“Vocea lui Archer” de Mia Sheridan (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “Archer’s Voice”

An pblicatie: 2017

Editura: Epica

Numar pagini: 413

Traducator: Adina Pintea

“Bree Prescot soseste intr-o mica localitate de provincie cu speranta ca aici va fi locul unde isi va gasi linistea sufleteasca pe care o cauta cu disperare, dupa un moment traumatizant petrecut intr-o noapte cumplita, cand tatal ei a fost ucis. In timp ce se instaleaza in noua ei locuinta, soarta i-l scoate in cale pe Archer Hale, un tanar singuratic si misterios, care ascunde in sufletul sau o suferinta profunda. Este un om fara voce si discret, care, pentru toti locuitori orasului, in afara de Bree, trece neobservat.

<Vocea lui Archer> este despre intalnirea dintre o fata blocata in amintirea unei nopti terifiante si a unui barbat pentru care iubirea reprezinta cheia vindecarii si libertatii lui. Este povestea unui tanar care traieste cu o rana ingrozitoare si a unei fete care il va ajuta sa-si gaseasca <vocea>. E un roman emotionant si captivant despre suferinta, destin si puterea tamaduitoare a dragostei.”

Oh, Archer…ce mi-ai facut tu mie…inima si sufletul imi sunt praf…

Vreau in primul si-n primul rand sa-i multumesc Roxanei pentru ca mi-a daruit aceasta carte, nu credeam ca ma voi indragosti atat de tare de personaje.

A fost si inca este mega laudata, o tot vedeam pe bookstagram, insa nu ma asteptam sa-si puna chiar asa amprenta pe sufletul meu.

“Vocea lui Archer” este prima carte ce am citit-o de la autoarea Mia Sheridan, insa o vrabiuta mi-a soptit ca voi mai primi si cealalta carte “Te-am ales pe tine” 😊. Sper sa fie la fel de buna ca Archer…

Iar in al doilea rand, sa revenim la Archer 😊.

V-am spus ca l-am adorat? Ca m-am indragostit de el de la prima descriere, desi parea a fi un salbatic? Ei bine, da…acea salbaticie a lui mi-a pus capac, iar felul in care era descris de celelalte personaje feminine…mama, mama, nu va mai spun, ca inghit in sec 😊 (sa nu ma auda iubitul sau mai rau, sa citeasca recenzia, ca iese scandal…oricum, am ochi doar pentru el, Archer este fictiv ☹).

As fi ipocrita sa nu recunosc ca-mi curg ochii la detalii picante privind personajele masculine, iar cum a fost construit Archer, un deliciu pentru ochisorii mei…perfectiunea intruchipata 😊.

Dar sa-l mai las deoparte putin ca sughite saracul printre paginile cartii, prea l-am ridicat in slavi…(dar si merita…).

Povestea cartii este una emotionanta, dar si captivanta. Odata prinsa in povestea lui Bree si a lui Archer, cu greu am mai putut sa ies. Ambii sunt nevoiti sa-si infrunte temerile, sa depaseasca toate suferintele ce-i macina pentru a putea fi fericiti.

Muream de drag cand aveam parte de o scena in care erau cei doi, au devenit unul dintre cuplurile mele preferate si sunt un model de urmat. De la ele am invatat ca indiferent de defectele pe care le ai si peste care crezi ca nu vei putea trece sau nu le vei accepta vreodata, ai dreptul la iubire, atat sa o primesti, cat sa o si oferi 😊, iar iubirea lor…fluturi in stomac si plutiri deasupra norilor pufosi 😊.

Alaturi de personaje am ras, foarte mult ce e drept, am si suspinat, doar nu se putea altfel, am avut momente cand am stat cu inima in pioneze, nestiind la ce sa ma mai astept, am avut si episoade in care simteam ca turbez de furie si-mi venea sa dau cu cineva de pamant, dar neputinta, faptul ca nu eram prezenta in carte sa ma pot descarca, ma inebunea complet ☹.

Am suferit, m-a durut sufletul si am simtit de multe ori durerile lor, as fi vrut sa am un burete si sa le sterg toate necazurile, sa fie plin de lumina si zambete in viata lor, insa nu era posibil.

Lectura a reusit sa ma prinda atat de tare, incat imi parea rau seara cand trebuia sa ma despart de Archer ☹, dar si urmatoarea zi, cand ma intorceam la el, imi rasarea un zambet tamp pe chip…eram indragostita 😊.

Dependenta curata “Vocea lui Archer” , sincer va spun…

Imi facusem diverse scenarii de cum va decurge povestea, incercam sa intuiesc anumite actiuni, pe alocuri s-au indeplinit, insa finalul…sau mai bine spus ultimile pagini au fost…foarte intense.

Am trait un soc, nevenindu-mi sa cred de ce este in stare o persoana pentru a obtine puterea suprema, sa fii ultimul om si sa-i calci pe toti in picioare, sa provoci atata suferinta, doar ca sa ai tu un beneficiu. Pe langa soc, imi era si greata, intrucat realizam ca asemenea persoane exista si in viata reala, persoane lipsite de caracter si josnice pana in panzele albe.

Daca autoarea m-a rasfatat cu scene de iubire si tandreturi de-a lungul cartii, m-a tinut in priza, ei bine, pe final eram la 380v…strabatuta de un curent si de o agitatie, ma pierdeam cu firea, nu mai aveam stare.

De mult timp nu am mai citit un romance asa de bun si daca as avea posibilitatea de a da mai mult de 5 stele, i le-as da pe toate 😊.

Archer, ma bucur enorm de mult ca te-am cunoscut si sa stii ca te voi pastra mereu in inima mea, ai locul tau special! 😊

“M-am gandit la cat de diferiti eram…si totusi cat de mult semanam unul cu celalalt. Ea ducea in suflet povara vinei ca nu se luptase atunci cand credea ca ar fi trebuit sa o faca, in timp cee u eram marcat de urmele a ceea ce se intampla atunci cand te lupti. Amandoi reactionasem diferit intr-un moment teribil si totusi amandoi sufeream inca. Poate ca, atunci cand vine vorba despre durere si despre cum se invinovateste fiecare, lucrurile nu pot fi private in bine sau rau, alb si negru, ci in nenumarate nuante de gri.”

“Daca ar trebuit sa-mi urmez instinctele, m-as fi ridicat in picioare si as fi lipit-o de perete. M-as fi apasat de corpul ei in incercarea de a ma elibera putin de durerea arzatoare dintre picioare. Mai intai i-as fi gustat gura, apoi toata fiinta ei. Mi-as fi trecut mainile peste trupul ei, pe sub haine, ca sa simt atingerea carnii ei dezgolite sub palmele mele. Mi-as fi dorit sa scriu cu degetele pe pielea ei toate gandurile mele, sa descriu toate felurile in care mi-o doream.”

“Se apropie de mine, cu buzele usor intredeschise, privindu-ma cu un amestec de nesiguranta si senzualitate ostentativa. Nu voi uita niciodata acea privire…nu voi uita cat voi trai frumusetea desavarsita a expresiei de pe fata lui. Data viitoare nu mai avea sa fie la fel. Odata ce ma sarutase, odata cu primul sarut, nu avea sa mai fie la fel, stiam asta. L-am sorbit din priviri, l-am memorat, l-am facut o parte din mine. Apoi buzele lui le gasira pe ale mele si am gamut, un sunet potolit, venit pe neasteptate din gatul meu.”

“Zambetul cu care ma intampina in fiecare zi, cand alergam in bratele lui, ma facea sa ma simt venerata si simteam in inima mea ca, in sfarsit, eram acasa.

Si nu era vorba de loc, ci de bratele lui, in bratele lui eram acasa, singurul loc in care voiam sa fiu, locul in care ma simteam in siguranta. Locul in care ma simteam iubita.”

“Lucrurile rele nu li se intampla oamenilor pentru ca le merita. Lucrurile nu functioneaza asa. Asa e…viata. Si nu conteaza cine suntem, noi trebuie sa acceptam lucrurile, asa mizerabile cum or fi ele sis a incercam sa trecem mai departe orice ar fi, sa iubim oricum ar fi sis a continuam sa speram…sa avem incredere ca exista un scop al calatoriei noastre.”

“Dintre toate cuvintele pe care le rostim cel mai tare sunt cele pe care le traim.”