“Portocale verzi” de Vitali Cipileaga (recenzie)

De Lore 😊

Editura: Bestseller

An aparitie: 2018

Numar pagini: 254

“Ne consideram stapanii naturii si ai pamantului, dar ce putem face atunci cand natura decide sa se razbune pe noi?

La numai 26 de ani, Adriana are o multime de intrebari la care nu a gasit inca raspunsuri. De ce mama si bunica ei au impartasit acelasi destin tragic la varsta de 27 de ani? Este o pura coincidenta sau un blestem de familie?

In cautarea hipnotica dintre viata si moarte, dintre trecut si prezent, ea descopera un tulburator secret de familie. Intre provocare si adevar, viata Adrianei se scurge ca firele de nisip intr-o clepsidra.

Un roman despre incredibila forta vindecatoare a dragostei si legatura puternica dintre om si natura.”

Vreau sa ii multumesc Editurii Bestseller pentru ca mi-a daruit aceasta carte 😊. Imi doream sa o citesc inca de cand am aflat ca se va lansa, pe autorul Vitali Cipileaga l-am descoperit prin intermediul cartilor “De vorba cu Emma” si “In umbra pasilor tai”, carti ce m-au emotionat cumplit. La fel am patit si cu “Portocale verzi”.

Coperta a fost cea care mi-a atras atentia de prima data cand am vazut-o pe retelele de socializare: florile de portocal, fructul, contrastul dintre verde si portocaliu, parca ar exprima viata insasi. Insa ce m-a derutat putin a fost sarpele din jurul gatului femeii reprezentate pe coperta, ceea ce imi starnea intesesul putin mai mult, simteam ca se ascunde o poveste frumoasa intre paginile cartii, dar sarpele e cel care incearca sa strice treburile, sa ispiteasca la rau.

Am reusit sa citesc cartea in cateva ore, s-a citit foarte usor si destul de repede, are un limbaj atat de lejer, capitole scurte si cu esenta, ce te determina sa mai dai o pagina, sa afli care va fi urmatoarea miscare.

Am ramas impresionata de anumite locuri descrise in carte, locuri ce visez si eu sa le vizitez intr-o zi, si descoperindu-le printre paginile cartii, m-am simtit ca si cum as fi prezenta acolo si ma plimb pe strazi, ma minunez la peisaje si ma bucur de tot ce ma inconjoara.

Cum va spuneam, “Portocale verzi” m-a emotionat mult de tot, in special finalul. Cand am dat ultima pagina, aveam lacrimi in ochi, povestea a fost incarcata de emotii spre sfarsit.

Inceputul a fost dificil putin, metaforic chiar si incercam sa-mi dau seama care, cum, ce reprezinta, dar cu cat avansam, prindeau contur si ideile mele.

Desi am avut episoade cand ma enervam pe Adriana si-mi venea sa o scutur putin, nu o intelegeam de ce facea anumite lucruri, la fel am patit si cu tatal ei, Benjamin. Ma suparau atatea secrete si ocolisuri dupa visin, dar pe final am inteles de ce s-a procedat asa, care a fost scopul.

M-am bucurat tare mult de momentul cand Adriana l-a intalnit pe EL, chiar daca a fost intr-un cadru care o dezavantaja si aveam marea curiozitate de a afla ce se va intampla pe parcurs, cum vor evolua lucrurile.

Insa ce ma macina rau de tot era legatura povestii cu portocalele, incercam sa fac conexiunea cu titlul, nu-mi puteam da seama de unde pana unde, dar si cand am descoperit…Evrika!

Interesant modul in care autorul a creat o poveste in jurul portocalelor, cum aceste fructe reprezinta salvarea personajului principal…ce fel de salvare, ramane voi sa descoperiti! 😉

Lasand deoparte supararile mele pe Adriana, o si admiram pentru taria de care a dat dovada, a reusit sa ramana puternica pana la final, nu s-a pus niciodata pe primul loc si si-a permis sa descopere iubirea, de asemenea, sa o dezvolte in cel mai frumos mod posibil, in ciuda secretului ei.

“Portocale verzi” este o poveste despre natura, relatia dintre om si natura, dar mai ales despre iubire. Este acea carte care te trezeste la realitate si-ti aminteste, inca o data, ca nu esti stapan peste natura si ca aceasta nu-ti datoreaza absolut nimic.

Citeste-o si vei intelege la ce ma refer! 😉

Cartea o puteti gasi pe siteul Editurii Bestseller – pentru Romania aici si pentru Moldova aici :).

“Oamenii sunt mai vicleni ca serpii. Ei ingroapa secretele in pamant, dar niciodata prea adanc in propria constiinta. Cu cat mai adanc au sapat  ca sa le ascunda, cu atat mai mult acestea rabufnesc pe suprafata sufletului. Cunoasterea e unica eliberare. Adevarul e unica arma prin care iti poti face dreptate.”

“Viata trebuie pretuita. Si nu e usor, e o alegere la care trebuie sa lucrezi zilnic, in fiecare clipa. Fericirea in sine e o alegere.”

“Noi, oamenii, ne aruncam in jocuri pe care nu le controlam. Dar ne hazardam in speranta ca vor ramane doar placere de moment, fugare si lipsite de impact. Si uitam ca din momente si decizii mici se distruge o viata, asa cum, la fel de adevarat e ca din momente si decizii mici ea se construieste.”