“Locul unde obisnuiai sa ma iubesti” de Helene N. (recenzie)

De Loredana 😊

An aparitie: 2019

Editura: Pavcon

Colectia: Preludio

Numar pagini: 258

“Întotdeauna este vorba despre un băiat și o fată.

Despre iubire, pasiune, dragoste fulminantă. Nici acum nu e altfel. Doar că… Băiatul nu este cine ai putea crede că este. Și nici fata… Și nici celelalte personaje…”

“Dar ce poate insemna o iubire?

Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta arte, cu alti oameni.” (Mircea Eliade)

Cartea a fost un cadou oferit de Ana Maria (autoarea) si ma bucur enorm de mult ca mi-a oferit ocazia de a-i descoperi una din povestile scrise.

Lectura m-a purtat cu gandul la filmele americane cu studenti, cu petreceri nebune, unde curge alcoolul in valuri…si mi l-a scos in drum pe Julian…

Ohh Julian, ce am mai suspinat eu din cauza ta…si ce ti-as mai fi dat cateva palme din cand in cand, nu doar tie, dar shh…nu trebuie sa spunem.

M-am conectat foarte repede cu povestea, totul a curs de la sine si nici nu realizam cand se scurgeau paginile, cartea se tot subtia. Nu o puteam lasa din mana, eram mega curioasa de ce urmeaza sa se intample mai departe.

Ca sa nu mai spun ca dupa ce parcursesem trei sfert din roman, mi-a dat dauna complet, cum nici nu ma asteptam, nu mai stiam ce era de viata mea, eram ceva de genul: “Ce? Ce-a fost aia? De unde pana unde? Pe bune???”…confuzie maxima. Chiar citisem de doua ori cateva pagini, sa fiu sigura ca am inteles ceea ce trebuia si sa ma conving ca asa s-au derulat evenimentele.

Romanul a fost o lectura usoara, m-am pierdut in el fara sa-mi dau seama. A avut o poveste atat de frumoasa, ce ascundea tot atat de multe secrete.

Daca acum imi venea sa impart palme in stanga si-n drepta, sa dau personajele cap in cap, sa le aranjez gandurile, ma aducea la disperare cateodata, in secunda urmatoare ma amuza teribil, ba chiar sa ma emotioneze maxim…pana cand m-a lasat cu gura cascata. Aveam momente cand imi venea sa-l iau de gat pe Julian, asa de tare ma enerva cu etichetatul lui asupra altora, dar asa de tare muream de drag cand era pus la punct 😊. Am iubit, am avut inima franta, am fost tradata…am trecut prin toate descoperind aceasta carte.

Nu ma asteptam sa ma loveasca chiar asa, dar ma incanta faptul ca s-a intamplat in felul acesta si ma bucur si mai mult ca Ana Maria mi-a incredintat gandurile ei.

Sunt foarte fericita ca m-ai ales sa-ti fiu una dintre cititoare si abia astept sa-ti descoper si celelalte povesti!

Iti multumesc, Ana Maria! 😊

“Dragostea adevarata inseamna ceva mai mult decat a te indragosti. Inseamna incredere, prietenie si loialitate si doar avandu-le pe cele trei impreuna, poti avea o dragoste pura si adevarata, nu?

I-am avut prietenia, inca de la inceput, cand l-am cunoscut in urma cu noua ani. I-am castigat increderea si mi-a fost loial, pana la bun sfarsit. Insa dragostea nu inseamna doar atat. Ea nu este doar incredere, prietenie si loialitate. Dragostea mai este si altceva, ce nimeni nu poate explica in cuvinte. Acel ceva care face fiecare relatie sa fie unica si speciala in felul ei. Acel ceva pe care eu obisnuiam sa il numesc <magie>.”

“Ii urmaresc ochii si vad lacrimile care ii ameninta chipul trist. Pana si stelele se cutremura, martorele momentului.”

“Nu stiu ce se intampla in acest moment cu mine, cu ea sau cu noi doi. Stiu doar ca, uneori, cel mai infricosator loc in care te poti afla este propria-ti minte, asa ca incerc sa stau cat mai departe de ea.”

” – Stii care-i locul unde obisnuiai sa ma iubesti? ma intreaba si inima mi se dezlipeste de piept. ma priveste intens si isi pune o mana pe pieptul meu, in dreptul inimii care abia mai bate.

–Fix aici, Julian. Mi-ai distrus viata, dar m-ai facut si cea mai fericita femeie din lume. Agata-te de inima ta, continua. Simte-ma acolo. Iarta-ma. Iarta-te. Iubeste din nou si vei fi bine.”