“Gradina de iarna” de Kristin Hannah – recenzie

De Loredana 😊

Titlul original: “Winter Garden”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Numar pagini: 395

“Meredith si Nina Whitson sunt doua surori cum nu se poate mai diferite. Una a ramas acasa ca sa-si creasca copiii si sa se ocupe de livada de meri a familiei; cealalta si-a urmat visul si a calatorit prin lume, devenind o fotojurnalista faimoasa. Dar cand tatal lor se imbolnaveste, cele doua femei se vor reintalni, regasind-o si pe Ania, mama lor distanta si ostila, care nici macar acum nu le ofera fiicelor ei niciun fel de mangaiere. Pe patul de moarte, tatal le smulge insa o ultima promisiune femeilor din viata sa.

Totul incepe cu o poveste cum surorile nu au mai auzit vreodata – o idila captivanta, misterioasa, ce se desfasoara pe o perioada de mai bine de sase decenii si pe doua continente, din Leningradul inghetat, aflat in plin razboi, pana in Alaska zilelor noastre. Aceasta drama cutremuratoare le uneste pe cele trei femei intr-un mod cu totul neasteptat. Meredith si Nina vor afla in cele din urma secretul ce marcheaza trecutul mamei lor si vor descoperi un adevar teribil, care va zdruncina insusi fundamentul familiei lor si le va schimba viata.

<Gradina de iarna> este un roman evocator, liric, care arunca o lumina puternica asupra relatiei complicate mama – fiica si exploreaza legaturile durabile dintre prezent si trecut.”

“Gradina de iarna” a fost al doilea roman ce l-am citit de la autoarea Kristin Hannah (primul fiind “Un nou inceput”) si pot sa spun ca este preferatul meu pana in momentul de fata. Mai am inca doua carti de-ale ei in biblioteca ce asteapta a fi descoperite si inca una pe drum 😊.

Nici nu stiu cum sa va transmit tot ce am simtit cand am citit aceasta carte, a avut incarcata de tristete, multa durere…parca ma durea sufletul cand o citeam. A reusit sa ma captiveze in asa fel, incat aveam impresia ca eram prezenta in acel timp si simteam tot ceea ce simteau personajele, am lecturat cartea cu ochii umeziti.

Romanul scoate in evidenta neintelegerile, legaturile de familie, dar mai ales…femeile puternice 😊.

Inca de mici copile, Meredith si Nina nu au simtit iubirea mamei lor, lucru ce nu putea fi mai dureros, nici cu timpul acest sentiment nu s-a ameliorat. Din cauza acestui lucru, si relatia dintre cele doua nu este una foarte apropiata. Se simte lipsa afectiunii mamei, iar cand fetele devin mature si o iau pe propriul drum, aceasta lipsa isi lasa amprenta .

Este dureros, ca si copil sa nu simti iubirea mamei, sa se comporte cu tine ca si cand nu ai exista. La inceputul lecturii, incercam sa o inteleg cat mai mult pe Ania, insa cu cat ma straduiam mai tare, cu atat ma inducea in eroare mai mult. Acum era ok, dadea semne ca se deschide si descoperi putin din ea, apoi brusc…isi ridica un zid si ramaneai blocat…

Cand esti privat de afectiunea mamei, cand te maturizezi si pornesti pe drumul tau, ajungi sa te gandesti daca toate alegerile si sacrificiile ce le faci sunt ceea ce trebuie pentru tine. Daca nu are cine sa te indrume cat inca esti copil si inveti, odata maturizat se naste aceasta teama. Ca sa prinzi incredere in persoana ta, legaturile de familie trebuie sa fie foarte puternice, de asemenea si stranse, sa stii ca te poti baza in caz de nevoie.

Simteam asa o tristete cand citeam si descopeream ca fetele nu au simtit deloc iubirea mamei, ca aceasta a ales sa se inchida in ea si nu imi puteam da seama de ce. Insa pe parcurs, mama a fost nevoita sa se deschida fata de ele…iar modul in care a ales sa faca acest lucru, m-a determinat sa iubesc cartea. Acela a fost punctul culminant, iar de acolo nu am mai putut lasa cartea jos din mana, ma captivase in asa fel, incat trebuia sa aflu tot mai mult. Imi crestea inima cand vedeam ca incet, incet primesc raspunsuri la toate intrebarile ce rulau in capusorul meu.

Ma asteptam sa fie o lectura care sa ma impresioneze, avand in vedere ca “Un nou inceput” a fost ceea ce trebuie, dar nu ma asteptam sa ma dea peste cap in asa mod. Sincer va spun, nici nu am realizat cand am ajuns la finalul cartii, plus ca deznodamantul mi-a dat dauna totala.

 “Gradina de iarna” este un roman care te marcheaza, cel putin asa s-a dovedit a fi in cazul meu si cu siguranta il voi mai reciti. Kristin Hannah mi-a demonstat inca o data ca ale sale carti te patrund in asa fel, incat cutremura absolut totul inauntrul tau.

“Viata – si dragostea – pot disparea intr-o secunda. Cand le ai, trebuie sa te agati de ele cu toata puterea sis a te bucuri din plin de fiecare secunda.”

“Bucuria si tristetea fac parte din viata; poate ca ideea e sa iti ingadui sa le simti pe ambele, dar sa tii ceva mai strans de bucurie, pentru ca nu stii niciodata cand poate o inima puternica ca cedeze pur si simplu.”

Advertisement

One thought on ““Gradina de iarna” de Kristin Hannah – recenzie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s