Titlul original: “Seven Days”

An publicatie: 2017

Editura: Gama

Numar pagini: 267

Traducator: Andreea Demirgian

“Intr-o saptamana totul se poate schimba.

Kez e un bully. E frumoasa, e populara si nu-I pasa pe cine raneste.

Supraponderala si ciudata Jess e o tinta usoara.

Jess descopera pe cineva care-I sare in aparare.

Problema?

E iubitul lui Kez.

Asa ca, lucrurile se complica.”

 “7 zile” de Eve Ainsworth este genul de carte ce nu trebuie ratata si citita de cat mai multa lume. Trateaza un subiect atat de actual si in acelasi timp, extrem de tulburator.

Bulling-ul este din totdeauna, chiar daca nu se stia de denumirea asta si a inceput sa fie tot mai des intalnit. Chiar si cand eram eu la scoala intalneam diverse “apelative” deloc frumoase si ma gandeam ca e lumea rautacioasa, doar ca prin toate acele “apelative” ajungi sa ranesti alte persoane. Chiar si in ziua de azi, vad la copiii inca de mici, ceea ce ei vad sau aud reproduc, cu cat este lumea mai larga si aud/vad multe lucruri, cu atat incep sa arunce cuvinte pe care nu le cunosc in esenta cu adevarat si nici nu realizeaza acest lucru, iar unele actiuni pentru ei par firesti. Daca noi, adultii, nu incercam sa ii indrumam cat mai bine si sa le explicam anumite notiuni incat sa nu fie ei in postura de hartuitori, dar nici sa hartuiasca pe altii, atunci sa nu ne mai miram de toate cate se intampla in lumea larga…

Ca si in cartea de fata, totul porneste din familie, chiar daca nu s-a realizat acest lucru de la inceput. In majoritatea cazurilor, atacatorii sunt cei care au familii disfunctionale si cauta sa isi descarce frustrarile pe cei mai slabi (parca ar avea un detector pentru slabiciune), doar ca sa se simta ei mai bine. Daca persoana atacata nu se tine pe pozitii si accepta toate vorbele aruncate in dezgust, isi pierde increderea in sine si incepe sa aiba indoieli in privinta sinelui.

In doar trei ore am dat cartea gata, mi-a placut foarte mult ca a fost scrisa atat din perspectiva persoanei atacate, dar si a bully-ului, asa s-a putut vedea diferenta in gandirea fiecaruia.

Jess e o adolescenta pe care colegele o hartuiesc fiindca e „grasa” si „se imbraca nasol”. Dar Jess are altele pe cap: ea si sora ei mai mica sunt crescute de o mama singura si mult prea prost platita ca sa le poata asigura fetelor tot ce au nevoie. Kez este in grupul celor mai frumoase si mai populare fete din liceu. Jess a fost mereu o victima, iar Kez nu suporta oamenii care-si plang de mila. Cele doua eroine au insa in comun mai multe decat isi dau seama. 

Si culmea, desi bully se vrea a fi o persoana puternica (cel putin asa vrea sa lase impresia), mereu cu sustinatori in spate, la interior este o persoana extrem de slaba, cu putina incredere in sine si incarcata de teama. Pe cand, persoana atacata este cea puternica. Chiar daca trebuie sa inghita toate “mizeriile”, isi gaseste sustinere in cei apropiati, capata incredere in sine si curaj de a exprima ceea ce gandeste.

Imi doresc sa citesc cat mai multe carti in genul acesteia, cu subiecte cat mai delicate, intrucat in zilele de astazi nu mai suntem feriti de asemenea situatii si este trist. Trebuie sa gasim puterea de a pune capat rautatilor, atat noi cei ce privim, dar si cei care sunt incoltiti.

Pe aceasta cale, vreau sa ii multumesc Darianei Muntean (Instagram: https://www.instagram.com/dariana_muntean/), dar si Editurii Gama (https://www.instagram.com/edituragama/) pentru aceasta carte , datorita concursului lor am reusit sa imi pun manutele pe aceasta comoara 😊.

De Lore 😊

Primul volum din seria “Cronicile lunare”

Titlu original: “Cinder”

An publicatie: 2017

Editura: Epica

Colectie: EpicWave

Numar pagini: 364

Traducator: Shauki Al-Gareeb

“Chiar si in viitor, povestea incepe cu <a fost odata ca niciodata…>…

La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre locuitori. Din spatiu, un popor nemilor pandeste, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete…

Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise.

Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om.”

Cand am vazut pentru prima data aceasta carte, am ramas efectiv blocata, mai ales datorita copertii, dar si a titlului: “Cinder”.

Basmul “Cenusareasa” era unul dintre cele mai frumoase basme posibile si tin minte ca am primit o carte in germana cand eram copil (eu nestiind boaba germana, ironia sortii…), am ramas fascinata de ilustratiile cartii, erau unele dintre cele mai reprezentative si colorate desene ce eu le vazusem pana atunci, iar povestea era de vis…fata umila devine printesa 😊.

Iar acum ca am descoperit-o pe Cinder sunt de-a dreptul fara cuvinte 😊.

Pe langa faptul ca mi-a amintit de basmul clasic, asa de captivant a fost recreata povestea, incat a generat dependenta si trebuie numaidecat sa pun mana pe volumul doi.

M-am indragostit de Cinder cu fiecare pagina parcursa, ca sa nu mai spun de Kai 😊…desi au fost si personaje pe care le-as fi desfiintat fara sa stau pe ganduri, asa de tare au putut sa ma calce pe bataturi. Cinder este asemenea pasarii Phoenix, cel putin in viziunea mea…din cenusa renaste mai puternica 😊.

Am citit cartea cu sufletul la gura, devoram fiecare pagina, voiam sa descopar ce va face in continuare Cinder, desi va marturisesc ca incepusem sa intuiesc unele situatii, ca sa nu mai spun de final. Aveam asa un sentiment ca deznodamantul va fi cel care l-am presupus eu, iar cand am vazut ca s-a dovedit a fi asa, am tipat de bucurie 😊 (bine ca eram singura acasa si nu m-a auzit iubitul, ar fi spus ca sunt nebuna…oare m-au auzit vecinii?!?…anyway…).

Nu ma asteptam sa ma lase asa fara cuvinte, ma tot uit la carte si nu mi le gasesc…parca le-as fi pierdut…a fost o lectura extrem de interesanta, ca sa nu mai spun de unii termini folositi, am ramas placut impresionata, jos palaria in fata autoarei pentru o asa imaginatie, a reusit sa creeze o noua dimensiune, de-a dreptul extraordinara. Aveam in fata o lume cum doar in “Terminator” mi-a mai fost dat sa vad, iar filmul l-am vazut de nenumarate ori si tot nu ma satur de el (nici nu prea cred ca ma voi satura vreodata sa ii vad muschii lui Arnold 😊). Daca primul volum al seriei m-a impresionat in asa fel, nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi urmatorul volum.

de Loredana 🙂

Titlul original: “Five ways to fall”

Editura: Epica

An publicatie: 2019

Numar pagini: 456

Traducator: Gabriela Stoica

“Reese MacKay este o tanara nonconformista care a facut multe greseli pana la douazeci de ani. Dupa ce casnicia ei de scurat durata se incheie dezastruos, se hotaraste sa faca o schimbare majora: se muta la Miami si este gata sa-si lase in urma existenta presarata cu fapte nesabuite. Totul pare sa mearga bine – cu exceptia unei aventuri stanjenitoare de-o noapte in Cancun, cu un tip trasnet.

Lui Ben soarta i-a suras din plin: este charismatic, chips, ravnit de femei si incurajat de multi prieteni. Dupa ce s-a impartit intre studiile de la Drept si munca de bodyguard la un clud de noapte, acum vrea sa se linisteasca si sa inceapa o cariera de avocat. Insa in prima zi la noua slujba da nas in nas cu fata pe care a intalnit-o in Cancun.

Daca Ben ar avea putina minte, s-ar tine departe de Reese, pentru ca este fata vitrega a sefului sau, iar acesta i-a spus foarte clar ca legaturile amoroase la birou sunt un motiv de concediere. In plus, se zvoneste ca Reese are o personalitate dificila. Insa asta nu il descurajeaza pe Ben, fiindca el adora provocarile.”

“Cinci motive sa o iei de la capat” este al patrulea volum din seria “Zece respiratii scurte” si mi-a placut la fel de mult ca si celelalte volume. Imi era extrem de dor de personaje, mai ales ca Ben a fost unul din crush-urile mele: barbat inalt, cu ochi albastri si cu grobite in obraji 😊 (Dumnezeu mi-a ascultat rugile si mi-a dat asemenea barbat langa mine 😊).

Mi-am dorit cartea tradusa inca de cand am auzit ca va fi si un volum patru, parca nu mai aveam rabdare si cum a aparut, am facut in asa fel incat sa il am si eu 😊 (bafta mea a fost ca mi l-a facut drept cadou fratele meu 😊). Am fost mai mult decat bucuroasa cand am luat cartea in mana si am strans-o la piept, iar lectura ei a fost…un deliciu 😊.

Cum spuneam, Ben imi cazuse cu tronc de la primul volum si mi s-au aprins niste beculete cand am realizat ca intregul volum il va avea in prim plan si eram mega curioasa sa o descopar pe Reese.

Relatia lor era ca o prajitura, cu fiecare lingurita luata devenea tot mai savuroasa sic rea dependenta mai mult sim ai mult, voiam sa o finalizez si nu prea.

Ca sa nu mai spun, ca am ras pe infundate, Reese imi amintea de Kacey din primul volum al seriei, avea acel temperament exploziv, o personalitate puternica, era impulsiva, cu o imaginea foarte bogata si replici pe masura…exact ce trebuie ca sa-l puna cu botul pe labe pe Ben.

Ma distrau atat de tare situatiile in care erau pusi cei doi, reactiile lor, incat dadeau dependenta, nu puteam sa renunt la citit, voiam sa ma afund tot mai mult in carte. Daca urmatorea zi nu eram nevoita sa merg la lucru, terminam cartea in ziua cand am inceput-o, parca si sufletul m-a durut sa o inchid sis a o las pe noptiera pana a doua zi. Dar si cand am ajuns de la job…directia canapea si lectura 😊.

Se citeste foarte usor, are un limbaj atat de simplu si un fir al povestii atat de captivant, incat iti va fi greu sa o lasi din mana.

Cartea “Cinci motive sa o iei de la capat” mi-a ramas in suflet, alaturi de celelate volume ale seriei si o recomand cu cel mai mare drag 😊.

Titlul original: “The way I used to be”

An publicatie: 2018

Editura: Youngart

Traducator: Ioana Filat

“Lumea lui Eden, o fata timida si linistita, se invarte in jurul familiei, a clarinetului si a micului ei grup de prieteni. Pana intr-o noapte, cand, in siguranta propriei case si la adapostul propiului pat, este violata. Pentru Eden nimic nu va mai fi la fel. Va ajunge sa urasca tot ce a iubit vreodata. Toate acele lucruri pe care le stia dintotdeauna ca fiind adevarate se transforma brusc in niste minciuni. Eden nu se poate intoarce in timp ca sa schimbe acea noapte, dar poate schimba ce se intampla in continuare.

Acest roman indraznet, care masoara cicatricile adanci lasate de un eveniment traumatic, vorbeste totodata despre dezamagirile, durerile si inevitabilele schimbari ale adolescentei, din prisma unei fete care invata sa-si asume incredibila forta de care nu se stia capabila.”

“Cum eram candva” este cartea ce trebuie neaparat sa o citesti, nu doar pentru ca trateaza un subiect sensibil, ci si pentru ca ai foarte multe lucruri de invatat din ea.

Am luat aceasta carte la recomandarea unui bookstragamer ce il urmaresc cu mult drag de ceva vreme, iar cand am vazut-o la Bookfest in Timisoara, nu m-am gandit de doua ori si nu imi pare rau. Chiar ma bucur enorm de mult ca am putut sa o citesc atat de repede.

Am reusit sa o citesc intr-o singura zi pentru ca nu reuseam sa o las deoparte. Lectura ma teleportat direct in subiect, insa dupa primele pagini, deja imi venea sa iau pe careva de gat, asa stare de nervozitate mi-a dat…cred ca eram si intr-un fel de soc, intrucat voiam sa stiu cum de s-a ajuns unde s-a ajuns.

Ce a patit ea este de-a dreptul groaznic. Un asemenea act distruge inocenta intr-un mod de neimaginat. Mi se pare si mai trist faptul ca tot mai des se intampla asemenea evenimente in lumea noastra, iar din cauza fricii, foarte putine persoane isi gasesc curajul de a marturisii.

Din acest motiv mi-a placut cartea atat de mult si citind-o, urmarind-o pe Eden, banuiam ca astea sunt sentimentele oricarei persoane ce a avut parte de o asa trauma. Sa-ti fie teama sa te destainui cuiva, oricui, doar ca sa te eliberezi de povara, sa te macine mereu gandul ca se mai poate intampla si o a doua oara…sa-ti fie teama sa acorzi o sansa adevaratei iubiri…

Timpul nu poate fi dat inapoi, sa poti face ceva si de a evita intamplarea nefericita, insa o data petrecuta, trebuia gasita puterea de a merge mai departe, de a invata sa traiesti cu acea cicatrice pentru tot restul vietii.

Nu are cum sa nu te tulbure un asemenea subiect si nici nu imi pot gasi cuvintele sa va descriu tot ce am simtit citind “Cum eram candva”. Eram mereu ca pe ace, prinsa in firul povestii, curioasa ce va urma. Acum ma emotionam de vreo intamplare, acum imi venea sa ma teleportez in carte si sa impart palme, ca sa nu spun ca la un moment dat imi venea sa dau cu cartea de toti peretii. Am simtit foarte multa dezamagire, dar si durere…pe alocuri si bucurie. A reusit sa imi transmita o multime de stari, iar in asa fel imi dau seama ca este o carte foarte buna 😊 (cel putin pentru mine).

Daca nu ati citit-o deja, nu mai stati pe ganduri. O sa vedeti ca nu veti regreta!

Si sunt exterm de curioasa ce veti simti atunci cand o veti citi…

Editura: Art

An publicatie: 2017

Numar pagini: 472

Traducere din limba suedeza de Andreea Caleman

“Elsa are sapte ani, ma rog, aproape opt, si o inteligenta taioasa si necrutatoare care o face sa fie diferita, dar si marginalizata. Singura care o intelege si care-I cultiva aplombul este bunica, fost medic in zone calamitate, privita la randul ei de ceilalti drept o nebuna excentrica. Pentru ca <<toti copiii au nevoie de supereroi>>, bunica inventeaza pentru Elsa povesti unde toata lumea este diferita si nimeni nu trebuie sa fie normal, iar scopul este sa o pregateasca pentru cee ace urmeaza sa afle sis a I se intample in viata. Personajele din povestile bunicii – care se dovedesc a fi nimeni altii decat vecinii din bloc – ii vor fi alaturi in evenimentele care o vor lua cu asalt.

Acest roman, care demoleaza cliseele privind normalitatea, ii va inspira negresit pe bunici in relatia cu nepotii lor si va incanta cititorii de toate varstele. Este o carte despre diversitate si acceptare”

Pe Fredrik Backman l-am descoperit anul acesta datorita lui Ove sau a fost invers? Cert este ca “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-I pare rau” a devenit una dintre cartile mele preferate si pe care mereu o voi recomanda 😊.

Autorul are un talent aparte de a crea povesti ireale, dar totodata te determina sa crezi in ele; in cartea de fata au fost combinate realitatea cu povestile fantastice si a iesit un roman ce nu vrei sa-l ratezi.

M-am indragostit de bunica si Elsa inca de la prima pagina, era imposibil sa nu fie asa, iar legatura dintre cele doua este una foarte puternica si frumoasa 😊.

Bunica este de o nebunie extravaganta, nebunie in sensul figurat al cuvantului…nu ii pasa de nimic si de nimeni atunci cand este vorba de fericirea Elsei; are niste idei de-a dreptul iesite din comun, iar modul in care este descrisa bunica si intamplarile ei te dau pe spate, incarcate de amuzament, dar si induiosare.

Elsa, fetita de sapte ani, ma rog, aproape opt, este de o inteligenta fantastica, stie foarte multe pentru varsta ei, iar dialogurile pe care le are cu bunica, dar si cu celelelate personaje, iti vor demonstra acest lucru.

Acest duo sunt sarea si piperul lecturii, dar ca sa iti iese ceva megadelicios (ca sa folosesc un cuvant de-al Elsei) este nevoie sa mai adaugi si putin din alte condimente… “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-I pare rau” este cartea pe care clar trebuie sa o citesti.

Citind romanul am ras cu lacrimi, are replici de te dau pe spate, este incarcat cu mult amuzant, dar si induiosator, avand fragmente unde nu-ti vei putea stapani lacrimile…daca tot razi cu lacrimi, la fel poti sa si plangi. Lectura iti va atinge o coarda sensibila, fara doar si poate…

Este mai mult decat perfect sa fii diferit de ceilalti, nu exista persoane la fel, dar cand ajungi sa te accepti exact asa cum esti, dar si pe ceilalti la fel, vei descoperi ca sunt persoane asemeni tie 😊; in toata acea diversitate, un singur lucru ii lega, si anume…bunica 😊.

Daca la inceputul lecturii am ras de ma dureau obrajii, finalul a fost extrem de emotionant…aveam lacrimi in ochi atunci cand citeam ultimile pagini si-mi parea rau ca am ajuns la sfarsit, nu-mi doream sa se finalizeze povestea, sa ma despart de Elsa si ai ei vecini ☹.

In momentul in care am inchis cartea, mi-am pus o dorinta…la vremea cand voi fi si eu bunica, imi doresc sa fiu exact ca bunica Elsei, la fel de dezinvolta si nepasatoare de ceea ce spun cei din jur, doar ca sa-mi stiu nepotii foarte fericiti 😊. Oare daca v-am spus dorinta, mi se va mai indeplini?

Bunicii sunt foarte importanti in viata unui copil si citind povestea Elsei si a bunicii ei, mi-am dat seama de cat de mult a contat faptul ca eu am avut bunicii implicati in viata mea, cate am invatat de la ei si cate mai am sa invat si in prezent de la ei, sunt precum o enciclopedie 😊.

“Orice copil de sapte ani are dreptul la supereroi. Si cu asta basta! Si cine nu-i de acord e batut in cap de-a binelea!”

“Idiotii nu pricep cum neidiotii termina un gand sit rec imediat la urmatorul. De-asta idiotii sunt intotdeauna fricosi si agresivi. Caci nimic nu-i sperie mai tare pe idioti decat o fata desteapta.”

“Nu toti monstrii arata ca niste monstrii. Caci unii isi poarta monstrii inauntrul lor.”

“Superputerea mortii nu-i ca-i face pe oameni sa moara, ci ca-i face pe cei ramasi in viata sa nu mai vrea sa traiasca.”

“Caci fara muzica, nu exista vise, iar fara vise nu exista povesti. Fara povesti, nu exista curaj, iar fara curaj nimeni n-ar putea indura tristetea.”   

“Omul vrea sa fie iubit. In lipsa iubirii, admirat. In lipsa admiratiei, temut. In lipsa fricii, dispretuit si urat. Vrea sa trezeasca un sentiment, de orice fel. Sufletul se cutremura in fata uitarii. Vrea contact cu orice pret.”

“ – Uneori e complicat sa fii om mare, Elsa.

– Si ce, crezi ca-i megasimplu sa fii copil? “

Titlul original: “The Flatshare”

Editura: Litera

An publicatie: 2019

Numar pagini: 414

                “Dragoste in contratimp” este singura carte care nu a stat mai mult de o luna necitita in biblioteca si acest lucru este un record pentru mine. Mi-as fi dorit ca toate cartile ce le-am luat pana in prezent sa fi avut aceeasi soarta, insa din pacate nu a fost asa…

                Cand am vazut-o pentru prima data la Julia, bookstagramerita care stie tot ce misca in lumea cartilor, am spus: “Clar trebuie sa am cartea asta!!!” (asa spun cu toate, insa aceasta mi-a atras atentia in mod special si o sa va spun mai jos de ce 😊).

                Primul lucru ce mi-a atras atentia a fost coperta, mai ales datorita patului reprezentat pe coperta 😊…m-a dus cu gandul la comoditate, ca apoi titlul sa imi aprinda un beculet 😊 – “The Flatshare” – apartamentul pentru mine reprezentand intimidate…iar sa pui doi necunoscuti sa imparta un apartament, este ceva…clar se preconiza o comedie romantica savuroasa 😊.

                Ce sa mai spun de personaje…Tiffy este una dintre cele mai dezinvolte personaje intalnite de mine in cartile citite si nu am mai putut de dragul ei, m-am indragostit instant de ea (ma ducea putin cu gandul la Louisa Clark din “Inainte sa te cunosc”, iar pe Lou am iubit-o si inca o iubesc 😊), foarte vorbareata, cu un stil aparte, ce nu vrea sa iese in evidenta, dar nu prea ii iese 😊, iar Leon este atat de…mmm (cum mi-l imaginez eu, l-as devora complet 😊)…dragut, afectuos, altruist…un barbat asa cum trebuie 😊.

                Desi nu se intalnesc niciodata, asa cum a fost prevazut in contractual de subinchiriere, relatia dintre ei se dezvolta atat de frumos, au inceput sa comunice prin biletele 😊 – mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase mijloace de comunicare existente, ajungand sa cunosti o persoana din spatele cuvintelor.

                Cartea a reusit sa ma prinda inca de la prima pagina, este foarte frumos scrisa, vesela as putea sa spun. Eram toata un zambet cand o citeam si am un zambet imens acum pe fata cand scriu aceste randuri 😊…am ras enorm de mult parcurgand-o, dar am avut si momente cand as fi vrut sa fiu prezenta in carte sa strang de gat pe cineva, sa impart cateva palme, asa ca sa ma descarc (daca veti citi cartea, veti afla…iar daca ati citit-o, stiti la cine ma refer), imi era foarte greu sa o las din mana, creeaza dependenta 😊 si acest lucru este un plus la o carte 😊, odata ce m-a prins lectura, a devenit tot mai profunda…

                 “Dragoste in contratimp” este delicios de amuzanta, o poveste despre prietenie, iubire si un nou inceput…imposibil sa nu te indragostesti de Tiffy si Leon 😊.

                Cu cel mai mare drag va recomand sa cititi cartea, nu veti regreta…este antidotul perfect pentru o zi proasta 😊.       

Titlul original: Becoming

Editura: Litera

An publicatie: 2018

Numar pagini: 620

De foarte multa vreme imi doream sa citesc aceasta carte, o vedeam peste tot pe retele de socializare, pe site-urile librariilor si de fiecare data cand plasam cate o comanda, spuneam ca o iau si nu s-a nimerit :(.

                Insa intamplarea a facut sa o pot imprumuta si in sfarsit sa o pot citi. Evident, nu m-am apucat imediat de ea, de cum am primit-o, ca deh…aveam alte carti pe lista. Dar si cand m-am apucat…

M-a atras inca de la inceput ideea de a descoperi povestea lui Michelle, imi era draga imaginea ei de pe vremea cand Barack a devenit presedinte, mai ales datorita faptului ca era o persoana de culoare si am fost putin socata la vremea aceea ca America va avea un presedinte de culoare.

                Toti suntem oameni si ne asemenam, nu culoarea pielii ne defineste, ci valorile pe care le avem.

                Din aceasta carte ai foarte multe de invatat, sincer, si este o carte care merita citita, nu pentru ca Michelle Obama este o celebritate, ci pentru simplul fapt ca este o persoana ce isi deschide sufletul in fata lumii, cuvintele ei sunt exprimate cu o sinceritate cum rar se intalneste.

                Michelle este o persoana careia i-au fost influentate anumite principii si s-a ghidat toata viata dupa ele, nu a cedat in fata unui esec, ci a luptat sa reuseasca inca de cand era copil. Si-a dorit sa fie un om care sa realizeze ceva bun in lume si a reusit.

                Pasind in lumea ei, am descoperit-o pe micuta Michelle din cartierul South Side din orasul Chicago, impartind aceeasi camera cu fratele ei, Craig, in apartamentul familiei. Parintii au invatat-o sa spuna mereu ceea ce gandeste, fara a avea teama de a de exprima.

                Peste ani, cand a ajuns la Princeton, era singura femeie de culoare dintr-o incapere, ca apoi sa ajunga intr-un birou dintr-un zgarie-nori, unde Barack Obama, studentul de la drept, avea sa ii dea planurile peste cap.

                Cartea a fost impartita in trei parti: povestea ei, ce descrie viata ei de la inceput si pana in momentul cand il intalneste pe Barack; povestea lor, ce arata evolutia relatiei dintre ei pana in punctul in care Barack este ales presedinte si povestea familiei la Casa Alba, ceea ce mi-a placut, intrucat imi era usor sa tin pasul cu evolutia evenimentelor, insa ce mi-a placut si mai mult a fost sinceritatea ce am gasit-o in cuvintele scrise.

                M-a bucurat faptul ca nu au fost tratate doar lucrurile bune, dar si cruda realitate.

                Pe parcursul lecturii, am plans de cateva ori de bucurie, dar si de tristete, am simtit emotiile lor atunci cand a fost momentul sa afle deznodamantul voturilor, la final fiind mega satisfacuta si motivata; poti obtine tot ceea ce iti doresti atata timp cat muncesti pe masura si nu permiti nimaniu sa iti desfiinteze valorile si obiectivele.

                Nu este o carte ce trateaza politica, desi au fost fragmente in care au fost detaliate etapele unei campanii, toate eforturile necesare pentru ca misiunea sa fie dusa la bun sfarsit, aceste fragmente fiind foarte interesante pentru mine, intrucat aveam doar o vaga idee cu privire la campanii electorale si tot ce presupune acest lucru.

Este una dintre cele mai bune carti citite pana acum anul acesta.

                A fost atat de frumoasa, mai ales pentru ca a fost sincera…pentru ca a fost scrisa de o femeie careia i-a pasat si de vietile altor persoane.

O recomand cu draga inima si va garantez ca nu veti regreta!

Al treilea volum al trilogiei All Souls

An publicatie: 2015

Editura: Penguin Books

Numar pagini: 703

                Nu stiu daca voi ati patit, insa eu se pare ca tot mai des patesc, ma trezesc cu lacrimi in ochi inca de la primele pagini atunci cand incep o noua carte, cel putin asa am patit in cazul cartii mai sus mentionate.

               V-am vorbit deja de Diana si Matthew, insa voi continua cu povestea lor si in articolul de astazi.

                “The Book of Life” este fara doar si poate volumul meu preferat din serie, nici primul nu cred ca l-am simtit atat de intens precum acesta, cum spuneam este incarcat de emotie inca de la primele pagini, ca sa nu mai spun ca imi curgeau lacrimi pe obraz dupa ce am terminat primul capitol de citit.

                Mi-a placut enorm de mult cum a evoluat actiunea pana la volumul de fata, multe evenimente chiar m-au surprins, suspansul este la el acasa, cartea te tine cu sufletul la gura cu fiecare pagina ce o parcurgi.

                Daca in volumul doi am calatorit in Londra elisabetana, in volumul trei am revenit in present. Asa volum incarcat de istorie, stiinta si actiuni imprevizibile ale personajelor paranormal, de mult timp nu am mai avut in maini.

                Sa fie un adevarat deliciu sa parcurgi asemenea trilogie…

               Desi sunt mare fana romance, incep sa fiu si mai mare fana fantasy.

               Pe masura ce inaintam cu cititul, nu mai aveam stare nici sa stau linistita pe canapea, aveam pielea de gaina, suspans maxim si o tensiune continua (exact asa cum trebuie sa fie o carte mega buna). Nu o puteam lasa deloc din maini de teama sa nu cumva sa ratez ceva.

                Orice scenariu incercam sa-mi fac, nu reuseam sa-l duc la bun sfarsit ca intervenea altceva.

                De foarte mult timp nu am mai citit cu atata pasiune o carte, sa ma pierd complet in lectura, sa simt ca fac parte din acea lume descrisa prin randuri, ca sunt alaturi de personaje in nebunia lor…respiram alaturi de ei, cand de fapt, eu respiram paginile cartii.

                Diana a evoluat intr-un mod atat de suprinzator, am ramas cu gura cascata…de la fata nestiutoare, condusa de frica si plina de intrebari, a devenit o femeie determinata, ce are toate raspunsurile. Autoarea a conturat-o foarte bine si chiar ma bucura acest lucru, este un personaj principal ce clar iti ramane fixat in memorie.

                Cand vedeam cum se subtiaza cartea, ca ma apropiam de final, calculam paginile ramase pana la ultima, voiam sa aflu o data pentru totdeuna finalul, dar in acelasi timp nu voiam sa parasesc aceasta lume, inca nu eram pregatita sa ma despart de personaje.

               Iar cand am ajuns la final, mare tristete m-a lovit…am realizat ca e gata…

               Nu-mi venea sa cred ca sunt nevoita sa ma despart de personaje, sa ma rup de supranatural si sa ma intorc la realitate

                Cartea a fost echipata cu arsenal complet: iubire pura, legaturi de familie, prietenie consolidata intre personaje ce nici nu-ti trece prin minte ca ar putea fi posibil, sarcasm, umor, emotie, suspans.

                Trilogia “All Souls” a devenit una dintre favoritele mele si stiu ca atunci cand dorul ma va roade, cartile ma asteapta in biblioteca sa le redescopar.

               Cu cel mai mare drag recomand aceasta serie, chiar este una dintre cele mai bine scrise si merita citita. Sper ca v-am convins sa ii dati o sansa .

“It is not the strongest of the species that survives, nor the most intellingent that survives. It is the one that is most adaptable to change.”

“Secrets are unreliable allies. They allow us to believe we are safe, yet all the while they are destroying us.”

“I’m a vampire. I can go outside during the day and my hair won’t catch fire in the sunlight. I’m Catholic and have a crucifix. When I sleep, which is not often, I prefer a bed to a coffin. If you try to stake me, the wood will likely splinter before it enters my skin. No fangs either. And one last thing: I do not, nor have I ever, sparkled.” (este unul din fragmentele mele preferate din carte)

“If you truly love someone, you will cherish what they despice most about themselves.”

“Why do you love me so much?

To every question I have ever had, or ever will have, you are the answer.” (una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste)

“Hearts cannot be broken. And only love makes us truly immortal.”

“We were the tenth knot.

Unbreakable.

Without beginning or end.”

Al doilea volum al trilogiei All Souls

An publicatie: 2013

Editura: Penguin Books

Numar pagini: 702

                Cum va spusesem intr-un articol anterior, am asteptat dupa volumele urmatoare ale seriei si nici cand mi-au ajuns, nu m-am apucat imediat de ele, intrucat imi propusesem sa citesc alte carti ☹.               

Mare greseala, mare, mare greseala…

               Nu era ca uitasem ce se intamplase in primul volum, dar al doilea volum a venit cu un bagaj imens de informatii dupa el (o noua caramida 😐) si la inceput imi era greu sa inteleg firul povestii, imi parea atat de ciudatica, cu multe personaje noi si dificil de retinut. Ma gandeam ca poate intru in reading slump si nu ma bucuram deloc daca era asa, intrucat imi doream foarte mult sa aflu ce se va intampla cu Diana si Matthew, unde voi mai cutreiera alaturi de ei si ce voi mai descoperi. Cum evoluam cu cititul (asa greut, dar sigur), a inceput sa prinda forma si eu sa ma luminez in privinta cartii.

               In acest volum, am calatorit alaturi de ei in Londra elizabetana, o lume a spionilor si a misterioasei Scoala de Noapte, m-au purtat prin locuri unde nu am mai fost nicicand, dorindu-mi sa fi fost si eu vampir, sa am posibilitatea sa traiesc si alte vremuri, sa vad care era mersul treburilor in secolul XVI si nu numai (daca as fi fost vampir, as fi avut muuult mai mult timp pentru citit, iar la cate carti sunt…vaaai de viata mea…).

                Nu am fost fana istoriei niciodata, dar sa o descopar impreuna cu Diana si Matthew a fost altceva, modul in care autoarea a impletit evenimentele istorice m-au atras foarte mult, mai ales ca avea si replici umoristice (incarcate si cu sarcasm, foarte bine punctuate). Nici nu ma asteptam la altceva, sincer, avand in vedere ca primul volum l-am citit cu sufletul la gura si m-a lasat in pom efectiv.

               Chiar daca am citit volumul doi in decurs de doua saptamani, din lipsa de timp, alte indatoriri si oboseala multa, am aflat raspunsuri la o parte din intrebarile ce mi-au ramas din volumul precedent, insa nu la toate si era un fel de tortura sa nu stiu cum se concluzioneaza.

                Pe parcursul intregii lecturi, am observat cum a evoluat Diana si modul in care a inceput sa se descopere, dar si Matthew a inceput sa se schimbe in ochii mei, schimbari de bine chiar si un deliciu la propriu sa ii urmaresc.

                Multe nu pot sa va spun, intrucat imi este frica sa nu dau vreun spoiler, sper doar ca fragmentele de mai jos ce am ales sa vi le las sa va convinga sa cititi seria.

               Daca nu reusesc prin ele, sigur cu recenzia ultimului volum clar va conving (nu iese din prima, dar din a doua sigur iese ceva).

“Trouble always travels in the company of women.”

“Giving a woman your whole life is meaningless without giving her your whole heart as well.”

“I had never seen him look the way he did at the moment – vulnerable, hopeful, beautiful, free. There were no secrets between us now, no emotions guarded in case disaster struck and we were swept along into the dark places where hope couldn’t survive.”

“The most terrifying monsters always look just like ordinary men.”

“In every ending there is a new beginning.”