De Loredana 😊
Titlul original: “J’ai toujours cette musique dans la tête”
An publicatie: 2018
Editura: Trei
Numar pagini: 349
Traducere din limba franceza de: Carmen Otilia Spanu
“O meditatie profunda asupra visurilor si ambitiilor fiecaruia dintre noi.
Yanis si Vera au tot ce le trebuie ca sa fie fericiti: se iubesc ca in prima zi si au trei copiii superbi. Singurul lucru ingrozitor este colaborarea tot mai problematica a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectura si fratele Verei. Ruptura dintre ei se produce in momentul in care Luc refuza o schimbare majora pe care Yanis o asteapta de mult. Sustinut de sotia sa si ajutat financiar de Tristan, un client aparut pe neasteptate si care il admira neconditionat, Yanis porneste pana la urma propria afacere.
Dar viata care parea un vis incepe sa capete o latura intunecata. Va putea Yanis sa scape de vartejul infernal care ameninta sa-l inghita, fara sa o implice si pe Vera? Va rezista relatia lor presiunilor celor din jur?”
Pe Agnes Martin – Lugand am descoperit-o citind duologia “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” si “Viata e usoara, nu-ti face griji”, carti de care m-am indragostit si ce m-au facut sa-mi doresc sa mai citesc si alte carti de-ale autoarei.
Nici cartea de fata nu m-a dezamagit…
A avut o poveste atat de frumoasa, m-am indragostit de Vera si Yanis de la primul capitol, formau perechea de vis, aveau familia ce oricine si-ar dori-o.
Mi-a fost foarte usor sa ma pierd in lectura, totul a decurs atat de lin, sa-i urmaresc era de dreptul o incantare.
Simteam o bucurie imensa cand le citeam dragostea si nu mai puteam de dragul lor.
Insa printre toate aceste lucruri minunate, au fost si momente cand simteam ca turbez…la propriu.
Unele actiuni simteam ca se joaca cu nervii mei, nu-mi venea sa cred ce citeam ,desi totul parea exact diferit.
Ca sa nu mai spun ca la ultimile 80 de pagini, s-a declansat furtuna in viata mea.
Asa o palma imi daduse, intuisem eu ca ceva este in neregula, dar nici chiar asa…
Eram socata de-a dreptul si cred ca daca as fi avut capacitatea sa ma teleportez in carte, jur ca as fi desfiintat pe cineva.
Pe cat de dulce a fost lectura la inceput, pe atat de piperata a devenit spre final…ceea ce mi s-a parut si mai interesant.
Cartea “Inca aud muzica noastra in gand” a fost asemenea unei tornade, m-a luat incet. Pot chiar spune ca m-a tachinat, nu mai stiam la un moment dat la ce sa ma astept, cand dintr-o data s-a dezlantuit nebunia, mi-a zdruncinat lumea…s-a jucat cu sufletul meu, sentimentele imi erau vraiste, ca sa nu mai spun de ganduri…
Nu-mi venea sa cred ce citeam, eram bulversata complet.
Romanul a fost cea mai frumoasa dovada de iubire posibila, in ciuda a tot ceea ce intervine intr-un cuplu, fie rau sau bun, iubirea mereu iese castigatoare…
“Inca aud muzica noastra in gand” a fost plina de iubire (exact pe gustul meu 😊), emotie, suspans, pe final a dus putin spre un thriller psihologic, ceea ce mi s-a parut foarte captivant si mi-a trezit interesul si mai mult…un deliciu 😊.
A reusit sa ma tina in priza si sa-mi demonstreze, inca o data, ca am nevoie sa mai citesc carti scrise de Agnes.
Bookworm in a cozy corner 