De Lore 😊
Primul volum din seria “Cronicile lunare”
Titlu original: “Cinder”
An publicatie: 2017
Editura: Epica
Colectie: EpicWave
Numar pagini: 364
Traducator: Shauki Al-Gareeb
“Chiar si in viitor, povestea incepe cu <a fost odata ca niciodata…>…
La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre locuitori. Din spatiu, un popor nemilor pandeste, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete…
Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise.
Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om.”
Cand am vazut pentru prima data aceasta carte, am ramas efectiv blocata, mai ales datorita copertii, dar si a titlului: “Cinder”.
Basmul “Cenusareasa” era unul dintre cele mai frumoase basme posibile si tin minte ca am primit o carte in germana cand eram copil (eu nestiind boaba germana, ironia sortii…), am ramas fascinata de ilustratiile cartii, erau unele dintre cele mai reprezentative si colorate desene ce eu le vazusem pana atunci, iar povestea era de vis…fata umila devine printesa 😊.
Iar acum ca am descoperit-o pe Cinder sunt de-a dreptul fara cuvinte 😊.
Pe langa faptul ca mi-a amintit de basmul clasic, asa de captivant a fost recreata povestea, incat a generat dependenta si trebuie numaidecat sa pun mana pe volumul doi.
M-am indragostit de Cinder cu fiecare pagina parcursa, ca sa nu mai spun de Kai 😊…desi au fost si personaje pe care le-as fi desfiintat fara sa stau pe ganduri, asa de tare au putut sa ma calce pe bataturi. Cinder este asemenea pasarii Phoenix, cel putin in viziunea mea…din cenusa renaste mai puternica 😊.
Am citit cartea cu sufletul la gura, devoram fiecare pagina, voiam sa descopar ce va face in continuare Cinder, desi va marturisesc ca incepusem sa intuiesc unele situatii, ca sa nu mai spun de final. Aveam asa un sentiment ca deznodamantul va fi cel care l-am presupus eu, iar cand am vazut ca s-a dovedit a fi asa, am tipat de bucurie 😊 (bine ca eram singura acasa si nu m-a auzit iubitul, ar fi spus ca sunt nebuna…oare m-au auzit vecinii?!?…anyway…).
Nu ma asteptam sa ma lase asa fara cuvinte, ma tot uit la carte si nu mi le gasesc…parca le-as fi pierdut…a fost o lectura extrem de interesanta, ca sa nu mai spun de unii termini folositi, am ramas placut impresionata, jos palaria in fata autoarei pentru o asa imaginatie, a reusit sa creeze o noua dimensiune, de-a dreptul extraordinara. Aveam in fata o lume cum doar in “Terminator” mi-a mai fost dat sa vad, iar filmul l-am vazut de nenumarate ori si tot nu ma satur de el (nici nu prea cred ca ma voi satura vreodata sa ii vad muschii lui Arnold 😊). Daca primul volum al seriei m-a impresionat in asa fel, nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi urmatorul volum.
Bookworm in a cozy corner 