Titlul original: “The Haunting of Hill House”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectie: Buzz Books

Numar pagini: 246

Traducator: Marius Michal Klimowicz

“Hill House se inalta singuratica pe fundalul dealurilor, iar inauntru ei salasluia intunericul…

Patru persoane au sosit la Hill House: doctoral Montague, un savant care cauta dovezi solide legate de manifestarile supernatural; Theodora, asistenta sa draguta si sensibila; Luke, un aventurier si viitorul mostenitor al Hill House; si Eleanor, o tanara singuratica, fragila, cu un trecut intunecat.

Dar ceea ce la inceput pare sa fie un experiment nevinovat, o intalnire misterioasa cu niste fenomene inexplicabile, se dovedeste rapid a fi o calatorie in cele mai cumplite cosmaruri ale celor patru si o investigatie careia multi dintre ei s-ar putea sa nu-i supravietuiasca.”

Inca de cand a citit-o colega mea de blog, Roxi, mi-am dorit sa o citesc si eu, simteam ca parca o tradez daca nu o fac 😐. Stiu ca si ea a facut recenzia acestei carti (o gasiti aici), insa nu m-am simtit bine pana nu am scris si eu cateva randuri…Dupa ce am citit recenzia ei, ceva in capusorul meu striga si ma indemna sa iau si eu cartea, asa ca, in mini-vacanta mea din luna august am gasit cartea la un chiosc din Brasov 😊 (parca asa a fost sa fie, daca nu am reusit sa ma intalnesc cu draga mea Roxi, m-am ales cu o alta “partenera”).

Pe cat de laudata a fost si inca este “Casa bantuita”, mi-a fost teama sa nu imi fie pe plac, nu ar fi prima carte cu care as pati asta. Inceputul mi s-a parut greoi tare, foarte multe descrieri, paragrafe interminabile, dialog putin, aveam impresia ca nu voi ajunge sa finalizez nici macar un capitol si o voi lasa balta. Dar m-am ambitionat si am mai citit putin (martore sunt cuvintele ce vi le scriu acum 😊).

Cand m-am apropiat de sfertul cartii, parca au inceput sa se mai schimbe putin treab, tot cu descrieri, dar ceva mai interesant: aveam sa aflu istoria conacului Hill House 😊. Cu mana pe inima va spun ca m-am oprit in mijlocul capitolului, intra in niste detalii ce ma cam zburleau si as fi vrut sa dorm noaptea, in dimineata urmatoare, pe lumina, mi se parea mult mai ok sa continui cu cititul 😊.

Ma asteptam sa fiu mai in priza decat am fost, am prins unul sau doua momente cand s-a zgribulit parul rau de tot pe mine, dar apoi mi s-a parut asa de light, probabil incepusem sa prevad finalul 😐. Pe alocuri am avut episoade cand eram derutata, nu mai realizam ce era real si ce anume era fictive, poate din cauza frazelor foarte lungi si detaliate (sau poate se juca “Casa bantuita” cu mintea mea…); eu una, recunosc si cred ca v-am mai spus, ma pierd foarte repede in frazele interminabile 😐.

“Casa bantuita” m-a dus cu gandul la filmele horror cu poltergeist ce le urmaream cu fratele meu cand eram copila, acum nu mai sunt atrasa de ele…batranetea asta…sau si mai bine, de documentarele de pe Discovery ce rulau la miezul noptii (ce minte aveam si eu pe atunci, ma mai si miram ca-mi era teama sa ma mai pun sa dorm…). Atunci mi se parea tare palpitant sa urmaresc filme/documentare de genul poate si pentru ca nu ma lasau parintii, stiau ca apoi imi fac diverse filme si nu mai dormeam nici eu, nici fratele meu, ca vedeam te miri ce prin camera sau la geamuri…

Desi are un inceput greoi si actiunea in sine incepe abia pe la jumatate, finalul (pentru mine) a fost previzibil, “Casa bantuita” este o carte c emerita citita, iar daca aceasta va fi prima ta experienta cu o carte din genul horror, pregateste sa fii dominat 😉.

“Nici o fantoma, in lunga istorie a fantomelor, nu a ranit vreodata pe cineva fizic. Singurele vatamari sunt facute de victimile sale, nici n-ai putea sa spui ca fantomele ataca mintea, deoarece mintea, cea constienta, care gandeste, este invulnerabila; in mintile noastre constiente, in timp ce stam aici de vorba, nu exista nici o iota de credinta in fantome.”

“Pericolul supranaturalului este acela ca ataca acolo unde mintile moderne sunt cele mai fragile, unde ne-am abandonat armura care ne protejeaza de superstitii si nu avem nici o aparare care sa o inlocuiasca.”

“Frica este abandonarea logicii, abandonarea voita a tiparelor rationale. Ii cedam sau ne luptam cu ea, dar nu putem gasi o cale de mijloc.”

Titlul original: “Go ask Alice”

An publicatie: 2015

Editura: Youngart

Numar pagini: 173

Traducator: Luiza Vasiliu

“<Intreab-o pe Alice> este povestea fascinanta si in acelasi timp terifianta a unei adolescente care se confrunta cu probleme obisnuite ale varstei: isi doreste sa fie populara, sa aiba un prieten, i se pare sa ar trebui sa tina o cura de slabire etc. . Dar viata i se schimba radical in momentul in care incepe sa consume droguri.

Emotionant si sensibil, jurnalul ei este marturia cutremuratoare a luptei cu dependenta, care o pune in situatii dintre cele mai periculoase. Tanara va infrunta viata pe strada, violenta, ospiciul, anturajul periculos – totul, paradoxal, numai din dorinta de a duce o viata normala.”

Mda, nici nu stiu cum sa incep 😐. Citisem descrierea atunci cand m-am hotarat ca o vreau, insa nu eram pregatita pentru asa dezvaluire. Dupa ce am citit descrierea, am remarcat coperta, ce e drept, pana nu am avut-o in mana nu realizasem din ce elemente este compus titlul cartii, si anume diverse tipuri de adictii: joint, prafuri, pastille, injectabile, tigari (cel putin asa este editia ce am primit-o eu…).

Ce mi s-a parut si mai dureros a fost faptul ca paginile au construit viata unei adolescente de 15 ani, fiind jurnalul ei. Sa patrund asa in viata cuiva, sa-i violez intimitatea, parca nu mi se parea in regula. Desi numele din titlu nu are nicio treaba cu protagonista, sincer, eu am fost prea prinsa de poveste ca sa mai dau importanta numelui.

“Intreab-o pe Alice” relateaza o poveste cutremuratoare, in care dorinta de a te face remarcat iti poate schimba viata intr-un mod atat de brusc si fara sa realizezi. Am ramas surprinsa de viata protagonistei, framantarile ei, gandurile ce macina probabil milioane de adolescenti, parea ca are tot ceea ce isi doreste si totusi nu era asa.

Cand simti ca nu ai cu cine sa discuti, cui sa iti descarci ofurile, un jurnal este confidentul perfect, mereu acolo cand ai nevoie, tacut si discret, doar te asculta, nu te condamna. Dar cand el nu iti poate oferi sprijin fizic, atunci apar dificultatile.

Am fost incarcata de multa durere cand realizam ca se simtea neinteleasa si cauta sa se integreze, iar cand a reusit, am fost oripilata de grupul in care a nimerit. Lupta pe care a purtat-o, sentimentele ce au incercat-o, toate alegerile facute, demonstrau sa isi doreste sa fie puternica si sa se intoarca la persoana ce a fost in trecut.

Au fost detalii in carte care m-au dus cu gandul la diverse documentare ce le urmaream si aveau ca subiect drogurile, atat durere ce puteam sa simt, nu pot sa explic. Sa vad cum drogurile distrug o viata, transforma complet o persoana, incat il rupe complet de tot ce il face om. Realizam ca inauntrul ei se dau lupte indelungate si care ii storc toata vointa, dar fara spijinul necesar nu ai cum sa depasesti tot ceea ce te incearca.

Dependenta de droguri te transforma complet si povestea a fost si cu atat mai dureroasa cu cat a fost relatata de o copila de 15 ani. Pierzi atatea zile din viata, zile ce nu le vei mai primi inapoi, te rupi de realitate, iti bati joc de persoana ta doar pentru o doza care te poarta printre curcubeee, ajungi sa te scarbesti de tine si sa nu-ti vina a crede ce ai fost in stare sa faci atunci cand ai un moment de lucicidate.

“Intreab-o pe Alice” trateaza un subiect atat de real si consider ca ar trebui citita de toti adolescentii, dar si de parintii acestora. Infatiseaza o realitate inspaimantatoare si trista, totodata, pentru ca tot mai multe persoane cad prada acestui viciu si noi, ceilalti, ar trebui sa fim multi mai atenti la persoanele din jur, sa observam semnalele atunci cand ceva nu este in regula.

Cartea se gaseste pe site-ul Cartepedia aici 😊.

“Dupa ce ai consumat prima data, nu mai exista viata fara droguri. E o existenta fortata, lipsita de culoare, nefiresc de goala. E oribil.”

“De fapt, inteleg atat de putin lucruri, ca nici macar nu stiu cum de pot sa exist.”

“Uneori cred ca incercam cu totii sa fim umbre ale noastre, cumparam aceleasi discuri si alte chestii, chiar daca nu ne plac. Copiii sunt ca niste roboti de pe o linie de asamblare, iar eu nu vreau sa fiu un robot!”

“Dar nu asculta! Pur si simplu nu pot sau nu vor sa ne asculte, iar noi, copiii, ajungem in acelasi colt frustrant, pustiu, singuratic, si n-avem pe nimeni cu care sa comunicam verbal sau fizic.”

“Inainte credeam ca sunt singura care simte lucruri, dar in realitate sunt doar o particica infima dintr-o omenire plina de durere. E mai bine ca majoritatea oamenilor sangereaza pe dinauntru, altfel lumea asta ar fi un pamant crud si manjit cu sange.”

An publicatie: 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 350 + 268

“Anul 1941. Bombardierele sovietice lovesc Constanta, schimband destinul locuitorilor sai. Astfel, Ana, o tanara rasfatata face cunostinta cu ororile vremii prin moartea brusca a parintilor sai si totodata a tot ceea ce cunostea si i se parea firesc.

Ramasa in grija unei matusi, fortata sa munceasca impreuna cu aceasta intr-o cladire ocupata de trupele germane, se maturizeaza pe z ice trece, devenind o femeie puternica. In aceste vremuri tulbure cunoaste dragostea in toate formele ei, iubeste si invata sa ia de la viata tot ce i se ofera. Iubirea o face sa spere intr-un viitor mai bun, desi totul se prabuseste in jurul sau.

<Intoarce-te la mine> exploreaza lupta pentru supravietuire, dezvaluindu-ne destinul trist al tinerilor care au trait acele vremuri. Este povestea bunicilor nostri.”

“In vremuri de rastriste, sufletul unui om este greu incercat si lupta pentru supravietuire devine acerba.

Cu o forta necunoscuta, izvorata din adancul sufletului, nu-ti ramane decat sa depasesti obstacolele fiecarei zi, sperand intr-un viitor care sa alunge norii negri abatuti asupra ta.

Poate iubirea sa strapunga aschiile necrutatorului razboi, sa umple goliciunea lasata in urma sa si sa sfideze timpul pierdut?”

Cand am luat hotararea de a citi “Intoarce-te la mine”, mare lucru nu stiam decat ca este fictiune istorica, nici macar descrierea nu am citit-o, am vrut sa descopar singura povestea 😊.

Sincer, nu ma asteptam la asa o poveste, ar trebui sa ma fi obisnuit pana acum, doar nu este prima fictiune istorica pe care o citesc. Insa, cu fiecare poveste descoperita, realizez ca sunt tot mai atrasa de acest gen si-mi doresc sa citesc cat mai multe carti din aceasta categorie. Persoanele care au trait in vremea razboiului, fie ca au fost soldati sau civili, au luat parte la el si au supravietuit cum au putut ei mai bine, in ochii mei sunt niste eroi, indiferent de statutul lor.

Sa aflu povestea Anei si a lui Friedrich a fost o bucurie pentru mine si intrand in lumea lor, mi s-a destainuit istoria multor alte persoane ce au trait probabil povesti asemenea lor. M-am bucurat si mai tare cand am descoperit ca actiunea se petrece in Romania, mai exact in orasul Constanta, pana in prezent citind doar fictiuni istorice cu actiunea petrecuta peste hotare.

“Intoarce-te la mine” descrie povestea unui barbat si a unei femei, care in ciuda diferentelor dintre ei, etnice si de comunicare, a unei vremi tulburatoare, isi permit “luxul” de a se indragosti. Si cum a lor iubire se petrece in vreme de razboi, dificultatile nu intarzie sa apara. Totodata, personajele se maturizeaza, trecutul este lasat in urma putin cate putin, insa nici viitorul nu se anunta a fi mai stralucit.

Nu ma asteptam sa simt atat de multa emotie, de la prima pana la ultima pagina, sa fiu macinata de indoieli, sa sper ca va fii mai bine, desi e nevoie de multe sacrifii si viata parca nu te ajuta deloc.

Ana s-a dovedit a fi o femeie puternica, luptatoare, indiferent de ceea ce-si doreste, dar mai ales pentru persoana iubita. Face sacrificii enorme care ii pot pune viata in pericol, doar ca sa le fie bine celor din jurul ei. In ciuda faptului ca Friedrich este atat de diferit de ea si pare total nepotrivit, inimii nu-i poti poruncii. O singura intamplare iti demonstreaza ca aparentele sunt foarte inselatoare.

Am citit fragmente cu sufletul la gura, am simtit repulsie pentru unele personaje, imi venea sa iau un pistol de la soldati si sa le trag un glont in cap (desi nu as fi in stare in viata reala sa fac asemenea gest, asa simteam in acel moment 😐), durere peste durere, dar si multa emotie, iubire pura si sentimente neintelese.

“Intoarce-te la mine” dezvaluie o adevarata lupta pentru supravietuire, cu soarta insasi pentru iubire, te pune in fata pierderilor si te determina sa simti durerea, sa ai parte de neincredere si de sacrificii, ca la final sa te rasplateasca pentru tot ce ai patimit.

Cartile se gasesc pe site-ul editurii Bookzone aici 😊.

“Fiecare chip este o harta care indica trecutul, prezentul si viitorul unei persoane!”

“-Promite-mi ca te vei intoarce la mine!

Stiu ca este un om de cuvant, iar o promisiunea data cuiva il va convinge sa faca orice pentru a o indeplini. Doar asa voi sti ca va lupta sa supravietuiasca si nu se va lasa daramat de nimeni si nimic. Scopul nostru este de a dainui acestor ani nenoriciti, atat pentru noi, cat si pentru copii.”

An publicatie: 2018

Editura: Quantum Publisher

Numar pagini: 296

“Stii genul acela de persoana care se indragosteste in adolescenta de fata visurilor lui, pe care pana si parintii ei il plac?

Cuminte si care nu pierde noptile prin cluburi?

El si ea sunt cuplul model, isi fac planuri de viitor, pe care, incet, incet, le pun in practica. Se casatoresc, fac copii, trec si de nunta de argint, au nepoti si traiesc fericiti toata viata pana la adanci batraneti…

OK! Daca asta cauti, n-o sa gasesti in aceasta carte.

Zanele, unicornii si rozul sunt pentru povestile clasice de dragoste, iar aceasta nu este o poveste de dragoste, dar contine dragoste. Ce-i drept, altfel.

Daca razi cu prietenii cand iti amintesti de nazbatiile din adolescenta, daca iti amintesti cu emotie de prima iubire care ti-a dat lumea peste cap, cartea asta este pentru tine.

Contine o poveste adevarata, destainuita cu umor savuros chiar de catre cel care a trait-o.”

Pentru inceput vreau sa-i multumesc lui Cipri pentru ca a fost un dragut si mi-a trimis cartea, de asemenea si pentru dedicatia de la inceputul volumului 😊. Iti multumesc din suflet, Ciprian Pop, ai reusit sa imi aduci un zambet pe buze pana la urechi! 😊

Desi nu-l cunosc personal, am ajuns sa aflu cate putin despre persoana lui din aceasta carte si mi-am dat seama ca a avut parte de o viata plina de peripetii. M-am bucurat tare mult cand am descoperit ca prezinta intamplari din viata reala a autorului si aveam impresia ca ii citesc jurnalul, ma simteam ca fiind cea mai buna prietena a lui si mi se destainuia cu tot ceea ce il apasa pe suflet, dar si cu toate boacanele lui.

M-am amuzat teribil citind acest volum, radeam ca turbata, iubitul ma certa ca ma aud vecinii razand cu asa pofta, imi tot spunea ca raman fara aer de la ras. Dar tot el era cel care se distra alaturi de mine pentru ca ma indemna sa iau cartea in mana ca sa-i mai citesc si lui fragmente din carte 😊.

Au fost pasaje unde si eu m-am identificat cu Cipri, in multe aspecte il intelegeam atat de bine, aveam impresia ca retraiesc momente din trecutul meu. Sincer va spun ca imi era greu sa las cartea din mana, aventurile lui Cipri creasera dependenta si mereu cand ma apucam de citit, ma gandeam: “Oare ce o sa-i mai bubuie mintea de data asta?”.

Cipri, draga, m-am distrat copios aflandu-ti povestea, stiam eu ca asa va fii. Iti da asa o stare de bine, te face sa uiti de toate necazurile si sa zambesti vrei nu vrei, ca sa nu mai spun ca iti provoaca dureri de burta si obraji de la atata ras (eu radeam cu lacrimi si ramaneam fara aer, la propriu…). Desi pe final ai fost un nemernic (scuze, dar a fost urat ce ai facut), si nu ma refer la cum ai incheiat cartea 😐.

Nu mi-a venit sa cred cum m-ai lasat in aer, am mai cautat pagini, dar ciuciu…teapa…chiar de doua ori m-am uitat sa fiu sigura, eram convinsa ca sunt paginile prinse intre ele…

Sa pun eu mana pe urmatorul volum, sa aflu cum se termina povestea…sau te gandesti si la un volum trei?

Cartea “Fraiero” o gasiti pe site-ul editurii Quantum Publisher aici.

De Lore 😊

Titlul original: “Priest”

An publicatie 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 349

Traducator: Adina Stephanie

“Exista multe reguli pe care un preot nu le poate incalca. Un preot nu se poate casatori. Un preot nu isi poate abandona enoriasii. Un preot nu poate incalca increderea sacra pe care parohia si-a pus-o in el. Mereu am fost bun la urmat reguli. Pana cand a aparut ea.

Scanteia unei iubire interzise se aprinde in intunericul din confesional. El, un preot catolic care incearca sa se impace cu trecutul dureros. Ea, o tanara rebela care cauta iertare pentru prezentul pacatos. Va rezista el in fata ispitei sau se va dezbraca de sutana si de legamintele fata de Dumnezeu, lasandu-se prada celor mai nerusinate fantezii?

<Confesiunea unui preot> duce tabuul la un nou nivel si nu se fereste sa depaseasca limitele. Cei piosi vor inchide zgomotos cartea si vor deschide Biblia. Iar cei fara prejudecati vor gusta lacom din fructul interzis, savurand stilul atat de incitant si traind trup si suflet povestea inedita de iubire.”

Pana si titlul iti marturiseste pacatele sau cel putin te duce cu gandul la ele…si ce pacate…Tyler, imi cam pare rau de tine, dar daca ai vrut preotie, suporta…sau nu?

“Confesiunea unui preot” este o noutate editoriala aparuta la Bookzone si m-am bucurat foarte tare cand editura mi-a propus cartea si mi-a oferit-o alaturi de alte carti. Va multumesc din suflet, datorita voua, biblioteca mea a mai crescut putin, iar eu am descoperit povesti noi 😊.

Nu m-am pregatit nicicum pentru aceasta lectura, incepusem sa vad cartea tot mai des pe bookstagram si eram curioasa ce poveste ascunde intre paginile ei si surpriza…am aflat…si inca ce poveste…

V-am mai spus eu ca sunt un cover hunter, nu? Nah, pai si coperta asta mi-a atras tare mult atentia, desi nu are nimic special, probabil m-a atras prin simplitatea ei, femeia ce se sprijina de umarul preotului, ca si cum s-ar descarca, iar preotul este serios, sta batos, de parca acest gest nu-l tulbura deloc, mai ales cand se apropie de el o femeie (banuiesc eu ca este foarte atragatoare), pur si simplu ii ofera consolare.

Eh, si sa revin la Tyler…sau sa-l numesc parintele Bell? Inca nu m-am hotarat, parca mai mult imi place sa-l pomenesc pe numele mic 😊.

Tyler, desi este preot, este si barbat, iar fiecare barbat, precum si femeile au ganduri pacatoase. Sa nu fim ipocriti si sa zicem ca nu e asa, pe umarul fiecaruia din noi locuieste un dracusor care ne ispiteste, iar pe Tyler se pare ca l-a jucat asa cum a vrut el…dracusorul asta…

Am ramas surprinsa atunci cand am aflat adevaratul motivul pentru care a luat decizia de a se face preot, parca ceva nu se potrivea…dar pana la urma cine sunt eu sa judec sau sa-mi dau cu parerea? L-am simpatizat de la prima pagina si am simtit ca ma voi distra pe seama lui, dar si ca ma voi imbujora la gandurile sale, doar mi se va confesa, nu?

Niciodata nu am inteles de ce la catolici nu este permis ca preotul sa se casatoreasca, sa-si intemeieze o familie, fiind “condamnat” la a ramane celibatar. Adica, preotii ortodocsi de ce au voie si cei catolici nu, religia nu e aceeasi pentru toti, nu sunt aceleasi reguli? Asta ma intrebam eu, oricum nu am primit raspuns, e intrebarea mea retorica. Nu o sa intru in alte detalii legate de religie pentru ca nu sunt in masura sa discut prea multe….

Povestea lui Tyler si Poppy mi-a placut tare mult si mi-a demonstrat ca desi convingerile tale sunt foarte puternice, atunci cand apare persoana care trebuie, iti darama tot ceea ce tu ai construit si tii mortis sa nu le dai pierdute.

Imi urca temperatura cand intram in gandurile lui Tyler, era imposibil sa nu fiu trecuta de un fior sau sa fiu strabatuta de o broboada de transpiratie pe sina spinarii. Nu sunt straina de genul erotic, am mai citit cateva carti din acest gen, insa am descoperit ca este un gen foarte picant, iar cum gusturile mele in materie de citit sunt mai light, sa spun asa, putina picanterie nu strica 😉.

Tyler a fost pus intre ciocan si nicovala…cam nasol pentru el, sincer…dar cand o cauti cu lumanarea, te mai si arzi, iar cand am observat ce fel de persoana este Tyler, ei bine…lumanarea te frige rau de tot. Ca sa nu mai spun cum a fost construit …barbatul bine sculptat, cu un corp perfect, toate acolo unde trebuie si cat trebuie, parca te determina sa-ti para rau ca isi iroseste bunatate de trup fiind preot. Eu cel putin, imi doream sa profite de trupul ala, sa nu-l abandoneze asa…au inima mea…Tyler, Tyler…(aici vorbeste dracusorul de care va spuneam mai devreme, am si eu unul…nu cred ca pot scapa de el…).

“Confesiunea unui preot” este altceva, este acea carte care, desi nu am vrea sa credem, cred ca descrie putin si din viata reala. Nu sunt usa de biserica si nici nu ma dau a fi sau ca as fi cea mai pudica persoana, insa au fost detalii care m-au surprins total, nu ma asteptam la ele si inroseam instant cand ma adanceam in ele. Parca nu-mi venea a crede ca erau gandurile unui preot…adica, se presupune ca a ales sa se lipseasca de placerea trupeasca…

Daca te gandesti sa o citesti si nu ai inca 18 ani, fa bine si mai asteapta, nu te grabeste nimeni, plus de asta, cartea va fi mereu acolo si dupa ce atingi pragul, nu forta! 😉

“Confesiunea unui preot” este o carte ce vorbeste despre iubire, sacrificiu si chiar religie, desi la prima vedere pare a fi doar o carte erotica fara poveste. 😊

Cand simti ca iti este frig, pune mana pe “Confesiunea unui preot” si imediat te vei incalzi, garantat! 😉 (cred ca este cea mai potrivita de a fi citita iarna, sa nu mai fie nevoie de centrala…glumesc 😊)

Cartea “Confesiunea unui preot” o gasiti pe site-ul editurii Bookzone aici 😊.

De Lore 😊

Titlul original: “Juste avant le bonheur”

An publicatie: 2017

Editura: Act si Politon

Numar pagini: 333

Traducator: Teodora Olenici

“Julie a renuntat de mult sa mai creada in povesti, in bunatate si in toate aceste minciuni. La varsta de 20 de ani este caserita la un supermarket. Se confrunta cu hartuirile repetate din partea sefului si cu teama de a-si pierde slujba. Dar nu isi permite acest lucru. Are nevoie de locul ei de munca. Trebuie sa se intretina singura, caci familia s-a indepartat de ea in momentul in care a ramas insarcinata cu micutul Lulu, acum in varsta de trei ani.

Intr-o zi, afland povestea ei, Paul, client al supermarketului in care lucre Julie, o invita pe aceasta si pe baietelul ei sa petreaca cateva zile pe coasta Bretaniei cu el si fiul sau, Jerome. Prudenta la inceput, Julie accepta totusi invitatia, fara sa stie ca acea calatorie ii va schimba viata pentru totdeauna. O calatorie a uitarii si o serie de evenimente neasteptate ii vor arata lui Julie partea trista, dar prietenoasa a vietii. O poveste plina de vitalitate si speranta care ne ajuta sa ne impacam cu propria viata.”

“Chiar inainte de fericire” ma astepta inca de luna trecuta in biblioteca, mi-am dorit-o foarte mult, insa am simtit ca nu este momentul ei la vremea respectiva si am amanat-o pana acum cateva zile si foarte bine am facut. Am descoperit o noua poveste induiosatoare, sensibila si plina de sinceritate, exact ce aveam nevoie.

Julie, personajul principal feminin, mi-a demonstrat ca desi viata este crunta cu tine uneori, inca iti mai gasesti putere sa treci peste greutati, sa zambesti si de ce nu, sa iubesti.

O singura clipa iti poate schimba viata, o alegere iti demonstreaza ca poti sa fii fericit si cu putin, iar sa risti iti da ocazia sa descoperi oameni de suflet.

As vrea sa va vorbesc mai multe despre personaje, sa intru in esenta lor, insa nu pot sa fac asta pentru ca ar trebui sa va dau spoiler, iar eu chiar imi doresc sa cititi si voi aceasta carte, asa ca va ramane sa le descoperiti ! 😉

Ce m-a induiosat foarte tare a fost faptul ca autoarea a scris romanul dupa decesul fiului sau si am simtit cat de mult suflet a pus in aceasta poveste.

Pierderea unei persoane iubite genereaza o durere de nedescris si cartea a reusit sa-mi franga sufletul. Insa, pana sa ma cuprinda plansul citind, am ras pe infundate, sincer va spun. Julie are un simt al umorului foarte dezvoltat, dar nici celelalte personaje nu se lasau mai prejos.

“Chiar inainte de fericire” mi-a dat o stare de bine, chiar daca acea stare a fost tulburata de durere, tristete si suferinta. Au fost pagini ce le-am citit cu lacrimi pe obraz, alte lacrimi erau incarcate deja in ochi si amenintau sa dea navala, simteam ca mi se rupe inima asemeni personajelor. Traiam si eu durerea lor si nu stiam ce sa le spun ca sa le pot consola ☹.

Si totusi, dupa toata uratenia ce ti-o arata viata, sa mai ai inca speranta, sa ai putere sa treci peste greutati desi esti rupt in bucati. Peste durere treci mult mai usor atunci cand ai cu cine sa o impartasesti, cand persoanele cele mai apropiate iti sunt alaturi, iar Julie a avut alaturi prieteni de milioane 😊.

“Chiar inainte de fericire” este o carte de vorbeste despre o mama singura care-si gaseste puterea de a merge mai departe cand viata o pune la grea incercare, despre speranta si curaj, prietenie si iubire, familie si…viata 😊.

“Viata e usoara ca un fulg atunci cand adierea care o poarta este insufletita de dragoste si tandrete.”

“Odata de tristetea dispare, ea lasa un pic de loc pentru alte lucruri.”

“Poti sa intinzi mana cuiva, dar nu poti sa-l scoti din groapa in care se afunda daca nu se tine de mana pe care i-o intinzi. Asta in cazul in care nu cazi si tu cu el, ceea ce nu rezolva lucrurile. In cazul asta, sunt doi oameni impreuna in groapa, dar tot in groapa se cheama ca sunt.”

“Viata in sine nu e frumoasa, ci felul in care noi o vedem o face sa fie mai frumoasa sau mai putin frumoasa. Nu incercati sa fiti pe deplin fericita, ci bucurati-va de lucrurile mic pe care viata vi le ofera si care, adunate la un loc, va ajuta sa va fie bine pe termen lung.”

“Atunci cand ai credinta, poti muta muntii din loc, dar uneori nu este indeajuns. Muntii se prabuesc peste tine.”

“Tacerea are acest merit de a lasa privirea – oglinda sufletului – sa vorbeasca. Intelegem mai bine profunzimile sufletului atunci cand suntem tacuti.”

“Viata este mai putin dureroasa atunci cand te joci ca si cum ai fi in curtea scolii, cand te agati de lucrurile simple care iti aduc alinare.”

De Lore 😊

An publicatie: 2019

Editura: Bookzone

Numar pagini: 256 + 222

“Nimeni nu stie exact de ce Malakai se indreapta spre pierzanie, dand cu piciorul sansei de  avea un viitor stralucit. Iar Hannah nici macar nu e curioasa.

Unii ar spune ca a fost un miracol, dar ea i-ar contrazice. A fost pura coincidenta si nimic mai mult. O coincidenta care avea sa-i dea viata peste cap.

O dimineata ca oricare alta. Un accident. O viata salvata.

<Malakai> nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidente, supravietuire, despre prietenie, responsabilitati, sacrificii si speranta. Si despre cum uneori partea cea mai grea nu e sa salvezi viata altei persoane, ci sa o tii in viata.”

“Hannah nu intentiona sa isi complice viata, insa i se frange inima de fiecare data cand il priveste pe Malakai. Isi da seama ca desi e in viata, Malakai vrea sa dispara si isi promite ca nu va permite asta. Asa ca face tot posibilul sa-l scoata din universul lui intunecat.

Convins ca toata lumea il paraseste la un moment dat, Malakai face tot posibilul sa o tina pe Hannah la distanta. Insa insistenta ei reuseste sa ii darame zidurile, iar secretele ies la iveala.

Instabil e cuvantul pe care Hannah ajunge in scurt timp sa il deteste. Malakai e instabil, iar cand isi da seama de asta, simte ca deja e prea tarziu si nu mai poate face nimic sa-si protejeze inima.”

A fost o perioada cand a inebunit bookstagramul cu “Malakai”, toata lumea o lauda si eu eram foarte curioasa daca este chiar asa de buna de provoaca isterie printre cititori. Asa ca, Bookzone, va multumesc din suflet ca m-ati oferit sansa de a-l descoperi pe Malakai 😊.

De cum am dat prima pagina si am vazut playlistul de la inceputul volumului, m-am dus cu gandul la cartile lui Penelope Douglas si mi-am promis ca urmatoarea zi voi cauta melodiile si le voi asculta. Devenisem prea prinsa de carte, incat sa ma mai preocup cu melodiile 😐.

Desi, aparent povestea incepe lejer, nu e chiar asa sau cel putin eu am simtit-o diferit, m-a bagat direct in paine. Eram intr-un suspans continuu, nu puteam intui in niciun fel urmatoarea miscare si nici nu mai stiam ce sa cred. Si apoi am inceput sa ii cunosc pe Malakai si Hannah 😊…ta na na…

Sincer va spun, ca initial am avut impresia ca voi da peste un nou roman gen After (daca ati citit articolul, stiti la ce ma refer, daca nu, il gasiti aici…), insa nu a fost asa. I-am indragit tare mult, mai ales tachinarea dintre ei, nu am vrut sa cred ca toate actiunile lui Malakai erau intentionate. Toti am fost adolescenti si stim cum este sa fii impulsiv si sa faci multe lucruri fara sa le gandesti prea mult (adica eu, inca mai fac asa si maine – poimaine trec la lvl 3.0 😊).

In alta ordine de idei, cartea m-a surprins. Nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult si nici sa creeze dependenta. Foarte greu imi era sa o las deoparte, chiar si pentru a-mi odihni putin ochii, dar am tras tare si am finalizat volumele in cateva ore (daca ar fi sa cumulez orele, nu cred ca depasesc 12 ore 😊).

Ma bucur si mai mult ca am avut posibilitatea sa continui cu lectura, intrucat am avut si volumul doi; primul m-a lasat cu un mare semn de intrebare si daca nu aveam urmatorul volum, cred ca inebuneam. Este o tortura maxima pentru mine sa finalizez un volum si sa-mi lipseasca continuarea, am senzatia ca ma deconectez complet de poveste si apoi imi ia ceva timp pana ma reconectez.

Volumul doi m-a lasat fara cuvinte…wow wow wow… Imi vine sa ma descarc complet, sa ma dau spoiler dupa spoiler, dar stiu ca ar fi foarte urat din partea mea…ce pot sa va spun este ca nu ma asteptam la atatea secrete, sa intru in profunzimea lui Malakai si sa o apreciez pe Hannah tot mai mult, cu fiecare pagina parcursa.

Desi am avut momente in care imi venea sa tip la ea, sa-i spun sa o lase balta cu sansele, cu toate incercarile, ca se va distruge pe sine, nu am facut-o. Pe Malakai imi venea sa-l strang de gat, sa-i trag o serie de palme, sa-l #$%#…dar nici asta nu am facut-o. Apoi aveam impulsul de-al strange in brate, de a-l pupaci pana l-as zapacii…n-am avut posibilitatea sa o fac 😐.

In schimb, am stat cumintica pe canapea si am citit, am urmarit cum se va finaliza povestea si m-am socat. Banuiam eu ca Malakai are ceva probleme la mansarda, insa nu constientizam gravitatea lor si chiar daca am incercat sa-l inteleg, sa-i caut scuze, nu am reusit sa o scot la capat…Hannah, draga mea, jos palaria in fata ta, esti o eroina…

Am citit volumul doi cu sufletul la gura si nici nu stiu cand am ajuns la finalul lui, final ce m-a dat complet peste cap, chiar nu ma asteptam la asemenea deznodamant, dupa toata aceea cursa in rollercosterul emotiilor. Cred ca am citit de vreo trei ori ultimile pagini, intrucat nu-mi venea sa cred…clar nu a fost finalul ce eu l-as fi prevazut.

Subiectul cartii este unul cat se poate de real, acea realitate pe care noi, ceilalti, incercam sa o evitam sau nu ii dam importanta necesara, iar modul in care a fost conturata povestea in jurul subiectului…remarcabil. Malakai este un personaj foarte complex, invaluit intr-o aura de mister, insa nici Hannah nu este lasata mai prejos.

“Malakai” este acea carte care te sfasie in bucati si cand crezi ca reusesti sa te aduni, mai rupe o bucatica din tine. Isi merita toate laudele observate de mine pe retelele de socializare. Jos palaria, Adina Stephanie, pentru aceasta poveste profunda! 😊

“Pentru o scurta perioada, m-a lasat sa cred ca am reusit. Mi-a dat impresia ca s-a mutat in universul meu. Acum imi dau seama ca o parte din Malakai a ramas mereu pierduta in acel univers al lui si ca n-am avut nicio sansa sa-l aduc inapoi. Nu cand a tot continuat sa piarda bucati din el sis a le mute, incetul cu incetul, dincolo.”

“Esti singura persoana de care am nevoie. Pentru ca in tot haosul din mintea mea, nu mai vad pe nimeni altcineva. Dar te vad pe tine. Si te iubesc atat de mult, incat uneori ma sperie gandul ca intr-o zi o sa dispari si o sa ramana din nou doar haosul.”

“Nu mi-am dorit niciodata sa ma indragostesc, sa devin vulnerabila si sa am pumnul unei alte persoane inclestat in jurul inimii mele.”           

De Lore 😊

Editura: Bestseller

An aparitie: 2018

Numar pagini: 254

“Ne consideram stapanii naturii si ai pamantului, dar ce putem face atunci cand natura decide sa se razbune pe noi?

La numai 26 de ani, Adriana are o multime de intrebari la care nu a gasit inca raspunsuri. De ce mama si bunica ei au impartasit acelasi destin tragic la varsta de 27 de ani? Este o pura coincidenta sau un blestem de familie?

In cautarea hipnotica dintre viata si moarte, dintre trecut si prezent, ea descopera un tulburator secret de familie. Intre provocare si adevar, viata Adrianei se scurge ca firele de nisip intr-o clepsidra.

Un roman despre incredibila forta vindecatoare a dragostei si legatura puternica dintre om si natura.”

Vreau sa ii multumesc Editurii Bestseller pentru ca mi-a daruit aceasta carte 😊. Imi doream sa o citesc inca de cand am aflat ca se va lansa, pe autorul Vitali Cipileaga l-am descoperit prin intermediul cartilor “De vorba cu Emma” si “In umbra pasilor tai”, carti ce m-au emotionat cumplit. La fel am patit si cu “Portocale verzi”.

Coperta a fost cea care mi-a atras atentia de prima data cand am vazut-o pe retelele de socializare: florile de portocal, fructul, contrastul dintre verde si portocaliu, parca ar exprima viata insasi. Insa ce m-a derutat putin a fost sarpele din jurul gatului femeii reprezentate pe coperta, ceea ce imi starnea intesesul putin mai mult, simteam ca se ascunde o poveste frumoasa intre paginile cartii, dar sarpele e cel care incearca sa strice treburile, sa ispiteasca la rau.

Am reusit sa citesc cartea in cateva ore, s-a citit foarte usor si destul de repede, are un limbaj atat de lejer, capitole scurte si cu esenta, ce te determina sa mai dai o pagina, sa afli care va fi urmatoarea miscare.

Am ramas impresionata de anumite locuri descrise in carte, locuri ce visez si eu sa le vizitez intr-o zi, si descoperindu-le printre paginile cartii, m-am simtit ca si cum as fi prezenta acolo si ma plimb pe strazi, ma minunez la peisaje si ma bucur de tot ce ma inconjoara.

Cum va spuneam, “Portocale verzi” m-a emotionat mult de tot, in special finalul. Cand am dat ultima pagina, aveam lacrimi in ochi, povestea a fost incarcata de emotii spre sfarsit.

Inceputul a fost dificil putin, metaforic chiar si incercam sa-mi dau seama care, cum, ce reprezinta, dar cu cat avansam, prindeau contur si ideile mele.

Desi am avut episoade cand ma enervam pe Adriana si-mi venea sa o scutur putin, nu o intelegeam de ce facea anumite lucruri, la fel am patit si cu tatal ei, Benjamin. Ma suparau atatea secrete si ocolisuri dupa visin, dar pe final am inteles de ce s-a procedat asa, care a fost scopul.

M-am bucurat tare mult de momentul cand Adriana l-a intalnit pe EL, chiar daca a fost intr-un cadru care o dezavantaja si aveam marea curiozitate de a afla ce se va intampla pe parcurs, cum vor evolua lucrurile.

Insa ce ma macina rau de tot era legatura povestii cu portocalele, incercam sa fac conexiunea cu titlul, nu-mi puteam da seama de unde pana unde, dar si cand am descoperit…Evrika!

Interesant modul in care autorul a creat o poveste in jurul portocalelor, cum aceste fructe reprezinta salvarea personajului principal…ce fel de salvare, ramane voi sa descoperiti! 😉

Lasand deoparte supararile mele pe Adriana, o si admiram pentru taria de care a dat dovada, a reusit sa ramana puternica pana la final, nu s-a pus niciodata pe primul loc si si-a permis sa descopere iubirea, de asemenea, sa o dezvolte in cel mai frumos mod posibil, in ciuda secretului ei.

“Portocale verzi” este o poveste despre natura, relatia dintre om si natura, dar mai ales despre iubire. Este acea carte care te trezeste la realitate si-ti aminteste, inca o data, ca nu esti stapan peste natura si ca aceasta nu-ti datoreaza absolut nimic.

Citeste-o si vei intelege la ce ma refer! 😉

Cartea o puteti gasi pe siteul Editurii Bestseller – pentru Romania aici si pentru Moldova aici :).

“Oamenii sunt mai vicleni ca serpii. Ei ingroapa secretele in pamant, dar niciodata prea adanc in propria constiinta. Cu cat mai adanc au sapat  ca sa le ascunda, cu atat mai mult acestea rabufnesc pe suprafata sufletului. Cunoasterea e unica eliberare. Adevarul e unica arma prin care iti poti face dreptate.”

“Viata trebuie pretuita. Si nu e usor, e o alegere la care trebuie sa lucrezi zilnic, in fiecare clipa. Fericirea in sine e o alegere.”

“Noi, oamenii, ne aruncam in jocuri pe care nu le controlam. Dar ne hazardam in speranta ca vor ramane doar placere de moment, fugare si lipsite de impact. Si uitam ca din momente si decizii mici se distruge o viata, asa cum, la fel de adevarat e ca din momente si decizii mici ea se construieste.”

De Lore 😊

Titlul original: “Archer’s Voice”

An pblicatie: 2017

Editura: Epica

Numar pagini: 413

Traducator: Adina Pintea

“Bree Prescot soseste intr-o mica localitate de provincie cu speranta ca aici va fi locul unde isi va gasi linistea sufleteasca pe care o cauta cu disperare, dupa un moment traumatizant petrecut intr-o noapte cumplita, cand tatal ei a fost ucis. In timp ce se instaleaza in noua ei locuinta, soarta i-l scoate in cale pe Archer Hale, un tanar singuratic si misterios, care ascunde in sufletul sau o suferinta profunda. Este un om fara voce si discret, care, pentru toti locuitori orasului, in afara de Bree, trece neobservat.

<Vocea lui Archer> este despre intalnirea dintre o fata blocata in amintirea unei nopti terifiante si a unui barbat pentru care iubirea reprezinta cheia vindecarii si libertatii lui. Este povestea unui tanar care traieste cu o rana ingrozitoare si a unei fete care il va ajuta sa-si gaseasca <vocea>. E un roman emotionant si captivant despre suferinta, destin si puterea tamaduitoare a dragostei.”

Oh, Archer…ce mi-ai facut tu mie…inima si sufletul imi sunt praf…

Vreau in primul si-n primul rand sa-i multumesc Roxanei pentru ca mi-a daruit aceasta carte, nu credeam ca ma voi indragosti atat de tare de personaje.

A fost si inca este mega laudata, o tot vedeam pe bookstagram, insa nu ma asteptam sa-si puna chiar asa amprenta pe sufletul meu.

“Vocea lui Archer” este prima carte ce am citit-o de la autoarea Mia Sheridan, insa o vrabiuta mi-a soptit ca voi mai primi si cealalta carte “Te-am ales pe tine” 😊. Sper sa fie la fel de buna ca Archer…

Iar in al doilea rand, sa revenim la Archer 😊.

V-am spus ca l-am adorat? Ca m-am indragostit de el de la prima descriere, desi parea a fi un salbatic? Ei bine, da…acea salbaticie a lui mi-a pus capac, iar felul in care era descris de celelalte personaje feminine…mama, mama, nu va mai spun, ca inghit in sec 😊 (sa nu ma auda iubitul sau mai rau, sa citeasca recenzia, ca iese scandal…oricum, am ochi doar pentru el, Archer este fictiv ☹).

As fi ipocrita sa nu recunosc ca-mi curg ochii la detalii picante privind personajele masculine, iar cum a fost construit Archer, un deliciu pentru ochisorii mei…perfectiunea intruchipata 😊.

Dar sa-l mai las deoparte putin ca sughite saracul printre paginile cartii, prea l-am ridicat in slavi…(dar si merita…).

Povestea cartii este una emotionanta, dar si captivanta. Odata prinsa in povestea lui Bree si a lui Archer, cu greu am mai putut sa ies. Ambii sunt nevoiti sa-si infrunte temerile, sa depaseasca toate suferintele ce-i macina pentru a putea fi fericiti.

Muream de drag cand aveam parte de o scena in care erau cei doi, au devenit unul dintre cuplurile mele preferate si sunt un model de urmat. De la ele am invatat ca indiferent de defectele pe care le ai si peste care crezi ca nu vei putea trece sau nu le vei accepta vreodata, ai dreptul la iubire, atat sa o primesti, cat sa o si oferi 😊, iar iubirea lor…fluturi in stomac si plutiri deasupra norilor pufosi 😊.

Alaturi de personaje am ras, foarte mult ce e drept, am si suspinat, doar nu se putea altfel, am avut momente cand am stat cu inima in pioneze, nestiind la ce sa ma mai astept, am avut si episoade in care simteam ca turbez de furie si-mi venea sa dau cu cineva de pamant, dar neputinta, faptul ca nu eram prezenta in carte sa ma pot descarca, ma inebunea complet ☹.

Am suferit, m-a durut sufletul si am simtit de multe ori durerile lor, as fi vrut sa am un burete si sa le sterg toate necazurile, sa fie plin de lumina si zambete in viata lor, insa nu era posibil.

Lectura a reusit sa ma prinda atat de tare, incat imi parea rau seara cand trebuia sa ma despart de Archer ☹, dar si urmatoarea zi, cand ma intorceam la el, imi rasarea un zambet tamp pe chip…eram indragostita 😊.

Dependenta curata “Vocea lui Archer” , sincer va spun…

Imi facusem diverse scenarii de cum va decurge povestea, incercam sa intuiesc anumite actiuni, pe alocuri s-au indeplinit, insa finalul…sau mai bine spus ultimile pagini au fost…foarte intense.

Am trait un soc, nevenindu-mi sa cred de ce este in stare o persoana pentru a obtine puterea suprema, sa fii ultimul om si sa-i calci pe toti in picioare, sa provoci atata suferinta, doar ca sa ai tu un beneficiu. Pe langa soc, imi era si greata, intrucat realizam ca asemenea persoane exista si in viata reala, persoane lipsite de caracter si josnice pana in panzele albe.

Daca autoarea m-a rasfatat cu scene de iubire si tandreturi de-a lungul cartii, m-a tinut in priza, ei bine, pe final eram la 380v…strabatuta de un curent si de o agitatie, ma pierdeam cu firea, nu mai aveam stare.

De mult timp nu am mai citit un romance asa de bun si daca as avea posibilitatea de a da mai mult de 5 stele, i le-as da pe toate 😊.

Archer, ma bucur enorm de mult ca te-am cunoscut si sa stii ca te voi pastra mereu in inima mea, ai locul tau special! 😊

“M-am gandit la cat de diferiti eram…si totusi cat de mult semanam unul cu celalalt. Ea ducea in suflet povara vinei ca nu se luptase atunci cand credea ca ar fi trebuit sa o faca, in timp cee u eram marcat de urmele a ceea ce se intampla atunci cand te lupti. Amandoi reactionasem diferit intr-un moment teribil si totusi amandoi sufeream inca. Poate ca, atunci cand vine vorba despre durere si despre cum se invinovateste fiecare, lucrurile nu pot fi private in bine sau rau, alb si negru, ci in nenumarate nuante de gri.”

“Daca ar trebuit sa-mi urmez instinctele, m-as fi ridicat in picioare si as fi lipit-o de perete. M-as fi apasat de corpul ei in incercarea de a ma elibera putin de durerea arzatoare dintre picioare. Mai intai i-as fi gustat gura, apoi toata fiinta ei. Mi-as fi trecut mainile peste trupul ei, pe sub haine, ca sa simt atingerea carnii ei dezgolite sub palmele mele. Mi-as fi dorit sa scriu cu degetele pe pielea ei toate gandurile mele, sa descriu toate felurile in care mi-o doream.”

“Se apropie de mine, cu buzele usor intredeschise, privindu-ma cu un amestec de nesiguranta si senzualitate ostentativa. Nu voi uita niciodata acea privire…nu voi uita cat voi trai frumusetea desavarsita a expresiei de pe fata lui. Data viitoare nu mai avea sa fie la fel. Odata ce ma sarutase, odata cu primul sarut, nu avea sa mai fie la fel, stiam asta. L-am sorbit din priviri, l-am memorat, l-am facut o parte din mine. Apoi buzele lui le gasira pe ale mele si am gamut, un sunet potolit, venit pe neasteptate din gatul meu.”

“Zambetul cu care ma intampina in fiecare zi, cand alergam in bratele lui, ma facea sa ma simt venerata si simteam in inima mea ca, in sfarsit, eram acasa.

Si nu era vorba de loc, ci de bratele lui, in bratele lui eram acasa, singurul loc in care voiam sa fiu, locul in care ma simteam in siguranta. Locul in care ma simteam iubita.”

“Lucrurile rele nu li se intampla oamenilor pentru ca le merita. Lucrurile nu functioneaza asa. Asa e…viata. Si nu conteaza cine suntem, noi trebuie sa acceptam lucrurile, asa mizerabile cum or fi ele sis a incercam sa trecem mai departe orice ar fi, sa iubim oricum ar fi sis a continuam sa speram…sa avem incredere ca exista un scop al calatoriei noastre.”

“Dintre toate cuvintele pe care le rostim cel mai tare sunt cele pe care le traim.”

De Lore 😊

Titlul original: “Vi mot er”

An publicatie: 2019

Editura: Art

Colectie: Musai

Numar pagini: 540

Traducator: Andreea Caleman

“Dupa toate infrangerile si deziluziile prin care au trecut, locuitorii din Bjornstad primesc o noua lovitura: clubul de hochei in care toti isi pun speranta pentru o viata mai buna va fi in curand desfiintat. Dar salvarea apare de unde nimeni nu spera. Un policitian cu <viziune>, care merge contra curentului, vede in situatia dificila a clubului oportunitatea de a-si asigura scaunul la noile alegeri. Propunerea de salvare pe care i-o face directorului clubului, Peter Andersson, este un joc plin de compromisuri care va dezbina si mai mult comunitatea. Intre timp, locuitorii din Bjornstad mai au inca de invatat cateva lectii despre acceptare, caci noul antrenor de hochei este femeie si, pe deasupra, lesbiana, iar capitanul echipei, unul dintre cei mai admirati tineri din Bjornstad, se dovedeste a fi gay.”

Mda…ca nu v-am spus in articolul precedent, unde va povesteam de “Scandalul”; initial, nu am realizat ca “Noi contra voastra” este continuarea romanului “Scandalul”, asa ca, dup ace am citit vreo 40 de pagini m-am simtit ca magarusul acela din desenele animate, cu urechiusele foarte lungi si cu eticheta “sucker” pe frunte…da, asta sunt eu 😊.

Se mai intampla si din astea cand esti mega entuziasmata ca vei citi un nou roman de-al lui Fredrik Backman, incat nu mai realizezi ca trebuie sa citesti intai primul volum…

Asa ca, l-am lasat deoparte, m-am indreptat spre biblioteca si am luat volumul intai. L-am devorat, dupa cum ati observant in recenzia anterioara, deci vom reveni la “Noi contra voastra”.

Fredrik Backman m-a doborat cu acest roman, la propriu, mi-a frant sufletul. A reusit sa ma ma faca sa rad cu lacrimi, dar totodata sa plang cu lacrimi de crocodil, cel putin ultimile pagini le-am citit suspinand si cu lacrimi in ochi.

Ce as putea sa va mai spun, din ce nu am mentionat in recenzia de la “Scandalul”?

In romanul de fata, gasim aceleasi teme: discriminarea, hartuirea, homosexualitatea, la care se adauga manipularea, toate aceasta sunt mult mai aprofundate decat in primul volum si este imposibil sa nu te atinga. Eu, una, am ramas zdruncinata, inca o data, de franchetea cu care a tratat autorul toate aceste subiecte. Romanul prezinta o realitate foarte dura, dar onesta, insa descrie si cum un singur sentiment poate schimba totul intr-o clipa.

A fost voluminous, ce e drept, dar a creat dependenta, imi era foarte greu sa il las din mana, mai ales ca au iesit la suprafata mai multe personaje, ce in “Scandalul” erau ascunse. In “Noi contra voastra” le descoperim de la primele pagini si desi, la inceput, mi-am facut o parere gresita despre unele personaje, mi-am dat seama ca nu trebuie sa le judec pana cand nu aflu mult mai multe.

Mi-a placut foarte mult cum a evoluat toata povestea, de fapt, povestea fiecarui personaj, cu suisuri si coborasuri, cu reprosuri si dovezi de iubire, cu acceptare pana la urma; nu este posibil ca toate persoanele sa fie la fel, sunt unele calitati sau defecte ce ne deosebesc de altii, desi pare greu de acceptat, familia ramane alaturi de tine, fie ea de sange sau nu.

Daca acum iubeam cu toata puterea, in urmatorul minut uram tot ce era pe lume, imi venea sa daram ziduri, sa tai capate, sa distrug…

Ura a fost descrisa la cotele ei maxime si urmarile erau devastatoare. Hartuirea, pana la urma, a generat mai multa putere hartuitului, cu orice vorba urata, capul cat mai sus si nepasarea cat mai mare.

Am descoperit o iubire atat de frumoasa si de pura, chiar daca a fost de scurta durata si total neasteptata, insa acea iubire este cea care te marcheaza si te face mai puternic. Datorita acelei iubire, am realizat care este sacrificial suprem si cum in unele momente, nu mai ti cont de persoana ta si faci tot ce iti sta in putere sa ii fie bine celui iubit.

Chiar si acum ca-mi amintesc si scriu aceste randuri, imi dau lacrimile…cel mai frumos lucru si ce m-a emotionat enorm de mult au fost momente in care ura a fost lasata deoparte si fiecare personaj a fost acolo pentru celalalt, cand a avut cea mai mare nevoie, au fost solidari in durere si au fost capabili de gesturi ce te lasau efectiv fara cuvinte. Autorul a reusit sa le surprinda atat de bine si sa le descrie intr-un mod cat mai real posibil, aveam impresia ca sunt partasa la evenimente…

“Noi contra voastra” este un roman puternic, iar cei care i-au citit din cartile scrise, vor stii la ce ma refer.

Fiecare poveste este cat se poate de reala si construita in cel mai frumos mod posibil, chiar daca prezinta si partea mai putin frumoasa a lumii.

Am simtit durerea cum nu credeam ca o pot simti citind o carte si chiar a fost un pasaj care m-a marcat, M-am regasit in el in totalitate si tot ceea ce a descris autorul ca au simtit personajele, am simtit si eu pe propria piele si este unul dintre cele mai urate dureri posibile, nici nu stiu cum sa o descriu, sincer…este durerea ce iti destrama sufletul si dupa acea durere, sufletul nu-si mai revine, este “tatuat” cu cea mai mare cicatrice…

Nu stiu de voi, dar eu mereu cand sunt scuturata de asa o lectura, stiu ca este o carte extraordinara, ce merita citita si discutata de cat mai multe persoane.

540 de pagini incarcate de iubire, umor, ura, putere, hartuire, discriminare, manipulare, politica (bat-o soarele, ca nici cand citesc nu scap de ea…), hochei, familie…REALITATE 😊.

Fredrik Backman este autorul ce mereu va surprinde si abia astept sa descopar un alt roman de-al sau, desi nu stiu cand o sa-mi revin dupa “Scandalul” si “Noi contra voastra” – dauna totala sa le citesc pe ambele unul dupa altul.

“De cate ori isi face o mama copilul sa chicoteasca? De cate ori sa rada in hohote? Copiii ne intorc sufletul pe dos cand realizam ca fac, pentru prima oara, ceva cu intentie. Cand descoperim ca au umor. Cand glumesc, cand invata sa ne manipuleze. Daca ne iubesc, invat repede sa minta, sa ne crute sentimentele, sa pretinda ca sunt fericiti. Invata repede sa ne ofere ce ne dorim. Ne inchipuim ca-i cunoastem, dar au si ei propriile albume foto si, in golurile dintre poze, devin adulti.”

“…invata ca oamenii vor prefera intotdeauna o minciuna simpla, in loc de un adevar complicat, caci minciuna are un avantaj imbatabil: adevarul trebuie sa spuna tot ce s-a intamplat, pe cand minciuna trebuie sa fie doar usor de crezut.”

“Orice om e o suta de lucruri, dar in ochii celorlalti, de cele mai multe ori n-avem sansa sa fim decat unul singur.”

“Primul cel mai bun prieten din copilarie e ca prima iubire. Vrem sa fim cu ei tot timpul. Daca ne parasesc, ne simtim ca si cum ni s-a amputat ceva.”

“Zicem mereu ca <bucuria impartasita e bucurie dubla>, dar ne incapatanam sa credem ca tristetea impartasita ar fi o povara mai usoara. Poate ca nu-i adevarat. Doi oameni pe cale sa se inece, cu greutati de plumb legate de picioare, nu se pot salva unul pe altul daca se tin de mana. Doar se scufunda de doua ori mai repede. In cele din urma, devine de neindurat sa cari inima franta a celuilalt.”

“Viata e atat de al dracului, al dracului de grea uneori, incat devine insuportabila. Chiar daca asa trebuie sa fie.”

“Sa fii mama e ca si cum ai lucra la fundatia unei case sau ai repara acoperisul – ia timp, sudoare si bani si, cand ai terminat, arata la fel ca la inceput. Nu e nimic pentru care esti vreodata laudata. Dar, daca stai o ora peste program la birou e ca si cum ai pune pe perete un tablou frumos sau ai atarna o lampa noua – toata lumea observa.”

“-Mai vreau sa te rog un lucru. Nu de dragul clubului, ci pentru mine. E o fetita, Alicia o cheama…

-Stiu cine-i copila…

-M-ajuti sa n-o scapam din ochi?

-Sigur n-ai venit sa ma aburesti sa ma culc cu tine? Ca vad ca te pricepi mai bine acum decat odinioara.

-As face infarct inainte s-apuci sa-ti scoti sutienul, dar multam de oferta.”

“Barbatii sunt ocupati, dar copilaria baietilor nu asteapta. Fiii vor atentia tatilor exact pana in clipa in care tatii incep sa vrea atentia fiilor. Dupa aceea, suntem cu totii condamnati sa ne dorim sa fi adormit langa ei mai des, cand capul lor inca avea loc pe pieptul nostrum. Sa fi stat mai mult cu ei pe podea, cand inca se jucau. Sa-i fi imbratisat mai des, cand inca ne lasau.”

“El rade. Pleaca de la scoala, merg alaturi ore in sir prin padure si, acolo, ea se indragosteste de el. De toate miscarile lui bruste, stangace si angoasante. Iar el se indragosteste de ea pentru ca e invincibila si fragila in acelasi timp, ca si cum e facuta din coji de oua si fier. Incearca sa o sarute, caci nu se mai poate abtine, iar ea il saruta inapoi.”

“Viata este un lucru atat de al naibii de ciudat. Ne petrecem tot timpul incercand sa controlam una sau alta, dar suntem, de fapt, modelati mai mult de ce se intampla dincolo de puterea noastra de a controla.”