“Nouasprezece minute” de Jodi Picoult (recenzie)

De Lore 😊

Titlul original: “Nineteen Minutes”

An publicatie: 2019

Editura: Litera

Colectia: Blue Moon

Numar pagini: 559

Traducator: Lavinia Vasile

“Peter Goughton, un adolescent de saptesprezece ani din Sterling, New Hampshire, a indurat ani intregi de abuzuri verbale si fizice din partea colegilor de clasa. Cea mai buna prietena a sa, Josie Cormier, a cedat presiunii si isi petrece timpul cu cei care deseori instiga la hartuire. O ultima agresiune il face pe Peter sa cedeze si il determina sa comita un act de violenta care schimba pentru totdeauna vietile locuitorilor din Sterling.

Chiar si cei care nu se aflau in scoala in acea dimineata se trezesc cu viata data peste cap. Printre acestia se numara si Alex Cormier, judecatoarea de la Curtea Suprema care a primit cazul Houghton si a carei fiica, Josie, este martora la evenimentele ce au avut loc. Ea este obligata sa decida daca trebuie sau nu sa se ocupe de cel mai important caz din cariera sa, stiind ca acest lucru va provoca o prapastie si mai mare in relatia cu fiica ei fragila din punct de vedere emotional. Intre timp, Josie pretinde ca nu-si aminteste ce s-a intamplat in ultimile minute ale atacului lui Peter. Sau isi aminteste? Iar parintii lui Peter, Lacy si Lewis Houghton, examineaza neincetat trecutul incercand sa-si dea seama ce au facut sau au spus ca sa-l impinga pe fiul lor la un gest atat de extrem.”

Daca ma credeti, nici nu stiu ce anume m-a determinat sa iau aceasta carte, probabil pretul…a fost foarte accesibil si cu o vizita la chioscul de ziare m-am ales cu inca o comoara 😊.

Si nu-mi pare rau deloc…

Actiunea cartii a inceput atat de frumos, imi erau prezentate personajele, care nu aveau nici o treaba unele cu celelalte (sau cel putin asa credeam eu, pana mi s-au spulberat ideile…), diverse cadre…eram introdusa incet, incet in peisaj.

Si in toata linistea aceea, dintr-o data…incepe nebunia…

Faptul ca actiunea cartii a fost impartita intre prezent si trecut, capitolele fiind alternate, mi-a placut foarte mult. Asa, am putut sa-mi fac o idee de cum evolueaza personajele si ce anume le-a determinat sa faca alegerile din prezent, alegeri ce le schimba complet viata. Cu cat citeam mai mult, cu atat descopeream faptul ca povestea ascunde un adevar crunt.

De-a lungul lecturii, aveam impresia ca vizionez un serial, capitolele prezentau cate putin din viata fiecarui personaj, ca si cum azi ar rula episodul cu privire la personajul X, maine va fi cel ce-l priveste pe Y, ceea ce mi s-a parut foarte interesant.

Insa, ceea ce m-a debusolat la un moment dat si-mi venea sa o las deoparte (dar bine ca nu am facut-o 😊), erau anumite pasaje unde ma incarcau cu detalii, sincer, ma pierdeam in ele. Nu spun ca nu sunt importante detaliile, dar cand deja sunt mult prea incarcate, devine obositor (cel putin in cazul meu…).

Subiectul romanului este foarte interesant si de maxima actualitate: bulling-ul, efectele lui in trecut, prezent si viitor, cum schimba o persoana acest act, iar combinatia dintre bulling si sistemul juridic mi-a atras cel mai mult atentia 😊.

Desi am mai citit o singura carte ce trateaza subiectul bulling-ului, romanul de fata a fost complex din toate punctele de vedere: a avut personaje multe, cu impact si incarcatura emotionala, familii disfunctionale, ce pot parea perfecte atunci cand le privesti din afara, dar care in interiorul lor adapostesc adevarate prapastii.

Bulling-ul il raneste atat pe cel agresat, cat si pe agresor. Cel agresat incearca sa caute o iesire si sa fie lasat in pace, poate ajunge sa aiba ganduri de razbunare, agresorul, in schimb, poate fi ranit pe viitor din cauza actiunilor sale din trecut sau prezent – Karma’s a b***h…cam asa e treaba…

Imi este frica sa intru in detalii, de teama ca va dau vreun spoiler. Cert este ca romanul prezinta o poveste plina de tensiune, greu de lasat din mana, mereu te determina sa cauti raspunsuri.

Ca sa nu mai spun ca are un final total imprevizibil. Desi credeam ca stiu totul si am toate indiciile puse cap la cap, se pare ca autoarea a mai avut un as in maneca si mi-a servit dauna.

“La vederea lui, toate anotimpurile i se perindara prin minte – toate culorile toamnei erau in parul lui; ochii ii aminteau de albastrul cerului de iarna; zambetul lui era larg ca soarele verii.”

“Poate ca lucrurile rele se intampla pentru ca e singura cale care ne ajuta sa ne reamintim cum ar trebui sa arate binele.”

“Mort inseamna mort. Cand mureai, nu te mai intorceai sa vezi ce pierdeai. Nu apucai sa-ti ceri iertare. Nu primeai o a doua sansa. Moartea nu era ceva ce puteai controla. In realitate, moartea era intotdeauna cea care triumfa.”

“Fericirea nu era doar ceea ce comunicai; era, de asemenea, ceea ce alegeai sa-ti amintesti.”

“Nu erai invincibil cand erai adolescent. Erai doar idiot.”

“Parte din maturitate era sa inveti sa nu mai fii asa de sincer – sa inveti cand e mai bine sa minti, in loc sa ranesti pe cineva cu adevarat.”

“Ochii lui erau de un cenusiu sters care te ducea cu gandul la lasarea noptii, la gloante argintii sau la sfarsitul iernii. Culoarea care umplea cerul inainte sa fie sfasiat de fulgere.”

“ – Daca nu te las sa-mi faci cinste cu un pahar, atunci ce te face sa crezi ca as primi o sticla de vin de la tine.

–Nu ti-o dau, am de gand sa o deschid, si ai putea sa imprumuti putin vin de la mine.”

“Care este diferenta intre a-ti petrece viata incercand sa fii invizibila sau prefacandu-te ca esti persoana care crezi ca vor toti cei din jur sa fii? Oricum o dai, te prefaci.”