‘Victimă fără chip’, de Stefan Ahnhem

• Autor: Stefan Ahnhem
• Editura: Litera
• Colectie: Buzz Books
• Numar de pagini: 640
• Titlu original: Victim Without a Face

“Inspectorul criminalist Fabian Risk a părăsit Stockholmul împreună cu soţia sa, Sonja, şi cei doi copii ai lor, pentru a începe o viaţă nouă în oraşul natal, Helsingborg. Deşi şi-a planificat o vacanţă de şase săptămâni înainte de a începe lucrul la noul loc de muncă din cadrul Brigăzii Omucideri a poliţiei, după doar câteva ore de la sosire este rugat să investigheze o crimă de o violenţă extremă. Corpul lui Jörgen Pålsson, unul dintre colegii de clasă ai lui Risk, a fost descoperit cu ambele mâini tăiate. Curând sunt găsite cadavrele altor colegi, iar Risk se vede angrenat într-o cursă contracronometru: vor putea prinde criminalul înainte ca acesta să ucidă întreaga clasă?”

‘Victimă fără chip’ este o carte care m-a atras încă de când a apărut, în primul rând prin coperta frumoasă și misterioasă, apoi prin părerile incredibil de bune ale cititorilor (în special părerile unor persoane dragi, shereads_books și martipaan). Probabil că ar mai fi durat ceva timp până aș fi pus mâna pe această carte, însă Editura Litera m-a fericit atât cu primul și al doilea volum din seria Fabian Risk, cât și cu alte bunătăți care abia așteaptă să fie citite! Mulțumesc din suflet! Pe cei de la Editura Litera îi puteți găsi pe site-ul lor aici, pe Facebook aici și pe instagram aici!

Trebuie să recunosc că nu citisem descrierea cărții înainte să mă apuc s-o citesc, dar am fost curioasă s-o fac abia după ce am citit câteva capitole, pentru a îmi face o idee despre ceea ce mă așteaptă. O mare prostie din partea mea să cred că îmi pot face vreo idee, pentru că Stefan Ahnhem este genul de autor care se joacă cu mintea ta fără ca măcar să îți dai seama și fără să poți face nimic pentru a împiedica asta. A pus pe hârtie o serie de crime înspăimântătoare și îngrozitoare, menite să șocheze orice cititor atât prin violența cu care au fost săvârșite, cât și prin motivațiile din spatele acestora. ‘Victimă fără chip’ este doar cartea de debut a autorului, însă nu am simțit nici măcar o secundă că aș citi ceva de la un debutant, ci de la un adevărat profesionist.

Personajul nostru principal, Fabian Risk, este inspector criminalist, soț și tată a 2 copii. Deși la început mi s-a părut antipatic și nu reușeam să rezonez cu el, pe parcursul lecturii am ajuns să înțeleg că este doar…uman. Nu știu de ce mă așteptam să descopăr vreun super-polițist, un super soț și un super-tată, care să reușească să își împartă perfect timpul între serviciu și familie, care să știe ce este de făcut în orice situație, care să nu facă greșeli, care să nu fie luat prin surprindere de criminal, care să acționeze mereu așa cum trebuie și să se consulte mereu cu echipa. Nu, Fabian Risk nu este nici pe departe acest personaj, ci este un personaj cât se poate de real, uman, complex și imperfect. Este exact așa cum trebuie să fie. Așa imperfect cum este, acesta îți rămâne în suflet. Mie, cel puțin, mi-a rămas și abia aștept să descopăr mai multe despre viața și personalitatea lui, pentru că este genul de personaj care nu se descrie întru totul de la început și nu încetează să te surprindă.

Accentul acțiunii cade, în mare măsură, pe o problemă foarte gravă în rândul copiilor (și nu numai), anume bullying-ul. Ne sunt prezentate atât persoanele care agresează, cât și cele care sunt agresate, consecințele acestor acțiuni asupra ambelor părți, consecințe care sunt pe termen lung, chiar pentru toată viața. Este trist, atât de trist și de dureros prin ce trec unii copii…și mai trist este faptul că toți întorceau capul în altă parte și se prefăceau că nu se întâmplă nimic! Dorința de răzbunare a celui maltratat este una foarte mare și ai impresia că știi cine este în spatele crimelor, autorul chiar asta vrea să te facă să crezi, pentru ca mai apoi să îți dovedească cât de mult te-ai înșelat. Ba chiar sunt introduse scurte capitole cu ‘file de jurnal’, ale unui copil traumatizat și torturat în fiecare zi la școală, făcându-te să crezi că știi al cui este jurnalul. Haha, nu ai idee cât de mult te înșeli, habar nu ai al cui este acest jurnal. Și nici cine este criminalul, dar clar este ultima persoană la care se aștepta cineva!

Crimele sunt de o brutalitate de nedescris, ți se strânge stomacul și ți se face greață citindu-le, fiecare victimă fiind ‘pedepsită’ pentru un lucru pe care l-a făcut în copilărie (de exemplu, tăierea mâinilor celui care folosea pumnii pentru a lovi). Fiecare crimă în parte a fost gândită și planificată cu meticulozitate de foarte mult timp, criminalul nu lasă urme, nu face greșeli, transformă fiecare impediment într-o nouă oportunitate și își readaptează planul din mers. Nu știi cine e, nu știi la ce să te aștepți de la el, știi doar că viitoarea Victimă este cineva din acea clasă. Nu știi când se va opri, dacă se va opri. Nu știi dacă vrea să șteargă de pe fața pământului toată clasa sau doar pe cei ‘răi’. Nu știi nimic, dar afli și rămâi cu gura deschisă!

Acțiunea este mereu fluidă, nu stagnează niciodată, nici măcar atunci când ajungi în punctul în care crezi că știi perfect cine este criminalul și că urmează să se termine totul curând. Cu fiecare capitol ce trece, acțiunea ia altă direcție, apare o nouă pistă, un nou indiciu, un nou cadavru. Criminalul este mereu cu un pas în fața tuturor, deși nimănui nu îi place să o recunoască. Oare până când? Cât o să mai dureze până se va termina totul?

Tot timpul am simțit că vizionez un foarte bun serial polițist, nicidecum că citesc o carte. Chiar nu m-aș supăra dacă s-ar face un serial după ‘Victimă fără chip’. Nu sunt eu un mare fan al serialelor, însă cele polițiste sunt mica mea plăcere nevinovată. Mă uitam la ele încă de când eram copil, împreună cu mama, chiar dacă la secvențele în care erau prezentate cadavrele ne puneam ambele mâinile la ochi. Acum, în schimb, tânjesc după cât mai multe descrieri detaliate ale crimelor și ale cadavrelor și ador când acestea îmi sunt oferite! E ceva de nedescris!

Dacă nu ați citit această carte, nu știu ce mai așteptați! Mare atenție, însă: provoacă dependență! Are 633 de pagini și am citit-o în două zile, pe nerăsuflate! Din momentul în care ai luat-o în mână și ai deschis-o, cu greu o mai închizi. Încă ceva, este posibil să faci febră musculară la mâna la cât de grea este, dar promit că merită efortul. Stefan Ahnhem a devenit unul dintre autorii mei preferați, iar ‘Victimă fără chip’ a ajuns în vârful topului cu cele mai bune thrillere citite!