor“ (Richard Harris). Iar apoi, firește, veți râde. Uneori în hohote.
E – ”Elsa” de Florina Sanda Cojocaru
R – ”Rutinalisme” de Bogdan Moldovan – Această carte reprezintă o analiza a celor mai des întâlnite situații din viața de zi cu zi, autorul presărând-o cu analogii amuzante și captivante, ce vor ține cititorul mereu în priză. Autorul cărtii ne promite o abordare diferită a modului de a ne petrece timpul, în special cel liber. Abordare care ne va accentua simțurile, ajungând să percepem viața altfel decât o fac majoritatea dintre noi care încă pun un preț prea mare fie pe aparențele false, fie pe gândurile negative. Dacă ești dispus să renunți la contemporana disperare de a fi fericit bazându-te pe anumite standarde, dacă vrei să devii imun la oamenii mediocri concentrați pe modele de viață intangibile sau pe ironii interfațate la adresa acestor standarde, dacă ești în căutare de soluții fiabile la problemele stăvilitoare de zi cu zi pentru care motivația pare că e tot mai diminuată, cu siguranță această carte este pentru TINE.
Dacă ați citit vreunul din titlurile menționate și-mi puteți recomanda căreia să-i dau întâietate (oricum trebuie citite toate…) sau dacă v-a făcut vreunul cu ochiul, simțiți-vă liberi să-mi spuneți în comentarii 😊.
”Elias este cel mai bun soldat al Academiei militare a Imperiului – şi, în secret, cel care îşi doreşte cel mai puţin să se afle acolo. Aflat pe punctul de a dezerta, se vede obligat să participe la o competiţie nemiloasă al cărei câştigător va fi desemnat împărat. Laia face parte din clanul Cărturarilor, înrobit de mulţi ani de către Războinici. Când fratele ei este arestat sub acuzaţia de trădare, Laia ia legătura cu mişcarea de rezistenţă împotriva asupritorilor, în speranţa că îi vor elibera fratele. În schimbul ajutorului, rebelii îi cer să se strecoare în Academie şi să spioneze pentru ei. Când Elias şi Laia se întâlnesc, îşi vor da seama că legătura dintre ei este mult mai puternică decât ar fi crezut vreodată şi că soarta Imperiului se află în mâinile lor. Destinele li se încrucişează într-o poveste care se citeşte cu sufletul la gură, despre curaj, iubire, loialitate şi libertate, într-o lume în care totul le este potrivnic.”
”Elias și spioana Cărturarilor: Focul din cenușă” a fost una dintre cărțile ce le-am tot văzut pe bookstagram în ultima perioadă și despre care am auzit foarte multe, deși părerile erau împărțite, cele mai multe au fost pozitive, iar când Julia a ales-o pentru bookclub-ul din luna aprilie, mi-am spus că acum e momentul să o descopăr și eu. În ajutor mi-au venit prietenii de la Cartepedia și țin să le mulțumesc pe această cale, datorită lor am avut oportunitatea de a descoperi o nouă aventură, încărcată de peripeții și nu numai, dar am să vă vorbesc despre toate pe parcurs.
Laia, o adolescentă de 17 ani, și fratele său, Darin, au trăit mulți ani alături de bunicii lor, după ce părinții lor i-au lăsat în grija acestora. Face parte din clanul Cărturarilor, clan ce se află înrobit de către Războinici de mult mai mulți ani și deși au fost feriți pe cât posibil de razie, într-o noapte pragul casei le-a fost trecut de legionari și o Mască, iar în acea noapte Laia și-a pierdut bunicii, i-a privit neputincioasă cum sunt uciși de către Mască și cum fratele său este arestat sub acuzația de trădare. Din acea noapte cumplită, viața Laiei se schimbă și se vede pusă în fața unor alegeri ce îi amenință viața, însă singurul ei țel este să-și salveze fratele. Ajunge să colaboreze cu Rezistența, iar în schimbul promisiunii de a-i salva fratele, Laia acceptă să devină spioana Cărturarilor și să se infiiltreze în Academie drept sclavă, astfel le poate furniza celor din mișcarea de Rezistență informații necesare pentru a doborî Imperiul și totodată, eliberarea fratelui său. Elias a trăit vreme de 14 ani în cadrul Academiei Blackcliff, încă de la vârsta de 6 ani, formându-se pentru a deveni o Mască, o persoană puternică, violentă și înconjurată de moarte. Deși a fost instruit pentru a deveni o persoană crudă, în sufletul lui se dă o altă luptă, își dorește să dezerteze, să devină liber și să scape de tot ce înseamnă Blackcliff. Însă planurile sale sunt amânate, întrucât este obligat să participe în cadrul unei competiții nemiloase, alături de alte trei persoane, colegii de-ai săi, dușmani și prieteni, competiție în care sunt nevoiți să ducă la bun sfârșit patru Încercări, în urma cărora se va desemna un Împărat în funcție de victoriile lor. În această competiție se vede pus în fața unor probe în care trebuie să-și demonstreze rezistența, curajul, dar și puterea de a-și înfrunta cele mai cumplite temeri. Drumurile celor doi se încrucișează și chiar dacă Laia întâmpină dificultăți în a avea încredere în Elias, legătura dintre ei este mult mai puternică decât au crezut și află că soarta Imperiului este în mâinile lor.
”Elias și spioana Cărturarilor: Focul din cenușă” m-a lovit încă de la primele pagini și mi-a promis o aventură pe cinste, care mă va ține cu sufletul la gură, mereu în alertă și încărcată de neprevăzut. Alături de Laia și Elias am pornit într-o luptă cu propriile gânduri, cu suferința, dar și cu încrederea în cei din jur. Viața Laiei înainte de a ajunge sclavă în Academie, din propria voință, a fost una liniștită, care nu a pregătit-o pentru ceea ce avea să întâlnească aici, o cruzime de nedescris și pedepse dintre cele mai cumplite. A fost nevoită să îndure sarcini zilnice, iar neîndeplinirea acestora atrăgeau pedepse cu bătaia, arsuri, vânătăi numeroase, toate acestea amenințându-i viața. Deși a fost maltrată și chinuită în cele mai cumplite moduri posibil , și-a păstrat speranța și a luptat pentru cauza sa, chiar dacă viața sa era tot mai des pusă în pericol, chiar amenințată cu moartea. I-a fost extrem de greu să aibă încredere în Elias, o Mască, o persoană crescută pentru a deveni o brută, dar în momentul în care a ajuns să-l cunoască mai bine, de fapt, să se cunoască mai bine, au descoperit că nimic nu este ceea ce pare și că persoanele în care a avut ea încredere nu au fost cine au pretins. I-am îndrăgit de la prima apariție, pe fiecare în parte, iar datorită faptului că acțiunea cărții a fost redată atât din perspectiva Laiei, cât și a lui Elias, am reușit să-i cunosc mult mai bine, să le înțeleg acțiunile, să descopăr ce gândesc, dar și ce frământări nu le dau pace. Povestea m-a suprins cu lupte sângeroase, uneori chiar și împotriva celor cu care ai crescut, trădări, minciuni, dar și prietenii frumoase. Am urmărit firul poveștii cu sufletul la gură, am reușit să mă deconectez foarte repede de tot ce mă înconjura și să mă pierd în acea lume, m-a răpit de la prima pagină și-mi era foarte greu să o las deoparte. Pe cât de mult am suferit pentru personaje, pe atât de multă furie am simțit față de comandantul Academiei, o persoană nemiloasă, capabilă să calce pe oricine în picioare, să aplice pedepse fără să clipească și cu o satisfacție pe chip, o persoană ce a trezit în mine un monstru și-mi venea s-o iau de gât, să-i scot ochii, să o decapitez, să îi fac ceva să dispară…de cum apărea în peisaj, îmi venea să arunc cartea deoparte, poate așa dispărea și personajul acela, doar să nu-l mai întâlnesc în poveste.
”Elias și spioana Cărturarilor: Focul din cenușă” este un volum încărcat de curaj, savuros, ce vă prezintă o lume sângeroasă și violentă, care nu te va plictisi nici măcar o clipă, însă nu conține doar cruzime, ci și dovezi de iubire, prietenie și sacrificii, toate încărcate cu suspans și neprevăzut. Vei descoperi persoanje dominate de frică și temeri, dar totodată puternice, care-și înfruntă atât prietenii, cât și dușmani, și care riscă totul pentru a se elibera și a fi împăcați cu ei înșiși. Sunt extrem de bucuroasă că am reușit să descopăr o nouă lume fantastică și abia aștept să pun mânuța pe următorul volum, sper eu câ se va întâmpăla cât mai repede 😊. Dacă am reușit să vă conving cu a mea recenzie și vă doriți această carte, o puteți găsi pe site-ul celor de la Catepedia aici.
„Viața este alcătuită dintr-o grămadă de momente care nu înseamnă nimic. Și pe urmă, într-o bună zi, apare o singură clipă care schimbă toate secundele ce-i urmează.”
”Sărutul vorbește. Imploră. Mantia alunecă de pe mine și trupul meu se atinge de al lui. Mă trage la piept, își coboară palmele pe spatele meu și mă strange tare, tot mai aproape. Mă arcuiesc și mă lipesc de el, bucurându-mă să-i simt puterea, focul, iar alchimia dintre noi amestecă, arde și topește totul până transformă atingerea în aur.”
”Există două feluri de vinovăție. Una înseamnă o povară, cealaltă îți oferă o menire. Lasă-te hrănit de vina ta. Las-o să-ți amintească cine vrei să fii. Trage o linie în mintea ta și n-o depăși niciodată. Ai un suflet. E schilodit, dar există. Nu-i lăsa să ți-l ia de tot!”
”Frica îți este dușman doar dacă îi permiți. Prea multă frică te paralizează. Prea puțină frică te face arogant. Frica poate fi bună. Te poate ține în viață. Numai să n-o lași să te controleze. N-o lăsa să sădească în tine îndoieli! Când te copleșește frica, luptă cu ea folosind un lucru mai puternic și mai indestructibil: spiritul tău. Inima.”
Bookworm in a cozy corner 