Gândește-te la un număr, de John Verdon

”Cum ai reacționa dacă într-o zi ai primi o scrisoare în versuri prin care un necunoscut îți mărturisește că îți cunoaște cele mai adânci secrete și îți cere să te gândești la un număr? Și ce ai face dacă necunoscutul ar ghici numărul la care te-ai gândit? Deși inițial sceptic, detectivul Dave Gurney se lasă atras în rezolvarea enigmei. Povestea se complică însă atunci când este ucis destinatarul scrisorilor, un prieten din facultate al detectivului, și apoi se produc alte trei crime cu același mod de operare. Cine este criminalul și de ce se joacă cu mințile victimelor? Verdon, un fin psiholog al relațiilor interumane, construiește cu multă abilitate labirintul la capătul căruia vei afla răspunsul.”

Vreau să încep prin a-i mulțumi Mihaelei Motreanu (care este o devoratoare de cărți polițiste) pentru că mi-a recomandat această carte și pentru că a vorbit de fiecare dată atât de frumos și de însuflețit despre John Verdon, încât m-a convins să îi dau o sanșă. Și sunt atât de bucuroasă că am făcut-o! M-a atras și titlul, ”Gândește-te la un număr”, nu știu de ce, pentru că în viața mea nu mi-a plăcut niciodată să aleg un număr la întâmplare din orișicare motiv, însă acum am fost foarte intrigată de acest joc de cuvinte. Și coperta mi-a plăcut, fiind cât se poate de simplă și conținând doar niște numere, ceea ce sugerează și titlul (mi-ar fi plăcut totuși să fie un galben nu atât de aprins și de intens, însă nu trebuie să judecăm o carte după copertă). Apoi, a venit momentul descrierii să mă prindă în mrejele ei, descriere pe care ați citit-o și voi puțin mai sus. Dar asta nu e tot: ”Dacă cineva ţi-ar spune să te gândeşti la un număr, ştiu la ce număr te-ai gândi. Nu mă crezi! O să-ţi demonstrez. Gândeşte-te la orice număr până la o mie – primul număr care îţi vine în minte. Imaginează-ţi-l. Şi acum observă cât de bine îţi cunosc secretele. Deschide plicul mic.”

Abia acum, înainte să scriu această recenzie, am aflat că ”Gândește-te la un număr” este cartea de debut a autorului, iar acest lucru nu face decât să mă bucure și să mă incite, pentru că, Dumnezeule, dacă debutul este atâââââââââât de bun, atunci următoarele cărți trebuie să fie din ce în ce mai bune (și mi-a șoptit o păsărică cum că exact așa ar fi). Volumul doi, ”Închide ochii strâns”, este deja apărut la Editura Paladin și abia aștept să pun mâna pe el!

Imediat după ce am citit primul capitol, mi-am spus că îmi va fi al naibii de greu să mai las cartea asta din mână și chiar așa a și fost. Am lăsat-o doar pentru câteva momente, pentru că am mai avut și treburi, însă sunt bucuroasă că am avut o zi destul de ușoară și am putut să revin mereu la ea și să o dau gata până seara. Pur și simplu iubesc genul acesta de cărți, care te prind în mrejele lor încă de la început, care îți pun mintea la treabă și te fac să pleci în căutarea criminalului în serie, împreună cu detectivii…Care te fac să trăiești și să simți suspansul, adrenalina, teama, groaza, uimirea, furia și toate cele. Criminalul s-a jucat cu mintea mea, cu mintea victimelor, cu mintea polițiștilor și detectivilor, stând ascuns la vedere și râzând de toți. Modul lui de acțiune este unul șocant, de-a dreptul șocant…nu numai modul în care și-a ales victimele, dar și modul în care s-a jucat cu ele, modul în care le-a ucis, modul în care a lăsat urme și indicii care, aparent, nu duceau nicăieri. O minte bolnavă, perversă, care are, în schimb, o motivație puternică pentru a face aceste lucruri.

Personajele, în special detectivul Dave Gurney și soția sa, Madeleine, m-au cucerit prin felul lor de a fi, prin emoțiile și trăirile lor, chiar și prin neînțelegerile lor, prin durerile și temerile lor ascunse. Este de înțeles faptul că, atunci când ești un detectiv renumit și te duci până în pânzele albe în căutarea criminalior în serie, relația cu familia are de suferit. Teama, vinovăția, neputința sunt prezente la fiecare pas. Chiar și așa, cele două personaje reușesc să facă față și să treacă peste aceste obstacole, lucru care mi-a adus bucurie în suflet.

Recomand cu mare drag ”Gândește-te la un număr”, atât devoratorilor de cărți polișiste, crime și mister, cât și cititorilor care abia descoperă genul, pentru că este o carte cu de toate, de care nu te vei putea plictisi nici măcar o secundă. Cartea oferă crime macabre, jocuri (de cuvinte, dar și fapte) care te îngrozesc și te pun serios pe gânduri, psihologia crimei (și nu numai), suspans și mister cât cuprinde, răsturnări de situație inteligente, dar și fragmente din viața de zi cu zi, trăiri pe care le au și ”oamenii obișnuiți”, care te fac să îți dai seama cât de umane și de reale sunt personajele. Recomand, recomand, recomand! Și nu am exagerat deloc când am spus că este cea mai bună carte polițistă pe care am citit-o până în prezent! Citiți-o și convingeți-vă!

”Îndreaptă-ți atenția asupra locului înspre care mergi, asupra motivului pentru care te duci acolo.”

”Prima piedică în calea căutării noastre va fi presupunerea că deja ne cunoaștem pe noi înșine, că ne înțelegem motivațiile, că știm de ce avem anumite sentimente în legătură cu anumite situații și anumiți oameni din jurul nostru. Pentru a progresa, trebuie să fim mai deschiși la minte.”

”La început, ea nu zise nimic, dar pe chipui ei, Gurney văzu – văzu, citi, simți, nu știa pe ce cale ajunseseră la el emoțiile ei – un amestec de îngăduință și dragoste. Îngăduință, dragoste și o profundă ușurare că se întorsese acasă viu.”

”Poate că schimbările, dacă se petrec suficient de lent, de gradual, nu sunt sesizate întotdeauna de creier, până în momentul în care ating un punct critic.”

”El îi cercetă chipul. N-avea cuvinte să descrie ce vedea. Era de parcă toată strălucirea peisajului acoperit cu zăpadă se reflecta în expresia ei, iar toată strălucirea expresiei ei se reflecta în peisaj.”

”Ființele omenești sunt pline de conflicte interioare. Ele ne modelează relațiile, ne creează frustrările, ne distrug viețile. Cel mai simplu conflict este acela dintre felul în care ne percepem pe noi înșine și felul în care ne percep ceilalți.”

”Fantezia sa legată de control include și faptul că el este cel care ia toate hotărârile – că el este cel atotputernic și că nimeni nu are putere asupra lui. Cea mai bună cale de a destabiliza o minte de felul ăsta este să-i sugerezi că e posibil să acționeze exact cum ți-ai dorit tu. Înfruntă-l, și te va ucide, imploră-l să-ți cruțe viața, și te va ucide. Dar dacă-i spui că vrei să facă exact ceea ce e pe cale să facă, totul sare în aer.”

Cartea care te va vraji – “Blestemul marii” de Shea Ernshaw (recenzie)

De Loredana 😊

Titlul original: “The Wicked Deep”

An publicatie: 2018

Editura: Leda Edge

Numar pagini: 313

Traducator: Iordana Ferent si Stefan Ferent

“Un oras ascuns in ceata. O fata cu multe secrete. Un port in care moartea loveste fara gres.

Bine ati venit in orasul blestemat Sparrow!

Cu doua sute de ani in urma, trei surori au fost condamnate la moarte pentru vrajitorie. Cu pietre legate de glezne, fetele au fost aruncate in ocean si lasate sa se inece. Acum, in fiecare vara, Marguerite, Aurora si Hazel Swan se intorc in oras si ucid fara mila. An de an, trei baieti isi gasesc pieirea in adancuri, atrasi de farmecul ravasitor al misterioaselor surori.

Penny Talbot locuieste impreuna cu mama ei pe o insula din apropiere de Sparrow si are in grija batranul far. In mod surprinzator, adolescenta cuminte si retrasa stie o multimer de lucruri despre napasta care s-a abatut asupra micii asezari in urma cu doua secole si a descoperit chiar si metoda prin care Marguerite, Aurora si Hazel pot fi oprite.

Totul se complica atunci cand in orasul blestemat soseste Bo Carter, un tanar fermecator, dar plin de secrete, pe care insa nu e gata sa le dezvaluie. Incetul cu incetul, baiatul va cadea in mrejele surorilor Swan, iar Penny va fi silita sa faca o alegere cumplita: sa se salveze sau sa il salveze pe Bo?”

Am auzit foarte multe despre aceasta carte si am inceput sa o vad tot mai des pe bookstagram, asa ca, atunci cand ochisorii mei au zarit-o la Gaudeamus in Timisoara, nu am mai stat pe ganduri si am “adoptat-o”.

Chiar de la coperta mi-a captat atentia, ca sa nu mai spun titlul…“Blestemul marii” 😊

Cand am vazut-o prima oara, m-a dus cu gandul la sirene si al lor cantec ce fura mintile marinarilor, atragandu-i in lumea lor si credeam ca va fi o carte cu si despre sirene.

Doar ca in lectura prezenta, nu sunt sirene, ci trei surori ce au fost ucise in urma cu doua secole, fiind banuite de acte de vrajitorie.

Am intrat destul de repede in firul povestii, se citeste foarte usor si m-a captivat de la inceput, nici nu am realizat cand m-am apropiat de mijlocul cartii, ma atragea ca o vraja, era menita sa imi ieie mintile…

Ce mi s-a parut interesant si clar m-a facut sa fiu si mai prinsa de carte, a fost structura capitolelor – acum eram in prezent si-mi erau relatate intamplarile, ca in urmatorul sa fiu teleportata in trecut (imi erau clarificate unele aspect, ca sa pot face legatura cu prezentul, descopeream misterul putin cate putin).

Ultimile 30 de pagini mi-au dat palme peste palme, deci m-au socat complet, in veci nu mi-as fi imaginal asa ceva, poate doar sa fi dat cu presupusul, dar nici asta, intrucat eu banuiam cu totul altceva…m-a intors la 180 de grade.

Finalul a fost unul dintre cele mai emotionante, nu m-am asteptat sa fie chia rasa, insa m-am bucurat ca s-a intamplat in acel mod.

Cartea a avut foarte mult suspans, eram ca pe ace, voiam sa descopar tot mai mult, insa detaliile imi erau servite cu portia. Sacrificiul in numele iubirii cred ca a fost elementul care m-a atins cel mai mult si datorita lui am reusit sa ma pierd intre randuri.

Am iubit absolut totul la aceasta carte: scriitura, amplasamentul, atmosfera, personajele, misterul, povestea 😊. Cu greu imi ridicam nasul din carte…

Shea Ernshaw, voi sta cu ochii pe tine!

 “Dragostea e ca o vrajitoare – vicleana si salbatica.”

“…dragostea este cea mai grava forma de nebunie.”

“ – Cum ai stiut ca esti indragostita?

– Aveam impresia sa ma scufund. Ca si cum te-ai ineca, dar nu are importanta, pentru ca nu mai ai nevoie de aer, ci doar de cealalta persoana.”

“Moartea nu este un foc, moartea este o senzatie de frig atat de cumplita, ca se simte ca si cum ti s-ar scoate pielea de pe oase.”

Dacă fug, de Terri Blackstock

Brent Pace, treizeci de ani, a fost găsit ucis în propria casă. Surse din cadrul departamentului de poliție din Shreveport susțin că bărbatul a fost înjunghiat de șase ori și că era mort de câteva ore când a fost găsit. Poliția o caută pe Casey Cox,  prietenă cu Brent, care ar putea avea informații despre acest caz. Casey știe adevărul, dar adevărul nu o va elibera de fantomele trecutului. Iar acum, toate indiciile o leagă de crimă. Trebuie să dispară înainte de a fi arestată… sau mai rau decât atât. Adevărul oricum nu mai contează.  Dar care este adevărul? Această întrebare îl macină pe Dylan Roberts, veteran de război din Divizia Armata de Investigații Criminalistice, angajat acum să o gasească pe Casey. Sindromul de stres posttraumatic l-a afectat după întoarcerea din Afghanistan, dar găsirea și aducerea lui Casey înapoi îl poate reabilita. Pe măsură ce investighează crima și se află pe urmele principalei suspecte, își dă seama că lucrurile nu se leagă. Dar dacă ea nu este vinovată, atunci de ce a fugit?  Cercetarea trecutului ei și găsirea unei probe care să o incrimineze vor scoate la iveală lucruri interesante si surprinzătoare.

Primul lucru care m-a atras la cartea asta a fost coperta (nu se vede în poză, însă se vede semnul de carte, identic cu coperta). Iubesc ploaia, în special ploaia de vară, iubesc să fac poze la geamuri cu picături de apă, dar și la cer. Apoi, a urmat ca titlul să îmi facă cu ochiul…”Dacă fug”…ce se va întâmpla dacă fug? Și de ce să fug? Și așa am ajuns să citesc și descrierea, pe care ați citit-o și voi puțin mai sus. Le mulțumesc celor de la Act și Politon pentru generozitatea de a-mi oferi această carte (și alte două cărți, ”Fata de la Savoy” și ”Trei cuvinte magice”, pe care abia aștept să le citesc). Pe site-ul lor găsiți o mare varietate de cărți, de la dezvoltare personală/profesională, la thrillere și cărți de dragoste, atât în format fizic, cât și audiobook-uri.

Când am început să citesc, primul capitol mi-a stârnit și mai tare curiozitatea, acesta începând cu crima…sau, mai bine zis, cu fuga de la locul crimei. Un prim lucru care mi-a plăcut a fost faptul că s-a pus accentul foarte mult pe sentimentele personajelor și pe personalitatea lor. Am îndrăgit-o pe Casey încă de la prima pagină, cu toate că a fost pusă într-o lumină proastă atunci când a fugit de la locul crimei. O fată care a suferit încă din copilărie și care nu a putut trece peste moartea unei persoane dragi, o fată care nu mai crede în oamenii legii, o fată căreia îi place mai mult să asculte, decât să vorbească, o fată pe care toți prietenii o îndrăgeau. O fată care este capabilă să își pună propria viață în pericol pentru a ajuta alte persoane. L-am îndrăgit și pe Dylan, cu toate că el fusese angajat să o găsească pe Casey și să o predea poliției. Un fost soldat care nu poate trece peste moartea camarazilor, un băiat care are coșmaruri în fiecare noapte și care încearcă să își ia cumva viața de la capăt. Două personaje total diferite, care nu s-au cunoscut niciodată, însă care au multe lucruri în comun. Care sunt aceste lucruri? Puneți mâna pe care și veți fi plăcut surprinși, vă garantez!

Structura acțiunii este un alt lucru care mi-a plăcut la această carte. Mai exact, acțiunea este împărțită pe capitole, unul din perspectiva lui Casey și unul din perspectiva lui Dylan. Și la sfârșitul fiecărui capitol, se află doza aia mică de suspans, care te face să vrei să mai citești un capitol, și încă unul, și încă unul, până când te trezești că ai ajuns la final! Și ce final…

Am stat cu sufletul la gură de la început până la sfârșit, am trăit și simțit traumele și fricile personajelor, am căutat dreptatea și m-am înfuriat, am sperat ca cei vinovați să plătească pentru faptele lor și să nu scape basma curată, am vrut să omor câteva personaje, am râs pe alocuri, am plâns, am simțit noduri în gât și goluri în stomac…Și acum simt. Și voi mai simți, până când voi afla cum se termină povestea lui Casey și Dylan, întrucât ”Dacă fug” a fost doar primul volum dintr-o serie de thrillere foarte captivantă. De asemenea, autoarea atinge subiectul credinței în Dumnezeu, lucru care m-a făcut să îmi recapăt speranța. Recomand cartea atât iubitorilor de thrillere sau de cărți polițiste, cât și celor care doresc să iasă din zona de confort și să descopere o poveste care îi va marca.

”Merită să-ți iei astfel piatra de pe inimă? Nu, nu merită. Prefer să port eu suferința, decât să-i las pe ei s-o facă.”

„La miezul nopții, când viața pare atât de lipsită de speranță, eu aleg speranța. Am reușit să dorm apoi toată noaptea.”

”Și acum zâmbesc, și buzele mi se mișcă în ritmul unei melodii tăcute, ca și cum mintea mea ar fi mulțumită și preocupată. Nimeni nu pare să observe falsitatea expresiei mele faciale sau tornada de gânduri furioase din capul meu. Nimeni nu mă vede cu adevărat.”

„Asta e povestea vieții mele de militar. Te trimit în locuri în care bombele explodează la fiecare pas, făcându-ți prietenii bucăți sub ochii tăi. Apoi te pedepsesc pentru că nu-ți poți scoate din minte chestia asta.”

”Domnul ne aduce câteodată necazuri în viață, ca să ne facă mai profunzi, spune Miss Lucy. E unul din aceste momente.”

„O să stau cu fruntea plecată până când o să am curaj să ridic capul.”

“Orice inima e o poarta” de Seanan McGuire (recenzie)

de Loredana 😊

Titlul original: “Every heart a doorway”

An publicatie: 2016

Editura: Leda Edge

Traducator: Carmen Ion

“Caminul pentru copii in deriva al lui Eleonor West

Nu se accepta cereri sau vizitatori

Nu se ofera informatii

Alunecand prin umbrele de sub pat, pasind printr-un sifonier sau rostogolindu-se printr-o vizuina de iepure, copiii au stiut dintotdeauna sa calatoreasca in lumi magice.

Dar ce se intampla cand acestia se intorc si nu se mai pot adapta la lume reala, iar familiile nu-i mai accepta?

Nancy a nimerit odata intr-un taram magic, dar acum s-a intors. Iar lucrurile pe care le-a trait pot transforma radical o persoana. Copiii din grija domnisoarei West inteleg prea bine acest lucru. Si cu totii incearca sa gaseasca o modalitate de a se intoarce in propriile lumi fantastice.

Insa sosirea lui Nancy la camin marcheaza o schimbare. Intunericul pandeste la fiecare pas, iar cand tragedia loveste din plin, depinde de Nancy si de noii ei colegi sa rezolve misterul. Cu orice pret.”

Asa de ciudata mi s-a parut lectura la inceput, primele pagini efectiv m-au bagat in ceata, ma gandeam “Ce Dumnezeu de carte e asta???”, parca nimic nu avea logica (eu cum nu citesc descrierile cartilor, de aici probabil si deruta…). Insa cand am mai avansat cu cititul, prindea forma si am inceput sa ma luminez putin cate putin 😊.

Recunosc, am avut momente cand am vrut sa renunt la a o mai citi, intrucat imi era tare dificil sa urmez firul povestii, unele explicatii mi se pareau asa de confuze, incat mai mult ma ameteau de cap, dar cand m-am apropiat de jumatatea cartii, au inceput sa se mai schimbe lucrurile.

Nu ma lamurisem eu complet, dar am inceput sa inteleg rolul fiecaruia, ce a suferit, ce-si dorea si ce ii unea, totodata.

Incepuse sa aiba o logica si pentru mine lectura asta, era ciudata, dar la modul interesanta.

A reusit sa ma captiveze de la jumatate spre final, desi nu ma asteptam la asta, avand in vedere cum am inceput, iar la ultimile pagini am cam dedus cum se va incheia cartea si m-a lasat…paf.

Am intuit doar jumatate de deznodamant, insa cealalta jumatate nu am prevazut-o chiar deloc, si sincer, astept volumul doi cat mai curand, sunt foarte curioasa cum va decurge povestea.

Finalul cartii m-a lasat cu piele de gaina si cu un mare semn de intrebare…

Nu am mai citit nimic asemanator, totul imi parea intrigant, ciudat si fascinant in acelasi timp.

Sa fim seriosi, cui nu i-ar placea sa deschida o usa, sa-i treaca pragul si sa ajunga intr-o lume cu totul diferita fata de cea in care traieste?

Block 46, de Johana Gustawsson (recenzie)

„Falkenberg, Suedia. Comisarul Bergström descoperă cadavrul unei femei mutilat oribil. Londra. Profilerul Emily Roy investighează o serie de crime ale unor copii, care prezintă aceleași leziuni ca victima suedeză: traheea secționată, ochii enucleați și un misterios Y gravat pe braț. În Suedia, Emily se întâlnește cu o veche cunoștință: Alexis Castells, un scriitor fermecător, specializat în criminali în serie. Împreună, aceste două personalități discordante, se îmbarcă într-o vânătoare care îi va conduce spre atrocitățile lagărului Buchenwald din 1944.”

O carte cu o descriere scurtă, însă foarte convingătoare, care mi-a atras atenția încă de când am văzut că se tot vorbea despre ea pe #bookstagram. Vreau să le mulțumesc celor de la Tritonic, în primul rând pentru că au tradus această carte și, în al doilea rând, pentru că mi-au oferit un exemplar pentru a-l citi. Din câte am înțelesc, este primul volum din seria ”Emily Roy și Alexis Castells”, dar și cartea de debut a autoarei. Este un debut mai mult decât îndrăzneț și aștept cu nerăbdare ca seria să continue.

Când am început să citesc cartea, după primele capitole, mi-am spus că este prea mult pentru o singură carte să conțină 2 subiecte atât de dureroase: crimele îngrozitoare și terifiante care erau investigate în prezent și ororile din lagărul nazist de concentrare care erau descrise atât de amănunțit. Totuși, aceste subiecte mă fascinează foarte mult și nu știu cum am ajuns la jumătatea cărții, cert este că nu o mai puteam lăsa din mână. Voiam să aflu care este legătura dintre cele două planuri, de ce a adus Johana vorba de experimentele din lagăr, de ce criminalul alege doar un anumit tip de victime (una singură fiind diferită) și de ce le omoară în modul acela și, mai ales, de ce le ”însemnează”. După ce am avansat cu lectura, am bănuit unele lucruri, însă nu mi le puteam explica. Am rămas de-a dreptul șocată când am aflat!

Mi-a plăcut foarte mult faptul că s-au ocupat de anchetă, pe lângă alți polițiști și detectivi, două femei puternice și curajoase, Emily Roy, un profiler de la Canadian Mounted Police, și Alexis Castells, o scriitoare franceză care scrie cărți inspirate din crime care au avut loc, încercând astfel să spună povestea victimelor. Un alt lucru care mi-a plăcut și care m-a impresionat este acela că Johana s-a inspirat din viața bunicului ei, care a fost prizonier în lagărul nazist Buchenwald și care a fost un erou, deoarece a ajutat la eliberarea lagărului.

Am o plăcere nebună de a citi cărți în care crimele sunt explicate până la cel mai mic detaliu, chiar dacă asta mă face să mă înfior din cap până în picioare. Iar ”Block 46” conține din plin astfel de detalii. Pe lângă asta, îmi place să aflu care este motivul din spatele crimelor, cum gândește criminalul, cum își alege victimele, de ce alege să le toruteze și mutileze într-un anumit fel. Am simțit o foarte mare satisfacție atunci când am descoperit toate aceste detalii, pentru mine asta înseamnă un thriller bun. Doza de suspans pe care autoarea a adăugat-o la sfârșitul fiecărui capitol m-a făcut să nu o mai pot lăsa jos din mână…și dacă totuși am lăsat-o, nu mi-am putut lua gândul de la ea până nu ajungeam iar să o deschid și să o continui!

Nu știu ce să vă mai spun despre această carte. Ar fi atât de multe de spus, însă cuvintele sunt atât de puține. Să vă spun și ce nu mi-a plăcut la ea? Faptul că frazele din limba suedeză și din limba germană nu au fost traduse prin note de subsol, fiind astfel nevoită să tot caut traducerea acestora. Este un lucru minor totuși, pe care l-am trecut cu vederea atunci când i-am acordat nota (5 steluțe, bineînțeles). Povestea în sine a fost mult prea frumoasă pentru a mă mai gândi la acele cuvinte pe care nu le înțelegeam.

Recomand cartea oricărui iubitor de crime, acțiune, suspans, psihologia crimei, istorie, nazism, investigații polițiste și nu numai. Cartea asta le conține pe toate și le împletește într-un mod fermecător, care te cucerește fără să-ți dai seama!

“Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris – recenzie

de Loredana 😊

Titlul original: “The Tattooist of Auschwitz”

An publicatie: 2018

Editura: Humanitas Fiction

Numar pagini: 305

Traducere din engleza de Luana Schidu

“<Tatuatorul de la Auschwitz> se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi – albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbate deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi <Tatowierer> la Auschwitz, tanarul slovac evreu intelege ca aceastaa poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita.”

Am lacrimi in ochi acum ca va scriu aceste randuri, ma doare sufletul…o carte incarcata de atata emotie, durere, speranta, iubire…o carte exceptionala.

Cuvintele cred ca mi le-am pierdut nu stiu pe unde, gandurile imi sunt vraiste…doar cand aud de Auschwitz se zburleste parul pe mine..

Am citit cartea “Tatuatorul de la Auschwitz” in doar doua zile (daca ar fi fost sa cumulez orele, mi-ar iesi undeva la 6-7 ore neintrrupt) si efectiv am trait-o alaturi de Lale si Gita. Nu imi pot da seama cum si-a gasit Lale curajul sa faca toate cele cate a facut ca sa supravietuiasca, a fost un smecher al lagarului.

In mediul acela crud, el a ramas cu sufletul pur, mereu cu dorinta de a ajuta, sa faca bine si celorlati, iar cand i-a intalnit ochii Gitei, a stiut…

Am ramas foarte impresionata de iubirea lor, sa fii capabil de iubire in acele vreme atat de ostile, sa ai curajul sa iubesti, mi s-a parut de-a dreptul extraordinar…iubirea iti da putere.

In acel loc nu mai ai nume, ci esti doar un numar…nu mai ai vise, dar totusi sa-ti dai voie sa visezi…

Lectura a trezit in mine toate sentimentele posibile: pe alori am ras, Lale a fost un protagonist de exceptie, evident am si plans, intrucat subiectul cartii este unul foarte dureros si nu ai cum sa nu simti fiecare pagina parcursa, m-am emotionat, am sperat la ceva mai bun pentru ei, am iubit alaturi de ei…dar aveam momente cand imi venea sa ii desfiintez pe unii dintre ei, nu-mi venea sa cred ca sunt capabili sa stocheze atata cruzime in ei.

Finalul a fost cel care mi-a dat dauna totala. Am plans citind ultimile pagini, cum nu am plans in viata mea la nicio carte citita pana acum, imi tremurau mainile de cat de incarcate au fost paginile si de cata emotie simteam, din cauza lacrimilor nici nu reuseam sa citesc cum trebuie.

Am ramas placut impresionat cand am observat si nota autoarei la finalul lecturii, aceea a fost cireasa de pe tort, sa spun asa, doar cand ma gandesc la cuvintele scrise, revine pielea de gaina, emotie peste emotie.

S-a simtit iubirea in aceasta carte pana la ultima pagina, o iubire atat de puternica dainuieste chiar si dupa moarte.

O astfel de carte va fi citita si peste ani si ani de zile.

“Tatuatorul de la Auschwitz” este povestea a doi oameni obisnuiti care au trait in vremuri neobisnuite, private nu numai de libertatea lor, ci si de demnitate, nume si identitati, si este relatarea lui Lale despre ce au fost nevoiti sa faca pentru a supravietui. El si-a trait viata conform devizei “Daca te trezesti dimineata, e o zi buna.”

“Cand termina, ii tine bratul o clipa mai mult decat e necesar, privind-o in ochi. Zambeste slab, chinuit. Ea ii raspunde cu un zambet si mai slab. Ochii ei danseaza insa in fata lui. Privindu-I, inima lui pare ca se opreste si totodata incepe sa bata pentru prima oara, bubuind, aproape amenintand sa-I sara din piept. Se uita in jos si pamantul i se clatina sub picioare.”

“ – Spune-i ca o consider o eroina si sunt mandru ca spun ca o cunosc.

-Cum adica eroina? Nu e eroina. Pur si simplu vrea sa traiasca.

–Si asta o face eroina. Si tu esti eroina, draga mea. Faptul ca ati ales sa traiti este un tip de opozitie fata de nenorocitii astia de nazisti. Sa alegi sa traiesti este un act de sfidare, o forma de eroism.”

“Mastile fricii” de Camelia Cavadia – recenzie

An publicatie: 2016

Editura: Trei

“O carte despre modul in care traumele din copilarie ajung sa ne domine si sa sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezinta realitatea multor familii: amprenta lasata asupra viitorului unui copil de un parinte autoritar, violent si incapabil sa isi depaseasca neputintele. O istorie a metamorfozarii unei personalitati abuzate de violenta si frica, o privire emotionanta asupra maturitatii inabusite, de stereotipuri si a unei iubiri care putea sa fie perfecta, daca protagonistii sai ar fi trait prezentul (clipa).”

Cartea am primit-o in dar de la o persoana foarte draga mie in urma cu trei ani. Pana in urma cu cateva zile, m-a asteptat cumintica in biblioteca, iar acum dupa ce am finalizat-o, sunt intr-o stare de soc…

Subiectul cartii este unul de-a dreptul tulburator, am simtit durere la fiecare pagina ce o parcurgeam si, sincer marturisesc, imi este ciuda pe mine ca am tinut-o atata timp in biblioteca.

“Mastile fricii” este una din acele carti ce nu trebuie sa le ratezi, care te marcheaza intr-un mare fel…este o lectie de viata.

De fiecare data cand incerc sa-mi exprim gandurile la finalizarea unei carti si nu-mi gasesc cuvintele de a spune tot ce simt, realizez ca a fost genul de carte care m-a zguduit de-a dreptul.

Nu ma asteptam sa fie genul de carte vesela, avand in vedere titlul (ca sa nu mai spun de coperta…iubitul meu a descris-o ca fiind ciudata, la modul infricosator…), dar nici sa o citesc cu noduri, sa raman socata atunci cand ies demonii la suprafata. Ma durea sufletul cand citeam unele pasaje, ochii mi se umezeau, simteam durerea intr-un mod atat de profund, de parca eram eu pusa in acele situatii, nu ma puteam dezlipi deloc de carte, desi trezea in mine atat de multa tristete.

“Acasa” trebuie sa reprezinte iubire, respect, incredere…nu violenta, frica, lacrimi, trauma.

Ce mi s-a parut cel mai trist dupa ce am finalizat cartea, a fost ca este reala la modul cel mai crud…sunt copiii in lume care traiesc in familii unde violenta domestica este lege, atat la nivel fizic, cat si psihic..este mai mult decat dureros, iar asemenea copiii, la randul lor vor deveni parinti si vor trai cu teama de a nu se transforma in ceea ce au fost parintii lor sau mai rau, de a-si crea familia din care ei au plecat, persoane ce mereu vor fi urmarite de al lor trecut cutremurator.

Chiar daca la un moment dat pe parcursul lecturii intuisem cat de cat ce se va intampla cu unele personaje, finalul m-a socat. Era de asteptat sa ramana marcate personajele, insa nu m-am asteptat sa fie dezlantuiti monstrii in asemenea mod.

Cartea nu este doar o poveste, este realitatea cea de toate zilele si ar trebui citita de cat mai multa lume.

Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru familia in care am crescut, inconjurata de iubire, invatata ce este respectul (cu vorba buna), dar mai ales cum sa am incredere in mine, dar si in familie.

Iti multumesc si tie, Simo, pentru aceasta bijuterie, datorita tie am avut ocazia sa o descopar pe Camelia Cavadia.

Si, iti multumesc tie, Camelia, pentru ca ai creat asemenea roman!

“Un roman frumos si trist, dur si sentibil deopotriva, o marturie impresionanta despre parinti si copii si frica teribila care ii desparte uneori, sufocand iubirea, pacea interioara, bucuria vietii, tot ce e mai frumos in oameni.” – Radu Gavan

“Uneori raul e ca o ciuma, ajunge sa stai in prezenta lui si te contaminezi.”

“Nu-nseli doar atunci cand te culci cu un alt barbat, ci mai degraba cand te ascunzi tot timpul si nu-l lasi pe celalalt sa te cunoasca.”

“Singuratatea te face sa vrei sa intri si mai mult in tine. Sa te intorci pe dos si sa-ti cunosti fiecare centrimetru, sa te confrunti cu murdaria, sa vezi ce s-a rupt, ce poate fi salvat. Nu te ajuta cu nimic, desigur, ci doar te face sa te pedepsesti pentru tot ceea ce ai lasat sa se intample in afara ta, departe de tine. Nu stiam cum devenisem atat de singura, dar aici ma gaseam, infasurata in propria-mi insinguratate.”

“De obicei crezi ca ai timp, ca ceea ce ai stricat azi ai timp sa repari maine, ca tot ceea ce nu ai spus azi, vei avea timp sa zici maine, poimaine, candva. Dar adevarul e ca n-ai. <Am timp, am timp>, iti repeti ca o moara stricata, iar la un moment dat constati ca timpul e singurul care-ti lipseste. <O sa spun>, <O sa fac>, <o sa…>, mereu la viitor, de parca asta e singurul timp pe care-l stii. Insa el, marsavul, N-O SA te astepte niciodata. E singurul care-si vede de treaba lui, fara sa incetineasca.”

“7 zile” de Eve Ainsworth – recenzie

Titlul original: “Seven Days”

An publicatie: 2017

Editura: Gama

Numar pagini: 267

Traducator: Andreea Demirgian

“Intr-o saptamana totul se poate schimba.

Kez e un bully. E frumoasa, e populara si nu-I pasa pe cine raneste.

Supraponderala si ciudata Jess e o tinta usoara.

Jess descopera pe cineva care-I sare in aparare.

Problema?

E iubitul lui Kez.

Asa ca, lucrurile se complica.”

 “7 zile” de Eve Ainsworth este genul de carte ce nu trebuie ratata si citita de cat mai multa lume. Trateaza un subiect atat de actual si in acelasi timp, extrem de tulburator.

Bulling-ul este din totdeauna, chiar daca nu se stia de denumirea asta si a inceput sa fie tot mai des intalnit. Chiar si cand eram eu la scoala intalneam diverse “apelative” deloc frumoase si ma gandeam ca e lumea rautacioasa, doar ca prin toate acele “apelative” ajungi sa ranesti alte persoane. Chiar si in ziua de azi, vad la copiii inca de mici, ceea ce ei vad sau aud reproduc, cu cat este lumea mai larga si aud/vad multe lucruri, cu atat incep sa arunce cuvinte pe care nu le cunosc in esenta cu adevarat si nici nu realizeaza acest lucru, iar unele actiuni pentru ei par firesti. Daca noi, adultii, nu incercam sa ii indrumam cat mai bine si sa le explicam anumite notiuni incat sa nu fie ei in postura de hartuitori, dar nici sa hartuiasca pe altii, atunci sa nu ne mai miram de toate cate se intampla in lumea larga…

Ca si in cartea de fata, totul porneste din familie, chiar daca nu s-a realizat acest lucru de la inceput. In majoritatea cazurilor, atacatorii sunt cei care au familii disfunctionale si cauta sa isi descarce frustrarile pe cei mai slabi (parca ar avea un detector pentru slabiciune), doar ca sa se simta ei mai bine. Daca persoana atacata nu se tine pe pozitii si accepta toate vorbele aruncate in dezgust, isi pierde increderea in sine si incepe sa aiba indoieli in privinta sinelui.

In doar trei ore am dat cartea gata, mi-a placut foarte mult ca a fost scrisa atat din perspectiva persoanei atacate, dar si a bully-ului, asa s-a putut vedea diferenta in gandirea fiecaruia.

Jess e o adolescenta pe care colegele o hartuiesc fiindca e „grasa” si „se imbraca nasol”. Dar Jess are altele pe cap: ea si sora ei mai mica sunt crescute de o mama singura si mult prea prost platita ca sa le poata asigura fetelor tot ce au nevoie. Kez este in grupul celor mai frumoase si mai populare fete din liceu. Jess a fost mereu o victima, iar Kez nu suporta oamenii care-si plang de mila. Cele doua eroine au insa in comun mai multe decat isi dau seama. 

Si culmea, desi bully se vrea a fi o persoana puternica (cel putin asa vrea sa lase impresia), mereu cu sustinatori in spate, la interior este o persoana extrem de slaba, cu putina incredere in sine si incarcata de teama. Pe cand, persoana atacata este cea puternica. Chiar daca trebuie sa inghita toate “mizeriile”, isi gaseste sustinere in cei apropiati, capata incredere in sine si curaj de a exprima ceea ce gandeste.

Imi doresc sa citesc cat mai multe carti in genul acesteia, cu subiecte cat mai delicate, intrucat in zilele de astazi nu mai suntem feriti de asemenea situatii si este trist. Trebuie sa gasim puterea de a pune capat rautatilor, atat noi cei ce privim, dar si cei care sunt incoltiti.

Pe aceasta cale, vreau sa ii multumesc Darianei Muntean (Instagram: https://www.instagram.com/dariana_muntean/), dar si Editurii Gama (https://www.instagram.com/edituragama/) pentru aceasta carte , datorita concursului lor am reusit sa imi pun manutele pe aceasta comoara 😊.

“Cinder” de Marissa Meyer – recenzie

De Lore 😊

Primul volum din seria “Cronicile lunare”

Titlu original: “Cinder”

An publicatie: 2017

Editura: Epica

Colectie: EpicWave

Numar pagini: 364

Traducator: Shauki Al-Gareeb

“Chiar si in viitor, povestea incepe cu <a fost odata ca niciodata…>…

La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre locuitori. Din spatiu, un popor nemilor pandeste, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete…

Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise.

Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om.”

Cand am vazut pentru prima data aceasta carte, am ramas efectiv blocata, mai ales datorita copertii, dar si a titlului: “Cinder”.

Basmul “Cenusareasa” era unul dintre cele mai frumoase basme posibile si tin minte ca am primit o carte in germana cand eram copil (eu nestiind boaba germana, ironia sortii…), am ramas fascinata de ilustratiile cartii, erau unele dintre cele mai reprezentative si colorate desene ce eu le vazusem pana atunci, iar povestea era de vis…fata umila devine printesa 😊.

Iar acum ca am descoperit-o pe Cinder sunt de-a dreptul fara cuvinte 😊.

Pe langa faptul ca mi-a amintit de basmul clasic, asa de captivant a fost recreata povestea, incat a generat dependenta si trebuie numaidecat sa pun mana pe volumul doi.

M-am indragostit de Cinder cu fiecare pagina parcursa, ca sa nu mai spun de Kai 😊…desi au fost si personaje pe care le-as fi desfiintat fara sa stau pe ganduri, asa de tare au putut sa ma calce pe bataturi. Cinder este asemenea pasarii Phoenix, cel putin in viziunea mea…din cenusa renaste mai puternica 😊.

Am citit cartea cu sufletul la gura, devoram fiecare pagina, voiam sa descopar ce va face in continuare Cinder, desi va marturisesc ca incepusem sa intuiesc unele situatii, ca sa nu mai spun de final. Aveam asa un sentiment ca deznodamantul va fi cel care l-am presupus eu, iar cand am vazut ca s-a dovedit a fi asa, am tipat de bucurie 😊 (bine ca eram singura acasa si nu m-a auzit iubitul, ar fi spus ca sunt nebuna…oare m-au auzit vecinii?!?…anyway…).

Nu ma asteptam sa ma lase asa fara cuvinte, ma tot uit la carte si nu mi le gasesc…parca le-as fi pierdut…a fost o lectura extrem de interesanta, ca sa nu mai spun de unii termini folositi, am ramas placut impresionata, jos palaria in fata autoarei pentru o asa imaginatie, a reusit sa creeze o noua dimensiune, de-a dreptul extraordinara. Aveam in fata o lume cum doar in “Terminator” mi-a mai fost dat sa vad, iar filmul l-am vazut de nenumarate ori si tot nu ma satur de el (nici nu prea cred ca ma voi satura vreodata sa ii vad muschii lui Arnold 😊). Daca primul volum al seriei m-a impresionat in asa fel, nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi urmatorul volum.

O carte ca o prajiturica :) – “Cinci motive sa o iei de la capat” de K.A. Tucker – recenzie

de Loredana 🙂

Titlul original: “Five ways to fall”

Editura: Epica

An publicatie: 2019

Numar pagini: 456

Traducator: Gabriela Stoica

“Reese MacKay este o tanara nonconformista care a facut multe greseli pana la douazeci de ani. Dupa ce casnicia ei de scurat durata se incheie dezastruos, se hotaraste sa faca o schimbare majora: se muta la Miami si este gata sa-si lase in urma existenta presarata cu fapte nesabuite. Totul pare sa mearga bine – cu exceptia unei aventuri stanjenitoare de-o noapte in Cancun, cu un tip trasnet.

Lui Ben soarta i-a suras din plin: este charismatic, chips, ravnit de femei si incurajat de multi prieteni. Dupa ce s-a impartit intre studiile de la Drept si munca de bodyguard la un clud de noapte, acum vrea sa se linisteasca si sa inceapa o cariera de avocat. Insa in prima zi la noua slujba da nas in nas cu fata pe care a intalnit-o in Cancun.

Daca Ben ar avea putina minte, s-ar tine departe de Reese, pentru ca este fata vitrega a sefului sau, iar acesta i-a spus foarte clar ca legaturile amoroase la birou sunt un motiv de concediere. In plus, se zvoneste ca Reese are o personalitate dificila. Insa asta nu il descurajeaza pe Ben, fiindca el adora provocarile.”

“Cinci motive sa o iei de la capat” este al patrulea volum din seria “Zece respiratii scurte” si mi-a placut la fel de mult ca si celelalte volume. Imi era extrem de dor de personaje, mai ales ca Ben a fost unul din crush-urile mele: barbat inalt, cu ochi albastri si cu grobite in obraji 😊 (Dumnezeu mi-a ascultat rugile si mi-a dat asemenea barbat langa mine 😊).

Mi-am dorit cartea tradusa inca de cand am auzit ca va fi si un volum patru, parca nu mai aveam rabdare si cum a aparut, am facut in asa fel incat sa il am si eu 😊 (bafta mea a fost ca mi l-a facut drept cadou fratele meu 😊). Am fost mai mult decat bucuroasa cand am luat cartea in mana si am strans-o la piept, iar lectura ei a fost…un deliciu 😊.

Cum spuneam, Ben imi cazuse cu tronc de la primul volum si mi s-au aprins niste beculete cand am realizat ca intregul volum il va avea in prim plan si eram mega curioasa sa o descopar pe Reese.

Relatia lor era ca o prajitura, cu fiecare lingurita luata devenea tot mai savuroasa sic rea dependenta mai mult sim ai mult, voiam sa o finalizez si nu prea.

Ca sa nu mai spun, ca am ras pe infundate, Reese imi amintea de Kacey din primul volum al seriei, avea acel temperament exploziv, o personalitate puternica, era impulsiva, cu o imaginea foarte bogata si replici pe masura…exact ce trebuie ca sa-l puna cu botul pe labe pe Ben.

Ma distrau atat de tare situatiile in care erau pusi cei doi, reactiile lor, incat dadeau dependenta, nu puteam sa renunt la citit, voiam sa ma afund tot mai mult in carte. Daca urmatorea zi nu eram nevoita sa merg la lucru, terminam cartea in ziua cand am inceput-o, parca si sufletul m-a durut sa o inchid sis a o las pe noptiera pana a doua zi. Dar si cand am ajuns de la job…directia canapea si lectura 😊.

Se citeste foarte usor, are un limbaj atat de simplu si un fir al povestii atat de captivant, incat iti va fi greu sa o lasi din mana.

Cartea “Cinci motive sa o iei de la capat” mi-a ramas in suflet, alaturi de celelate volume ale seriei si o recomand cu cel mai mare drag 😊.