“A discovery of witches” de Deborah Harkness – recenzie

Primul volum din seria All Souls

An publicatie: 2018

Editura:  Headline Publishing Group

Numar pagini: 688

“It begins wih absence and desire. It begins with blood and fear. It begins with a discovery of witches.”

A trecut ceva timp de cand am citit cartea, insa este inca proaspata in mintea mea, ca si cum as fi citit-o in urma cu cateva zile.

Cand am vazut prima oara cartea in Carturesti, mi-am spus: “Ohhh, asta pare interesanta, mai ales daca sunt actori pe coperta, clar e serial facut dupa carte, deci trebuie sa o iau!”. Zis si facut, am rasfoit-o putin, mi-a placut titlul si am luat-o 😊.

                Inca din noiembrie o tineam pe raft, dar noroc cu bookclub-ul organizat de Julia (de la @carti_cu_colti, unul dintre bookstagrameri mei favoriti) in luna martie a acestui an, ca altfel cine stie cat mai statea pe raft ☹ (asa se intampla cand iei prea multe carti si le tot amani, ca deh…zici ca ai timp de toate, dar nu e chiar asa).          

                Ce e drept, cand am vazut cate este de groasa (o noua caramida, se pare ca sunt atrasa de astfel de carti 😊), parca ma batea un gand sa abandonez cartea stiind ca am altele mai subtiri in biblioteca, deci mai usor de citit. Insa, nu am abandonat-o si bine am facut 😊.

                Daca ati stii voi cat de faina este cartea, nu are cum sa nu te prinda…are de toate, dar chiar de toate 😊. Am citit-o in decurs de o saptamana, putin mai greut la inceput, intrucat editia mea este in engleza si are scrisul mic (nu chiar mic, mic, sa-l citesti cu lupa, dar pentru mine ca imi tin ochii in vitrina este putin mai dificil), dar toata incarcatura cu care a venit cartea a fost in deliciu.

                Toata acea lume a vrajitorilor, alaturi de vampiri si demoni, colac peste pupaza si oameni (doar nu se poate fara ei, era mai meeh fara), m-a purtat cu gandul la filmele din seria “Twilight” (am iubit cartile si inca le iubesc, iar filmele sunt printre preferatele mele), dar si la serialul “The Vampire Diaries” (am adorat serialul acela, dar acesta este un subiect de dezbatut in alt articol 😊), deci nu avea cum sa nu imi placa.

                Alaturi de Diana Bishop am descoperit o noua lume, una unde poti obtine tot ce iti propui daca iti doresti cu adevarat, mai ales daca ai alaturi de tine un vampir fermecator precum Matthew Clairmont (pana si numele asta frantuzesc de “Clairmont” te seduce).

                A fost bogata in informatii cartea, captivanta de asemenea, cu greu o puteam lasa din mana pe masura ce avansam in citit. Ma pierdusem foarte repede in acea lume fantastica si nu voiam sa mai revin la realitate. Mi-a placut foarte mult ca a avut si pasaje romantice (parca nu se poate fara o bucatica de romantism, oricum ar fi genul cartii, cel putin in cazul meu – sunt o romantica incurabila 😊), a avut si suspans mult, cand credeai ca situatia e previzibila, bang…se intorcea roata.

                Am citit-o cu sufletul la gura, iar cand am ajuns la final, nu mi-a venit sa cred…imi explodase mintea, nu alta. Ma irita si mai tare faptul ca nu aveam continuarile in biblioteca si trebuia sa astept sa imi ajunga comanda, iar tot acest timp cat am asteptat dupa carti era ca o tortura, sa stau fara sa aflu ce se intampla mai departe era prea mult.            

                Dar si cand am inceput al doilea volum…un deliciu 😊 (despre al doilea volum va voi vorbi intr-un alt articol, sa va mai tin putin in suspans).

                Este o aventura la care cu siguranta vrei sa iei parte…     

“A little book can hold a big secret – one that might change the world…words have power.”

“If the butterfly wings its way to the sweet light that attracts it, it’s only because it doesn’t know that the fire can consume it.”

“Nor dying nor living nor healing, there is no pain in my sickness, for I am not kept from her love. I don’t know if I ever have it, for all the mercy that makes me flourish or decay is in her power.”

“Remember our dinner in Oxford? You wanted to know how you would taste…you taste of honey. Honey – and hope.”

Eu si After :)

de Lore 🙂

Am scris aceste randuri in urma cu o aproximativ o luna, nu neaparat cu gandul de a le publica, dar daca tot e asa mare nebunie cu filmul “After” m-am gandit ca este o ocazie buna sa public si gandurile mele privind seria (ma rog, trei sfert din primul volum 😐)

Auzisem atat de multe despre seria asta, doar pareri bune intr-o vreme, incat m-au convins sa imi iau si eu seria. Ulterior, am aflat ca se va face si film, deci mi s-a parut super tare.

Asa ca zis si facut. Caut volumele seriei pe toate site-urile sa mi-o iau si eu, ca deh, toata lumea a citit After, doar eu nu (efectul de turma 😐 ). Reusesc si-mi iau toate volumele inainte de sarbatori, insa imi propun sa o citesc in luna aprilie, inainte sa apara filmul, sa am actiunea proaspata in minte, sa nu cumva sa uit vreun detaliu.

Citesc eu ce citesc, ca apoi sa-mi cada fisa: eu citisem cu mult inainte celelalte doua volume din seria Landon Gibson (acestea sunt dupa After, daahh) si eu nu stiam (fraiera), incepand sa se lege si pentru mine lucrurile ulterior.

Toate bune si frumoase, numai panselute in carte, in jur de vreo 200 de pagini si imi spun: “Da’ e draguta cartea, se citeste usor, super…”, ca dupa…bang…dau peste o replica de imi darama lumea si de acolo s-a stricat tot.

Nu iau in seama, in prima faza, trec peste, ca dupa…supriza…explodeaza bombe la fiecare 5-10 pagini. Ceva nu imi pare mie ok, dar continui…si citesc eu din volum cam trei sfert pana cand spun “Gata!!!”.

Era prea mult pentru mine sa ii suport comportamentul lui Hardin, chiar daca se vrea a fi bad boy si toate cele, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii marlan, iar Tessa, asa inocenta imi parea…este o fata care nu stie pe ce lume traieste si ii suporta toate iesirile astuia, ca deh…asa e in iubire…

Iubire sau nu, nu este ok deloc ce relatie au astia, cel putin din punctul meu de vedere, nu e sanatoasa in niciun fel. Ajungi sa te termini psihic si pentru ce? De teama ca nu vei mai gasi altul… Fata mea, e plina lumea de barbati, daahhh…

Nu spun ca in iubire totul este roz, plin de unicorni si de vis, dar nici cand este asemenea unei bombe nucleare, nu e ok…Da, este bine sa fii alaturi de persoana iubita cand ii este rau, s-o sustii, sa fii acolo pentru ea, dar ce e prea mult…e prea mult 😐

Cert este ca imi pare enorm de rau ca am dat banii pe toate volumele seriei, asa imi trebuie daca ma simt bogata si imi iau tot odata, mai bine luam primul volum si vedeam care e treaba cu el, ulterior sa le fi luat pe restul, dar nu…eu sunt viteaza, stau averile inghesuite in pusculita…big, big mistake…invatatura de minte o sa-mi fie asta, jur…

Insa ma gandisem la momentul acela, daca mi-au placut “Nimic mai mult” si “Nimic mai putin” tot de aceeasi autoare (repet, nu stiam ca sunt un fel de continuare a lui After, doar ca il privesc pe Landon) si chiar mi-au placut, am spus ca de ce sa nu le iau pe toate, asa nu fac pauza in serie daca nu gasesc volumele.

Acum stau si ma trec alte ganduri…oare merita sa ma uit la film?

Si privind filmul, sunt pareri impartile, se pare 😐…eu cum nu am facut fata seriei, nu stiu cum mi se va parea filmu, sincer…mai ales ca am avut o “draguta” pe Intragram care pusese la un moment dat fragmente din film la story 😐…ce sa mai si zici? Nu mai spui nimic, dai skip si atat…

Insa, va voi tine la curent daca voi hotari sa vad filmul sau nu, inca nu ma pot pronunta…probabil il voi viziona dupa ce trece toata febra cu Hessa 😐.

Hai s-o facem si pe asta…recenzia seriei Harry Potter 😊

Cum spusesem in articolul trecut, sunt nevoita sa fac recenzia seriei Harry Potter, intrucat doar asa o va citi si iubitul meu (sper sa-l conving si sa nu ma pacaleasca).

Nici nu stiu cu ce sa incep, sincer, nu are ce sa nu-ti placa la Harry Potter. L-am adorat de cand am vazut pentru prima oara filmele si mi-am dorit cartile enorm de mult inca de la varsta de 11 ani, dar minunea s-a intamplat abia anul trecut si am reusit sa citesc prima carte a seriei la varsta de 28 ani 😊 (varsta e doar un numar in cazul meu, sunt un adult cu suflet de copil).

Inca rememorez momentul cand am luat cartile in brate, nu imi venea sa cred ca in sfarsit le am si le voi citi, ca sunt ale mele, acel sentiment minunat de proprietate 😊. Mi-a placut foarte mult cum arata fiecare coperta, faptul ca la inceputul fiecarei carti este harta reprezentata, culorile alese pentru ilustrarea copertii, parca doar privindu-le te duceau in lumea aceea magica, ca sa nu mai spun ca fiecare capitol are in jurul titlului mii de stelute (stelute de genul celor ce ies din bagheta magica); cum sa nu te pierzi in asemenea pagini?

Cand am inceput sa citesc prima carte, am fost cea mai fericita fiinta de pe fata Pamantului, nu va pot explica sentimentul ce l-am trait rasfoindu-i paginile. Stiam ca ma voi indragosti pe loc de personaje si mai ales ca ma voi pierde complet in povestea ce aveam sa o descopar.

Am fost atrasa inca de la primele pagini de impulsivitatea lui Harry, acel curaj de a-ti asuma anumite riscuri, stiind ca ulterior o vei incasa si nu e chiar placut, ca apoi lui sa i se alature Ron, cu al sau simt al umorului mega dezvoltat si Hermione, crush-ul meu fantastic (sa fie oare pentru ca este inebunita dupa carti, ca si mine?).

Ca sa nu va spun, in momentul in care am ajuns la Hogwarts, mi s-a taiat filmul cu realitatea, instant m-am deconectat. Cat nu mi-am dorit sa fiu si eu acolo, alaturi de toti acei elevi, sa invat vraji, sa ma joc cu bacheta magica, sa-l irit pe Snape 😊…sa fac si eu nazbatii si sa am parte de o multime de peripetii. Atat de bine a fost creat acel loc magic, ca era imposibil sa nu ma indragostesc, dar cresc eu mare si ajung la Hogwarts…

Citind seria, toate sentimentele posibile le-am trait, emotii peste emotii, lacrimi si suspine, rasete pe masura, nu a fost loc de plictiseala, eram mereu in priza. Nu am putut sa las deloc cartile din mana, asa de captivata am fost de toata actiunea, curioasa sa descopar ce se va intampla mai departe.

Sa va spun si faptul ca in ziua Anului Nou eu citeam Harry Potter? (Asta este ca sa va faceti o idee de cat de atrasa am fost de serie). Bineinteles, la miezul noptii am lasat-o pe noptiera si am iesit si eu ca omul normal la artificii si urari, dar cum a venit dimineata zilei de 1 ianuarie 2019, cine era in pat si citea Harry Potter? Eu, eu, eu 😊.

Am fost extrem de trista in momentul cand am vazut ca ajunsesem la ultima carte din serie, dar si mai trista am fost cand am finalizat volumul de citit. Aveam lacrimi in ochi cand am finalizat-o (chiar si acum ca scriu aceste randuri imi revin lacrimile), am citit ultimile pagini pe nerasuflate si am avut impresia ca asa de repede s-a intamplat totul si nu mi-a venit a crede ca e gata totul.

Este o serie pe care o poti citi indiferent de varsta, citind-o vei deveni din nou copil, vei trai alaturi de toate acele personaje aventuri la care doar ai visat, te vei pierde in toata acea lume a vrajilor, poti chiar tu fi un vrajitor sau varcolac, vei descoperi vietati ce nici nu credeai ca pot exista…este absolut fantastica, Harry Potter este una dintre seriile mele de suflet si imi doresc sa fac un ritual din a o reciti an de an, la finalul anului. Nu stiu de ce, dar mi se pare atat de potrivita de a fi citita in prejma sarbatorilor de iarna, poate datorita faptului ca actiunea in carti se petrece in decursul unui an scolar si cuprinde toate anotimpurile, iar iarna la Hogwarts mi se pare ireala…chiar este ceva de vis 😊

Si cred ca am scris tot ce mi-am dorit sa va transmit, iar cu toate acestea sper sa reusesc sa-mi conving iubitul sa citeasca seria. Chiar daca nu reusesc, eu oricum o voi reciti pentru ca au fost cartile cele mai dorite de mine si totodata, unul dintre cele mai frumoase cadouri oferite de iubitul meu. Poate dupa ce le voi reciti, il conving 😊 (daca nu iese din prima, poate din a doua incercare 😊).

Cum m-am hotarat sa-mi fac blog 😊

Intreaga nebunie cu ideea de “blog” a inceput anul trecut in decembrie, prin preajma sarbatorilor de Craciun, cand am decis sa citesc seria Harry Potter. Seria am primit-o in dar de la iubitul meu, drept cadou de Mos Nicolae (anticipat, intrucat am primit coletul pe la mijlocul lui noiembrie 😊).

Mi-am dorit cartile Harry Potter inca de cand eram pustoaica si lucrurile s-au intamplat in asa fel incat sa citesc Harry Potter la 28 ani, desi niciodata nu e tarziu sa citesti HP (parerea mea 😊). De cum am luat prima carte in mana, am fost fascinata, incepand de la aspectul copertii si pana la fontul literelor fiecarui capitol, absolut totul te rapeste din realitate si te transpune intr-o lume fantastica.

Alaturi de trioul Harry-Hermione-Ron am fost in numeroase aventuri, am invatat cum sa actionezi din instinct, sa te lasi dus de val (desi nu este potrivit de fiecare data), mai ales am descoperit prietenia adevarata, iar relatia dintre ei mi s-a parut una dintre cele mai frumoase.

Cu fiecare carte parcursa, am ras, am plans, am stat cu sufletul la gura asteptand sa vad ce se intampla mai departe, mereu in alerta. Desi am vazut filmele de nenumarate ori, nu se compara cu povestea cartilor, sau cel putin asta e parerea mea…filmul nu va bate niciodata cartea (sau mai bine spus, rare sunt filmele care bat cartea).

Deci, sa revenim la oile noastre 😊. Am inceput sa citesc seria cartilor inainte de vacanta de Craciun, daca nu ma insel in data de 16 decembrie 2018 si am finalizat-o la inceputul lunii ianuarie. Mi-a fost foarte greu sa ma despart de ele, asa de captivata am fost de acea lume magica, ca nici nu mai stiam ce era de viata mea, am strans ultimul volum la piept si aveam lacrimi in ochi, parca nu imi venea a crede ca am ajuns la final. Odata finalizata seria, iubitul meu m-a intrebat: “Si? Cum ti s-a parut?”, la care i-am raspuns: “Nu stiu cum faci, dar trebuie neaparat sa o citesti si tu, nici nu se compara cu filmele!!!”. Auzind asta, nici nu i-a trebuit mult sa-mi spuna: “Daca imi faci o recenzie a seriei, o citesc si eu. Mai mult de atat, iti fac si blog, asta ca un cadou de ziua ta, ca oricum nu mai stiu ce sa iti iau…”.

Si m-am blocat…”eu? Blog? Da de unde…nu e de mine asa ceva, nici nu as avea timp sa ma ocup de el.” Nu e vorba de timp aici, e vorba despre ce vrei sa faci, daca vrei sa faci. A trecut putin timp de cand mi-a spus el de blog, abandonasem cat de cat ideea de blog, recenzii ale cartilor si toate cele, ca apoi sa discut cu diverse persoane legat de blog si sa-mi schimb parerea din nou.

Mi-am spus: “De ce nu? Ce poate fi rau? Scriu ce imi trece prin cap, ganduri de-ale mele, pot vedea blogul ca un fel de jurnal, sa scriu despre tot ceea ce imi face mie placere.”

Aici este si meritul Roxanei (pe Instagram @citesc_cu_sufletul, acolo am descoperit-o prin intermediul altor conturi de bookstagram), pentru ca in urma tuturor discutiilor cu ea, mi-a aprins un beculet si ar iesi ceva frumos cu blogul, mai ales daca va accepta sa-mi fie colega de blog 😊.

Si asta este scurta poveste a acestui minunat nou inceput 😊

Iar daca tot am scris aceste randuri, urmatorul articol va fi recenzia seriei Harry Potter, poate il conving pe iubitul meu s-o citeasca, ma tin de capul lui din ianuarie de cand am finalizat-o…acesta era si scopul, sper sa il ating 😊.