“Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris – recenzie

de Loredana 😊

Titlul original: “The Tattooist of Auschwitz”

An publicatie: 2018

Editura: Humanitas Fiction

Numar pagini: 305

Traducere din engleza de Luana Schidu

“<Tatuatorul de la Auschwitz> se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi – albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbate deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi <Tatowierer> la Auschwitz, tanarul slovac evreu intelege ca aceastaa poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita.”

Am lacrimi in ochi acum ca va scriu aceste randuri, ma doare sufletul…o carte incarcata de atata emotie, durere, speranta, iubire…o carte exceptionala.

Cuvintele cred ca mi le-am pierdut nu stiu pe unde, gandurile imi sunt vraiste…doar cand aud de Auschwitz se zburleste parul pe mine..

Am citit cartea “Tatuatorul de la Auschwitz” in doar doua zile (daca ar fi fost sa cumulez orele, mi-ar iesi undeva la 6-7 ore neintrrupt) si efectiv am trait-o alaturi de Lale si Gita. Nu imi pot da seama cum si-a gasit Lale curajul sa faca toate cele cate a facut ca sa supravietuiasca, a fost un smecher al lagarului.

In mediul acela crud, el a ramas cu sufletul pur, mereu cu dorinta de a ajuta, sa faca bine si celorlati, iar cand i-a intalnit ochii Gitei, a stiut…

Am ramas foarte impresionata de iubirea lor, sa fii capabil de iubire in acele vreme atat de ostile, sa ai curajul sa iubesti, mi s-a parut de-a dreptul extraordinar…iubirea iti da putere.

In acel loc nu mai ai nume, ci esti doar un numar…nu mai ai vise, dar totusi sa-ti dai voie sa visezi…

Lectura a trezit in mine toate sentimentele posibile: pe alori am ras, Lale a fost un protagonist de exceptie, evident am si plans, intrucat subiectul cartii este unul foarte dureros si nu ai cum sa nu simti fiecare pagina parcursa, m-am emotionat, am sperat la ceva mai bun pentru ei, am iubit alaturi de ei…dar aveam momente cand imi venea sa ii desfiintez pe unii dintre ei, nu-mi venea sa cred ca sunt capabili sa stocheze atata cruzime in ei.

Finalul a fost cel care mi-a dat dauna totala. Am plans citind ultimile pagini, cum nu am plans in viata mea la nicio carte citita pana acum, imi tremurau mainile de cat de incarcate au fost paginile si de cata emotie simteam, din cauza lacrimilor nici nu reuseam sa citesc cum trebuie.

Am ramas placut impresionat cand am observat si nota autoarei la finalul lecturii, aceea a fost cireasa de pe tort, sa spun asa, doar cand ma gandesc la cuvintele scrise, revine pielea de gaina, emotie peste emotie.

S-a simtit iubirea in aceasta carte pana la ultima pagina, o iubire atat de puternica dainuieste chiar si dupa moarte.

O astfel de carte va fi citita si peste ani si ani de zile.

“Tatuatorul de la Auschwitz” este povestea a doi oameni obisnuiti care au trait in vremuri neobisnuite, private nu numai de libertatea lor, ci si de demnitate, nume si identitati, si este relatarea lui Lale despre ce au fost nevoiti sa faca pentru a supravietui. El si-a trait viata conform devizei “Daca te trezesti dimineata, e o zi buna.”

“Cand termina, ii tine bratul o clipa mai mult decat e necesar, privind-o in ochi. Zambeste slab, chinuit. Ea ii raspunde cu un zambet si mai slab. Ochii ei danseaza insa in fata lui. Privindu-I, inima lui pare ca se opreste si totodata incepe sa bata pentru prima oara, bubuind, aproape amenintand sa-I sara din piept. Se uita in jos si pamantul i se clatina sub picioare.”

“ – Spune-i ca o consider o eroina si sunt mandru ca spun ca o cunosc.

-Cum adica eroina? Nu e eroina. Pur si simplu vrea sa traiasca.

–Si asta o face eroina. Si tu esti eroina, draga mea. Faptul ca ati ales sa traiti este un tip de opozitie fata de nenorocitii astia de nazisti. Sa alegi sa traiesti este un act de sfidare, o forma de eroism.”