“Cum eram candva” de Amber Smith – recenzie

Titlul original: “The way I used to be”

An publicatie: 2018

Editura: Youngart

Traducator: Ioana Filat

“Lumea lui Eden, o fata timida si linistita, se invarte in jurul familiei, a clarinetului si a micului ei grup de prieteni. Pana intr-o noapte, cand, in siguranta propriei case si la adapostul propiului pat, este violata. Pentru Eden nimic nu va mai fi la fel. Va ajunge sa urasca tot ce a iubit vreodata. Toate acele lucruri pe care le stia dintotdeauna ca fiind adevarate se transforma brusc in niste minciuni. Eden nu se poate intoarce in timp ca sa schimbe acea noapte, dar poate schimba ce se intampla in continuare.

Acest roman indraznet, care masoara cicatricile adanci lasate de un eveniment traumatic, vorbeste totodata despre dezamagirile, durerile si inevitabilele schimbari ale adolescentei, din prisma unei fete care invata sa-si asume incredibila forta de care nu se stia capabila.”

“Cum eram candva” este cartea ce trebuie neaparat sa o citesti, nu doar pentru ca trateaza un subiect sensibil, ci si pentru ca ai foarte multe lucruri de invatat din ea.

Am luat aceasta carte la recomandarea unui bookstragamer ce il urmaresc cu mult drag de ceva vreme, iar cand am vazut-o la Bookfest in Timisoara, nu m-am gandit de doua ori si nu imi pare rau. Chiar ma bucur enorm de mult ca am putut sa o citesc atat de repede.

Am reusit sa o citesc intr-o singura zi pentru ca nu reuseam sa o las deoparte. Lectura ma teleportat direct in subiect, insa dupa primele pagini, deja imi venea sa iau pe careva de gat, asa stare de nervozitate mi-a dat…cred ca eram si intr-un fel de soc, intrucat voiam sa stiu cum de s-a ajuns unde s-a ajuns.

Ce a patit ea este de-a dreptul groaznic. Un asemenea act distruge inocenta intr-un mod de neimaginat. Mi se pare si mai trist faptul ca tot mai des se intampla asemenea evenimente in lumea noastra, iar din cauza fricii, foarte putine persoane isi gasesc curajul de a marturisii.

Din acest motiv mi-a placut cartea atat de mult si citind-o, urmarind-o pe Eden, banuiam ca astea sunt sentimentele oricarei persoane ce a avut parte de o asa trauma. Sa-ti fie teama sa te destainui cuiva, oricui, doar ca sa te eliberezi de povara, sa te macine mereu gandul ca se mai poate intampla si o a doua oara…sa-ti fie teama sa acorzi o sansa adevaratei iubiri…

Timpul nu poate fi dat inapoi, sa poti face ceva si de a evita intamplarea nefericita, insa o data petrecuta, trebuia gasita puterea de a merge mai departe, de a invata sa traiesti cu acea cicatrice pentru tot restul vietii.

Nu are cum sa nu te tulbure un asemenea subiect si nici nu imi pot gasi cuvintele sa va descriu tot ce am simtit citind “Cum eram candva”. Eram mereu ca pe ace, prinsa in firul povestii, curioasa ce va urma. Acum ma emotionam de vreo intamplare, acum imi venea sa ma teleportez in carte si sa impart palme, ca sa nu spun ca la un moment dat imi venea sa dau cu cartea de toti peretii. Am simtit foarte multa dezamagire, dar si durere…pe alocuri si bucurie. A reusit sa imi transmita o multime de stari, iar in asa fel imi dau seama ca este o carte foarte buna 😊 (cel putin pentru mine).

Daca nu ati citit-o deja, nu mai stati pe ganduri. O sa vedeti ca nu veti regreta!

Si sunt exterm de curioasa ce veti simti atunci cand o veti citi…