De Lore 😊
Tilul original: “Den nionde graven”
An publicatie: 2019
Editura: Litera
Colectia: Buzz Books
Numar pagini: 631
Traducator: Dana – Ligia Ilin
“In cea mai friguroasa zi a anului, ministrul suedez al justitiei dispare fara urma pe drumul dintre parlament si propria masina. In aceeasi noapte, o vedeta daneza gaseste un strain care se ascunde in casa ei de la nord de Copenhaga. Cadavrul sau este descoperit nu dupa mult timp.
Curand sunt gasiti alti morti, tuturor cadavrelor lipsindu-le diferite parti ale corpului. Pe masura ce inspectorul criminalist Fabian Risk si omologul sau danez Dunja Hougaard incearca sa puna cap la cap informatiile existente, sunt tarati intr-o conspiratie mai teribila decat si-ar fi putut imagina.”
Nici nu stiu cu ce sa incep, jur…
Asa carte nu am mai citit in viata mea si sper sa nu fie ultima. A avut un subiect atat de cutremurator, de nici nu stiu cand o sa-mi revin, probabil ma va bantui multa vreme.
A fost cartea care m-a zdruncinat maxim, am citit-o cu parul ridicat pe maini si ceafa, oripilata de unele detalii, furioasa la culme cateodata…pffff…m-a terminat in toate felurile.
Cum sa o descriu? Am impresia ca nici cuvinte nu exista sa pot descrie cartea “Al noualea mormant”.
Inca de la primele pagini, lectura m-a bagat in priza si banuisem eu ceva, ce s-a dovedit a fi cat de cat real la final, dar asta fiind o mica parte, iar pe cat avansam cu lectura, apareau alte cadre si alte personaje, nu mai reuseam sa pun nimic cap la cap.
Asta ma dispera cel mai tare, dar ma si captiva. Fierbeam toata citind, nu puteam sa las deloc cartea din mana. Ca sa nu mai spun ca deja ma lua cu tremurici seara, cand era prea intuneric, ma gandeam ca te miri de unde sare cineva si ma sperii…sunt cu capul, ce sa mai…
Cartea “Al noualea mormant” trateaza si un subiect cat de cat real sau cel putin eu asa am ales sa-l vad, iar cand credeam ca nu mai are ce sa ma socheze, supriza…un soc mai mare.
Primeam ceva detalii, dar nu la ce doream eu, iar acele detalii…vai de sufletul meu…
Au fost pasaje ce ma oripilau in ultimul hal si ajungeam sa ma gandesc ca doar o minte bolnava poate fi in spatele acestor fapte teribile.
Ma durea sufletul cand ma gandeam la unele persoanje, ce simteau ele in acele momente si imi era extrem de greu, se intamplau lucruri ce imi depaseau imaginatia si capacitatea de a le intelege.
Am avut momente cand imi doream sa intru in carte sa-i iau de gat pe unii, mama mea…ma disperau la culme si-mi era asa ciuda pe ei, de nu va pot explica…
Autorul s-a jucat cu mine exact cum a vrut, imi oferea o bomboana, ma lasa sa ma bucur de ea, apoi hopa…mi-o lua fara nici un avertisment :(.
Asa a fost cartea asta…iti servea putin cate putin, un mic detaliu aici, unul dincolo, dar nu ceva care sa-ti aprinda beculetele si cand credeai ca faci legatura cu o situatie…bang, teapa maxima.
Pe parcursul lecturii incercam sa fac legatura cu titlul si asa de tare ma ofticam atunci cand vedeam ca nu imi reuseste deloc.
A avut suspans cu duiumul, sustinut pe toata durata intregii carti, nu mi-a oferit absolut niciun detaliu ca sa-mi pot da seama cine ar fi in spatele faptelor, ceea ce ma macina cumplit. Sa nu reusesc nicicum sa ghicesc, ciuciu indicii…
Iar finalul…vai de viata mea…nimic din ce prevedeam eu…m-a surprins cel mai mult. M-am bucurat ca nu a fost previzibil, clasicul final, dar nici la cel din carte nu ma asteptam.
Chiar daca a fost un thriller, am cautat si iubirea (romantica din mine avea nevoie si de asta 😊), iar cand am gasit-o…deloc sanatoasa…
Desi este suficient de voluminoasa, nici nu realizezi cat de repede se citeste, este un real page turner. Ce e drept, denumirile in suedeza si daneza ale unor locuri mi-au dat de furca, mi se impleticea limba in gura 😊, dar mai dadeam skip si a fost bine.
Este unul dintre cele mai bune carti citite de mine pana in prezent sic lar unul dintre thrillerele ce nu trebuie sa lipseasca de pe wishlistul vostru.
Fara doar si poate, Stefan Ahnhem este noul meu autor favorit si am nevoie sa mai citesc romane de-ale lui, imi cere inima…
Cum a spus Roxi a mea, mi-a dat fatala cartea asta…
“Faptul ca ai putere asupra vietii altcuiva este o senzatie care depaseste aproape orice, chiar si faptul ca vezi spaima din ochii lor cand isi dau seama ca sunt cu totul in puterea ta.”
“Ori iubesti pe cineva, ori nu. Nu trebuie sa fie cu nimic mai complicat. Sigur, flacara poate sa fie mica, insa atunci e vremea sa-ti sufleci manecile si sa incepi sa muncesti la asta. Daca s-a stins de-a binelea, s-a sfarsit.”
“Ultima picatura din toata acea intunecime se scursese afara din ea si nu mai simtea decat iubire. O iubire atat de profunda si de calda, incat nu-i era deloc frig, cu toata raceala noptii.”
Bookworm in a cozy corner 