De Lore 😊

Titlul original: “Bjornstad”

An publicatie: 2018

Editura: Art

Colectie: Musai

Numar pagini: 515

Traducator: Andreea Caleman

“Situat in inima padurii, Bjornstad-ul pare un oras mort. Singura sansa ca economia sa reinvie este ca echipa de junior sa castige finala campionatului de hochei. Dar pentru unii dintre tinerii hocheisti de saptesprezece ani, educati in spiritul <doar victoria conteaza> presiunea devine prea mare, iar importanta pe care o dau victoriei transcende dimensiunea morala a vietii lor in comunitate. Si atunci cand interesele – fie ele financiare, fie legate de glorie – devin mai importante decat oamenii, victimele devin vinovati, iar cei diferiti devin paria.

Backman aduce in discutie doua subiecte de actualitate: agresiunea sexuala si discriminarea etnica si de gen. Fara sa arate cu degetul, fara sa fie partinitor sau sa gaseasca vinovati, el pune pe tapet faptele, neomitand contextual, si-i lasa pe cititori sa judece singuri.”

La momentul cand m-am hotarat sa citesc un nou roman de-al lui Fredrik Backman, nu ma gandeam ca voi avea din nou parte de o carte la care voi rade pana voi simti durere in obraji, dar voi si plange ca Magdalena 😊. Si chiar daca asa a fost, cartea a mai avut si un plus: un subiect total diferit de ce ma obisnuisem sa citesc de la Backman.

Iar “Scandalul” este genul de carte ce simti nevoia sa o recomanzi peste tot, sa o citeasca cat mai multa lume, la fel ca si “Un barbat pe nume Ove”, dar si “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau”.

I-am iubit celelalte doua romane, dar si ce-l de fata este unul de-a dreptul exceptional. Backman are un stil aparte de a-si spune povestile, iar cu fiecare poveste ma determina sa-l indragesc si mai mult.

“Scandalul” este romanul pe care ori il iubesti, ori il urasti, nu exista cale de mijloc, iar eu i-am iubit fiecare pagina. Ma asteptam sa gasesc franchetea autorului si in romanul de fata, insa pe langa aceasta, am avut parte si de teme pe masura: agresiunea sexuala, homosexualitatea, discriminarea, hartuirea, independenta femeilor.

Cu ce sa incep? Ce sa va spun?

Ca este un roman ce nu trebui sa-l ratezi, absolut deloc, altfel iti va parea maxim de rau…

Da, are foarte multe personaje si este voluminous, dar fiecare personaj este bine construit, cu bune si rele, iar cu fiecare pagina citita ajungi sa le cunosti putin mai bine. Voluminozitatea nu ar trebui sa te speri, intrucat romanul se citeste foarte usor, limbajul este lejer, paginile se dau de la sine 😊.

Da, Backman pune degetul pe rana si-ti face dovada ca nu este cale de mijloc, ori este bine, ori este rau, adevar sau minciuna, cu el sau impotriva lui…

Backman se gaseste undeva deasupra orasului Bjornstad, de unde poate observa actiunea fiecarui personaj, este omnipresent si desi in cadrul capitolelor trece de la un personaj la altul, nu este deloc derutant (eu, cel putin, eram macinata de curiozitate sa aflu ce vor urma sa faca si celelalte personaje 😊).

Parcurgand romanul am fost incercata de toate sentimentele in acelasi simt: manie, ura, tristate, groaza, emotie, neputinta. M-am regasit cate putin in fiecare personaj, ca si cum as fi fost rupta in bucatele si incercam sa ma intregesc.

Pe cat de mult umor am gasit in unele replici, pe atat de multa durere s-a regasit in altele. Este un roman complex, ce prezinta o realitate atat de dureroasa, incat nici nu mai stii ce sa crezi.

Desi, initial am avut impresia ca va fi o carte ce-mi va prezenta hocheiul in toata esenta lui (eu cum sunt “inebunita” dupa sporturi, va dati seama…), am avut o mare surpriza cand am realizat ca nu hocheiul este vedeta, ci ceea ce se intampla in spatele acestui sport.

“Scandalul” este o carte musai. Musai de citit. Musai de iubit. Musai de pastrat in suflet. Musai. Si atat.

Asa ca, pregateste-ti sticla de whisky, cauta-ti un loc confortabil de citit, ia cartea in mana si da-I bataie! 😊

“Talentul? E ca atunci cand dai drumul la doua baloane: interesant nu-I care se ridica mai repede, ci care are sfoara mai lunga.”

“Si nu exista invingatori fara invinsi. Nu se nasc staruri fara ca altii din colectiv sa fie sacrificati.”

“Tot ce ne da sportul sunt clipe. Dar la urma urmelor, ce dracu-i viata, daca nu un sir de clipe?”

“Sa fii parinte inseamna sa te simti tot timpul ca o patura prea mica. Oricat ai incerca sa- acoperi pe toti, cineva tot ingheata.”

“N-a fost niciodata o iubire ce a crescut in timp, ci a lovit-o ca un fulger. E o permanenta stare de urgenta.”

“Se spune uneori ca tristetea e psihica, iar dorul e fizic. Alteori ca tristetea e ca si cum ai avea o rana, iar dorul ca si cum ti s-ar amputa un brat. O frunza ofilita fata de o tulpina rupta. Tot ce creste suficient de aproape de ceea ce iubeste ajunge, inevitabil, sa aiba aceleasi radacini. Putem vorbi despre pierdere, o putem procesa in timp, dar biologia ne forteaza sa traim dupa anumite reguli: plantele spintecate pe mijloc mor, nu se vindeca.”

“Amaraciunea poate fi coroziva, iti poate distruge amintirile – e ca si cum ai face curatenie la locul unei crime si, pana la urma, nu-ti mai amintesti decat ceea ce-ti convine.”

“ – Vezi sa nu te-afumi pana incepi sa vezi iar pitici cu cutite si alte cacaturi prin padure, OK? Ca n-am chef sa vin sa te caut, in timp ce tu stai prin vreun futut de copac si urli si te smiorcai.

–Asta s-a intamplat O DATA. Si atunci nu eram pe iarba.

–Ti-aduci aminte ca m-ai sunat urland <AM UITAT CUM SE CLIPESTE!>?

–Nu glumi! A fost ca dracu’!”

 “Omenirea are multe defecte, dar niciunul nu-i mai puternic decat mandria.”

“Ura poate fi un sentiment foarte incitant. Lumea e mai usor de inteles si mai putin infricosatoare, daca e impartita in prieteni si dusmani, noi si ei, bine si rau. Cel mai simplu mod de a uni un grup nu e iubirea, caci iubirea e greu de dus, cere sacrificii. Ura e simpla.”

“Cand un copil invata sa vaneze, i se spune ca in padure sunt doua feluri de animale: pradatoare si prada. Pradatoarele au ochii apropiati, orientate inainte, pentru ca n-au nevoie sa se oncentreze decat pe vanat. Prada, pe de alta parte, are ochii departati, unul de fiecare parte a capului, pentru ca singura sansa sa supravietuiasca este sa vada pradatorii care vin din spate.”

“Dragostea parinteasca e ciudata. Iubirea fata de toti ceilalti oameni are un inceput, dar cea pentru copii, nu. Pe ei ii iubim brusc, dinainte sa existe. Indiferent cat de mult se pregatesc viitori parinti, cu totii traiesc o prima clipa de soc cand avalanasa sentimentelor ii izbeste din plin, facandu-i sa-si piarda echilibru. E de neinteles pentru ca nu se poate compara cu nimic. E ca si cum ai incerca sa descrii senzatia de nisip intre degete sau de fulgi de nea pe limba cuiva care a trait toata viata intr-o camera intunecata. E o senzatie de zbor.”

De Lore 😊

Titlul original: “It Ends With Us”

An publicatie: 2018

Editura: Epica

Numar pagini: 406

Traducator: Cristina Buzoianu

“Uneori, cei care te iubesc te ranesc cel mai tare.

Lily Bloom nu a avut intotdeauna o viata usoara, dar asta nu a impiedicat-o niciodata sa munceasca din greu pentru a-si indeplini telurile. A evoluat foarte mult: a absolvit liceul, s-a mutat in Boston si si-a inceput propria afacere. Cand Lily il cunoaste pe Ryle Kincaid, un chipes neurochirurg, se simte imediat foarte atrasa de el si viata i se schimba brusc.

Ryle este un tip hotarat, incapatant si poate chiar putin arrogant. Este, de asemenea, sensibil, destept si foarte atras de Lily. In plus, arata dumnezeieste in uniforma de medic. Lily nu si-l poate scoate din minte. Insa el respinge categoric ideea de a avea o relatie serioasa si de lunga durata. Totusi, in curand, Lily devine exceptia de la aceasta regula si-l face pe Ryle sa-si doreasca mai mult decat o aventura de o noapte cu ea.

Pe masura ce intrebarile legate de noua ei relatie o coplesesc, apar si gandurile cu privire la Atlas Corrigan, prima ei iubire, cu care a avut o legatura deosebita. Atunci cand Atlas reapare brusc in viata lui Lily, tot ce a cladit impreuna cu Ryle ameninta sa se destrame.

Cu acest roman indraznet si profund, Collen Hoover exploreaza orizonturi noi si spune o poveste sfasietoare despre iubire si sacrificiu.”

Doamne, ce poveste!!!

In capul meu a fost vraiste, nici cuvintele nu mi le gaseam dupa ce am finalizat cartea. Auzisem ca aceasta carte te scutura bine de tot, dar nu ma asteptam sa provoace in mine o asemenea avalansa de sentimente.

De foarte mult timp imi doream sa citesc o carte de-a lui Colleen, dar nici prin gand nu-mi dadea ca prima lectura va fi cea mai dureroasa.

Pe cat de superba este coperta, cu ale sale orhidee roz, foarte bogata, emana fericire, pe atat de tare m-a atins subiectul pe suflet, m-a sfaramat in bucatele.

M-am indragostit de Lily si Ryle de la primele pagini, iar sinceritatea dintre ei mi se parea cel mai dragut lucru posibil, modul cum a evoluat relatia lor era unul dintre cele mai frumoase relatii…ca apoi, zbang…sa-mi dea autoarea o serva, de parca mi-ar fi spus: “Prea visezi tu frumos, hai sa te trezesc putin la realitate…”

Si asa a fost…m-am trezit la realitate si ma durea acea realitate, nu-mi mai placea. Imi venea sad au cu cartea de toti peretii (si asa mi-au “bombardat-o” cei de la Posta Romana, eu am crutat-o…), nu-mi venea sa cred cum s-a schimbat totul si cat de repede, fractiune de secunda, confuzie totala.

Cum poate o persoana sa iti schimbe viata, sa vezi si binele si raul, iar un simplu gest sa-ti dea peste cap tot ceea ce tu credeai real si iti este inadmisibil sa accepti, sa te intoarca la 180 de grade.

Este o carte ce trateaza un subiect atat de dureros, te determina sa o urasti, dar sa o si iubesti in acelasi timp, foarte bine scrisa, cu personaje construite sanatos…oohh, Alyssa, m-am indragostit de tine de la prima replica 😊.

Mesajul, insa, este cel mai important, iar mesajul acestei carti trebuie transmis cat mai des si cu voce cat mai puternica – nota autoarei a fost cea care mi-a dat dauna toata, nu ma asteptam la asemenea marturie.

Desi nu am mai citit nici o carte de-a lui Colleen, am un sentiment ca “Totul se termina cu noi” este cea mai buna carte a ei si mereu o voi compara cu celelalte romane ale sale.

“Totul se termina cu noi” este un roman ce vorbeste despre iubire si sacrifiu, prietenie si familie, aparente si realitate, vorbeste despre VIATA.

Daca ar fi sa descriu intr-un singur cuvant aceasta carte, cred ca ar “PUTERNICA”, exact cum suntem noi femeile 😊.

“Nu exista oameni rai. Toti suntem oameni care uneori fac lucruri rele.”

“M-ai avertizat. Mi-ai spus candva ca o singura data cu tine nu va fi de ajuns. Ai spus ca esti ca un drog. Dar nu mi-ai spus cat de repede dai dependenta.”

“…a trebuit sa-mi iau ramas-bun de la el. Si m-a strans in brate si m-a sarutat atat de mult , incat am crezut ca o sa mor daca-mi dea drumul.

Dar n-am murit. Pentru ca mi-a dat drumul si sunt tot aici. Inca in viata. Inca respir.

Cu greu.”

“Viata e foarte ciudata. Avem un numar limitat de ani s-o traim, asa ca trebuie sa facem tot ce putem pentru a ne asigura ca acei ani sunt cat se poate de impliniti. N-ar trebui sa ne pierdem timpul cu lucruri care s-ar putea intampla vreodata sau poate chiar niciodata.”

“Imagineaza-ti toti oamenii pe care-i intalnim in viata. Sunt atat de multi! Vin in valuri si se retrag odata cu ele. Unele valuri sunt mult mai inalte si au impact mult mai mare decat altele. Uneori, ele aduc lucruri din adancurile marii si le lasa aruncate pe tarm, ca niste urme pe nisip, marturie a faptului ca valurile au trecut pe acolo, mult timp dupa ce s-au retras.”

“Esti om. Iar noi, oamenii, nu putem duce singuri toata durerea. Uneori, trebuie sa o impartim cu cei care ne iubesc, ca sa nu ne prabusim sub greutatea ei.”

“Doar pentru ca o persoana te raneste nu inseamna ca poti, pur si simplu, sa nu o mai iubesti. Nu actiunile cuiva dor atat de mult. Ci dragostea. Daca n-ar exista dragostea anexata actiunii, durerea ar fi mai usor de suportat.”

“Se termina aici. Cu tine si cu mine. Se termina cu noi.”

De Lore 😊

Titlul original: “Nineteen Minutes”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 559

Traducator: Lavinia Vasile

“Peter Goughton, un adolescent de saptesprezece ani din Sterling, New Hampshire, a indurat ani intregi de abuzuri verbale si fizice din partea colegilor de clasa. Cea mai buna prietena a sa, Josie Cormier, a cedat presiunii si isi petrece timpul cu cei care deseori instiga la hartuire. O ultima agresiune il face pe Peter sa cedeze si il determina sa comita un act de violenta care schimba pentru totdeauna vietile locuitorilor din Sterling.

Chiar si cei care nu se aflau in scoala in acea dimineata se trezesc cu viata data peste cap. Printre acestia se numara si Alex Cormier, judecatoarea de la Curtea Suprema care a primit cazul Houghton si a carei fiica, Josie, este martora la evenimentele ce au avut loc. Ea este obligata sa decida daca trebuie sau nu sa se ocupe de cel mai important caz din cariera sa, stiind ca acest lucru va provoca o prapastie si mai mare in relatia cu fiica ei fragila din punct de vedere emotional. Intre timp, Josie pretinde ca nu-si aminteste ce s-a intamplat in ultimile minute ale atacului lui Peter. Sau isi aminteste? Iar parintii lui Peter, Lacy si Lewis Houghton, examineaza neincetat trecutul incercand sa-si dea seama ce au facut sau au spus ca sa-l impinga pe fiul lor la un gest atat de extrem.”

Daca ma credeti, nici nu stiu ce anume m-a determinat sa iau aceasta carte, probabil pretul…a fost foarte accesibil si cu o vizita la chioscul de ziare m-am ales cu inca o comoara 😊.

Si nu-mi pare rau deloc…

Actiunea cartii a inceput atat de frumos, imi erau prezentate personajele, care nu aveau nici o treaba unele cu celelalte (sau cel putin asa credeam eu, pana mi s-au spulberat ideile…), diverse cadre…eram introdusa incet, incet in peisaj.

Si in toata linistea aceea, dintr-o data…incepe nebunia…

Faptul ca actiunea cartii a fost impartita intre prezent si trecut, capitolele fiind alternate, mi-a placut foarte mult. Asa, am putut sa-mi fac o idee de cum evolueaza personajele si ce anume le-a determinat sa faca alegerile din prezent, alegeri ce le schimba complet viata. Cu cat citeam mai mult, cu atat descopeream faptul ca povestea ascunde un adevar crunt.

De-a lungul lecturii, aveam impresia ca vizionez un serial, capitolele prezentau cate putin din viata fiecarui personaj, ca si cum azi ar rula episodul cu privire la personajul X, maine va fi cel ce-l priveste pe Y, ceea ce mi s-a parut foarte interesant.

Insa, ceea ce m-a debusolat la un moment dat si-mi venea sa o las deoparte (dar bine ca nu am facut-o 😊), erau anumite pasaje unde ma incarcau cu detalii, sincer, ma pierdeam in ele. Nu spun ca nu sunt importante detaliile, dar cand deja sunt mult prea incarcate, devine obositor (cel putin in cazul meu…).

Subiectul romanului este foarte interesant si de maxima actualitate: bulling-ul, efectele lui in trecut, prezent si viitor, cum schimba o persoana acest act, iar combinatia dintre bulling si sistemul juridic mi-a atras cel mai mult atentia 😊.

Desi am mai citit o singura carte ce trateaza subiectul bulling-ului, romanul de fata a fost complex din toate punctele de vedere: a avut personaje multe, cu impact si incarcatura emotionala, familii disfunctionale, ce pot parea perfecte atunci cand le privesti din afara, dar care in interiorul lor adapostesc adevarate prapastii.

Bulling-ul il raneste atat pe cel agresat, cat si pe agresor. Cel agresat incearca sa caute o iesire si sa fie lasat in pace, poate ajunge sa aiba ganduri de razbunare, agresorul, in schimb, poate fi ranit pe viitor din cauza actiunilor sale din trecut sau prezent – Karma’s a b***h…cam asa e treaba…

Imi este frica sa intru in detalii, de teama ca va dau vreun spoiler. Cert este ca romanul prezinta o poveste plina de tensiune, greu de lasat din mana, mereu te determina sa cauti raspunsuri.

Ca sa nu mai spun ca are un final total imprevizibil. Desi credeam ca stiu totul si am toate indiciile puse cap la cap, se pare ca autoarea a mai avut un as in maneca si mi-a servit dauna.

“La vederea lui, toate anotimpurile i se perindara prin minte – toate culorile toamnei erau in parul lui; ochii ii aminteau de albastrul cerului de iarna; zambetul lui era larg ca soarele verii.”

“Poate ca lucrurile rele se intampla pentru ca e singura cale care ne ajuta sa ne reamintim cum ar trebui sa arate binele.”

“Mort inseamna mort. Cand mureai, nu te mai intorceai sa vezi ce pierdeai. Nu apucai sa-ti ceri iertare. Nu primeai o a doua sansa. Moartea nu era ceva ce puteai controla. In realitate, moartea era intotdeauna cea care triumfa.”

“Fericirea nu era doar ceea ce comunicai; era, de asemenea, ceea ce alegeai sa-ti amintesti.”

“Nu erai invincibil cand erai adolescent. Erai doar idiot.”

“Parte din maturitate era sa inveti sa nu mai fii asa de sincer – sa inveti cand e mai bine sa minti, in loc sa ranesti pe cineva cu adevarat.”

“Ochii lui erau de un cenusiu sters care te ducea cu gandul la lasarea noptii, la gloante argintii sau la sfarsitul iernii. Culoarea care umplea cerul inainte sa fie sfasiat de fulgere.”

“ – Daca nu te las sa-mi faci cinste cu un pahar, atunci ce te face sa crezi ca as primi o sticla de vin de la tine.

–Nu ti-o dau, am de gand sa o deschid, si ai putea sa imprumuti putin vin de la mine.”

“Care este diferenta intre a-ti petrece viata incercand sa fii invizibila sau prefacandu-te ca esti persoana care crezi ca vor toti cei din jur sa fii? Oricum o dai, te prefaci.”

De Lore 😊

Titlul original: “Here and Gone”

An publicatie: 2017

Editura: Herg Benet Passport

Numar pagini: 344

Traducator: Flavius Ardelean

“Noul ei inceput devine curand propriul cosmar…

O femeie strabate statul american Arizona alaturi de copiii ei, incercand sa scape dintr-o relatie abuziva. Undeva pe drum, este insa oprita de un serif local ce se comporta straniu, lucrurile scapa repede de sub control, iar ea este retinuta de politie. Pe cand ajunge in arestul orasului Silver Water, copiii ei s-au facut nevazuti, iar politistii incep sa sustina ca acesti nici nu au existat. Daca sunt intr-adevar disparuti, sigur e din vina mamei lor…

Intre timp, in cealalta parte a tarii, un barbat aude sterile televizate insistent despre cazul celor doi copii disparuti, care ii amintesc atat de bine de o intamplare din trecutul lui. In timp ce cautarea copiilor intra pe ultima suta de metri, este si el atras in efortul tuturor de a-i gasi.”

Primul lucru ce m-a atras la aceasta carte a fost coperta: drumul lung ce da impresia ca se termina in lantul muntos, pur si simplu mi-au captat ochii 😊. Ca sa nu mai spun de titlu: “Disparitia din Silver Water” imi dadea impresia unei povesti invaluite in mister si suspans.

Subiectul, in schimb, a fost cel ce m-a cutremurat complet: mama singura, copiii disparuti, politie, detectivi, suspecti…se anunta a fi o lectura pe cinste 😊.

Mare mi-a fost mirarea cand am inceput sa intru in miezul povestii. Ajunsesem sa fiu incarcata de asa o furie, imi venea sa turbez, nu alta, probabil daca aveam personajele in fata ochilor, le strangeam de gat (la propriu…), atata energie negative si nu stiam cum sa ma descarc.

Ma durea sufletul cand aflasem povestea mamei si motivul pentru care a ales sa plece cu ai sai copii, ca apoi, din nous a fie despartita de ei ☹. De multe ori mi-a venit sa plang, ii simteam durerea si neputinta, asa o stare de…nici nu stiu cum sa o descriu…simteam tensiune maxima, parca ma apuca si ciuda cateodata pe ea pentru ca nu-si gasea puterea sa fie curajoasa si sa infrunte toate mizeriile ce i se intamplau.

Si atunci, apare el: calare pe un cal alb si o salveaza 😊. Glumesc, nu a fost nici un cal alb, iar de salvat…eh…ramane sa descoperiti voi 😊.

Intr-o lume in care manipularea este la ordinea zilei, minciunea de asemenea, nu mai stii in cine sa ai incredere, adevarul este pus la indoiala, iar tu inca iti mai cauti puterea sa nu cedezi.

Am fost prinsa in aceasta poveste tensionata ca intr-o cursa de rollercoster, acum urcam si dintr-o data cu asa o viteza, incat imi era sa nu ma ieie cu rau.

Am citit cartea cu sufletul la gura, ca sa nu mai spun ca am devorat-o in cateva ore, cu pause necesare (evident 😊), ma provoca sa tot dau pagina, sa descopar ce se ascunde intre randuri; o poveste plina de intorsaturi de situatie si suspans neprevazut.

“Disparitia din Silver Water” este un thriller exceptional, cu un scenariu de groaza si final pe masura. Nu stiu ce ai putea sa-ti doresti mai mult de atat!

In cazul meu,este unul dintre thrillerele cele mai bune citite anul acesta si sper sa nu fie ultimul! (mai am cateva care ma asteapta cumintele in biblioteca si pe Kindle 😊)

De Lore 😊

Titlul original: “The Woman in the Window”

An publicatie: 2018

Editura: Litera

Colectia: Buzz Books

Numar pagini: 541

Traducator: Alina Simut

“Nu e paranoia daca se intampla cu adevarat…

Au trecut zece luni de cand Anna Fox a iesit ultima data din casa. Zece luni in care a bantuit ca o fantoma prin camerele vechii sale locuinte din New York, pierduta in amintiri, prea inspaimantata sa ca-si paraseasca siguranta propriului camin.

Singura punte de legatura a Annei cu lumea reala este fereastra camerei sale, unde sta zi de zi, urmarindu-si vecinii. Cand familia Russell se muta peste drum, Anna este imediat atrasa de aceasta. O familie perfecta cu trei membri, un ecou al vietii pe care si ea a dus-o candva.

Dar intr-o seara, un tipat teribil rupe tacerea, iar Anna este martora a ceva ce nimeni nu trebuia sa vada. Acum trebuie sa faca tot ce poate pentru a descoperi adevarul despre cee ace s-a intamplat in realitate. Dar daca il va afla, o va crede cineva? Si poate sa aiba incredere in ea insasi?”

Cand am decis sa incep “Femeia de la fereastra” eram deja implicata intr-o alta lectura, insa ajunsesem intr-un punct la cartea respective, unde mi se ofereau niste detalii irelevante pentru mine, asa ca hotarasem sa pun pe tusa cartea, macar pentru o vreme, nu ma mai atragea si imi era teama sa nu ma bage in reading slump ☹.

Si foarte bine am facut ca m-am apucat de “Femeia de la fereastra” 😊 (multu, Ana – @martipaan, ca te-ai agitat atata sa o citesc 😊).

Am evoluat destul de repede cu povestea, m-a prins de la prima pagina si am ramas captivata de ea pana la sfarsit. Capitolele curgeau, dadeam paginile in nestire, nici nu am constientizat cand ma apropiam cu pasi repezi de final.

Anna era ca babuta aia bagacioasa, care mereu e propcupata de ce fac vecinii ei, ce mananca, cum se imbraca (se scobesc in nas sau nu…hai sa nu fiu rautacioasa, ca mi-e tare drag de ea 😊).

Eram tare curioasa ce anume a adus-o pe Anna in starea din prezent si am aflat abia dupa ce trecusem de jumatatea cartii, pana atunci lectura a fost lina, placuta, mai mare dragul imi era sa revin la ea 😊.

Insa, cam de pe la jumatatea cartii, au inceput sa se schimbe treburile…citeam la fel de captivate, doar ca lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai interesante, aveam parte de surprize…si vai, mama, ce surprize…de am ramas uluita…

Eram ceva de genul: “Pe bune? Ce…? Faci misto de mine?”. Atat de implicata am fost in lectura, incat aveam senzatia ca eu sunt Anna si toate mi se intampla mie…

Buum…a explodat bomba si eu am ramas blocata, cu parul ridicat, piele de gaina si ochi scosi din orbita de soc (figurat vorbind, ca oricum ii opreau lentilele ochelarilor de a iesi complet…); nu ma asteptam la asemenea rasturnare de situatie…

Mintea imi era vraiste, nu puteam sa procesez ce tocmai cititem, chiar reluasem paragrafele in ideea ce am citit aiurea si sa fiu sigura ca ceea ce am citit e real, toata acea tensiune…ma termina…

Asteptam cu nerabdare sa ajung la final, sa aflu deznodamantul, simteam ca fierb la propriu, nu mai aveam stare, eram toata agitata si aveam nevoie sa se descopere o data adevarul ca nu mai puteam sa suport. Si cand colo…zbang…hai sa iti mai dau un soc, ca nu ai avut parte de destul de-a lungul lecturii…ultimile pagini ale cartii cred ca le-am trait, nu alta…senzatie maxima (si nu sunt ironica deloc).

Drept va spun, sunt mega incantata cand dau peste o carte atat de buna, frumos scrisa, cu multe rasturnari de situatie, care sa-mi provoace mintea si sa-mi faca inima sa bata cu putere.

Si ca sa va faceti o idee de cat de captivata am fost de carte, va povestesc o faza…si fiti fara grija, ca nu e nici un spoiler 😊.

Citesc eu ce citesc, prinsa intre paginile cartii, sunt ca o umbra a Annei…si la un moment dat, vine momentul asta: protagonista pune mana pe maner si deschide o usa…si buuumm: atunci intra iubitul meu pe usa, tresar toata cu cartea in mana si ma trec toate transpiratiile, ma speriasem teribil, stiind ca sunt singura in casa, imi sarise inima din piept si el radea de mine de se spargea. Imi venea sa ii dau cu cartea dupa ceafa…

Asa de rau m-a rupt de realitate cartea asta, incat nici nu mai constientizam ce se intampla in jurul meu 😊.

Este un roman de debut uluitor, care te va seduce de la prima pagina, plin de suspans, convingator, inteligent, chiar si emotionant, dar care iti ridica parul pe tine.

Nu prea cred ca vrei sa ratezi lecturarea lui!

“Urmarirea e ca si fotografia in natuta: nu te amesteci in viata salbatica.”

“Poti auzi secretele cuiva, temerile si dorintele sale, dar adu-ti aminte ca acestea exista alaturi de secretele si temerile altor oameni, oameni care traiesc in aceleasi incaperi.”

“Alcoolul este anestezia prin care induram operatia vietii.”

De Lore 😊

Titlu original: “Your life isn’t for you”

An publicatie: 2016

Editura: Act si Politon

Numar pagini: 110

Traducator: Cristina Stan

“Scrisa cu multa autoironie si umor, desi descrie drumul autorului de la dependenta la depresie acuta la eliberare si fericire, aceasta carte este o lectura rapida, dar patrunzatoare. Autorul, Seth Adam Smith, este marturia vie a faptului ca, ajutandu-i pe ceilalti, te vei ajuta pe tine, aceasta fiind chintisenta cartii.”

Dupa ce am finalizat cartea “Scrisorile secrete ale calugarului care si-a vandut Ferrari-ul” de Robin Sharma, carte ce mi-a dat foarte multe de gandit si m-a determinat sa vad cu alti ochi anumite aspecte ale vietii, m-am hotarat sa citesc cat mai multe carti de dezvoltare personala 😊.

Asa am ajuns la povestea lui Seth Adam Smith…titlul acestei carti mi-a atras atentia din prima clipa si mi-am dorit sa o descopar, am aruncat un ochi si asupra parerilor altor persoane despre carte si am ramas placut suprinsa 😊.

Insa mai mare mi-a fost suprinderea cand am realizat ca aceasta carte descrie traseul autorului de la depresie la fericire 😊.

A fost o lectura rapida, cam in trei ore am reusit sa o dau gata (cu pauza), dar cu un mare impact emotional. A prezentat lupta autorului cu propria demoni cu asa o franchete si prezinta un adevar atat de urias, ce te determina sa schimbi ceva la viata ta.

Citind “Viata ta nu este pentru tine” nu aveam impresia ca este o lectura propriu-zisa, parca as fi servit o cafea cu autorul la o cafenea si el imi destainuia toti demonii ce-l bantuiau, astfel eliberandu-se…

Prin povestea lui, am realizat ca cele mai minunate comori sunt cele venite din inima 😊.

Nu-ti faci deloc bine daca te inchizi in tine si te izolezi de lume, ii respingi cu gandul ca ei nu au nici un drept sa se amestece in viata ta.

Si e trist…pentru ca, asa cum tu esti in viata lor, esti inconjurat de iubire si sprijin, asa si tu trebuie sa te revansezi fata de ei.

Parcurgand cele 110 pagini ale cartii, am realizat ca si eu am avut parte de un moment la fel de urat, intr-o perioada. Si eu m-am izolat de lume si nu voiam sa am contact cu nimeni, respingeam pe oricine incerca sa-mi vorbeasca, eram mereu morocanoasa…parca traiam intr-o bula neargra si urata…

Nu stiu exact ce anume m-a determinat sa-mi revin, probabil m-am desteptat vazandu-ma atat de abatuta si mi-a dat de gandit, dar banuiesc ca si insistentele celor din jur (si le multumesc ca s-au tinut de capul meu si nu au cedat 😊), cert este ca am pierdut o parte din mine, dar si din viata, inchizandu-ma in interior si ascunzandu-ma in spatele unui zid.

Ca sa poti sa traiesti frumos trebuie sa daruiesti frumos…sa primesti iubire, de asemenea trebuie sa o oferi (nu iti vine pe tava, expres doar tie…); ajutandu-i pe cei din jurul tau, te ajuti pe tine 😊.

“Viata ta nu este pentru tine” este o lectura usurica, ce iti da foarte mult de gandit si te provoaca sa schimbi cate ceva la viata ta pentru a fi pe deplin implinit 😊 (ce bine ar fi fost sa fi citit eu cartea asta cand eram tanara si nelinistita…asa, eram scutita de unele neplaceri, dar hei…asa ne calim in viata 😊).

“Viata ta nu este pentru tine.

Serios. Nu este. Viata ta nu este pentru tine si viata mea nu este pentru mine. Adevarul e ca natura nu ne-a proiectat sa gasim implinirea in a trai pentru noi insine. Putem atinge masura deplina a vietii traind-o pentru ceilalti.”

“Altruismul onest este mult mai profund decat actiunile noastre – este o stare sufleteasca. A fi altruist inseamna a te deschide catre ceilalti si a invata cum sa primesti viata de la ei si sa le dai inapoi viata. Altruismul adevarat este probabil unul dintre cele mai paradoxale lucruri din natura: nu te pierzi pe tine insuti fiind altruist – te regasesti. Nu pierzi totul fiind altruist – castigi totul. Viata ta mi se restrange pe masura ce o traiesti pentru ceilalti – ea se extinde.”

“Nu colacul de salvare salveaza vieti. Oamenii care arunca un colac de salvare sunt cei responsabili pentru salvarea unei vieti.”

“Nu putem muta soarele de amiaza sa lumineze cararile celorlalti, dar ne putem adduce propria lumina catre ei. Nu trebuie sa facem lucruri mari, cutremuratoare pentru a-l ajuta pe altul sa mearga inainte, dar putem face lucruri mici: o vorba buna, o incurajare blanda, o mana ajutatoare, un apel telefonic sau un gest de iertare si reconciliere.”

De Lore 😊

Titlul original: “The English Wife”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 411

Traducator: Anca Irina Ionescu

“Annabelle si Bayard Van Duyvil traiesc o viata de vis in New York: el este descendentul unei vechi familii de knickerbockeri, ea a crescut intr-un conac in stil Tudor in Anglia; au avut parte de o poveste de dragoste in Londra, iar el a recreat casa familiei ei pe malul fluviului Hudson si a numit-o Illyria. Da, exista zvonuri ca ea are o aventura cu arhitectul, insa zvonurile sunt zvonuri si oamenii vor barfi intotdeauna. Dar Bayard este gasit mort, cu un pumnal infipt in piept, in noaptea balului <A douasprezecea noapte>, Annabelle dispare si se presupune ca s-a inecat, iar ziarele se dezlantuie. Sora lui Bay, Janie, formeaza o alianta improbabila cu un reporter, pentru a descoperi adevarul, fiind convinsa ca Bay nu si-ar fi ucis niciodata sotia, dar cu cat afla mai multe, cu atat incepe sa se intrebe cine erau, cu adevarat fratele ei si sotia lui…”

A fost prima carte ce am citit-o de la aceasta autoare si mai mare mi-a fost bucuria ca ma incantate enorm de mult.

Desi ma asteptam la un roman de dragoste siropos, cu actiunea in inalta societate, sa-mi clatesc ochii la tinute care mai de care mai rapitoare, sa degust diverse delicatese, nu a fost deloc asa…adica am avut parte de inalta societate, tinute maiestuioase, mancare pe masura, dar deloc siropos…subiectul a fost unul ce m-a tinut in priza constant.

Povestea a fost invaluita intr-un mister romantic, impletit cu foarte multe rasturnari de situatie.

Inceputul cartii m-a ametit putin, actiunea se desfasoara pe doua planuri, la diferenta de cinci ani, treptat ajungandu-se in prezent.

Imi era greu sa fac anumite conexiuni, cartea era bogata in detalii si aveam impresia ca sunt tot mai confuza pe masura ce inaintez cu lectura. Situatia s-a mai clarificat in timp ce avansam si imi lamurisem unele banuieli.

A fost o incantare pentru mine sa ma pierd in New York si Londra, sa descopar Epoca de Aur, dar si un dezgust cand realizam cat de mult contau aparentele la vremea aceea….sa nu ai parte de fericirea deplina si de o viata cat mai buna datorita unei etichete ☹.

Pe cat de frumoasa si de fascinanta imi parea lumea aceea, pe atat de trista era, se punea foarte mult accentual pe bunurile materiale si doar datorita averii erai cineva important. Sa traiesti intr-o lume in care zvonurile sunt la ordinea zilei si totul ce vrea a fi perfect, insa in interior e putred…

“Sotia engleza” a avut o poveste plina de secrete si tradare, dar a prezentat si o casnicie ce se destrama (lucru rusinos in secolul al XVIII – lea, ca sa nu spun inadmisibil…), poveste ce m-a tinut cu sufletul la gura pana la final, nu am putut lasa cartea deloc din mana.

Scriitura are un ritm atat de alert incat nici nu realizam cand treceau paginile, eram captivata de povestea de dragoste, de drama, dar si de misterul ascuns in spatele lor.

In tot misterul lecturii, ce m-au dat pe spate au fost replicile comice si au fost destule, am ras pe infundate, citeam pasaje de doua – trei ori si radeam de una singura ca o nebuna 😊.

Am fost placut impresionata de modul cum au evoluat personajele, mai ales Janie, din acea femeie supusa, ce nu iese niciodata din cuvantul parintelui, a devenit o femeie demna de tot respectful, capabila sa infrunte lumea cu capul sus.

Ma asteptam ca povestea sa se invarte in jurul ei, dar mai mare mi-a fost mirarea cand am descoperit la cine facea referire titlul.

Ma incantate foarte mult faptul ca “Sotia engleza” nu a fost genul de roman de dragoste cliseic, unde protagonistii ajung sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti, invaluiti de panselute si roz – bombon peste tot…adica este un final fericit, dar total neprevazut…un final demn de un mare roman gotic.

Imi doresc sa mai descopar si ale romane de-ale autoarei Lauren Willig, mi-a starnit curiozitatea foarte mult romanul de fata si clar ii voi urmari si celelalte opere 😊.

“Adevarul imbraca multe forme.”

“Amintiri, precum licarirea de o clipa a unei aripi de pescarus…”

“Caracterul nu este inscris pe chipul unui barbat.  Sau al unei femei.”

“Si refigiul dumitale care este?

Daca ti-as spune ca dumneata esti, m-ai crede?”

“Simtea cum isi intipareste in memorie detaliile, pastrandu-le ca pe niste flori uscate la pieptul unei fete batrane, amintiri ale unui trecut care ar fi putut sa existe sau ale unui viitor care nu va veni niciodata.”

“Copiii mor in fiecare zi fara sa lase nici o urma, barbatii si femeile dispar. Viata e ieftina si trecatoare.” 

“E foarte bine sa aplici tactica strutului. Dar daca iti ingropi capul in nisip, asta nu inseamna ca lucrurile neplacute nu te vor asalta. Te impiedica insa sa le vezi inainte sa te loveasca.”

“Cand traiesti un cosmar, si umbrele pot avea gheare.”

“ – El s-a indragostit de ea. Barbatii obisnuiesc sa faca asta.

–Nu toti…este ca varicela. Eu am devenit imun.

–Si atunci, eu ce sunt? Pojar?

–Nimic atat de banal. Dumneata, esti ciuma. Absolut incurabila.”

“Unele frumuseti se ofilesc atunci cand ajung la varsta mijlocie; altele capata duritate. Dumneaei facea parte din a doua categorie, frumusetea ei din tinerete se ofilise si se transformase intr-un soi de armura.”

“Nu era nimic romantic si nici afectiune in acest sarut. Il saruta cu disperare, cu toata durerea si suferinta si teama care o cuprinsera. Il saruta in timp ce focul trsnea si pietrele se prabuseau. Dar ea nu se topea, ea ardea, era mistuita in acel sarut si in acea imbratisare; toata durerea si indoiala ardeau in patima atingerii lor, frenetica, animalica, plina de viata.”

De Lore 😊

Titlul original: “On Mystic Lane”

An publicatie: 2017

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 334

Traducator: Oana Cristina Butta

“<Sunt indragostit de alta femeie.>

Prin aceste cuvinte simple, Blake Colwater a pus capat unei casnicii de doua decenii. De pe o zi pe alta, si-a parasite domeniul conjugal si s-a mutat la noua lui iubita, deschizand procedura de divort. Annie, sotia lui, este distrusa; a fost tradata tocmai ea, care a sacrificat totul pentru fericirea familiei ei. In lipsa lui Natalie, fiica lor de saptesprezece ani plecata la studii in strainatate, se simte cu totul abandonata, fara nici un reper stabil in noua viata.

In pragul depresiei, Annie se refugiaza la tata lei, in Mystic, oraselul in care a copilarit, unde spera sa poata gasi un nou inceput. Acolo il intalneste pe Nick Delacroix,prima ei dragoste, care, la randul lui, se afla la o rascruce a sortii – ramas vaduv de curand, se simte incapabil sa se apropie de fiica lui profund marcata emotional. Impreuna, Annie si Nick incearca sa dea un nou sens propriilor vieti. Timpul insa nu iarta; la implinirea a patruzeci de ani, Annie ezita: oare mai are dreptul la fericire?”

Cunoscand-o pe Kristin Hannah prin cartile “Un nou inceput”, “Privighetoarea” si “Gradina de iarna” (carti cu un impact emotional imens asupra mea), ma asteptam la mult mai mult de la cartea de fata.

Probabil pentru ca am fost obisnuita cu zbuciumul, durerea intense, emotia coplesitoare, iar de la “A doua sansa” am primit doar emotie si tandrete, ceea ce nu mi-a displacut deloc 😊.

Mereu, cand te simti descumpanit si nu mai stii incotro s-o apuci, ce sa faci cu viata ta dupa o dezamagire ce-ti zdruncina realitatea, “acasa” va fii intotdeauna locul cel mai potrivit pentru a te regasi.

Chiar daca pare greu sa lasi in urma ceea ce a reprezentat totul candva pentru tine, sa abandonezi rutina si sa risti (macar putin), realizezi intr-un final sa inimii trebuie sa-I dai ceea ce cere 😊.

Asta mi-au demonstrate Annie si Nick…

Annie, desi nu a dus lipsa de nimic, s-a trezit dintr-o data singura. Tot ceea ce ea credea, a fost defapt doar in capul ei sau nu a vrut sa le recunoasca, a trait in propria minciuna…

Nick, pe de alta parte, ramas vaduv de curand, nu stie cum sa relationeze cu fiica sa pentru a le fi mai usor amandurora sa treaca peste durere.

Insa, dupa toate greutatile si dezamagirile vietii, ambii isi regasesc puterea sa spere la ceva mai bun, la iubire si fericirea deplina 😊.

Ca femeie, trebuie in primul rand, sa te respecti pe sine si sa te pui pe primul loc, apoi vin restul. Daca nu ai respect pentru tine, nici restul nu te vor respecta, ceea ce este destul de neplacut. Ai demnitatea ta si nu trebuie sa pleci capul in fata nimanui. Ai dreptul sa fii independenta si nu sa depinzi de un barbat, sa fii apoi la cheremul lui (cam asta e gandirea…te intretin, deci este sclava mea…☹). conteaza foarte mult virtutiile ce ti-au fost transmise de la parinti, iar cand iti este insuflat ca trebuie sa-ti gasesti un barbat care sa te intretina, tu trebuie doar sa fii o sotie buna, sa nu iesi din cuvantul barbatului (trista conceptia asta…:( ).

Ca barbat, reprezinti stalpul, sprijinul, puterea, iar cand pierzi acest lucru, in primul rand te pierzi pe tine, apoi ii pierzi si pe ceilalti, care au nevoie de tine sa le fii alaturi si sa-si gaseasca un sprijin in tine, ei fiind vulnerabili.

Oricat de multe greutati intampini in viata si iti pierzi speranta, trebuie sa imbratisezi schimbarea, sa-ti permiti sa evoluezi in cel mai bun tu, dar sa te si regasesti, sa nu uiti cine erai inainte de toate acele evenimente in viata ta…sa-ti dai ocazia de a parte de o “a doua sansa”.

Avand in vedere ca romanul “A doua sansa” a fost publicat pentru prima data in urma cu 20 de ani, povestea lui Annie si Nick este una emotionanta, care-ti scoate in evidenta faptul ca nu conteaza ce varsta ai, ai dreptul la fericire.

Totodata, ma bucur enorm ca am citit aceasta carte, intrucat am reusit sa observ evolutia autoarei, daca ar fi sa ma iau dupa anii cand au aparut romanele citite de mine, cu fiecare carte scrisa a devenit tot mai buna, s-a intrecut pe sine 😊.

Va ramane printre autoarele ce imi va fi mereu drag sa le citesc!

“Tacerea care i se lasase brusc in suflet o ingrozea. Era speriata la gandul ca existau totusi cuvinte care sa o mai poata salva, care sa-I salveze pe amandoi, dar nu le putea gasi.”

“Oamenii dispareau uneori, iar daca ii iubeai prea mult, cu prea multa pasiune, plecarea lor te lasa cu sufletul pustiit.”

“Degetele ii explorara apoi umerii si ii mangaiara spatele gol. Era periculos sa-l atinga, era un lucru interzis, o taina, insa tocmai asta ii starnea dorinta.”

“Stii ca e mult mai distractiv sa-ti imparti jucariile cu un prieten decat sa te joci singura? Uneori e la fel si cu tristetea. Uneori, daca o imparti cu cineva, te lasa in pace.”

“Cum viata trece pe langa tine cand astepti la coada la magazin sa platesti o jumatate de litru de lapte…cum timpul trece si ia cu el totul – tinerete, visuri, sperante. Visurile…sunt cele pe care le pierzi cel mai repede.”

“Iubirea poate sa depasasca orice tragedie si sa te conduca inapoi acasa.”

“Erau ca doi fluturi prinsi de o parte si de alta a unei ferestre. Fiecare incerca cu disperare sa treaca prin sticla, dar degeaba.”

“Iubirea disparuse pur si simplu, se stinsese ca o lumanare al carei miros acru de fum era singurul lucru care dovedea ca flacara fusese aprinsa vreodata.”

“O viata traita sub lumina soarelui nu va cunoaste niciodata un curcubeu.”

“Iubirea inseamna soarele, luna si stelele dintr-o lume care era rece si intunecata fara ele.”

De Lore 😊

Tilul original: “Den nionde graven”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Buzz Books

Numar pagini: 631

Traducator: Dana – Ligia Ilin

“In cea mai friguroasa zi a anului, ministrul suedez al justitiei dispare fara urma pe drumul dintre parlament si propria masina. In aceeasi noapte, o vedeta daneza gaseste un strain care se ascunde in casa ei de la nord de Copenhaga. Cadavrul sau este descoperit nu dupa mult timp.

Curand sunt gasiti alti morti, tuturor cadavrelor lipsindu-le diferite parti ale corpului. Pe masura ce inspectorul criminalist Fabian Risk si omologul sau danez Dunja Hougaard incearca sa puna cap la cap informatiile existente, sunt tarati intr-o conspiratie mai teribila decat si-ar fi putut imagina.”

Nici nu stiu cu ce sa incep, jur…

Asa carte nu am mai citit in viata mea si sper sa nu fie ultima. A avut un subiect atat de cutremurator, de nici nu stiu cand o sa-mi revin, probabil ma va bantui multa vreme.

A fost cartea care m-a zdruncinat maxim, am citit-o cu parul ridicat pe maini si ceafa, oripilata de unele detalii, furioasa la culme cateodata…pffff…m-a terminat in toate felurile.

Cum sa o descriu? Am impresia ca nici cuvinte nu exista sa pot descrie cartea “Al noualea mormant”.

Inca de la primele pagini, lectura m-a bagat in priza si banuisem eu ceva, ce s-a dovedit a fi cat de cat real la final, dar asta fiind o mica parte, iar pe cat avansam cu lectura, apareau alte cadre si alte personaje, nu mai reuseam sa pun nimic cap la cap.

Asta ma dispera cel mai tare, dar ma si captiva. Fierbeam toata citind, nu puteam sa las deloc cartea din mana. Ca sa nu mai spun ca deja ma lua cu tremurici seara, cand era prea intuneric, ma gandeam ca te miri de unde sare cineva si ma sperii…sunt cu capul, ce sa mai…

Cartea “Al noualea mormant” trateaza si un subiect cat de cat real sau cel putin eu asa am ales sa-l vad, iar cand credeam ca nu mai are ce sa ma socheze, supriza…un soc mai mare.

Primeam ceva detalii, dar nu la ce doream eu, iar acele detalii…vai de sufletul meu…

Au fost pasaje ce ma oripilau in ultimul hal si ajungeam sa ma gandesc ca doar o minte bolnava poate fi in spatele acestor fapte teribile.

Ma durea sufletul cand ma gandeam la unele persoanje, ce simteau ele in acele momente si imi era extrem de greu, se intamplau lucruri ce imi depaseau imaginatia si capacitatea de a le intelege.

Am avut momente cand imi doream sa intru in carte sa-i iau de gat pe unii, mama mea…ma disperau la culme si-mi era asa ciuda pe ei, de nu va pot explica…

Autorul s-a jucat cu mine exact cum a vrut, imi oferea o bomboana, ma lasa sa ma bucur de ea, apoi hopa…mi-o lua fara nici un avertisment :(.

Asa a fost cartea asta…iti servea putin cate putin, un mic detaliu aici, unul dincolo, dar nu ceva care sa-ti aprinda beculetele si cand credeai ca faci legatura cu o situatie…bang, teapa maxima.

Pe parcursul lecturii incercam sa fac legatura cu titlul si asa de tare ma ofticam atunci cand vedeam ca nu imi reuseste deloc.

A avut suspans cu duiumul, sustinut pe toata durata intregii carti, nu mi-a oferit absolut niciun detaliu ca sa-mi pot da seama cine ar fi in spatele faptelor, ceea ce ma macina cumplit. Sa nu reusesc nicicum sa ghicesc, ciuciu indicii…

Iar finalul…vai de viata mea…nimic din ce prevedeam eu…m-a surprins cel mai mult. M-am bucurat ca nu a fost previzibil, clasicul final, dar nici la cel din carte nu ma asteptam.

Chiar daca a fost un thriller, am cautat si iubirea (romantica din mine avea nevoie si de asta 😊), iar cand am gasit-o…deloc sanatoasa…

Desi este suficient de voluminoasa, nici nu realizezi cat de repede se citeste, este un real page turner. Ce e drept, denumirile in suedeza si daneza ale unor locuri mi-au dat de furca, mi se impleticea limba in gura 😊, dar mai dadeam skip si a fost bine.

Este unul dintre cele mai bune carti citite de mine pana in prezent sic lar unul dintre thrillerele ce nu trebuie sa lipseasca de pe wishlistul vostru.

Fara doar si poate, Stefan Ahnhem este noul meu autor favorit si am nevoie sa mai citesc romane de-ale lui, imi cere inima…

Cum a spus Roxi a mea, mi-a dat fatala cartea asta…

“Faptul ca ai putere asupra vietii altcuiva este o senzatie care depaseste aproape orice, chiar si faptul ca vezi spaima din ochii lor cand isi dau seama ca sunt cu totul in puterea ta.”

“Ori iubesti pe cineva, ori nu. Nu trebuie sa fie cu nimic mai complicat. Sigur, flacara poate sa fie mica, insa atunci e vremea sa-ti sufleci manecile si sa incepi sa muncesti la asta. Daca s-a stins de-a binelea, s-a sfarsit.”

“Ultima picatura din toata acea intunecime se scursese afara din ea si nu mai simtea decat iubire. O iubire atat de profunda si de calda, incat nu-i era deloc frig, cu toata raceala noptii.”

De Loredana 😊

Titlul original: “The Reader (Sea of Ink and Gold)”

An publicatie: 2018

Editura: YoungArt

Numar pagini: 438

Traducator: Laura Ciobanu

“Sefia stie ce inseamna sa supravietuiesti. Dupa ce tatal ii e ucis cu brutalitate, tanara dispare in salbaticie impreuna cu matusa ei, Nin, care o invata sa vaneze si sa fure. Dar dupa ce Nin este rapita, Sefia ramane complet singura si niciuna dintre tehnicile de supravietuire invatate nu o pot ajuta sa dea de urma matusii ei. Singurul indiciu pe care il are este un obiect dreptunghiular straniu, despre care va afla ca este o carte, un lucru nemaipomenit intr-o societate neinstruita. Cu ajutorul cartii si al unui strain misterios (care are propriile secrete intunecate), Sefia porneste sa-si salveze matusa si sa-i pedepseasca pe cei responsabili de moartea tatalui ei.”

Nici nu stiu cu ce sa incep, sincer, ce sa va spun ca nu mi-a placut pentru ca mi-a placut absolut tot, nu a fost nimic ce sa nu-mi placa 😊.

Sunt un cover hunter si ma declar vinovata. Nu ma pot abtine sa nu ma las atrasa de coperta, iar coperta cartii “Cititoarea” a aprins toate luminitele in capul meu 😊. Iar titlul…ehh, cand auzi “Cititoarea”, clar zbori cu gandul la carti 😊 si eu cum sunt inebunita dupa ele, nu conteaza genul, nu ma pot abtine 😊.

Iar Julia (@carti_cu_colti) este vinovata pentru comoara asta. Datorita ei am pus mana pe ea la Bookfest, desi as fi pus mana pe toate…Doamne, Dumnezeule, ce era acolo…Anyway…a laudat-o tare mult si mi-am zis ca trebuie sa o am si eu 😊.

Recunosc, la inceput nu am fost atrasa deloc de carte, imi parea asa de ciudata, multe personaje ce nu aveau legatura intre ele, poveste peste poveste, un talmes – balmes in capul meu, de imi venea sa o las de tot si sa incep alta carte. Probabil am simtit asta si datorita faptului ca povestea este scrisa la persoana a treia, de aici si dificultatea de a ma conecta cu cartea.

Insa, intr-un anumit punct, mi s-a aprins un beculet si hopa…s-a facut lumina si a inceput sa ma captiveze, sa vreau mai mult si mai mult.

Asa imi crescuse o inima de nici nu va dati seama, cand am vazut ca ma prinde cartea. Imi parea rau seara ca trebuia sa o las din mana, eram dependenta de informatii si aveam atatea intrebari la care nu gaseam inca raspunsurile…eram prinsa total de povestea Sefiei, dar gandul ca ma asteapta pe canapea cand ma intorceam de la lucru ma consola putin 😊.

Eram super captivata de lectura, adoram cand imi era descris un anumit loc, iar cum cartea a venit cu harta la pachet, aveam posibilitatea sa ma plasez in spatiu si sa vizualizez totul mult mai usor, imaginatia mea isi facea de cap…ma simteam ca si cum eram cu ea (asemeni unei umbre) si cutreieram acele locuri, fascinata de-a dreptul 😊.

Ca sa nu mai spun in ce aventura pornisem alaturi de Sefia…din fata inocenta de la inceput, nesigura, s-a transformat intr-o adolescenta matura, curajoasa…o eroina 😊. Pornisem in aventura vietii mele, desi eram mereu in alerta si la un pas de pericol, cu riscuri peste riscuri, eram mega entuziasmata…

Cartea de debut este un roman fantastic ce prezinta pirati, asasini, hoti, magicieni, toti cuprinsi intr-o lume unde scrisul si cititul sunt interzise. Mai mare bucuria pe mine cand descopar un fantasy plin de mister, cu o lume unica, incarcat de aventura 😊.

“Dar cartile sunt obiecte ciudate. Te pot captiva, transporta, ba chiar transforma, daca esti norocos. Pana la urma insa, cartile – chiar si cele magice – sunt doar niste obiecte facute din hartie, clei si ata. Acesta era adevarul fundamental pe care cititorii il uitasera. Cat de vulnerabila e, de fapt, cartea.”

“Se spune ca frica se simte ca un gol in stomac, dar ea avu senzatia ca, de fapt, totul se destrama, ca si cum ceata s-ar fi imprastiat lasand-o in urma, singura, expusa, fara aparare, ca in mijlocul unui pustiu.”

“Intuneric si doua maini care se explorau cu blandete, alunecand in tacere peste incheieturi, peste degete si buricele lor, inregistrand cele mai mici detalii. Zambete ca niste raze de soare.”

“Viata inseamna mai mult decat sa fi tanara si frumoasa…sau fericita.”

“Uneori capeti ce-ti doresti. Si uneori iti doresti sa nu se fi intamplat asta.”

“Isi lipi gura de a ei, intai cu timidate, apoi, cand ea dadu sa se retraga, mai ferm, ca si cum apasarea buzelor lui ar fi putut-o face sa dea uitarii pret de o clipa suferinta, groaza, regretul.”

“…suntem liberi. Alegem ce vrem sa facem si cine vrem sa fim. Uneori trebuie sa te lupti din rasputeri pentru dreptul de a decide singur, dar merita.”

“Uneori gasesti lucruri pe care ti-ai dori sa nu le fi aflat. Pe care, uneori, ti-ai dori sa nu le fi gasit.”