Refugiul de la Stillhouse Lake, de Rachel Caine (recenzie)

Prima carte din seria Stillhouse Lake
Autor: Rachel Caine
Editura: HERG BENET
Colectie: Passport
Nr. pagini: 336

“Gina Royal este aparent definiția banalității: o gospodină timidă din Midwest, cu o căsnicie fericită și doi copii adorabili. Dar când un accident de mașină dezvăluie viața secretă de criminal în serie a soțului ei, este nevoită să se reinventeze ca Gwen Proctor, mama luptătoare care ar face orice pentru a-și apăra copiii. Cu fostul soț acum în închisoare, Gwen și-a găsit într-un final refugiu într-o casă nouă din îndepărtatul Stillhouse Lake. Deși mai este încă o țintă pentru hărțuitorii de pe internet, care sunt convinși că a avut un amestec în crimele soțului, ea îndrăznește să creadă că și-ar putea crește fiul și fiica în liniște și siguranță. Dar chiar pe când începe să se simtă bine în pielea noii ei identități, un cadavru apare plutind pe apele lacului și Gwen începe să primească scrisori de la o adresă pe care o cunoaște foarte bine. Gwen Proctor va trebui să-și adune prietenii cât mai aproape și să-și țină dușmanii sub control, pentru a evita ca identitatea ei reală să fie dezvăluită – altfel, își va vedea copiii devenind victimele unui criminal sadic care găsește plăcere în a o chinui. Un lucru însă e sigur: a învățat cum să se lupte cu răul. Și nu se va da în lături de la nimic.“

Știți deja despre mine că sunt o mare devoratoare de thrillere și nu m-aș putea sătura niciodată de ele, drept urmare, când cei de la Editura Herg Benet m-au întrebat ce titluri îmi doresc, nu am stat pe gânduri și am ales negreșit cărți din acest gen. Mulțumesc pentru ocazia de a citi această carte! (cartea o gasiti aici)

De la Rachel Caine nu am mai citit nimic până acum, însă cu siguranță voi mai citi, pentru că mi-a plăcut la nebunie ce am descoperit. Autoarea construiește o poveste care te prinde strâns în mrejele ei și nu îți mai dă drumul, îți stârnește interesul și curiozitatea cu fiecare pagină citită, te face să simți teamă și teroare la fiecare pas, la fiecare respirație. Te apucă paranoia și începi să te uiți peste umăr, îți face pulsul să crească din ce în ce mai tare, rupe fără milă bucăți din sufletul tău, ca mai apoi să îl panseze ușor, cu grijă. Acțiunea are un ritm destul de alert, este plină de suspans și de răsturnări de situație năucitoare. Eu, personal, nu am putut lăsa cartea din mână până nu am ajuns la final. Și ce final! Am observat multe persoane care au criticat finalul, acesta fiind unul deschis, care te lasă ‘în aer’, având nevoie neapărat de următorul volum. Dar asta nu e ceva nou, este ceva specific seriilor și eu chiar apreciez asta, chiar dacă așteptarea după celelalte volume este de-a dreptul copleșitoare.

Mi-a plăcut foarte mult că acest thriller nu a urmărit ‘rețeta clasică’, și anume descoperirea fiecărui cadavru în parte, goana după un criminal în serie monstruos, ancheta poliției. În acest volum, nu avem așa ceva! Criminalul a fost descoperit și pedepsit încă de la început, pentru ca mai apoi să ne fie arătată partea cealaltă a baricadei, ce se întâmplă cu familia acestuia după ce viața tuturor este dată peste cap. Bineînțeles, am fost puși și față în față cu acest criminal sadic și ne-au fost prezentate detalii oripilante ale crimelor, detalii care pe mine m-au făcut să am coșmaruri.

Este incredibil cum Melvin, criminalul în serie, a reușit să ducă o viață dublă și să se prefacă atât de bine ca fiind soțul și tatăl iubitor și protector, omul normal…. A reușit să ascundă monstrul dinăuntrul lui de ochii familiei și ai întregii lumi, dar totul până într-o zi! Aparențele sunt atât de înșelătoare… Ăsta este primul lucru pe care mi-a transmis cartea asta! Dacă un om îți zâmbește și este prietenos cu tine, nu înseamnă neapărat că este un om bun. De asemenea, nici dacă un om poartă o uniformă care ar trebui să inspire încredere și siguranță, nu înseamnă că este de încredere! Viața Ginei s-a spulberat într-o clipită… Vă dați seama ce șoc trebuie să fi avut când s-a trezit într-o zi cât se poate de normală și a descoperit că întreaga ei căsnicie este o minciună, că a împărțit patul ani de zile cu un criminal în serie. Ea și copiii ei puteau fi victime… Mi se înfioară tot corpul numai când mă gândesc!

Personajele au fost foarte bine construite și cât de poate de reale, am empatizat cu ele și chiar am reușit să intru în pielea lor, ceea ce pentru mine este cel mai important la o carte! Gwen (inițial Gina) este o femeie simplă, timidă, slabă, încrezătoare în soțul ei, dar după toate cele întâmplate, devine o adevărată luptătoare pentru supraviețuirea, liniștea și siguranța copiilor ei. Da, încă are o mulțime de defecte, dar nu ar lăsa nicicum să li se întâmple ceva rău copiilor. Ar fi în stare să lupte până la ultima suflare pentru a-i apăra de orice primejdie, mai ales de tatăl lor și de cei de pe internet, o adevărată armată de psihopați care sunt porniți împotriva ei și a copiilor ei. Răutatea acestor oameni nu are limite, ei consideră că Melvin, criminalul în serie, nu are dreptul la o familie, deci astfel încearcă să o distrugă. Vor ca Gwen și copiii să moară în chinuri, la fel ca victimele sadicului criminal. Poate că mulți dintre noi am spune că sunt doar vorbe, doar oameni care nu au o viață a lor și se ascund în spatele unui monitor pentru a amenința și pentru a împrăștia răutate în jur, dar…..lucrurile nu stau deloc așa! Sunt oameni care ar face orice pentru distracție, pentru bani, pentru răzbunare….chiar dacă asta înseamnă să facă rău unor persoane nevinovate și neputincioase.

Încă un lucru care mi-a plăcut foarte mult este locul ales pentru desfășurarea acțiunii, un adevărat refugiu, cum spune și titlul, însă niciun refugiu nu este sigur când soțul tău este un criminal în serie, iar o armată de psihopați periculoși se află pe urmele tale! Dacă sunteți curioși să aflați până unde este în stare o mamă să meargă pentru a-și proteja copiii, dacă vreți să simțiți fiori reci pe spate și teamă la fiecare pas, atunci citiți Refugiul de la Stillhouse Lake, recomand!

“Ura nu cunoaște limite. Plutește liberă și toxică, îmbracă uneori forma ipocrită a moralității maselor, a unei indignări ce pare sinceră. Nu îi pasă pe cine rănește.”