Gândește-te la un număr, de John Verdon

”Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit? Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare. Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.

Vreau să încep prin a-i mulțumi Mihaelei Motreanu (care este o devoratoare de cărți polițiste) pentru că mi-a recomandat această carte și pentru că a vorbit de fiecare dată atât de frumos și de însuflețit despre John Verdon, încât m-a convins să îi dau o sanșă. Și sunt atât de bucuroasă că am făcut-o! M-a atras și titlul, ”Gândește-te la un număr”, nu știu de ce, pentru că în viața mea nu mi-a plăcut niciodată să aleg un număr la întâmplare din orișicare motiv, însă acum am fost foarte intrigată de acest joc de cuvinte. Și coperta mi-a plăcut, fiind cât se poate de simplă și conținând doar niște numere, ceea ce sugerează și titlul (mi-ar fi plăcut totuși să fie un galben nu atât de aprins și de intens, însă nu trebuie să judecăm o carte după copertă). Apoi, a venit momentul descrierii să mă prindă în mrejele ei, descriere pe care ați citit-o și voi puțin mai sus. Dar asta nu e tot: ”Dacă cineva ţi-ar spune să te gândeşti la un număr, ştiu la ce număr te-ai gândi. Nu mă crezi! O să-ţi demonstrez. Gândeşte-te la orice număr până la o mie – primul număr care îţi vine în minte. Imaginează-ţi-l. Şi acum observă cât de bine îţi cunosc secretele. Deschide plicul mic.”

Abia acum, înainte să scriu această recenzie, am aflat că ”Gândește-te la un număr” este cartea de debut a autorului, iar acest lucru nu face decât să mă bucure și să mă incite, pentru că, Dumnezeule, dacă debutul este atâââââââââât de bun, atunci următoarele cărți trebuie să fie din ce în ce mai bune (și mi-a șoptit o păsărică cum că exact așa ar fi). Volumul doi, ”Închide ochii strâns”, este deja apărut la Editura Paladin și abia aștept să pun mâna pe el!

Imediat după ce am citit primul capitol, mi-am spus că îmi va fi al naibii de greu să mai las cartea asta din mână și chiar așa a și fost. Am lăsat-o doar pentru câteva momente, pentru că am mai avut și treburi, însă sunt bucuroasă că am avut o zi destul de ușoară și am putut să revin mereu la ea și să o dau gata până seara. Pur și simplu iubesc genul acesta de cărți, care te prind în mrejele lor încă de la început, care îți pun mintea la treabă și te fac să pleci în căutarea criminalului în serie, împreună cu detectivii…Care te fac să trăiești și să simți suspansul, adrenalina, teama, groaza, uimirea, furia și toate cele. Criminalul s-a jucat cu mintea mea, cu mintea victimelor, cu mintea polițiștilor și detectivilor, stând ascuns la vedere și râzând de toți. Modul lui de acțiune este unul șocant, de-a dreptul șocant…nu numai modul în care și-a ales victimele, dar și modul în care s-a jucat cu ele, modul în care le-a ucis, modul în care a lăsat urme și indicii care, aparent, nu duceau nicăieri. O minte bolnavă, perversă, care are, în schimb, o motivație puternică pentru a face aceste lucruri.

Personajele, în special detectivul Dave Gurney și soția sa, Madeleine, m-au cucerit prin felul lor de a fi, prin emoțiile și trăirile lor, chiar și prin neînțelegerile lor, prin durerile și temerile lor ascunse. Este de înțeles faptul că, atunci când ești un detectiv renumit și te duci până în pânzele albe în căutarea criminalior în serie, relația cu familia are de suferit. Teama, vinovăția, neputința sunt prezente la fiecare pas. Chiar și așa, cele două personaje reușesc să facă față și să treacă peste aceste obstacole, lucru care mi-a adus bucurie în suflet.

Recomand cu mare drag ”Gândește-te la un număr”, atât devoratorilor de cărți polișiste, crime și mister, cât și cititorilor care abia descoperă genul, pentru că este o carte cu de toate, de care nu te vei putea plictisi nici măcar o secundă. Cartea oferă crime macabre, jocuri (de cuvinte, dar și fapte) care te îngrozesc și te pun serios pe gânduri, psihologia crimei (și nu numai), suspans și mister cât cuprinde, răsturnări de situație inteligente, dar și fragmente din viața de zi cu zi, trăiri pe care le au și ”oamenii obișnuiți”, care te fac să îți dai seama cât de umane și de reale sunt personajele. Recomand, recomand, recomand! Și nu am exagerat deloc când am spus că este cea mai bună carte polițistă pe care am citit-o până în prezent! Citiți-o și convingeți-vă!

”Îndreaptă-ți atenția asupra locului înspre care mergi, asupra motivului pentru care te duci acolo.”

”Prima piedică în calea căutării noastre va fi presupunerea că deja ne cunoaștem pe noi înșine, că ne înțelegem motivațiile, că știm de ce avem anumite sentimente în legătură cu anumite situații și anumiți oameni din jurul nostru. Pentru a progresa, trebuie să fim mai deschiși la minte.”

”La început, ea nu zise nimic, dar pe chipui ei, Gurney văzu – văzu, citi, simți, nu știa pe ce cale ajunseseră la el emoțiile ei – un amestec de îngăduință și dragoste. Îngăduință, dragoste și o profundă ușurare că se întorsese acasă viu.”

”Poate că schimbările, dacă se petrec suficient de lent, de gradual, nu sunt sesizate întotdeauna de creier, până în momentul în care ating un punct critic.”

”El îi cercetă chipul. N-avea cuvinte să descrie ce vedea. Era de parcă toată strălucirea peisajului acoperit cu zăpadă se reflecta în expresia ei, iar toată strălucirea expresiei ei se reflecta în peisaj.”

”Ființele omenești sunt pline de conflicte interioare. Ele ne modelează relațiile, ne creează frustrările, ne distrug viețile. Cel mai simplu conflict este acela dintre felul în care ne percepem pe noi înșine și felul în care ne percep ceilalți.”

”Fantezia sa legată de control include și faptul că el este cel care ia toate hotărârile – că el este cel atotputernic și că nimeni nu are putere asupra lui. Cea mai bună cale de a destabiliza o minte de felul ăsta este să-i sugerezi că e posibil să acționeze exact cum ți-ai dorit tu. Înfruntă-l, și te va ucide, imploră-l să-ți cruțe viața, și te va ucide. Dar dacă-i spui că vrei să facă exact ceea ce e pe cale să facă, totul sare în aer.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s